Skip to content Skip to footer

Friday Spark #92 – Cum oprești spirala auto-acuzării care alimentează rușinea fără a o mai duce cu tine generații

Săptămâna aceasta este despre sentimentul de rușine, care are este atât de profund înrădăcinat în mintea multor oameni și este bază pentru judecățile și pentru oprirea acțiunilor pe care o persoană le face.

În afara fricii, care cred că este cea mai mare piedică în a-ți asuma cine ești cu adevărat, al doilea lucru care te împiedică să fii cu adevărat cine ești și să îți asumi măreția din tine este sentimentul de rușine. 

Sentimentul de rușine apare din momentul în care începi să îți dai seama că nu corespunzi normelor pe care le-ai internalizat și atunci când îți dai seama că prin acțiunile tale poți să îți faci mai mult negativ decât pozitiv, să produci mai multă durere decât plăcere. 

Cu certitudine ai trecut prin momente ca acestea, poate nu tu, poate cineva pe care cunoști, poate cineva din afară a căutat să-ți inducă rușinea. Și ai trecut prin momente în care nu ai corespuns și ai simțit un profund sentiment de rușine.

Poate să fie o situație de acasă în care părinții tăi să-ți fi spus „Să îți fie rușine”, sau ‘’nu trebuia să faci asta, nu trebuia să spui asta’’. Ai scos o vorbă urâtă pe gură și părinții ți-au spus „Să îți fie rușine, să nu te mai văd că spui așa ceva”. 

De asemenea, sentimentul de rușine poate să vină din grădiniță sau din școală, acolo unde nu ai corespuns normelor și ai simțit o profundă senzație de deconectare de tine. Sau poate ca și cum capul tău ar fi mare și s-a întunecat și nu mai știi ce se întâmplă în jurul tău. Este sentimentul de rușine.

Atunci când poate ai greșit ceva și au râs ceilalți copii de tine. Sau poate când învățătoarea sau profesorul, în mod intenționat sau nu, te-au făcut de rușine prin faptul că au subliniat unde nu ești bun, unde nu corespunzi normelor, prin ce ai greșit și prin ce nu ești la nivelul așteptărilor celorlalți.

Și nu în ultimul rând, în relația cu Biserica. Sunt șanse mari să fi dezvoltat sentimente de rușine atunci când ai învățat normele în relație cu care tu trebuie să te comporți într-un anume fel, și ai învățat implicit că atunci când nu respecți aceste norme, atunci ar trebui să fii rușinat sau ești rușinat tocmai pentru că nu respecți aceste norme.

Rușinea este percepția falsă că prin acțiunile tale ți-ai cauzat ție mai mult negativ decât pozitiv, mai multă durere decât plăcere, mai mult minus decât plus, raportat la un sistem de norme internalizat. 

Rușinea, în esență, este teama de a te arăta așa cum ești, de a nu fi judecat, de a arăta că nu corespunzi normelor pe care majoritatea le respectă sau pe care crezi că majoritatea le respectă.

Este o emoție profundă care implică sentimentul de a fi expus și judecat negativ de către alții conducând  adesea la o dorință puternică de a te ascunde sau de a dispărea? Știți vorbele, intri în pământ de rușine sau îți vine să mori de rușine? Sunt vorbe foarte, foarte puternice, pentru că afectează în mod direct relația ta cu tine. Și este o legătură directă între rușine și boli autoimune.

 Acest sentiment poate avea un impact considerabil asupra stimei de sine și comportamentului unei persoane, în sensul în care, în momentul în care te simți rușinat, te simți nevrednic, nedemn să primești. 

Atunci când tu nu ai corespuns unor standarde interne ale tale sau unor standarde din afară care sunt importante pentru tine, pe care le-ai internalizat, atunci apare sentimentul de rușine. când tu percepi că prin acțiunile tale ți-ai cauzat ție mai mult negativ decât pozitiv, mai mult minus decât plus,  raportat la un sistem de valori pe care le-ai internalizat. 

Rușinea este doar în capul tău și este doar percepția ta. 

Rușinea poate fi echilibrată și odată cu echilibrarea sentimentului de rușine, realitatea ta se transformă în mod radical, pentru că îți crește nivelul de merit în momentul în care dizolvi sentimentele de rușine. 

Ce se întâmplă atunci când simți sentimentul de rușine? 

Care sunt etapele prin care treci atunci când simți sentimentul de rușine?

1. Prima etapă – momentul declanșator 


Rușinea este declanșată de un eveniment specific care face ca persoana să se simtă vulnerabilă sau expusă într-un mod jenant sau inacceptabil social. 

Aceasta poate fi o eroare la locul de muncă, un comentariu negativ din partea altei persoane, o încălcare a normelor sociale sau o rememorare a unei experiențe umilitoare din trecut. 

