Te salut la sparkul cu numărul 101.
Acest spark este special, pentru că am să îți împărtășesc 7 revelații pe care le-am avut folosind cele 7 Legi Universale și multe dintre revelații s-au întâmplat în ultimul an de zile.
Chiar dacă timpul în care am folosit aceste Legi Universale este mult mai mult, dar în ultimul an și în ultimii doi ani am ajuns la o înțelegere mai profundă a acestor legi, datorită experiențelor pe care le-am avut și datorită conectării cu partea spirituală a muncii mele.
Prima revelație este legată de Legea Dualității sau a Polarității, care poate fi denumită și Legea echilibrului sau legea unității.
Această lege spune că tot ce se întâmplă pe lumea asta este într-un echilibru, care echilibru este format din opuse complementare, din pozitiv și negativ, din lumină și întuneric.
Exact așa cum ziua de 24 de ore are o jumătate luminoasă și cealaltă jumătate întunecată sau pe alocuri, o perioadă lungă este zi și o perioadă lungă este noapte, exact așa cum cele două jumătăți compun întregul, Legea Dualității spune că în orice situație, întregul acesta este compus din beneficii și dezavantaje.
Dintr-o jumătate și din o jumătatea opusă, cum ar fi din hărnicie și din lene, și că peste tot, în orice fel de sistem, vei avea cele două opuse complementare: beneficiile și dezavantajele, hărnicia și lenea.
Cea mai mare revelație pe care am avut-o recent legat de Legea Dualității și a Polarității a fost una extrem, extrem de profundă și personală. Pentru că poate că știți deja că în meditațiile mele ajung în spații în care văd lumea din altă perspectivă, de pe altă frecvență, altă vibrație.
Într-una din aceste meditații am ajuns să vorbesc cu sinele superior al unei persoane pe care o cunosc și pe care o prețuiesc, care persoană joacă rolul de personaj negativ pentru familia lui. Este vorba despre un domn care este considerat ca fiind personajul negativ din familie.
Imaginează-ți o familie mai mare cu frați și surori, iar tatăl i-a spus acestui băiat din această familie că el este rău, pentru că are comportamente care se abat de la regulile și normele familiei și că nu este aliniat cu cumințenia celorlalți.
La nivel de familie se respectă legea dualității și a polarității, pentru că acest băiat din familie, care e considerat ca fiind rău, compensează pentru cumințenia celorlalți frați și surori pe care tata îi consideră ca fiind buni. Deci există un echilibru în familie.
Dar ce a fost foarte interesant aici ca AHA și ca revelație, și am să articuleze acum revelația este că noi delegăm către ceilalți acele părți din noi pe care nu suntem capabili să ni le asumăm la un moment dat.
Și în contextul acestei discuții cu sinele superior al clientului despre care îți vorbesc, l-am întrebat dacă el vrea să plece de pe rolul acesta pe care îl joacă și să schimbe fractalul în relație cu familia lui.
Și el mi a spus de la nivel de sine superior ”Nu, nu vreau să fac asta. Eu pot să îmi asum să fac acest lucru pentru întreaga mea familie. Știu că asta este treaba mea. Datorită mie, pentru că eu acumulez aceste trăsături care sunt considerate ca trăsături negative, ei, ceilalți, pot să fie cuminți. Nici unul din ceilalți nu poate să ducă de fapt acest disconfort, această durere de a fi judecat, de a fi exclus, de a fi cu eticheta pusă că tu ești rău”.
Și am rămas destul de puzzled de ce mi-a povestit clientul și ce am vorbit de fapt cu sinele superior al clientului. Mi s-a părut extraordinară această revelație și conștientizare.
Și dus mai departe, asta la nivel concret, sunt oameni care există pe lumea aceasta, către care noi delegăm acele părți din noi pe care nu suntem capabili să ni le asumăm la un moment dat.
Și ei vin în viața noastră arătând acea parte pe care noi nu, nu vrem să ne-o asumăm, că suntem prea mândri să o asumăm de cele mai multe ori, ei vin în viața noastră să manifeste acea jumătate pe care noi nu ne-am asumat-o.
Adică există echilibrul, dar am dat în afară, către altcineva, acea jumătate pe care nu vreau să mi-o asum. Și celălalt o manifestă față de mine, de fapt.Asta înseamnă că există dualitatea.
Celălalt care vine cu acea parte negativă, rea, acum a fost în situația clientului meu, o manifestă în viața mea până în momentul în care mi-o asum eu integral. Și celălalt care joacă rolul personajului negativ în viața mea, că celălalt este persecutorul care vine către mine și îmi schimbă realitatea și face ceva-ul negativ în viața mea, el vine către mine ca eu să-mi asum partea respectivă și este, cum să spun, asumată cu generozitate de către el.
Hai să îți dau un exemplu, altul decât cel pe care ți l-am povestit cu clientul despre care îți vorbeam.
Situații de conflict în care soțul vrea să aibă o discuție rațională cu soția, și soția, manifestă foarte puternice emoții.
Dacă vrei să știi, este vorba despre relația dintre mine și Ștefan, în situația în care el vrea să avem doar o discuție rațională și ignora emoțiile mele.
Ce făceam unul pentru celălalt este că manifestam unul față de celălalt o latură care îl deranja foarte tare pe celălalt. Eu emoțiile față de Ștefan, el rațiunea extremă față de mine, pentru că nu voiam să ne asumăm acea parte pe care fiecare o judeca la celălalt.
