Cum să-ți schimbi tiparele mentale moștenite de generații

În acest Spark am să-ți vorbesc despre opt setări mentale, sau convingeri, pe care le avem noi ca nație. Și am să-ți dau și alternative de transformare pentru fiecare din ele.

Prima dată am să-ți vorbesc despre convingeri, în câteva cuvinte, sau despre setările mentale pe care le avem, și mai apoi am să-ți dau câte o soluție pentru fiecare, fie o convingere cu care să înlocuiești și modalitatea de a înlocui o convingere, fie niște întrebări pe care să ți le pui sau exerciții pe care să le faci ca să poți să ieși din acele setări mentale.

Fac acest audio acum, și acest Spark îl pregătesc acum, când vorbim despre Ziua Națională a României, pentru că merită să vedem cum este starea noastră acum, ca mod de a gândi, și ce putem să schimbăm acum, ca să devenim stăpânii propriei vieți și să ieșim din mentalitatea de victimă, cu care probabil am trăit niște zeci de ani sau poate chiar sute.

Prima convingere limitativă pe care aș vrea să o abordez este ”că trebuie să muncești din greu ca să ai ceva”. Iar acest lucru nu înseamnă că trebuie să muncești eficient, ci că trebuie efectiv să depui efortul… Și să depui efort mare ca să reușești să ai ceva.

De asemenea, odată cu această convingere vine și faptul că lenea este un lucru rău. 

Tot cu această convingere, că trebuie să muncești din greu ca să ai ceva, vine și faptul că te aștepți, sau românii se așteaptă să fie plătiți pentru timpul pe care îl depun, nu pentru rezultate. 

Și această convingere este manifestată atunci când aud antreprenori care se laudă că nu au fost în concediu de doi ani de zile sau de trei ani de zile; sau când se laudă cât de mult au muncit pentru o prezentare și au stat noaptea treji ca să termine prezentarea; sau când spun că lucrează 14 ore pe zi de doi ani de zile.

Deci această convingere de ”trebuie să muncești din greu ca să obții ceva” și faptul că muncești din greu este apreciat și ești lăudat pentru asta. Este una care este destul de păguboasă, pentru că duce inevitabil la burnout, la oboseală cronică și nu are accent pe eficiență. Nu are focus pe a face lucrurile elegant, cu bună dispoziție, ci pe faptul că trebuie să te spetești ca să poți să obții cu adevărat ceva. Și există această convingere la nivel profund.

Încă o dată spun, însoțită de faptul că atunci când ești eficient și îți iei timp să faci alte lucruri, sau pur și simplu îți iei timp să te gândești sau să nu faci nimic, sau să te uiți la tavan, este un lucru negativ. Lenea este un lucru negativ.

O să-ți spun un lucru care este posibil să te surprindă. Știi, atunci când o persoană este leneșă de cele mai multe ori, este o persoană eficientă, pentru că felul în care gândește să abordeze o problemă o persoană care căreia poți să-i pui eticheta de leneș, este cum pot să fac rezultatul maxim pe care să îl obțin, sau rezultatul cu care mă mulțumesc, în cel mai eficient mod posibil, cu cel mai mic consum de timp și energie, sau orice fel de alte resurse.

Lenea are și jumătatea luminoasă, că te gândești cum poți să faci lucrurile în cel mai eficient mod posibil. Iar partea păguboasă a felului de a gândi că trebuie să muncești din greu vine însoțită cu faptul că te aștepți să fii plătit la timp, și nu contează neapărat rezultatele pe care le aduci. 

Asta este prima convingere limitativă. O să spun mai târziu cu ce poți să o înlocuiești.

A doua convingere limitativă care o observ la nivel de nație… Și nu vreau să spun că toată lumea are toate aceste convingeri la nivel maxim.

Pot să spun că în felul în care noi am fost educați, cultura pe care am avut-o, poveștile pe care ni le-au spus adulții, poveștile despre care am învățat sau pe care le-am citit în liceu, în școală, toate duc către acest mod de a gândi.

Următoarea credința pe care o avem ca nație este că ”alții sunt de vină”. 

Și este foarte ușor să arătăm cu degetul și să spunem că alții sunt de vină. Guvernul e de vină, politicienii sunt de vină, ungurii sunt de vină, rușii sunt de vină, evreii sunt de vină și așa mai departe. Deci alții sunt de vină, vecinii sunt de vină, iarna e de vină, vara e de vină. 

Cumva căutăm vinovați și focusul nostru este să căutăm vină, în loc să ne asumăm responsabilitatea pentru propria viață.