Toate sunt în percepția ta, ca atare, toate pot fi transformate și dizolvate.

După ce există declanșatorul… să luăm un exemplu că ai dat un răspuns în clasă când ai fost mic și toți colegii au râs de tine,  poate chiar și învățătoarea a râs de tine. 

Acesta este trigger-ul. Ai spus ceva ce era amuzant, poate nu era corect, și prin acțiunea ta, adică prin a spune acel lucru, ți-ai cauzat ție mai mult negativ decât pozitiv. Adică ai atras judecata celorlalți, ai atras râs din partea lor, poate percepția că ai atras disprețul celorlalți dacă au râs.

2. A doua etapă – conștientizarea

În această fază, persoana crede că alții sunt conștienți de acțiunea sau de caracteristica care a declanșat rușinea.

Sentimentul că toată lumea se uită sau că toată lumea știe poate fi foarte puternic, chiar dacă în realitate puțini sau nimeni nu a observat incidentul. 

În exemplul pe care ți l-am dat mai devreme, un copil care ai spus ceva greșit și toată clasa a râs pe el, va avea percepția că și alți copii, inclusiv cei care au lipsit de la școală în ziua respectivă, știu de gafa pe care a făcut-o și că el nu a corespuns normelor. Se va simți micit,  va simți dorința de a se face mic, crezând că toată lumea știe și că ar trebui să se ascundă. 

La faza a doua, la conștientizarea publică, atunci când vorbim despre rușine, este acea percepție care crește în mintea persoanei care simte rușine că ceilalți știu și că din cauza asta, emoția crește și senzația din corp crește. 

Toată lumea știe este într-un fel adevărat pentru că se potrivește cu Legea Transparenței, în care vezi lucrurile la ceilalți fără ca ei să le spună. Le vezi. Se văd sentimentele pe fața ta. Deci toată lumea știe poate fi într-un fel adevărat, dar „toată lumea” nu este întotdeauna adevărat sau nu înseamnă că e chiar așa. Însă emoția care te ia pe sus este cea că „toată lumea știe” și îți vine să te bagi în pământ de rușine.

Acum sunt situații în care, spre exemplu, ai fost întrebat ceva la o ședință, ai fost cu un grup mic de colegi și n-ai știut să dai un răspuns. Te-ai simțit rușinat pentru că nu ai corespuns standardelor din interiorul tău, standardul din interior fiind că întotdeauna ar trebui să știi răspunsurile și ai percepția că tot biroul, tot etajul la care lucrezi știe că tu nu ai știut să dai un răspuns corect, și ai percepția că judecata este mai mare decât este ea în realitate.

3. A treia etapă – auto-judecata și inferioritatea

Rușinea implică adesea auto-judecată extrem de severă. O persoană se poate simți inadecvată, lipsită de valoare sau fundamental defectă. Aceste sentimente de inferioritate sunt adânc înrădăcinate în rușine și diferă de vinovăție în aceea că vinovăția se simte pentru ceva făcut greșit, în relație cu alții, în timp ce rușinea implică un sentiment de greșeală față de sine, în ceea ce privește ființa sau identitatea personală.

Gândește-te că sentimentul de inferioritate are legătură profundă cu sentimentul de rușine. 

Spre exemplu, una dintre clientele mele nu a făcut facultatea, nu a terminat facultatea și a avut un sentiment de rușine că nu este la nivelul standardelor pe care ea le-a avut în interior. 

Din acest sentiment de rușine, însoțit de alte situații de rușine prin care a trecut, a dezvoltat un complex profund de inferioritate. 

În relație cu toți cei din jur se simțea mai mică, mai slabă și comparațiile pe care le avea cu ceilalți, de genul: eu nu am facultate, eu nu știu să dau un răspuns pentru că nu am facultate, mă tratează așa pentru că nu am facultate, toate contribuiau la un sentiment profund, la un complex profund de inferioritate și îi distrugeau viața pentru că nu era real ceea ce credea ea. Era doar în mintea ei, doar percepția ei.

Și am lucrat cu ea pentru a transforma această percepție, acest sentiment de inferioritate și și-a transformat viața odată cu asta.

4. A patra etapă – retragerea socială

Din cauza fricii de judecată și a dorinței de a evita scrutarea, persoanele care se simt rușinate tind să se retragă din interacțiunile sociale. 

Aceasta poate include evitarea oamenilor, locurilor sau situațiilor care amintesc de evenimentul rușinos sau care ar putea provoca mai multă rușine. 

Retragerea socială este foarte bine exprimată și de  „Îmi vine să intru în pământ de rușine, îmi vine să mor de rușine”, care amândouă presupun o izolare foarte puternică. 

