Poate m-ai auzit spunând că există 3️⃣ perspective într-un conflict:
1️⃣ Perspectiva ta
2️⃣ Perspectiva celuilalt și
3️⃣ Adevărul
Iar în contextul acestea aș vrea să te invit să descoperi și să definești adevărul ca fiind integrarea opuselor complementare.
Asta înseamnă că poți să fii în situații în care o jumătate e adevărată, cealaltă jumătate e adevărată, exact ca într-un cuplu care se ceartă și fiecare are dreptate și nu pot să-i împaci la nivelul la care fie unul, fie celălalt are dreptate.
Pentru că dacă vei căuta să-i împaci la nivelul că unul are dreptate și cumva cumva intri în jocul că unul dintre ei are dreptate, nu faci decât să crești polarizarea și nu faci decât să îi menții în același spațiu și să nu-i ajuți să treacă la nivelul următor.
Nivelul următor este acel nivel în care cele două perspective opuse sunt de fapt complementare și împreună formează un adevăr care este și el la rândul lui parte dintr-o jumătate mai mare, la nivelul următor.
Adică, momentul în care, în cuplu, ea spune: “Lucrezi prea mult!” el spune: “Știi? O fac pentru familie și eu am grijă de familie, aducând bani și întreținând partea financiară a familiei.”
Și ea spune: “Da, dar nu ne iubești!”
În fapt, adevărul este ea are dreptate, el are dreptate, dar felul în care pot să împaci cele două jumătăți este o perspectivă de sus care să le înglobeze pe celelalte.
Niciodată nu o să poți să rezolvi o problemă de la nivelul problemei, de la nivelul minții cu care ai definit-o.
E nevoie de o perspectivă superioară care să unească într-un singur adevăr, cele două opuse, complementare. Și adevărul în contextul acesta adică, obiectivitateaeste atunci când vezi amândouă jumătățile opuse, ambele sunt adevărate, dar ele nu sunt separate, ci fac parte din același întreg.
În situația aceasta, în cuplu, întregul este: “Știi? Vrem să avem o viață frumoasă împreună.” Ăsta este adevărul. “Vrem să ne facem viața frumoasă.”, iar ea poate să fie atașată de forma vieții frumoase prin faptul că el trebuie să petreacă timp cu eași el poate să fie atașat de forma în care vede el viața frumoasă, legat de faptul că trebuie să întrețină familia.
Și după cum am m-ai auzit, am folosit de fiecare dată cuvântul TREBUIE pentru că «trebuie» în contextul acesta este atașat de povestea pe care ți-o spui.
Adică:
🚺Ea vede că doar prin faptul că el petrece timp cu ea poate să aibă o viață de familie frumoasă.
🚹El vede că doar lucrând și asigurând siguranța financiară a familiei poate să ofere familiei o viață frumoasă.
Însă ADEVĂRUL, acel punct care unește cele două perspective, este că cei doi, ambii vor amândoi o viață frumoasă.
La fel se întâmplă și în business, în situația în care ai, de exemplu, doi parteneri în business:✌🏻
👍🏻 Unul vrea profit
✌🏻 Celălalt vrea cifră de afaceri
Amândoi sunt 2️⃣ jumătăți opuse și complementare ale aceluiași adevăr, iar în momentul în care în coaching reușești să aliniezi cele 2️⃣ perspective la un nivel superior de ordine, adică amândoi vor ca firmă să funcționeze pe termen lung și să fie prosperă. Și cele două sunt doar căi de a obține acest lucru, dar pot să fie și alte căi.
Atunci se produce o aliniere magică în firmă, între parteneri sau între directorii unei companii. Și această aliniere magică aduce ca, de fapt, să poți să vezi din spațiul acela de obiectivitate în care nu mai ții cu dinții de adevărul tău, să vezi alte alternative.
Ce altceva e posibil?
Cu cât ții mai mult cu dinții de adevărul tău, cu atât îți va fi mai greu să vezi alte alternative, cu atât mai mult vei refuza ceea ce zice celălalt. Și cu atât conflictul și inflamarea va fi mai mare.
Însă, dacă îți pui doar întrebarea: “Cum ambele perspective pot fi unite într-un sistem în care există o ordine mai mare, o vizibilitate mai mare în timp și spațiu și o viziune mai mare?”, atunci încep să apară răspunsuri care cu adevărat pot să te ducă la nivelul următor.
Lasă-mi un mesaj să îmi spui cu ce ai rămas din acest spark. 🙏🏻
Cu drag,
Monica