Și atunci, în momentul în care ai percepția că celălalt este de vină sau altcineva este de vină, exact acela e momentul în care ai dat controlul asupra vieții tale, asupra altcuiva, asupra căruia de fapt, tu nu ai control.

Am să reformulez asta încă o dată. Atunci când ai convingerea că altcineva este de vină, ai dat controlul asupra vieții tale către altcineva, asupra căruia tu nu ai control.

Ca atare, tu îți pierzi controlul asupra vieții în momentul în care tu spui că celălalt este de vină, pentru că nu ai ce să faci dacă nu ai control asupra celui care este de vină. 

Ne mai vorbind de faptul că pot să fie arșițe, secete, pot să fie revărsări de ape, și cumva, de fiecare dată există cineva pe care poți să dai vina.

Dacă nu îți termini treaba, dacă nu livrezi la timp, furnizorul tău a fost de vină. Angajatul tău a fost de vină. 

Și cumva, ca nație, avem acest focus pentru a găsi vinovați, care să justifice neputințele pe care le avem și să justifice nereușitele pe care le avem.

A treia convingere sau percepție limitativă este legată de bani, și anume asocierile negative pe care le avem în relație cu banii.

Și îți dau doar câteva din experiența mea.

Să ai bani mulți înseamnă ceva rușinos, și trebuie să ascunzi. 

Se întâmplă atunci când nu spui părinților tăi câți bani ai cheltuit pe o poșetă, pe un ceas scump, pe o mașină sau pe o vacanță.

Să ai bani mulți înseamnă că ai făcut ceva greșit și ilegal. 

Sau când cineva are bani mulți, sigur a făcut ceva ilegal, a prostit pe cineva, a mințit, a furat sau are relații politice pentru care a câștigat banii respectivi. 

Deci să ai bani mulți e asociat cu ”Aaa, sigur ai făcut tu ceva ce nu era ok!”

Să ai bani mulți înseamnă că nu ești bun, nu ești om bun, că nu ești un creștin sau că nu ești în aliniere cu Dumnezeu sau cu divinitatea. Și ideea asta de a fi un om bun sau de a fi un creștin vine însoțită cu credința că dacă ești așa, trebuie să fii sărac.

Sunt foarte multe comentarii pe care le-am primit pe Facebook sau pe social media legate de acest fel de a gândi și este caracteristică felului în care gândim ca nație.

De asemenea, să ai bani mulți înseamnă că ești arogant, ai uitat de unde ai plecat, nu-i ajuți pe cei săraci.

 ”De ce îți trebuie ție mașină atât de scumpă sau ceas atât de scump?”

De asemenea, a avea bani mulți, e considerat ca fiind ceva rău să ai foarte, foarte mulți bani.

Pur și simplu percepția aceasta că nu ai nevoie de atâta, și nu îți trebuie mai mult decât ai nevoie, este destul de bine înrădăcinată la noi. 

Iar cei care au până peste poate sunt judecați și sunt considerați că ar fi făcut ceva greșit, ceva nealiniat, ceva murdar. Și că de fapt nu avem nevoie de banii aia mulți, pentru că dacă cumva îi avem, este sigur un lucru rău, nu ar trebui să avem unii mai mulți și alții mai puțin.

De asemenea, să ai bani mulți înseamnă că te desprinzi de mase. Înseamnă că ești într-un alt spațiu în care sunt oameni care arată altfel, vorbesc altfel, se poartă altfel decât majoritatea maselor și asta înseamnă practic că ai ieșit din zona respectivă. Nu ești ca ceilalți. Iar dacă nu ești ca ceilalți, sigur nu poți să fii un om bun. Sunt mai multe asocieri negative cu ideea asta de a avea bani mulți.

Al patrulea mod de a gândi, care îți poate limita creșterea, este legat de loialitate pe care o ai față de familie sau față de un grup anume.

Trebuie să știi că felul nostru de a fi al românilor este bazat pe un tipar relațional, adică relațiile sunt mai importante decât orice altceva. Loialitatea față de familie, aprobarea familiei, susținerea familiei, să ai grijă de familie este o chestiune relațională.

Același lucru se întâmplă și în business, în care devii relațional, îți angajezi rudele, îți angajezi prietenii, angajezi persoane cu care ai relații de dinainte stabilite. Nu contează competențele lor, nu contează rezultatele pe care le aduc. Contează că la nivel relațional te înțelegi bine cu ei.

Și ce înseamnă de fapt această mentalitate? Este subliniată și de Daniel David, care spune că avem o mentalitate colectivistă. 