Retragerea socială se bazează pe faptul că ai percepția că toată lumea știe ce s-a întâmplat cu tine și că tu nu corespunzi, când de fapt este o judecată foarte, foarte puternică de sine, și evitarea locurilor și a oamenilor vine din teama ca ceilalți să nu manifeste judecata față de tine. Dar în situația de rușine, prima persoană care te judecă ești tu, nu celălalt. 

Este doar percepția ta că proiectezi către ceilalți, că te judecă ceilalți.

5. A cincea etapă – emoțiile fizice și comportamentul evitant

Rușinea poate provoca reacții fizice intense, inclusiv roșeață, transpirație, palpitații sau chiar sentimente de amețeală. 

De asemenea, o persoană poate adopta comportamente evitante, cum ar fi încercarea de a schimba subiectul, a minți pentru a opri ceea ce s-a întâmplat sau de a face glume pentru a minimiza situația. 

Emoțiile pe care o persoană le are și cum sunt trăite în corp în situația sentimentului de rușine pot să fie extrem, extrem de puternice, pot să ducă până la leșin, dar pot să ducă până la o deconectare profundă de sine.

Și acum hai să mergem puțin la situația în care există un copil care trece printr-un sentiment profund de rușine. 

Acel sentiment profund de rușine poate fi considerat o traumă dacă copilul se deconectează de sine și nu mai este în capacitatea lui de a-și trăi, de a-și simți emoțiile. Dacă sentimentul de rușine este atât de profund, el poate deveni traumatic pentru un copil.

6. A șasea etapă – căutarea alinierii 

Persoanele rușinate pot căuta modalități de a alina durerea emoțională. Acestea pot include discutarea incidentului cu prieteni de încredere, a se angaja în activități care îi fac să se simtă mai bine despre ei înșiși sau consultarea unui terapeut dacă rușinea este profundă și persistentă.

Este relativ ușor să-ți dizolvi sentimentele de rușine și este foarte important să o faci. O să îți dau metoda până la sfârșitul acestui audio, prin care poți să dizolvi sentimentele de rușine. 

În contextul alinării mai intervin și alte tipuri de comportamente pentru compensarea sentimentului de rușine și aici poate să intre inclusiv overearting-ul, să mănânci mai mult decât este necesar, să faci la sală, să tragi la sală, la sport, de tine mai mult decât este necesar, până la nivelul durerii. Este ca și cum te pedepsești pentru rușinea pe care o ai, dar în același timp compensezi prin a-ți redobândi puterea asupra existenței tale.

Pot interveni, de asemenea, comportamente cum sunt self-harm, să-ți faci ceva dureros. Acest lucru poate să includă a te tăia, de exemplu, cum e situația celor care se rănesc folosind această metodă. 

De asemenea pot fi situații în care cauți să compensezi făcând ceva extraordinar de care să fii mândru, oricare ar fi acel lucru extraordinar de care să fii mândru: fie că ți-e un proiect mult mai mare decât simți că poți să duci, fie că compensezi prin laudă că ai făcut ceva extraordinar. 

Dar o modalitate foarte neevidentă poate, de a te poate pedepsi pentru sentimentele de rușine, pentru că ai greșit, sunt accidentele și incidentele. 

Adică dacă te simți foarte rușinat pentru ceva, vei căuta să te pedepsești cu subconștientul, având un mic accident. Poate lovesti pe cineva la un semafor sau poate te lovește cineva la semafor, poate îți zgârii mașina la parcare, pot să fie tot felul de situații în care această rușine de a fi defect, de a nu corespunde normelor, se manifestă fizic, în afară, într-un mod și mai vizibil. Și cu cât mai mult încerci să ascunzi rușinea, cu atât mai mult vei crea ceva prin care să se vadă, pentru că Universul vrea ca să poți să treci peste această situație și să te iubești pe tine, pentru cine ești cu adevărat.

7. A șaptea etapă – revoluția și învățarea

În cele din urmă, procesul de rușine poate să ajungă la o rezoluție, și aici sunt două tipuri de rezoluții: Una este le bagi sub preș, lași timpul să le acopere sau pur și simplu ignori sentimentele de rușine. Dacă faci asta, ele vor determina un nivel de merit scăzut al tău.

Vei avea percepția că nu meriți pentru că ești defect, nu corespunzi normelor. 

În situația aceasta, deși timpul aparent le vindecă pe toate, în fapt, aceste sentimente de rușine se adună, în ceea ce privește stima ta de sine și nivelul tău de merit, ca niște pietre, pietricele sau bolovani care te trag în jos în timp. 

Cu cât mai multe sentimente de rușine ai acumulate, cu atât mai mic va fi nivelul tău de merit.

Acum, o parte din rezoluție poate include recunoașterea că toată lumea face greșeli sau înțelegerea că valorile personale nu sunt determinate de un singur incident. 