El judeca la mine emoțiile, eu veneam cu emoții. De ce? Pentru că el respingea emoțiile și nu voia să le asume.
Eu judecam la el partea asta extrem rațională a lucrurilor, de a vedea lucrul extrem de rațional, fără intuiție, fără alt fel, fără fără alte spectre de a vedea o situație, și el aducea asta în viața mea, pentru că eu asta judecam.
În momentul în care el și-a asumat emoțiile și în momentul în care eu mi-am asumat partea aceea rațională, grounded, de a vedea lucrurile, nu au mai fost conflicte pentru că ni le-am asumat noi.
Ca atare, un cel mai mare AHA legat de Legea Dualității și a Polarității este incredibilul cadou pe care îl face cel care aduce ceva negativ în viața mea, să joace el rolul acela pentru că poate și îl preia pentru un timp, până devin suficient de confortabil sau confortabilă să îmi asum eu acea latura întunecată pe care celălalt o manifestă.
Asta a fost AHA-ul legat de Legea Dualității și a Polarității și asta a fost o foarte importantă revelație.
Ca un sfat pe care poți să-l aplici: gândește-te la cineva care manifestă un comportament sau o trăsătură extrem de deranjantă și vezi și mulțumește-I din inima ta cu toată ființa ta, cu recunoștință că acea persoană manifestă față de tine ceva ce tu încă nu ești dispus să îți asumi despre tine.
A doua revelație ține de Legea Reflecției.
Nu le pun într-o ordine anume cum au venit revelațiile acestea și nici în ordinea importanței, ci mai mult de cum pur și simplu au venit din flow aceste lucruri în momentul în care le-am identificat.
Legea Reflecției spune, în esență, că tot ce vezi în ceilalți ai și tu în tine. Și AHA-ul major pe care l-am avut anul acesta, în ultimul an, a fost că după acest principiu, noi suntem, fiecare din noi, și eu și tu, cel care asculți acest material, suntem manifestarea întregului univers.
Tot ce există în tine, în microcosmosul care se numește, și aici completează numele tău, în microcosmosul care se numește Monica, este o manifestare a întregului univers. Sunt elemente din întregul univers și ești manifestarea întregului univers într-o formă unică.
Și acum, de ce m-a atins această revelație extraordinar de mult?
A fost că în momentul în care mă plimb în lumea asta, care este o iluzie pentru experiența spirituală pe care o am, cum zice Deepak Chopra , că suntem suflete care au experiență fizică, nu suntem corpuri care au experiență spirituală.
În momentul în care din iluzia aceasta a realității fizice realizezi că tot ce întâlnești, fiecare fir de iarbă, fiecare copac, fiecare animal, fiecare structură cristalină sau metalică care se găsește în natură, pe pământul acesta și oriunde în lume, de fapt, este manifestarea întregului univers într-o formă unică.
Ai o reverență, o închinare față de viață și un respect față de viață, care transformă felul în care tu vezi viața însăși.
Imaginează-ți că partenerul tău de viață este manifestarea întregului univers într-o formă unică. Are sfințenia, dumnezeirea acestei manifestări a întregului univers, într-o formă unică.
Tu ești întregul univers, potențialul întregului univers, manifestat într-o formă unică. Iar această formă unică se cristalizează în funcție de valorile pe care le ai, care determină misiunea ta și povestea ei clară și lungă de aici încolo.
Dar faptul că te uiți la un copac, te uiți la o musculiță din asta mică care gravitează în jurul lămâii atunci când lași lămâia afară, dacă te gândești că ea este manifestarea întregului univers, relația ta cu tine și cu dumnezeirea din celălalt determină o modalitate de interacțiune în cu totul alt plan al existenței.
Și dacă aplici lucrul acesta și pe cei care te deranjează, te jenează, te dor și ai vrea să dispară din viața ta, îi judeci, îi critici și te gândești la lista celor mai judecați oameni că și ei sunt o manifestare a întregului univers, și dacă ei există, înseamnă că există dumnezeire în ei și servesc unui scop și au un rol în universul nostru și au o experiență pe care ei și-au ales-o și pe care ei și-o co-creează, lumea ta arată altfel.
Oricum, nivelul de judecată pe care îl am față de oamenii cu care lucrez este extrem de scăzut, pentru că înțeleg că fiecare persoană este unică și pentru că nu pot să lucrez cu cineva pe care îl judec.
Și sunt adesea întrebată cum pot să lucrez cu X și cu Y, că e nu știu cum sau nu știu ce.
Pentru că văd dincolo de asta, văd dumnezeirea din el și îl tratez și lucrez cu el raportat la acea dumnezeire, nu raportat la forma în care acea dumnezeire s-a manifestat la un moment dat, ci la ce văd în el ca potențial, ca potențial de manifestat în lumea aceasta.
Și când te uiți așa la cineva, oricine ar fi, nu poți să nu îl iubești. Și acuma când îți spun povestea asta, am cu adevărat lacrimi în ochi și recunoștință pentru că pot să trăiesc această experiență cu oamenii pe care am șansa să îi ghidez sau cu care am șansa să interacționez în contextul muncii mele.
Ca și punct pe care să îl reții din această revelație legată de Legea Reflecției, că tu ești oglindirea întregului univers și tu ești întregul univers într-o formă unică, este că dacă devii conștient de asta, nu ca poveste mentală pe care ți-o spui, ci realitate pe care să o simți în mintea, în corpul tău, în ființa ta, atunci este de fapt momentul în care ai acces la potențialul tău infinit.