Asta înseamnă că suntem indivizi care aparțin unui colectiv și dacă ieși din acest rând, al colectivismului, și o iei pe o cale autonomă, individualistă, ești judecat negativ. Cum au fost judecați antreprenorii care au ieșit din rândurile angajaților și și-au ales o cale independentă, autonomă, de manifestare.

Loialitatea față de familie sau față de un grup este păcătoasă la nivel de mindset, pentru că la nivel profund înseamnă că nu poate să-ți meargă mai bine ție decât îi merge familiei. Și dacă îți merge bine, înseamnă că îi trădezi. Și asta se referă atât pe plan financiar, dacă câștigi de 100 de ori mai mult și îți permiți de 100 de ori mai multe lucruri decât familia. Este o modalitate prin care, la nivel subtil, profund, și nu crezi tu asta în modul tău conștient de a fi, înseamnă că i-ai trădat pe ceilalți.

Dacă cumva mama ta, ca femeie, a fost depresivă și tu îți dai voie să fii fericită, la nivel subtil vei percepe că este incorect față de mama ta care a suferit atât de mult.

Dacă tatăl tău s-a spetit, și ești bărbat, și a făcut tot ce a ținut de el să reușească, cu toate astea a avut eșecuri, să nu te miri că ajungi cu business-ul în situații de eșec, în contextul în care tata a pățit la fel, pentru că o faci la nivel subconștient, dintr-un soi de loialitate față de familia ta.

O altă mentalitate păcătoasă este loialitatea față de familie, față de grup.

Unul dintre cele mai mari blocaje în creșterea financiară este dat de loialitatea față de familie, iar comportamentele care arată că există această condiționare este că nu ești transparent legat de cât câștigi. 

O manifești prin faptul că te simți vinovat dacă nu le dai lor bani, dacă nu-i susții financiar pe frații tăi, pe părinții tăi. Te simți vinovat și probabil cumperi cadouri scumpe pe care le dai lor, le dai lucruri la care nici nu ar fi visat. Este o modalitate prin care ești loial acelui nivel financiar al familiei de la care ai plecat.

Și ce e trist este că de multe ori oamenii, clienții, se mint legat de această condiționare, pentru că ei spun, „Nu, nu, eu câștig de zece ori mai mult decât câștigau părinții mei. Sigur, nu am această condiționare!” 

Iar eu îți spun că este posibil să ajungi acolo, și mă bucur tare dacă ai ajuns acolo, să câștigi de zece ori mai mult decât au câștigat ai tăi, dar dacă faci acest câștig cu același chin, din aceeași energie de supraviețuire cu care au făcut-o părinții tăi, înseamnă că acea condiționare există în spațiul tău. Dacă faci cu aceeași suferință, cu același tip de efort, din aceeași energie de supraviețuire. 

Și tu poți să ai zeci de milioane, iar părinții tăi să nu fi ajuns la vreun milion de lei sau de euro, dar energia din care au lucrat ei a fost de supraviețuire și energia în care este și funcționează business-ul tău la nivel de zeci de milioane, poate să fie tot o energie de supraviețuire.

Și poți să te regăsești în momente, la fel cum au fost și părinții tăi, în care nu a avut bani din ce să supraviețuiască. Tu nu o să ai bani să plătesc salariile sau să plătești furnizorii. Sunt doar câteva exemple prin care se vede această condiționare în viața ta.

Tot această modalitate de a gândi, ca loialitatea față de familie sau față de grupul de care aparții, vine și cu mentalitatea că cine iese din rând trebuie pedepsit sau va fi pedepsit.

Gândiți-vă că felul în care am fost educați în timpul comunismului a fost că toți trebuia să fim la fel: uniforme, să gândim la fel, să recităm în cor poeziile, imnul și așa mai departe. Și cine ieșea din rând, cine îndrăznea să gândească altfel, cum au fost intelectualii – o parte din ei pe vremea comunismului, au fost pedepsiți.

Și această modalitate de a fi, în viața noastră, se vede foarte mult legat de sfaturile pe care le dau părinții către copiii lor: „Nu stai și tu mamă, mai bine angajat sau angajată undeva în firmă să ai un salariu fix? Du-te, fă științe economice, angajează-te la bancă. Du-te, fă dreptul, angajează-te la o bancă ca jurist sau angajează-te într-un loc stabil.” 

Să nu ieși din rând, să nu ai curajul să spui ce gândești, să nu ai curajul să spui ce gândești față de partenerul tău de viață, față de șeful tău, pentru că atunci când îți dai voie să-ți asumi o părere, vei fi pedepsit.