Dar înțelegerea nu compensează pentru transformarea sentimentelor de rușine. Transformarea sentimentului de rușine se întâmplă doar atunci când mergi înapoi, în momentul în care ai simțit rușine și vezi unde ai avut mândria, în același timp, legat de același subiect, și dizolvi sentimentul de rușine văzând ce beneficii ai că ai trecut prin acea experiență prin care ți-ai făcut mai mult negativ decât pozitiv, în percepția ta, până ajungi la echilibru.

Oricum ai lua-o, sentimentul de rușine este foarte personal. Ceva ce este rușinos pentru o persoană poate să fie complet nerelevant pentru altă persoană și variază în durată și în intensitate, în funcție de individualitatea și contextul fiecărei persoane. 

Abordarea efectelor rușinii poate necesita un pic de timp și uneori suport profesional pentru a naviga prin complexitățile emoționale implicate. 

Sentimentul de rușine este unul dintre cele mai greu de dizolvat sentimente, pentru că nu este clar definit. O să revin la subiectul acesta când ajungem la cum să echilibrezi sentimentul de rușine.

Tipuri de rușine

1. Rușinea de a spune ce gândești.

Îți este rușine să spui ce gândești. 

E foarte important să vezi dacă ai această rușine, care este cauza faptului că îți este rușine să spui ce gândești.

Poate au fost momente în care ai fost taxat că ai spus ce ai gândit, adică cineva te a pedepsit pentru asta, fie cu vorbe, fie cu acțiuni și merită să mergi înapoi în situațiile respective, să dizolvi sentimentul de rușine, de inadecvare, de faptul că nu ai corespuns. 

Deci rușinea de a spune ce gândești înseamnă că tu percepi că dacă spui ce gândești îți vei cauza ție mai mult negativ decât pozitiv raportat la standarde interne, și vei atrage judecata celor din exterior 

Acum e foarte important aici un anume aspect: Vei atrage judecata celorlalți în percepția ta, doar dacă persoanele respective sunt admirate de tine, doar dacă le pui pe un piedestal, doar dacă le prețuiești mai mult decât te prețuiești pe tine. 

Teama de a atrage judecata celorlalți și de a te simți rușinat, o ai doar în relație cu persoanele pe care le ai puse pe un piedestal.

Dacă persoanele sunt în echilibru cu tine, respectiv le vezi nici mai sus nici mai jos, nu ai teama de a fi judecat de ele. 

Însă problema cea mai mare cu rușinea vine de la judecata de sine și de la percepția că ceilalți te-ar judeca pe tine, dar e tot percepția ta.

Deci una dintre rușini este rușinea de a spune ce gândești, de a te exprima autentic, de a-ți spune opiniile și este legată de admirația pe care o ai față de ceilalți, și aici este nevoie să îți dizolvi sentimentele de admirație pe care le ai față de ceilalți, și este legată și de experiențe din trecut, când ai fost taxat,pedepsit, fie din context, fie tu te-ai judecat pentru ce ai spus în trecut.

Rușinea de a spune ce gândești își are rădăcini adânci în trecut, și ca să o poți dizolva merită să mergi să echilibrezi acele situații din trecut în care ai spus ceva prin care ai avut percepția că nu corespunzi, ai dat un răspuns greșit atunci când ai fost mic, raportat la ce se aștepta profesoarea, profesorul, învățătoarea., 

2. Rușinea de a cere ce consideri că meriți

Rușinea de a cere un anume preț anume, rușinea de a cere un serviciu, rușinea de a cere un favor, rușinea de a merge în spații publice și interactiona cu autoritățile pentru a cere ceva în contextul acesta. 

Rușinea de a cere este rezultatul unui nivel de merit scăzut și este vârful icebergului în ceea ce privește sentimentele de rușine. Pentru că rușinea de a cere este un simptom pentru multe rușini acumulate în trecut. Rușinea de a cere are în spate un nivel de merit foarte scăzut, pentru că consideri că nu meriți.

Rușinea de a cere se rezolvă în două moduri:1. Mergi și îți dizolvi cele mai importante rușini din trecutul tău și 2. Vezi ce beneficii ai tu că te pui în situația de a cere și ce beneficii are persoana din fața ta, că îi ceri lucrul acela la nivelul la care îi ceri, și ce dezavantaje ai avea tu dacă nu ai cere, precum și ce dezavantaje ar avea persoana respectivă căreia îi ceri, dacă nu i-ai cere acel lucru. 

Dacă faci exercițiul acesta, corect și profund, rușinea de a cere într-un context specific dispare, dar va fi foarte important să mergi să-ți dizolvi rușinile din trecut ca să capeți un nivel de merit mai crescut. 

3. Rușinea de a face anumite acțiuni 

Am întâlnit aceasta rușine în vânzări, de exemplu. 