Și momentul în care realizezi că „you are part of all field of consciousness”, ești parte din întregul field of consciousness, și nu ești separat de asta și ești manifestarea întregului field of consciousness într-o formă unică, viața ta devine mult mai cursivă și mult mai ușoară, pentru că nu ești deconectat, nu ești separat, și pentru că niciodată nu ești separat de field-ul de consciousness din care faci parte, a cărui manifestare într-o formă unică ești.
Legea a treia este Legea Transformării.
Și Legea Transformării implică o poveste relativ recentă.
Legea Transformării spune că nimic nu se pierde, totul se transformă. Și prima dată când am experimentat foarte puternic această Lege a transformării a fost când mama a murit și am văzut cum trăsăturile ei sunt preluate și manifestate de alte persoane. Există un spark pe tema asta. Dacă dai căutare, o să îl găsești dacă te interesează subiectul ăsta specific.
Cum aplicam cu Ștefan Legea Transformării este, când el merge în delegație, poate peste mări și țări, și se întâlnește cu câte cineva care, de exemplu, iubește animalele și interacționează cu animalele, sau când se întâlnește cu animale, cum ar fi veverițe sau câini și știe că sunt mare fan de interacțiune cu animalele, vede că cineva joacă rolul acela al meu față de animale și își amintește instant de mine. Sunt cu el acolo când mă bucur de viață ca manifestare a vieții, când mă întâlnesc cu animalele. Și de obicei cineva, cu cine se duce în aceste excursii, cum ar fi un coleg de-a lui, face această trăsătură, o manifestă față de el, și zice asta-i Monica de fapt aici cu mine.
La fel și în situația mea, când Ștefan pleacă undeva, observ cine preia trăsăturile lui și le manifestă față de mine, cine mă organizează și mă administrează.
Și un exemplu foarte bun a fost când în Ianuarie am fost în țară și prietena mea bună, Bianca Olăhuț, a facilitat să am o prezentare la Baia Mare.
Și exact așa cum mă administra Ștefan, adică îmi face program, are grijă să am grijă de mine, să lucrez, să fac ce am nevoie și cum are grijă să am condițiile pentru asta, exact asta a făcut Bianca Olăhuț față de mine în călătoria mea în Baia Mare și în Transilvania.
Acum, aș vrea să-ți împărtășesc o experiență recentă cu Legea Transformării. Și e un subiect în care mergem puțin mai deep, pentru că îți împărtășesc felul în care văd eu lucrurile.
Atunci când lucrez cu un client și un client îmi povestește ceva, topicul pe care lucrăm, în mintea mea acele informații pe care le spune clientul se organizează cumva în jurul clientului, ca și cum le văd în câmpul clientului.
Să le văd nu este chiar corect spus, pentru că nu chiar le văd. Nici nu pot să spun că le simt, ci pur și simplu le organizez în percepția mea, atunci când clientul vorbește.
E ca și cum, dacă vrei, sunt un vas curat prin care acest client, când spune informația, se cristalizează într-o anumită formă, din care mintea mea înțelege care e acea informație, care este misaligned, nu este aliniată cu ceea ce vrea clientul, care nu este în ordine, care nu are suficientă structură.
Și tradus în termen vizual, este ca și cum clientul respectiv are un câmp în care tot ce spune se organizează și eu văd dacă acel câmp este în ordine sau nu și văd care sunt acele elemente care nu sunt în ordine în câmpul lui și care care generează forme, care nu sunt cursive, nu sunt aliniate, nu sunt rotunde în câmpul clientului.
Sau poate uneori văd că sunt foarte multe informații haotice într-un câmp din ăsta destructurat. Și prin faptul că articulez ceea ce văd clientului, ajungem la conversații foarte profunde care ajung să pună în ordine acele informații care nu erau la locul lor, sau nu erau în formă potrivită pentru client.
Și atunci, practic, în momentul în care lucrez cu un client, eu văd ce spune el și din ce spune el văd, simt care sunt acele lucruri care nu sunt aliniate și pe care trebuie să lucrăm ca să le aducem la aliniere, ca al meu client să își atingă obiectivele și rezultatele.
Acum imaginează-ți că a venit covidul. Nu știu dacă a fost covid sau nu, pentru că am făcut testul și a ieșit negativ, dar am avut toate simptomele posibile de la covid. Și în această experiență de răceală de două săptămâni nu am reușit să văd informația pentru că îmi era înfundat capul, îmi era blocat capul.
Nu am reușit să văd ce spunea clientul și în contextul acesta m-am dus la București.
Da, cu mască și organizat și informat în așa fel încât să nu-i contaminez pe ceilalți în cazul în care era covid.
Și un client VIP m-a chemat la București să lucrez patru zile cu el pe niște chestiuni importante. Și m-am dus la București să lucrez doar cu acest client VIP.
În momentul în care el îmi vorbea despre topicurile care erau relevante pentru el, eu nu mai reușeam să văd informația în capul meu, pentru că tot capul meu cu răceala respectivă era blocat, nasul înfundat, nu puteam să respir ca lumea, un fel de durere de cap difuză, că nu puteam să zic că mă doare capul, dar îmi simțeam capul blocat.
Și degeaba, îmi spunea clientul lucrurile, în forma în care obișnuiam să le văd înainte și să le simt înainte, nu le mai vedeam.
Și în același timp am avut o percepție că mi se deschide pieptul, pentru că, chiar dacă îmi era blocat nasul, simțeam că pieptul și căile respiratorii de acolo erau extrem de deschise. Era ciudat. Adică simțisem partea de deschidere, acolo, în jurul pieptului, ca și cum plămânii primeau mai mult aer ca niciodată.