La fel sunt pedepsiți antreprenorii care îndrăznesc să creeze ceva excepțional, ceva unic, și în general orice persoană la nivel național care creează ceva excepțional sau care creează ceva unic, trebuie să se aștepte să fie răstignită, lovită cu roșii, pentru că avem această mentalitate, că cine iese din rând trebuie pedepsit.

Și atunci această loialitate față de grup, față de familie, față de acele lucruri, locuri de care aparții, înseamnă că nu ai voie să gândești altfel. Ori dacă nu ai voie să gândești altfel, înseamnă că nu poți să creezi ceva unic. 

Înseamnă că nu poți să-ți onorezi calea ta unică, misiunea ta, datul pe care l-ai primit de la Dumnezeu când ai venit pe lumea asta. Înseamnă că n-ar trebui să faci o firmă, sau dacă faci o firmă, trebuie să faci ca altcineva care a mai făcut înainte, și uite de aici vine o întreagă mentalitate de supraviețuire. Pentru că dacă faci ca altcineva, nu ai nimic unic de oferit și vei da ce dai pe bază de preț.

Loialitatea aceasta de familie și față de grup te duce efectiv la o mentalitate de supraviețuire în care ție n-ai voie să-ți meargă mai bine decât le merge celor din jur.

O altă modalitate de a gândi păgubos, pe care am regăsit-o în relație cu clienții mei, a fost că ne mulțumim cu puțin, și e un soi de modestie care adesea este falsă, ce ține de resurse, bani, timp, atenție, energie și așa mai departe.

Și într-adevăr, suntem o nație care ne-am mulțumit cu puțin. În momentul în care au venit corporațiile în România, am avut șansa să fac parte la câteva tranziții în care corporații din Vest s-au mutat în România și oamenii de aici au preluat sarcini pe care le făceau persoane din Europa de Vest pe bani mult mai puțini și cu targete mult mai mari decât au avut cei din Europa de Vest. 

Spre exemplu, dacă în Europa de Vest deserveai 7 clienți, aici targetul era aproape dublu. Trebuia să servești 13 clienți, pe un salariu mult mai mic, un sfert decât primea persoana din Europa de Vest.

Și acest mod de a te mulțumi cu puțin se vede în foarte multe moduri în care acționăm. Și poate spui „Nu, nu! Eu nu sunt acolo”, dar în momentul în care vinzi mai ieftin, și vinzi la prețuri la care nu consideri că este onorată munca ta, în momentul în care dai discount-uri, în momentul în care îți spui ție în minte că e ok să dai sau să primești mai puțin timp de la partenerul de viață, sau mai puțină atenție de la partenerul de viață, sau în momentul în care faci cumpărături și ție îți iei mai puțin decât le iei celorlalți, este o modalitate prin care manifești această convingere sau această modalitate de a gândi, în care te mulțumești cu puțin.

Și asta se vede și prin faptul că te prioritizezi mai puțin decât îi prioritizezi pe ceilalți. Nevoile lor contează mai mult decât nevoile tale, fie că este vorba despre clienți, fie că este vorba de familie, fie că este vorba despre orice altă persoană cu care interacționezi și a cărei nevoi devin mai importante decât nevoile tale.

Acest „Ne mulțumim cu puțin” se vede și în toleranța pe care o ai legat de întârzierile la plată a clienților în business, toleranța pe care o ai la clienți care sunt dispuși să plătească mai puțin, povestea pe care ți-o spui că săracii nu își permit. 

Și uite așa ajunge să devii o cooperativă de binefacere pentru că ai această modestie, această modalitate de a te mulțumi cu puțin.

A șasea modalitate de gândire păguboasă, ca și mentalitate, este relația cu un Dumnezeu care este dur și pedepsește.

Felul în care am fost educați, cel puțin generația mea îl vedea pe Dumnezeu, și probabil și câteva generații după, îl vedea pe Dumnezeu ca o persoană, sau ca o entitate să zicem, care este dură, pedepsește, și este un Dumnezeu strict rece, nu neapărat iubitor. Și de aici vine o teamă incredibil de mare, pe care o avem ca nație, de a greși.

Și această relație cu Dumnezeu a fost efectiv prost înțeleasă, pentru că a fost fără asumarea responsabilității fiecărei persoane pentru realitatea în care este.

Și această modalitate în care îl vezi pe Dumnezeu ca fiind dur și pedepsește, vine cu o neasumare a realității tale, în sensul în care te-a pedepsit, asta este, nu mai poți să faci nimic.