Asta este o chestiune un pic mai profundă. Am lucrat cu mai mulți clienți pe subiectul acesta, care au intrat în antreprenoriat sau au devenit experți și și-au vândut singuri produsele sau serviciile. 

Rușinea de a face anumite acțiuni, de a vinde, vine din faptul că percepi că prin a te poziționa într-un mod foarte inferior în relație cu un client căruia îi ceri ceva, te dezavantajează, îți aduce mai multă durere decât plăcere, mai mult minus decât plus. Dar nu uita că rușinea vine de fiecare dată împreună cu mândria.

Deci dacă îți este rușine să vinzi, sunt șanse bune că ești mândru de ceea ce vinzi. Și sentimentul de rușine poate fi dizolvat și atunci când dizolvi sentimentul de mândrie aferent, pentru că cele două sunt interconectate și se cauzează una pe alta. 

Deci dacă luăm de exemplu rușinea de a vinde, poate să fie odată că ai mândria pentru produsul sau serviciul pe care îl vinzi, și atunci vei dizolva mândria față de produsul sau serviciul pe care îl vinzi, sau pe care l-ai creat.

Rușinea de a vinde poate să vină și din faptul că te consideri inferior persoanei respective, că te-ai milogi sau că ai cere. Asta înseamnă că trebuie să mergi în trecut să dizolvi acele momente în care ai avut percepția că te-ai milogit și te-ai umilit făcând această acțiune,și să dizolvi percepția respectivă de umilință. 

Dar sentimentul de rușine poate să vină atunci când vinzi și din percepția de inegalitate dintre tine și clientul pe care îl servești. Vezi unde ai percepția că nu ești la nivelul clientului și vezi care e forma în care și tu ai ceea ce admiri la client.

Rușinea pentru reacțiile tale

Ai strigat, ai aruncat cu farfurii, ai vorbit urât, ai roșit, te-ai împiedicat și ai căzut într-un context anume.

Deci rușine pentru reacții ale tale, la care ceilalți nu se așteptau.

Poate nici tu nu te așteptai.

Aici vreau să spun ceva foarte important, pentru că am întâlnit asta foarte frecvent. 

Oameni care fac lucruri extraordinare își asumă ca reacțiile lor să fie extraordinare. Adică dacă țintești sus… vorbim de Elon Musk de exemplu…și vrei să faci lucruri extraordinare, sunt șanse foarte bune ca și comportamentele tale să fie extraordinare. Nu vorbesc de extraordinar, doar pozitiv, fără negativ. Vorbesc de a striga, a arunca cu farfurii, a vorbi urât, a fi foarte dur.

De ce e important să știi asta? Este că nu poți să crești dincolo de nivelul la care îți îmbrățișezi partea întunecată. Adică, dacă nu îți asumi aceste reacții extraordinare pe care le ai, care poate să fie strigat, pot să fie, nu știu, poate înjurat, poate îți vine să iei pe cineva de guler. Am întâlnit clienți care au făcut asta. Dacă nu îți asumi lucrurile acestea, va fi foarte greu să depășești nivelul la care ești. 

Și atunci cum echilibrezi reacțiile tale? 

Dacă vorbim doar despre rușine, este să vezi efectiv care este cauza rușinii. 

Să zicem că ai strigat la cineva și ai vorbit urât cu o persoană care te-a ajutat într-un proiect anume, și ți-ai scos nervii pe ea, la un moment anume. 

Rușinea e percepția că prin acțiunile tale ți ai cauzat ție mai mult negativ decât pozitiv. Și atunci, în situația respectivă, te simți rușinat că tu nu te-ai purtat la nivelul unor standarde interne pe care tu le ai. 

Și atunci beneficiile pe care le vei căuta vor fi în primul rând să vezi ce percep că ți-ai făcut prin faptul că nu mai corespund standardelor. 

Te-ai arătat vulnerabil, vulnerabilă, imperfect, ai depășit niște standarde pe care tu ai spus că nu ar trebui să le depășești sau n-ar trebui să fie depășite. 

Și după ce definești efectiv ce percepi că ți-ai făcut, vezi ce beneficii ai avut tu că ai făcut acel lucru. 

Nu doar că ai strigat, ci ce înseamnă strigătul ăla pentru tine și vorbitul urât și să dizolvi sentimentul de rușine. 

De ci ce beneficii ai avut tu în momentul respectiv că ai făcut acțiunea respectivă, și ce dezavantaje ai fi avut dacă ai fi făcut varianta ideală.

Și, desemenea, să faci sincronicitatea, să vezi care este opusul egal în acel moment și să vezi cine a făcut opusul egal în momentul respectiv. 

Dacă faci asta atunci vei dizolva sentimentul de rușine pe care îl ai că ai stricat la cineva. Cheia aici este să definești foarte specific ce anume percepi că ți-ai făcut ție prin faptul că ai strigat. 