Și dintr-o dată mi-am dat seama că informația pe care o dă clientul nu o mai văd în ochii minții mele, ci o simt în piept, ca și cum în dreptul pieptului meu era o bilă, o sferă, un câmp din acesta extrem de deschis, în care ce spunea, nu vedeam, ci resimțeam în acest spațiu deschis din pieptul meu.
Interior, exterior, e greu de definit, dar ca și cum ar fi pieptul meu super deschis și simțeam această informație pe care o spunea în piept, cu aceeași calitate, cu aceeași încredere că ceea ce simt este corect.
Și a fost o experiență extraordinară și o revelație extraordinară de a vedea Legea Transformării în acțiune.
Și-ți dai seama cât de important e asta? Pentru că oricând ai o percepție de ”am pierdut ceva”, dacă îți dai voie să vezi care e forma în care ai lucrul acela, e extraordinar.
Acum, eu privesc această experiență cu răceala, ca un cadou extraordinar pe care l-am avut ca să îmi activez alte simțuri, pentru că de atunci, după ce a trecut răceala, acum le și văd le și simt în cap.
Și e extraordinar asta, pentru că practic îmi arată că tot ce s-a întâmplat în situația respectivă cu răceala s-a întâmplat pentru mine și că am mai câștigat un simț, chiar dacă temporar pierdusem altul.
A fost o experiență extraordinară și o revelație extraordinară.
Urmează Legea Sincronicității.
Legea Sincronicității este Legea Dualității aplicată pe moment, adică, Legea Sincronicității spune că suportul și challenge-ul într-un moment le vei avea simultan, pe amândouă, pe același subiect, în același context.
Asta înseamnă că dacă cineva te laudă pentru o anumită reușită, pentru aceeași reușită, altcineva te critică opus și egal cu lauda.
Legea Sincronicității este extrem de importantă și pentru că ajung cu Legea Sincronicității mult mai repede și mult mai ușor la echilibrarea percepțiilor pe care le ai.
Adică, dacă știi Legea Sincronicității și știi să o folosești corect, să o aplici corect, ce vei obține este să ajungi la echilibru foarte, foarte ușor și foarte repede. Și aicia experiența și revelația e legată de Bali și de experiența pe care am avut-o în Bali.
În Bali am avut două situații pe care am aplicat Legea Sincronicități și se vedea foarte limpede.
Trebuie să spun faptul că a trebuit să echilibrăm Bali pentru că ne-a plăcut așa de mult încât a trebuit să echilibrăm lucrurile și să aplicăm inclusiv Legea Sincronicității. Și-ți spun două povești legat de asta.
Când am închiriat vila, noi nu am știut că vila vine cu staff permanent și aveam 4-5 oameni care erau permanent la dispoziția noastră, un șef care să gătească, un butler la care servea masa, persoană care făcea curățenie, persoană care avea grijă de grădină, șofer și așa mai departe.
Și a fost o experiență extraordinară, foarte faină pentru noi și am aplicat Legea Sincronicități pe subiectul acesta, pentru că eram încântați că avem un context în care noi putem să facem doar ce în valorile noastre cele mai înalte, exact așa cum am avut pe vasul The World atunci când am vizitat vasul în decembrie anul anterior.
Și atunci am aplicat Legea Sincronicității pe subiectul ăsta în care am văzut, ok, în momentul în care avem suport legat de staff-ul acesta și mergem pe momente, avem suport legat de staff-ul acesta prin faptul că lucrează ca noi să putem să facem toate lucrurile în valorile noastre cele mai înalte, unde este partea opusă și egală în același timp. Și am văzut că partea opusă și egale, manifestată tot de staff pentru că nu aveam intimitate să facem lucrurile respective.
Adică în momentul în care stăteam și lucram, venea cineva pe acolo, mă întreba dacă am nevoie de ceva, să-mi aducă un pahar cu apă, să-mi aducă de mâncare, să curețe prin jur, să măture, să facă lucruri, și nu aveam intimitate, nu aveam liniște și spațiul acela izolat în care să pot să lucrez singură și în care să pot să folosesc practic faptul că am acei oameni care au grijă de mine.
Adică același lucru a fost și suport și challenge în același moment. Faptul că aveam staff-ul a fost suport, că puteam să ne ocupăm de valorile noastre cele mai înalte și a fost challenge în același timp că nu aveam intimitatea spațiului în care să fim izolați și numai noi, eu cu clientul, eu cu treburile mele.
Și un alt lucru pe care tot în Bali l-am experimentat, tot folosind Legea Sincronicității, a fost „Wow! Avem posibilitatea să lucrăm de afară, să fim conectați cu natura”
Și știi, poate deja din materialele pe care le-am făcut în trecut că asta este un lucru extrem de relevant pentru mine.
Simt că acolo este conectarea mea cu viața și locul din care pot să mă conectez ușor cu ordinea universală și să merg la frecvențe din ce în ce mai înalte.
Și imaginează-ți ce înseamnă să lucrezi cu un client și în timp să lucrez cu un client, un varan mic, monitor lizard, deci un varan mai micuț, nu un varan de Komodo, să treacă prin curtea ta, să se uite la tine și să fie efectiv pe teritoriul lui.
Deci o încântare pentru simțuri. Și în același timp sincronicitatea cu partea cealaltă, latura opusă la a lucra din natură, seara fac webinar, foarte bine, lucrurile sunt superbe că fac webinarul de afară, pot să lucrez de afară. E o încântare să lucrez de afară.