Cum îți spuneam, această modalitate de a-L înțelege pe Dumnezeu, care e dur și pedepsește, vine însoțită de teama de a greși, și se răsfrânge și asupra felului în care îi înțelegi pe ceilalți. Pentru că dacă ai această teamă de a greși, nu îți dai posibilitatea și nu dai posibilitatea celor din jur să își asume emoțiile pe care le au, trăirile pe care le au și așa mai departe. Iar asta te limitează extraordinar de mult.

Dă-mi voie să-ți explic o situație. 

Să zicem, există o persoană care este un antreprenor și are propria lui afacere. În business-ul lui, treaba lui este să facă profit. Asta este treaba unui antreprenor, să facă profit cu afacerea lui. 

În contextul în care are o serie de oameni pe care îi duce pe această cale către a produce acest profit, care este treaba firmei, poate să fie considerat ca fiind rău sau responsabil pentru emoțiile și supărarea celorlalți atunci când: nu dă bonusurile, pentru că oamenii nu și-au atins rezultatele sau nu au atins nivelul de performanță stabilit, atunci când lasă pe cineva să plece sau dă afară pe cineva care a avut rezultate slabe, atunci când nu i se face milă de un om care bea, deși n-ar fi voie să bea la locul de muncă și atunci când nu face compromisuri.

În situația asta, în momentul în care tu îți asumi responsabilitatea pentru cum se simt toți ceilalți, vine din această teamă de a nu greși. Dacă tu nu dai pe cineva afară pentru că nu corespunde, dacă nu dai pe cineva afară, pentru că nu are rezultate, dacă ești reținut în a face aceste activități, este din teama de a nu greși, nu doar față de Dumnezeu, ci față de orice altă ființă umană.

Dar dacă te uiți la orice fel de situație din viață, orice faci va avea impact negativ asupra unor oameni. Și orice faci, cineva va fi supărat. Iar dacă tu trăiești cu teama aceasta de a-i supăra pe alții și de a nu greși, cum am fost învățați în relație cu Dumnezeu – că nu avem voie să greșim față de El, pentru că e dur și ne pedepsește, la fel vei gândi și în relația ta cu businessul. N-ai voie să greșești față de alții, n-ai voie să-i superi pe alții, pentru că te vei teme de repercursiuni.

Și în felul acesta vei fi prins în capcana micimii, de a considera că trebuie să răspunzi în primul rând nevoilor și emoțiilor celor din jur, să nu greșești față de ei și le iei dreptul de a-și asuma propria responsabilitate asupra propriei vieți. Le iei dreptul în a-și asuma propriile emoții, le iei dreptul în a-și asuma rezultatele propriilor comportamente.

Și atunci, în momentul în care vrei să corespunzi majorității, vei reuși să împlinești ceva în viziunea majorității, adică o viziune mică de supraviețuire.

În momentul în care îți asumi să nu corespunzi majorității, ci să corespunzi viziunii din tine și vocii tale interioare, atunci ieși din masă, vei mulțumi pe mulți, dar vei fi aliniat cu tine însuți. Iar asta înseamnă inclusiv să-ți schimbi povestea pe care ți-o spui despre felul în care Dumnezeu interacționează în relație cu tine.

Al șaptelea lucru care este o convingere sau o modalitate de a gândi păguboasă, este că „normalul este să suferi, să te sacrifici, să fii nefericit” și atunci ești apreciat.

Sunt enorm de multe povești dramatice pe care le avem în cultura noastră, în literatura noastră, în care ești condamnat la suferință și acest lucru este apreciat. Trebuie să te sacrifici în viața asta ca mai apoi în viața de apoi să fii fericit. Ori asta este o percepție falsă.

Și ce se întâmplă? Ce s-a întâmplat după ”89 sau în ultimii zece ani de zile de dezvoltare personală, sau 15 ani de zile de dezvoltare personală din România, este că acest lucru, a te sacrifica, a suferi, a fi nefericit, a fost înlocuit cu, sau s-a căutat o compensare, cu gândirea pozitivă. Ori asta este din nou aceeași capcană, pentru că trecem dintr-o extremă în alta.

Și vreau să spun două lucruri aici: 

Primul este legat de gândirea pozitivă. Gândirea pozitivă și tendința, dorința cuiva de a fi doar pozitiv, fără negativ va duce la depresie, pentru că intră în vigoare Legea Escalării Eristice, cu cât încerci să fii mai mult într-o direcție, cu atât mai mult vei atrage cealaltă parte, ca împreună să fii în echilibru. Deci, cu cât tinzi mai mult să fii pozitiv, cu atât mai mult vei atrage depresia în viața ta. 