Nu ajunge să spui m-am făcut de rușine, ci e nevoie să spui care e interpretarea din mintea ta prin care faptul că ai striga la cineva este un lucru negativ față de tine, nu față de persoana respectivă. 

A doua componentă pentru situația aceasta este dizolvarea sentimentului de vină. 

Dacă nu ai ascultat Spark ul trecut în care am vorbit despre vină, atunci când te-ai pus într un context anume, în care ai avut comportamente de care îți este rușine, poate să implice și sentiment de vină, mergi la sparkul de săptămâna trecută și vezi cum pot să dizolvi sentimentele de vină. 

4. Rușinea de a nu fi perfect

Este o rușine foarte frecvent întâlnită la femei și la această rușine contribuie enorm de mult industria de beauty, care vinde imagini de perfecțiune, de persoane de sex feminin care nu au niciun pic de strat de grăsime pe ele, au față perfectă, fără riduri. 

Și comparația cu aceste persoane și comparația cu altele, care doar ele știu cât suferă în menținând aceste standarde, în dorința lor de a menține aceste standarde, te face adesea să te simți rușinat. 

Din nou rușinea este bazată pe comparația cu niște standarde interiorizate pe care tu le admiri ca fiind valabile și pentru tine. Rușinea de a nu fi perfect este o rușine foarte profundă a femeilor, în general, a femeilor. 

5. Rușinea în a avea nevoie de ajutor 

Este o rușine mai degrabă specifică bărbaților, însoțită de mândria de a se descurca singuri. 

Dar în ultimii ani, acele femei care au o componentă puternic masculină de energie masculină, au rușinea de a avea nevoie de ajutor și mândria de a se descurca singure.

6.Rușinea de a recunoaste ca faci terapie sau că apelezi la ajutor.

 Este o rușine care poate să aibă în spate și rușinea de a nu fi perfect și rușinea de a avea nevoie de ajutor. 

E practic legată de capacitatea ta de a gestiona propriile gânduri, emoții și sentimente, să nu poți să faci față acestora fără ajutor. 

La bază există comparația cu standardul că ar trebui să te descurci singur si vine dintr-o educație în care emoțiile nu au fost validate și nu au contat. 

Iar în contextul nostru, acum, emoțiile sunt luate în calcul, tratate, gestionate. Dar în perioada comunistă în care trebuia să mergi la școală, să răspunzi, să știi, să iei note bune și să fii pregătit pentru a intra în sistemul industrial, să fii inginer, să fii profesor undeva și să produci lucruri pe bandă rulantă, rușinea nu își avea locul, și emoțiile nu își aveau locul.

Ca atare, rușinea aceasta de a cere ajutor când e vorba despre a-ți gestiona propriile emoții este este puternică. 

O soluție pentru acesta este să răspunzi la două întrebări: 

1. Ce beneficii ai că ceri ajutor specializat? Ce beneficii ai avea că recunoști de față cu alții că ceri ajutor? 

2. Ce dezavantaje ai dacă nu ceri ajutor specializat? Ce dezavantaje ai avea dacă nu ai recunoaște în relație cu alții că ceri ajutor specializat raportat la a-ți gestiona emoțiile?

Trăim o perioadă în care, după foarte multă vreme de reprimare a emoțiilor, ele ies la suprafață cu foarte multă putere și caută să fie onorate prin puterea cu care ele se manifestă. 

Trăim într-o eră în care emoțiile sunt importante și în care copiii vorbesc despre emoțiile lor fără probleme și fără jenă. Iar noi, adulții, cei care sunt în generația mea de 40 și ceva de ani se miră de copii, de ușurința cu care învață să-și exprime emoțiile. Poate că e timpul pentru vindecare și pentru generația mea.

7. Rușinea legată de dependențe 

Este o altă rușine foarte puternică și de fiecare dată dependențele, pentru ca nu sunt acceptate social și doar cele care nu sunt acceptate social, sunt însoțite de rușine.

Foarte multă lume este dependentă de mâncare, de un anume tip de a mânca, de băuturi carbogazoase, de zahăr, de dulce. Ori acestea sunt dependențe acceptate social. Însă dependența de alcool nu este o dependență acceptată social, nu este nici mai bună, nici mai rea decât dependența de zahăr, dar nu este acceptată social. 

Ca atare, rușine legat de dependență are legătură cu cât de gravă este acea dependență pe scala acceptării sociale, cu cât este mai puțin acceptată, cu atât mai multă rușine va însoți dependența respectivă. 

Nu voi intra în felul în care se tratează dependențele, și nici în rușinile care însoțesc dependențele, pentru că asta este un subiect larg, și poate merită să îl dezbatem într-un alt Spark.