Și la o anumită oră încep să piște țânțarii.
Și asta dacă nu e o problemă suficient de mare, apropo de conectarea cu natura, la un moment dat, o lăcustă imensă a sărit pe laptopul meu în timp ce țineam un webinar.
Da, deci trebuia să fiu prezentă acolo, să pot să lucrez serios.
O lăcustă imensă a sărit pe laptopul meu, pe ecranul laptopului meu, și mă rugam să nu meargă pe cameră, să nu se plimbe pe cameră ca să pot să îmi văd de treaba mea și nu de cum să gonesc sau să ocolesc lăcusta. Nu voiam să o gonesc, înțelegeam că vrea și ea acolo, dar nici nu voiam să își pună burtica pe cameră.
Ca atare, în momentul acela, sincronicitate de a lucra de afară și plăcerea de a lucra de afară a fost compensată de partea negativă pe care o aducea lucratul afară, pișcatul țânțarilor și lăcusta imensă de pe calculatorul meu, care era opusul egal a ceea ce experimentam ca fiind pozitiv și pe latură negativă. Asta a fost o poveste faină cu Legea Sincronicității.
Și da, nu sunt de acord să omori lăcustele, țânțarii și așa mai departe, pentru că ele, așa cum am spus la prima revelație, sunt manifestarea și ele a întregului univers, într-o formă unică.
Așa că atunci când distrugi o vietate de genul ăsta, distrugi un univers întreg.
Și acum să vorbim puțin despre Legea Escalării Eristice și revelația cu Legea Escalării Eristice.
Legea Escalării Eristice spune că cu cât vrei mai mult un lucru, vei obține opusul. Această lege se activează în momentul în care, în momentul în care încalci Legea Dualității și atunci când vrei doar pozitiv, fără negativ sau doar negativ, fără pozitiv.
Situația este când vrei pozitiv, fără negativ este vrei ceva foarte tare, vrei să te sune iubitul, să vrei ceva foarte foarte tare, vrei un client foarte tare, și se întâmplă opusul, atragi opusul. Merge și invers. Când vrei pentru cineva doar negativ și ai ciudă pe cineva și vrei negativ, și se întâmplă fix lucrurile cele mai bune pe care, după care tânjești și tu.
Asta-i Legea Escalării Eristice care spune, în esență, că impunerea ordinii generează haos, și cu cât vrei mai mult un lucru, cu atât îl îndepărtezi mai mult de tine. Poți să asculți sparcul pe care l-am avut săptămâna trecută cu Elena, să intri în detalii legat de subiectul ăsta.
Ei, Legea Escalării Eristice și viața mea din Cipru și din Pafos a fost exact acel lucru.
Am venit în Paphos, în Cipru și planul nostru era să stăm 60 de zile și ăsta este în continuare pentru că avem niște obiective legate de rezidență în Cipru.
Și când am ajuns, toate lucrurile mergeau greu. Eu aveam un plan făcut, aveam mult de lucru, îmi doream foarte mult să lucrez, să rezolv lucruri și toate mergeau greu. Cu cât voiam mai mult să am ședințe, să lucrez, cu atât mai mult nu mergea internetul, se întrerupea, mă certam cu Ștefan, apăreau tot felul de probleme, care mai de care. Și efectiv am resimțit viața în Cipru ca fiind o serie de piedici, una după alta, care făceau ca lucrurile să meargă din ce în ce mai greu. Ca și cum lucrau împotriva mea.
Și cu cât mai mult voiam să lucrez, cu cât mai mult mă concentram pe obiectivele mele, cu atât mai mult apărea câte o problemă de genul ăsta care făcea ca lucrurile să nu funcționeze înspre ce voiam eu, deci se întâmpla Legea Escalării Eristice în acțiune.
Și mă întrebam ce se întâmplă în locul acesta, pentru că de multe ori aceste provocări pe care le am legat de adaptarea la un anume loc țin de conectarea cu acel loc.
Și ce se întâmplă de multe ori este că, atunci când merg într-un loc nou fac o meditație în care las rădăcini din tălpile picioarelor mele să se conecteze cu locul respectiv, să treacă prin pământul ăla către centrul pământului, și în această meditație mă conectez cu acel loc și înțeleg foarte multe despre acel loc.
E o modalitate de atune, de a mă alinia cu locul respectiv.
În schimb, în Paphos acest lucru mi-a fost imposibil să-l fac. Pur și simplu, oricât încercam să am rădăcinile respective, să plece din tălpile picioarelor către mijlocul pământului, prin acest sol din Paphos, nu funcționau lucrurile, nu mergeau nicicum.
Și era acea fază în care aveam senzația că mă lupt cu viața. Și ce s-a întâmplat este că m-am dus inclusiv în locuri cu încărcătură istorică, încărcătură religioasă, încărcătură spirituală, ca să pot să mă conectez cu locul acesta cumva, pentru că simțeam că nu curge cu mine sau eu nu curg cu el, nu pot să ființez în potențialul meu deplin în acest loc, raportat la ce voiam eu, desigur.
Ceea ce s a întâmplat este că m-am dus la mozaicurile din Paphos, m-am dus la munte, m-am dus în lăcașuri din acestea spirituale, creștine, vechi, precreștine. Am văzut frumosul și am văzut vibrația acestor locuri. Am reușit să mă conectez cu acea frecvență și să văd cum era viața atunci, în locurile respective.