Al doilea lucru pe care vreau să ți-l spun este că nu este normal să suferi și să te sacrifici. Mentalitatea aceasta de sacrificiu, pentru fericirea celuilalt, este un mit.

O mamă, dacă se sacrifică pentru copiii ei sau un tată, care se sacrifică pentru copiii lui, nu va atrage decât programarea acelei mentalități de sacrificiu în viața copiilor. Copiii vor face ce văd. 

Dacă tu te sacrifici pentru copii și ești nefericit sau nefericită, îi condamni pe ei la aceeași nefericire, pentru că nu văd un model în care să se aleagă în mod sănătos pe ei înșiși, iar tot ce vor face vor face din această mentalitate de sacrificiu.

Dacă te sacrifici acasă pentru copiii tăi, te vei sacrifica la lucru pentru colegii tăi, pentru clienții tăi, pentru șeful tău, oricare ar fi structura ierarhică în care ești, te vei sacrifica pentru ceilalți, te vei sacrifica pentru părinții tăi. 

Și e ca și cum îți spui că „Nu am dreptul să fiu fericit sau să fiu fericită. Nu am dreptul acesta. Și normalul este să fiu nefericit” cu speranța că cineva o să vadă și o să te recompenseze la un moment dat și să zică „Vai, cât de multe lucruri ai făcut! Poftim un pic de firimitură de fericire în nefericirea ta de sacrificiu.”

Lucrurile n-au cum să funcționeze în felul acesta pe termen lung.

Al optulea mod de a gândi, care din nou ne-a afectat, este percepția aceasta că fie ai bani, fie ai altceva, fie ai bani, fie ai sănătate, fie ai bani, fie ai relației, fie ai bani, fie ai credință în Dumnezeu sau o relație bună cu Dumnezeu.

Și din nou, asta este foarte mult legat de mentalitatea de a fi modest, de a ne mulțumi cu puțin, pentru că e ca și cum îți spui, „trebuie să mă mulțumesc cu puțin, să fiu fericit că am un lucru”. „Sunt fericit că am sănătate și mă mulțumesc cu asta. Nu mai îmi trebuie și bani, și relație, și celelalte. Sănătatea e importantă.”

Și este o mentalitatea extrem de păguboasă, pentru că noi n-am fost puși pe lumea asta să gândim mic și să ne subordonăm și să spunem ne ajunge un singur lucru, în rest trebuie să suferim.

Nu! Noi am fost puși pe lumea asta să ne manifestăm potențialul din plin și să ne asumăm acele dureri care de fapt ne duc la creștere, adică acele dureri care sunt aliniate cu valorile noastre cele mai înalte și care în fapt nu sunt dureri, ci sunt lucruri care te inspiră să le faci. Atunci când faci lucrurile în valorile tale cele mai înalte și-ți iei provocări în valorile tale cele mai înalte. Îți asumi niște dureri sau disconforturi care în fapt, te duc mai departe, te ajută să crești și nu le simți ca durere. Le simți ca o provocare care merită trăită versus atunci când te sacrifici sau atunci când spui că te mulțumești cu puțin. Îți asumi efectiv o durere și nu are sens lucrul ăsta.

Deci o altă mentalitate defectuoasă este, sau ai bani, sau alte lucruri, sau ai sănătate sau ai alte lucruri. Și din nou, vine din acea modalitate de a gândi în care te mulțumești cu puțin.

Acum, foarte pe scurt, am să dau câteva soluții pentru fiecare dintre aceste modalități de a gândi în parte, în așa fel încât la sfârșitul acestui material să știi câteva lucruri pe care poți să le faci ca să poți să-ți transformi aceste moduri de operare și aceste moduri de a gândi despre viață.

În primul rând, atunci când spui că trebuie să muncești din greu ca să ai ceva, am să te invit să te gândești la afirmația că: „Muncești cu ușurință și cu plăcere. Să muncești este fun și fulfilling, este plăcut și este împlinitor”. 

Și nu ajunge doar să spui această afirmație. Pentru că dacă spui afirmație pe un fundal în care realitatea ta contrazice această afirmație, nu ajunge această afirmație în subconștientul tău.

Și cum poți să înlocuiești practic convingerea că muncești din greu cu afirmația că muncești cu ușurință și cu plăcere, este să te gândești la situații concrete în viață în care ai muncit cu ușurință și cu plăcere, a fost fun și fulfilling. 

Și găsește aceste momente până ai găsit suficient de multe momente încât să-ți convingi subconștientul că ai avut în egală măsură situații în care ai muncit din greu și situații în care munca a fost fun și fulfilling.