8. Rușinea de a nu ști

Rușinea de a nu ști poate să blocheze creșterea afacerilor prin faptul că ai percepția ca și proprietar că ar trebui să știi tot sau aproape tot din afacere. 

Însă în ultimii ani de zile a crescut atât de mult cantitatea de informație la care suntem expuși, încât este imposibil să le știi pe toate. Și trebuie să alegi foarte bine care este acel domeniu în care vrei să știi în profunzime și care sunt acele domenii în care nu știi în profunzime.

Rușinea de a nu ști te împiedică să găsești un manager bun, care să poată să știe mai bine decât tine și să poți să gestionezi managerul acela. 

Și atunci rușinea de a nu ști este foarte important sa  fie echilibrată. 

Rușinea însoțește foarte serios și senzațiile de self harm, de auto-rănire. 

Situațiile de self harm vin cu sentimente profunde de inadecvare.

Persoanele acelea au sentimente profunde, de rușine, care le țin în bucla de a se pedepsi, din nou și din nou. Te pedepsești prin faptul că te tai pentru sentimentul de rușine care generează un alt sentiment de rușine și nu mai ieși din bucla asta a rușinii.

9. Rusinea de origini, de cum sunt părinții, de ce au făcut părinții, de bagajul care vine cu părinții. 

Îți este poate rușine să spui unei persoane cu care ai date și ești la începutul relației că unul dintre părinții tăi este bolnav psihic sau este alcoolic.

 Îți este poate rușine de asta pentru că te temi de judecata acelei persoane. 

Ce e foarte important să faci în situația asta este să îți echilibrezi trecutul. Facem acest lucru prin programul Putere pe Tocuri și prin programul Brain Remodelling for Men, în care mergi și lucrezi pe relația ta cu trecutul și îți echilibrezi părinții. 

10. Rușinea de a fi diferit, de a avea preferințe diferite

Fie că vorbim aici despre rușinea de a fi diferit, respectiv a fi gay, sau a fi transsexual, sau orice alegere ai în zona aceasta sau este, rușine legată de preferințele sexuale pe care le ai, de cum anume alegi să îți trăiești viața sexuală… 

Sunt rușini foarte puternice și vin cu o dorință de a te ascunde, de a nu te face văzut. 

Vin cu imposibilitatea ta de a te asuma ca persoană cu adevărat. Pentru că dacă nu îți asumi dark side-ul, n-o să îți asumi nici nici light side-ul. 

Dacă nu îți asumi partea de întuneric, nu îți asumi nici partea de lumină. 

Ca atare, oricare ar fi lucrul acela pentru care te rușinezi, raportat la a fi diferit, va veni cu incapacitatea ta de a-ți manifesta potențialul. 

De aceea, orice fel prin care ești diferit merită echilibrat ca să poți să fii lumina care ai venit să fii pe lumea ta, pentru tine și pentru ceilalți.

11. Rușinea de a vorbi despre lucrurile intime 

Este o rușine cel mai probabil învățată, căci rușinile pot fi învățate de acasă. Acele lucruri care le consideri ca fiind rușinoase acasă le vei considera rușinoase cel mai probabil și în familia ta. Pentru că există condiționare legat de asta. 

Dacă părinții tăi s-au simțit rușinați să vorbească despre sex cu tine, despre intimitate cu tine atunci vei fi rușinat și tu să vorbești despre intimitate cu prietenii tăi sau cu alții. 

Din nou aici, ce e important este să îți echilibrezi părinții și să vezi ce beneficii ai tu dacă faci acele lucruri pe care le consideri rușinoase și ce dezavantaje ai avea dacă nu le faci.

12. Rușinea de a spune că vrei mai mult

Rușinea legată de a vrea mai mult este legată de moralitate și de cum e definită moralitatea, a cărui scop este supraviețuirea.
Dacă tu vrei mai mult și vrei mai mare decât ceea ce ai adesea este însoțit de rușine, pentru că asta implică în mentalitatea de scarcity că alții au și ai putea să te mândrești. Ori, mândria este un păcat.

Mândria și rușinea sunt în egală măsură păcate, pentru că amândouă te împiedică să fii tu însuți sau tu însăți. 

Acum aș vrea să spun ceva foarte important. 

Mândria și rușinea vin la pachet și se cocreează reciproc. Sunt două fațete ale aceleiași probleme Nu poate să existe mândrie fără să existe rușine, nici reține fără mândrie, pe același subiect, în același moment. De aceea, cheia transformării sentimentelor de rușine este sincronicitatea, Legea Sincronicității.

Am să dau un exemplu: mândria de a fi o persoană corectă este asociată cu rușinea de a fi greșit în ceea ce privește corectitudinea în relații cu ceilalți. 

Și am să-ți arăt cum se dizolvă sentimentul de vină, dar dincolo de asta, vreau să spun ceva foarte important. 