M-am dus într-o biserică veche, am căutat să văd cum se trăia atunci, care erau poveștile, printr-o meditație, care erau poveștile pe care și le spuneau oamenii, cum trăiau atunci, cum vorbeau despre religie, de ce lucrul ăsta era important pentru ei.
Și prima revelație pe care am avut-o legat de acest loc este că cea mai bună etichetă pe care puteam să o pun acestui loc este speranța.
Am văzut speranța în aceste lăcașuri, dar speranța nu este ceva suficient de puternic care să poată să construiască.
Și ce m-a mai șocat când m-am conectat cu lucrurile acestea din Paphos a fost că atunci când eram acolo aveam capacitatea să simt ce au fost ele la un moment dat în floarea lor, ce semnificație au avut în floarea lor acele locuri, acele evenimente, acele lucruri extraordinare pe care le-au construit. Dar cumva puterea acelei energii, acelor energii plantate atunci, ca sămânță, a fost alterată de multe alte tipuri de energii care au venit peste.
E ca și cum, OK, da, asta a fost important, dar acum venim cu o altă filozofie și ce a fost în trecut nu mai este așa de relevant. Nu distrugem, dar nici nu respectăm, nu construim, construim pe lângă.
Mi-am dat seama cu ocazia asta că de fapt, acest loc și inclusiv în istoria lui curentă nu are o definire identitară suficient de puternică.
Că în contextul acela al experienței mele în Paphos, eu vedeam această lipsă de aliniere în insulă, care coincidea cu niște negocieri puternice în relația mea cu Ștefan, raportat la identitatea noastră împreună. Negocieri care, evident, și alea mergeau foarte greu, pentru că eram în fractalul acesta al insulei.
Când am realizat că ciprioții care vor să aparțină de greci, dar nu sunt nici greci, nu sunt nici ciprioți, nu sunt nici turci și că au acest gol identitar și că ei sunt prietenoși cu toți cei care vin din afară. Atunci mi s-au așezat lucrurile legat de ce înseamnă de fapt relația mea cu această insulă.
La asta s a adăugat și un lucru extraordinar pe care am fost sfătuită să îl fac. De fapt două.
Unul a fost- nu mai încerca să forțezi conectarea cu pământul prin pământ, deci prin a lăsa rădăcini.
Și al doilea – Gândește-te la conectarea cu pământul prin mare. Că tu ești mai degrabă ca apa, curgi ca apa, ca atare, conectarea ta e cu oamenii, și cu oamenii și prin mare, prin apă, prin energia apei.
Și a făcut foarte mult sens pentru mine. Și când am intrat din nou să fac meditația aceasta de conectare cu locul, cu oamenii nu am avut o problemă, oamenii sunt extraordinari în Cipru, când am intrat să fac meditația, dintr-o dată perspectiva mea și relația cu insula s-a schimbat.
Și practic, Legea Escalării Eristice – voiam foarte tare să merg pe o anumită cale, să mă conectez cu pământul.
Nu a funcționat. Toate au fost grele din cauza asta și zic toate, în fapt, au fost și alte lucruri care au fost ușoare, dar asta e o altă poveste. Relațiile cu oamenii erau ușoare pe insulă, în același timp – e sincronicitatea dacă vrei.
Deci erau grele lucrurile și mă încăpățânam să merg pe o cale de conectare care nu funcționa. Cu cât voiam mai tare, cu atât mai multă respingere primeam.
În schimb, când Dragoș mi a spus ”Încearcă conectarea prin apă” toată povestea s-a schimbat.
Instant am simțit conectarea cu insula, am făcut meditația. Și ulterior am găsit layere și mai profunde prin care am putut să merg să mă conectez cu locul acesta, folosind tot așa o tehnică de meditație cu cristal, și a fost incredibil, că același mesaj a venit de la doi oameni care m-au sfătuit să folosesc această tehnică. Și așa a funcționat.
Așa că care-i concluzia cu Legea Escalării Eristice și revelația?
Nu insista acolo unde nu merge, ci vezi unde sunt portițele deschise și vezi care poartă este deschisă pentru tine atunci când una este închisă. Pentru că de fapt pe acolo îți curge apa, pe acolo sunt semnele care te duc către împlinirea potențialului tău. Acolo este acel lucru care te îmbogățește.
Așa că aceasta a fost revelația cu Legea Escalării Eristice și experiența foarte recentă din Paphos.
Mai am de vorbit despre două revelații și două legi.
Este Legea Atracției și Gravitației care spune că pot să mă materializezi până la nivelul la care ai o ordine.
Și aici vreau un disclaimer notice, pentru că urmează să-ți spun o poveste care este greu credibilă inclusiv pentru mintea mea.
Legea Atracției și Gravitației spune că poți să materializezi până la nivelul la care ai ordine. Și a fost tata în vizită în Cipru, la noi și a prins două dintre locațiile la care în care am stat în Cipru. Și unul dintre ritualurile noastre era că dimineața devreme, după ce făceam sport, îl luam pe tata și mergeam cu mașina la cafenea și stăteam să bem o cafea acolo la cafenea, sau luam cafeaua și mergeam pe plajă și ne uitam la mare și beam cafeaua de pe plajă.
Într-una din aceste conversații, și încă o dată menționez contextul este Legea Atracției sau Gravitației – poți să materializezi până la nivelul la care am ordine – l-am întrebat pe tata „Tati, vrei să-ți spun ceva despre cum lucrez recent?”