Iar când faci acest exercițiu, gândește-te la proiecte, nu doar la proiecte în general, ci și la părți din proiecte. Posibil să consideri un proiect o pacoste. A fost foarte greu și nu te-a împlinit. Ai muncit din greu la proiectul ăla, însă sunt bucățele din acel proiect care le-ai făcut cu ușurință și cu plăcere, au fost fun și fulfilling. Și găsește aceste exemple. 

Îți vor da o imagine despre care sunt acele lucruri care cu adevărat te împlinesc, iar apoi, după ce vei face acest exercițiu și ai văzut că ai avut momente în care ai muncit cu ușurință și cu plăcere să faci mai mult din acele lucruri care te-au împlinit.

Încă ceva aici. Gândește-te și la partea de eficiență a muncii. Și aici poți să folosești afirmația „cu cât muncești mai eficient, cu atât mai liber ești” sau „cu atât mai bine plătit ești”. Iată o afirmație pe care ți-o poți spune, din nou, o convingere cu care poți să înlocuiești convingerea că trebuie să muncești din greu, dar trebuie să găsești, ca să-ți convingi subconștientul că există și aceasta în spațiul tău, că doar nimic nu lipsește, trebuie să găsești momente în care ai muncit eficient, și prin această muncă eficientă ai câștigat libertate și sau ai fost mai bine plătit. Deci trebuie să găsești momentele până îți convingi creierul că există, și până poți să îmbrățișezi această convingere.

Al doilea aspect, a doua convingere sau modalitate de a gândi ține de alții sunt de vină: guvernul, politicienii și așa mai departe.

Și aici primul lucru pe care te invit sa îl vezi este că, gândurile tale îți creează realitatea.

Gândurile tale îți creează realitatea! E foarte important asta. Nu o să intru în toată metodologia prin care acest lucru se întâmplă, însă ce vreau să spun aici este că poți să îmbrățișezi această convingere dacă mergi în momente specifice în care ai senzația că ai fost o victimă și altcineva a fost de vină, și să vezi cum în situația respectivă, gândurile tale au creat realitatea respectivă.

Gândurile acestea pot să fie frici, temeri, convingeri și așa mai departe, și cum realitatea pe care ai trăit-o, în care ai dat vina pe altcineva, de fapt a fost creată de gândurile tale. 

O întrebare care te ajută să transformi această situație este „Cum ți-ai co-creat această realitate?” Iar asta te ajută să ieși din mentalitatea de victimă.

A treia modalitate de a gândi este „să ai bani mulți înseamnă ceva negativ”. Și aici mai sunt câteva lucruri pe care am să te invit să le faci.

Prima dată, să vezi ce înseamnă să ai bani mulți. Înseamnă libertate, înseamnă inclusiv posibilitatea de a-i susține pe ceilalți. Și să-ți definești ce înseamnă pentru tine să ai bani mulți, să ai asocieri pozitive cu acest lucru. 

Ce înseamnă pentru tine să ai bani mulți?

După ce ai văzut asta, să vezi care este forma în care deja ai acel lucru care înseamnă pentru tine banii mulți.

Spre exemplu, să ai bani mulți înseamnă libertate. Să vezi care-i forma, în care ai libertate. 

Să ai bani mulți înseamnă posibilitatea de a-i susține pe ceilalți. Care-i forma, în care deja ai posibilitatea prin care să-i schimbi pe ceilalți.

Și aici aș mai veni cu o propunere care s-ar putea să nu îți placă, dar te invit să ai această transformare mentală și să iei foarte în serios această posibilitate de a gândi legat de bani.

Banii sunt spirituali, respectiv sunt oglinda evoluției tale spirituale, și să vezi cum poți să aduci această convingere în viața ta, văzând când în diferite situații ai creat ceva financiar, care a fost componenta spirituală care a oglindit reușita ta financiară?

Pentru că dacă ai această condiționare mentală și asociezi banii cu ceva spiritual, vei avea șanse mult mai multe să faci bani și să fii aliniat cu tine, decât în orice fel de altă convingere.

Pentru convingerea 4 sau modalitatea 4 de a gândi, respectiv loialitatea față de familie, față de grup, îți sugerez un exercițiu pe care să-l faci să vezi ce beneficii au ceilalți dacă tu crești financiar. 

Cu o singură mențiune, în situația asta nu ai voie să cheltui nici un ban pe ei, adică nu ai voie să dai răspunsuri: dacă eu câștig bine, pot să le iau lucruri X, Y și Z. Ci să ai răspunsuri de genul, cum faptul că tu câștigi bine le servește lor fără ca tu să dai bani pe ei.