Dacă ai mai întâi un sentiment de mândrie, cum ar fi legat de faptul că ai fost corect, ai dat bani înapoi, și ești mândru de asta, vei crea în viitor un sentiment de rușine care să compenseze pentru sentimentul de mândrie anterior și să îl aducă la echilibru.

Dacă, în schimb, în momentul în care ai manifestat mândria, vezi în același moment, pe același subiect unde ai rușinea, ți-ai compensat momentul respectiv, nu vei mai crea în viitor un moment de jos, de rușine. 

La fel se întâmplă și cu rușinea: dacă ai avut un moment de rușine și nu-l echilibrezi și nu vezi în același moment unde ai avut mândria, vei crea un moment de mândrie în viitor care determină un moment de rușine în viitor, și nu ieși din bucla aceasta de sus în jos, mândrie, rușine, mândrie, rușine, mândrie, rușine. 

Am să detaliez poate acest subiect de cum mândria și rușinea sunt interconectate și se creează una pe cealaltă într-un spark dedicat la un moment dat. 

Cum echilibrezi sentimentul de rușine

Este foarte simplu și foarte greu în același timp. 

Primul pas este să definește în mod specific legat de ce îți este rușine. Care este conținutul sentimentului de rușine?

Dar nu spune doar „m-am făcut de rușine”. 

Spre exemplu, îmi amintesc de un moment în care am alergat, m-am împiedicat și am căzut pe jos de față cu mai multe persoane care erau relevante pentru mine, prietenii mei din perioada respectivă. 

Am căzut pe jos și mi-am făcut de rușine în situația respectivă. 

Conținutul sentimentului de rușine este foarte important ca să îl definești clar.

Am căzut pe jos de față cu ceilalți. Ce arată asta despre mine, pentru care eu am interpretat, faptul că am căzut pe jos, ca fiind negativ în momentul respectiv? 

Interpretarea pe care am dat-o este că nu sunt la nivelul lor, dar asta nu este suficient în felul în care îmi definesc sentimentul de rușine în momentul respectiv, ci trebuie să fiu și mai specifică, să merg un strat și mai în profunzime: faptul că nu reușesc să îmi gestionez corpul și că prin asta mă exclud. Îmi era rușine de felul în care îmi gestionam corpul.

Primul pas: este să definești foarte specific care este conținutul sentimentului de rușine pe care-l ai. 

Al doilea pas este să vezi ce beneficiu ai avut în moment în care ai manifestat comportamentul prin care ți-ai cauzat mai mult negativ decât pozitiv.

Ce beneficiu am avut eu în moment că nu mi-am gestionat corpul și am căzut de față cu ceilalți? 

A treia întrebare, al treilea pas: Ce dezavantaje ai fi avut în momentul respectiv dacă s-ar fi întâmplat varianta ideală? 

Ce dezavantaje aș fi avut în momentul ăla dacă știam să-mi gestionez corpul și dacă eram atentă și nu cădeam?

Al patrulea lucru foarte important este sincronicitatea, în același moment unde am opusul?

În același moment în care nu am știut să-mi gestionez corpul,unde am știut să-mi gestionez corpul? 

Am căzut și în același timp mi-am pus mâinile în față. Nu mi-am lovit fața, doar mi-am julit un pic genunchii și palma. A fost în regulă. Nu a fost atât de rău pe cât ar fi putut să fie.

Am putut să-mi gestionez corpul și reflexul meu de a pune mâna jos a fost în egală măsură de bun, pe cât a fost de rău faptul că am căzut. 

Sincronicitatea implică să vezi unde ai făcut opusul în același timp. 

Acesta a fost modalitatea de dizolvare a sentimentului de rușine și este foarte important să lucrezi pe sentimentele de rușine pentru că să ai un nivel de merit crescut.

Acestea fiind baza pentru un nivel de merit crescut sau scăzut, care determină ulterior capacitatea ta de a cere și de a fi în fața celorlalți așa cum ești tu, cu tot talentul tău, toată strălucirea ta, toată lumina pe care poți să o aduci în viața celorlalți. 

Îți mulțumesc frumos că ai căutat acest spark despre rușine.

Vreau să spun un singur gând la final.

Rușinea este în capul tău, este determinată de percepțiile tale. 

Ori, ai control asupra percepțiilor tale. 

NU lăsa ca sentimentele de rușine să determine un nivel scăzut al vieții tale.Îmbrățișează fiecare moment de rușine, trecându-l prin pașii pe care ți i-am arătat, ca să poți cu adevărat să îți asumi cine ești.

Să îți asumi felurile în care ești diferit sau diferită de ceilalți, pentru a putea să îți asumi contribuția unică pe care tu poți să o aduci pe lumea aceasta.

Leave a comment

error: Content is protected !!