Și zice „Da, sigur!”
Și încerc să-i explic cum atunci când un client vorbește, când am o ședință și un client vorbește, văd în ochii minții mele cum informația pe care o spune este structură ordonată sau haotică, care se așază în jurul lui ca și cum ar fi un câmp și cum o parte din aceste informații nu sunt așezate, nu sunt ordonate și simt care sunt aceste informații care nu sunt în ordine și care nu sunt aliniate cu cine este clientul, cu ce vrea să obțină clientul.
Și i-am explicat cum văd eu în ochii minții mele și spun că uite nu mă uit de obicei la client, mă uit undeva de focusat sau îmi închid ochii și am în mintea mea această reprezentare vizuală- e cel mai corect spus, nu e chiar așa, dar e cel mai corect, cel mai aproape de realitate. Am această reprezentare vizuală la ceea ce spune clientul, în diferite forme sau în diferite texturi sau le simt într-un fel, le văd într-un fel.
Și zice tata, văd că se luminează la față și zice ”Ah, e ca și cum i-ai vedea aura.” Și zic ”Poți să zici așa. Da, nu e chiar așa, pentru că nu văd culori, nu văd, nu văd aura, ci pur și simplu văd ce îmi spune clientul și la ce am acces.”
Trebuie să știi că în momentul ăla tata a avut o experiență și el zicea că i s-a prins un nerv și nu putea să calce pe piciorul stâng. Era ca și cum n-avea putere în piciorul stâng și îl durea foarte tare și suferea cu chestia asta.
L-am dus la tratament, la terapie, suferea cu chestia asta și umbla foarte greu, adică foarte greu făcea zece pași de la mașină până la masa de la cafenea, să poată să stea acolo.
Era un chin pentru el să meargă de la apartament până la mașină și de la mașină până la cafenea. Era, efectiv era extrem de dureros pentru el. Și umbla, se apleca și nu putea să stea drept și abia putea să calce pe piciorul stâng.
Și în timp ce povestesc lucrurile astea, tata care venise cu durerea asta incredibilă și cred că a fost în unul dintre punctele cele mai acute de durere, tata a început să-mi pună întrebări și cumva am văzut pe fața lui lumină, ca și cum s-ar fi luminat legat de ce spuneam eu.
Și am înțeles că toată biblioteca sau o bună parte din bibliotecă, nu toată, o bună parte din biblioteca pe care am avut-o acasă, care conținea și chestii de genul ăsta de a înțelege viața altfel – am avut cărți despre meditații acasă, am avut cărți despre yoga acasă, am avut cărți despre tot felul de capacități ale minții de a îndoi linguri, de a face tot felul de lucruri, telepatie, tot felul de lucruri de genul ăsta, am cărți de genul ăsta acasă- și dintr-o dată mă uit la tata și văd că tata ar fi vrut cu o parte a existenței lui să facă mai mult pe zona asta.
A citit foarte mult, cunoaște foarte multe, dar cumva am văzut că s-a luminat și a înțeles ce fac cu adevărat. Și pe urmă mi-a mai pus o serie de întrebări în care am vorbit despre ce fac și cum fac.
Câteva minute mai târziu, tata se ridică și nu îl mai doare piciorul deloc.
Și îmi spune „Ia uite, m-am făcut bine! Cred că conversația noastră mi-a făcut bine. Mi-a fost dor să vorbesc despre lucruri din astea. Nu am cu cine să vorbesc despre lucruri din astea.”
Și s-a dus la mașină ca și cum nu ar fi avut durerea acută deloc. Și el se mira de ce se întâmplă.
Așa că revelația legat de Legea Atracției sau Gravitației este că ordine mai mare atrage în jur și creează ordine în spațiu.
Vindecarea este posibilă de fiecare dată când ai nivel de ordine mai mare manifestat față de ceilalți din jurul tău și ei sunt deschiși să primească cu iubire acel nivel de ordine.
Nu cred că eu l-am vindecat pe tata. Cred că frecvența de la care operez și ordinea pe care o mențin în ceea ce privește filozofia de viață, lucru cu legile universale, creează o anumită frecvență în care ființez, la care tata s-a conectat și s-a vindecat pentru că a fost deschis și a primit cu iubire acea ordine de la acea frecvență în acel moment.
M-am prins ce am făcut, fără intenție și am vrut să replic cu tata a doua zi același sistem și am simțit că mă izbesc de rezistența lui. Nu a mai vrut să mergem acolo. Și a fost foarte relevant pentru mine că nu poți să faci vindecarea fără voia celuilalt. Adică vindecarea practic o face el, nu o faci tu, dar nu o poți face forțat. Și a fost o lecție extrem, extrem de importantă.
Deci Legea Atracției și Gravitației și revelația legată de ea este că dacă ai ordine și dacă poți să transmiți cu iubire și să primească celălalt cu iubire, poți să faci vindecare la orice nivel, raportat la nivelul de ordine pe care îl ai.
Ordine mai mare creează și atrage în jur nivele inferioare de ordine. Fiecare poate să fie vindecător prin ordinea pe care o aduce în viața celorlalți. Fiecare poate să fie vindecat prin a primi cu iubire ordinea pe care ceilalți o aduc în viața lui.
Și acum a șaptea revelație legat de Legea Fractalilor.
Legea Fractalilor – noul nivel la care am avut acces la ea a fost în Japonia.
Legea Fractalilor spune că așa cum faci un lucru, așa le faci pe toate. Precum în cer, așa și pe pământ, Dumnezeu ne-a creat după chipul și asemănarea Sa.