Spre exemplu, le arăt un model că se poate și îi susțin să iasă din mentalitatea de victimă, ori pentru asta nu trebuie să le dai bani. 

Deci aici ai interzis să dai răspunsuri prin care le dai bani.

A cincea modalitate de a gândi este legată de „Mă mulțumesc cu puțin” sau te mulțumești cu puțin, și este legată de modestie.

Te invit să o înlocuiești cu convingerea, și aici poți să faci o afirmație, „Merit ce-i mai bun ca și copil universal, sau as a child of God!” Pentru că pur și simplu ești făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Pur și simplu meriți ce e mai bun. Viața e făcută pentru ca tu să primești ce e mai bun în lumea asta, raportat la a-ți împlini potențialul.

Asta nu înseamnă doar pozitiv fără negativ, ci înseamnă capacitatea ta de a recunoaște în orice fel de situație cum situația respectivă se întâmplă pentru tine.

La punctul 6, relația cu un Dumnezeu dur care pedepsește. Poți să înlocuiești cu câteva afirmații, și din nou apoi va trebui să găsești amprenta lor în realitate. Cum ar fi, de exemplu: „Eu îmi creez realitatea în acord cu legile universale!” Și asta înseamnă o modalitate prin care tu efectiv poți să trăiești aliniat cu Dumnezeul și cu legile universale, și din acest spațiu cu adevărat poți să-ți creezi realitatea, decât să mergi în rol de victimă în care cineva te pedepsește.

Și vreau să-ți spun un lucru foarte, foarte important în acest mod de a privi lucrurile, ai o singură datorie pe lumea asta și te rog frumos să notezi: ai o singură datorie pe lumea asta, iar această datorie este față de potențialul tău divin și este să contribui și să strălucești din acest potențial divin.

Așa că poți să ai afirmația „Sunt datoare față de potențialul meu divin să contribui și să strălucesc, și Dumnezeu mă susține!”

La nivelul legilor universale poți să demonstrezi că atunci când trăiești aliniat cu tine, tot universul se întâmplă pentru tine și te susține să îți împlinești viziunea. 

Asta înseamnă că atunci când tu respecți potențialul tău divin, Dumnezeu, Universul te susține ca să poți să manifești acest potențial divin, pentru că așa este cel mai eficient pentru tine și pentru toată lumea aceasta. Aici este vorba foarte mult despre o relație de aliniere cu tine însuți, și anume cu acele lucruri care sunt cu adevărat în valorile tale cele mai înalte.

La punctul 7, normalul este să suferi, să te sacrifici, să fii nefericit. 

Aici, pentru că ți-am descris două extreme, aceea în care ai fost nefericit, te-ai sacrificat, a durut, ca pe urmă să existe o modalitate de recompensare și apreciere, sau o modalitate de a te împinge înspre a gândi pozitiv, te invit să vezi în situația asta echilibrul, e mai important decât orice. Și anume, sincronicitatea plusului și minusului, în același timp, nu secvențial.

Dacă în fiecare situație vezi că de fapt există un echilibru, că există plăcere și durere, că există plus și minus, simultan raportat la același subiect, vei ieși din această percepție de, mai întâi trebuie să fie negativ ca mai apoi să fie pozitiv. Mai întâi trebuie să sufăr, ca mai apoi să fiu fericit. Mai întâi trebuie să sufăr 20 de ani, să am grijă de copii mei, ca mai apoi să fiu fericită sau fericit, să-i văd că sunt bine, la casele lor. Asta este efectiv o aberație a minții și o percepție extrem de greșită a minții.

Ce poți să faci este să vezi, atunci când ai percepția că te sacrifici, că de fapt faci acest lucru pentru a-ți împlini valorile. Nu o faci pentru ceilalți, o faci pentru tine.

În momentul în care o faci pentru tine, îți asumi în egală măsură plăcerea și durerea din experiența respectivă. Și atunci, în orice fel de situație în care ai avut percepția că te-ai sacrificat sau că ai fost nefericit, vezi unde a fost luminița pe același subiect, în același moment, și asta înseamnă să aplici sincronicitatea.

Pentru subiectul 8, sau ai bani sau ai sănătate, îți recomand să folosești întrebarea cum poți să le ai pe amândouă și efectiv să gândești din această perspectivă.

Da, știu, a fost un Spark lung, însă a fost un Spark foarte generos. 

Te rog acum să-mi lași în comentarii și să-mi spui, care dintre cele opt modalități de gândire te-a impactat cel mai mult sau ai resimțit-o ca fiind cea mai adevărată pentru tine, sau poate la care nici nu te-ai gândi, dar este acolo în spațiul tău?