Legea Fractalilor spune, în esență, că același proces pe care îl ai într-un aspect al vieții tale o să îl manifești ca proces, nu ca și conținut și în alte aspecte ale vieții tale. Și acum, dacă m-ar auzi colegul meu ar spune, ”spune ca și cum ai explica mamei”.
Și atunci încerc să spun mai ușor.
Știi felul în care îți dozezi banii este felul în care îți dozezi și energia.
Dacă rămâi fără bani la sfârșitul lunii, dacă nu pui deoparte, dacă lucrezi pe datorie sau cumperi pe datorie, exact la fel o să ai și cu energia. Nu îți dai ție prima dată, rămâi la sfârșit de zi sau la sfârșit de trimestru, sau la sfârșit de anotimp, fără energie și exact același proces pe care îl ai în relație cu banii îl vei face și cu felul în care tu ai grijă de tine și de energia ta.
Și la Legea Fractalilor aș vrea să îți împărtășesc experiența cu Japonia și cum am experimentat Legea Fractalilor în transformarea mea interioară, și s-a întâmplat pentru prima dată lucrul acesta.
Nu mă așteptam să-mi placă Japonia atât de mult. Și întâmplarea a făcut ca atunci când ne-am dus în Japonia să ascult niște cărți despre budism, despre Shintoism, și foarte multe întrebări pe care le-am pus la ChatGPT sau din documentarea pe care am făcut-o despre istoria Japoniei și întrebările pe care ni le-am pus vizitând locurile respective și învățând despre locurile respective, s-au conectat foarte mult cu filozofia acelor locuri.
Deci ce vreau să spun este că ne-am dus într-un alt fractal care e Japonia. Nu poți să vezi un alt fractal dacă nu ai părți din el care să se conecteze cu tine, adică dacă nu ai și tu acel fractal într-o anumită măsură.
Și în acel fractal am experimentat un proces profund de transformare prin faptul că în fiecare loc în care mergeam, și îmi plăcea să vizitez temple, îmi plăcea să vizitez locuri speciale pentru ei, în fiecare loc în care mergeam căutam să văd fractalul și să fac parte din fractalul respectiv.
Să fac rutinele pe care le fac ei, să înțeleg filozofia din spate citind acele lucruri. E ca și cum am învățat acel fractal fiind acolo, trăind ca ei, operând ca ei, mergând la temple ca ei, încercând sa înțeleg cum gândesc ei, să văd cum operează ei, să văd cât de repede merg pe stradă sau de încet, și să fac la fel ca ei.
A fost o experimentare extraordinară și transformațională a Legii fractalilor. Tony Robbins ar numi această experiență Total Immersion, dacă nu mă înșel îi spune. E când faci un lucru și te cufunzi complet în lucrul respectiv.
Și practic toată informația pe care am absorbit-o atunci, plus experiența pe care am avut-o m-a dus la a înțelege fractalul respectiv pe dinăuntru, pentru că l-am trăit. Nu pot să spun că am trăit ca un japonez autentic. Pot să spun că am căutat să mă calibreze cu acea frecvență a acelui fractal dintr-un spațiu de iubire și nu în judecată.
Iar rezultatul a fost extraordinar pentru că m-am simțit de-al locului, deși veneam dintr-o cultură extrem de diferită. Nu m-am simțit respinsă, nu m-am simțit judecată în interacțiunile pe care le-am avut. Atunci când am cerut informații sau am avut nevoie de ajutor, oamenii au susținut integrarea mea pentru că nu am judecat fractalul respectiv, ci am căutat să îl înțeleg, să îl iubesc și să îl apreciez pentru ceea ce este.
Și din toate interacțiunile mele pe care le-am avut cu budismul am avut cel mai mare AHA legat de budism, acolo trăind în acel fractal. Și aici vine și experiența din Singapore și experiența din Japonia.
Am înțeles greșit budismul în ceea ce privea renunțarea la EU și povestea pe care o spun cu renunțarea la EU.
Dar trăind acolo, am realizat că această poveste budistă spune doar, respectiv să renunț la Eu, spune să nu crezi povestea pe care ți-ai spus o cu două minute sau cu cinci minute sau cu un an înainte, pentru că acel tu de fapt, în momentul în care te gândești la acel tu din trecut, nu mai ești în prezent.
Chimia corpului tău se schimbă, virușii, bacteriile, gândurile tale și practic ești un alt tu decât cel care a trăit acea experiență.
Și holding on to the story, adică să ții de poveștile pe care ți le spui despre trecut, pozitiv și negativ, înseamnă să nu curgi odată cu viața.
Și renunțarea la EU înseamnă să nu crezi povestea pe care ți-ai spus o cu două minute în urmă, pentru că tu acum nu mai ești același cu cel cu povestea de acum două minute în urmă.
E important să fii în prezent, iar dacă ții de poveștile care le-ai spus despre tine în trecut, nu mai ești în prezent.
Iar a experimenta asta, a trăi asta în templele lor și a avea această înțelegere profundă din a mă calibra cu fractalul respectiv a fost una dintre cele mai înălțătoare și revelatoare experiențe pe care le-am avut.
Acum, îți mulțumesc foarte frumos că ai ascultat acest spark până în acest moment.
Te rog tare frumos, lasă-mi un mesaj, musai, cu ce ți-a ajuns la inimă și ce te-a atins un pic, în sens de transformare, din ce am povestit.
Cu recunoștință și infinită iubire, îți mulțumesc!