În acest SPARK am să îți relatez o situație în care am văzut cu claritate cum exteriorul este o reflecție întocmai a interiorului.
Și povestea are o nuanță foarte personală, întrucât trebuie să recunosc că am manifestat un pic de gelozie.
În această poveste, care e o poveste reală – s-a întâmplat în Cipru, în ultima săptămână înainte de plecare din Cipru, Ștefan a pus câteva întâlniri de socializare cu diferite persoane, cupluri.
Una din aceste întâlniri era cu o doamnă care locuiește în Cipru, care este o femeie incredibilă. Este mama a două fetițe, una mare, una mică și e o ființă foarte călduroasă, luminoasă, isteață și independentă. Se descurcă foarte frumos. E o prietenă pe care am cunoscut-o în alt context și cu care ne-am mai intersectat, fie împreună cu Ștefan, fie separat, în diverse experiențe din acestea de comunități antreprenoriale.
Și urma, în penultima seară, înainte de plecare, să ne întâlnim cu această doamnă.
În contextul în care eram epuizată după statul în Cipru, pentru că nu reușeam să îmi hrănesc energia suficient de mult încât să pot să susțin toate transformările prin care am trecut, plus dificultățile inițiale de conectare cu pământul, i-am spus la Ștefan, chiar când am ieșit din casă:
”Fii atent, eu mă duc la această întâlnire pentru tine. Simt că mi-am făcut treaba de socializare pe săptămâna asta, prin întâlnirea pe care am avut-o ieri”.
(Și mai aveam încă una în afară de asta, cu doamna despre care îți povesteam)
”Și mă duc pur și simplu să mă simt bine, dar, nu vreau să o fac un mod deosebit, frumos”.
Adică mă duc să iau lucrurile așa cum sunt, dar nu o să pun o intenție în a mișca lucrurile într-o direcție sau alta.
Și am simțit atunci că se întâmplă ceva în energia lui Ștefan față de mine, dar nu mi-am dat seama decât ulterior, după ce am povestit despre situația asta, ce s-a întâmplat.
Ajungem acolo la locație.
Așa cum obișnuiește, această doamnă întârzie. E a patra întâlnire pe care o am cu ea în Cipru și la fiecare a întârziat, așa că era de așteptat că și la această întâlnire va întârzia.
Nu era nici o problemă, doar că în ziua respectivă întâlnirea a fost amânată pe mai târziu, pentru că era prea cald în Cipru și eu mâncasem doar dimineața o salată, doar verdețuri, și îmi era foarte foame la 7 și jumătate.
Și i-am spus la Ștefan, ”Ștefan vreau să comandăm de mâncare.” Încă înainte să vină doamna aceasta cu fetița ei.
Și Ștefan a zis: ” Sigur!”
În momentul în care a venit chelnerul, am comandat, am văzut că Ștefan nu comandă. Și am zis: ”Ștefan, pare că ești mai aliniat cu această doamnă decât ești cu mine, pentru că tu alegi să mănânci cu ea, nu cu mine.”
Și Ștefan s-a iritat foarte tare când i-am spus lucrul acesta și am simțit încă un shift în energia lui.
Și îl înțeleg pentru că niciunui bărbat și niciunei persoane nu-i place să fie acuzată.
A venit această doamnă și am simțit că Ștefan în continuare este mai aliniat cu această doamnă decât era cu mine.
Au comandat același fel de mâncare.
Doamna respectivă s-a așezat față în față cu Ștefan și în fața mea a ajuns copilul ei, cu care nu aveam foarte multe lucruri în comun de discutat.
Și pe măsură ce au comandat și ei și mâncarea a venit în același timp pentru toți, ceea ce mi s-a părut amuzant, ca și cum Universul vorbește cu tine.
Pe măsură ce lucrurile au evoluat în conversație, am observat că nu ne mai auzim și că suntem deconectați la masă, pentru că mesele din jurul nostru s-au umplut cu alte persoane și a devenit atât de gălăgios spațiul în care eram, încât trebuia să urlăm unii la alții ca să ne auzim.
Și acela a fost un moment în care am realizat că frustrarea din mine și incapacitatea de a mă face auzită, în mod special de Ștefan și de a mă conecta cu el, era de fapt perfect oglindită de ceea ce se întâmpla în jurul nostru.
Imaginează-ți o sală care era de beton, de ciment, frumos decorată, dar tot de ciment era, unde, atunci când tragi scaunele, în toată sala se aude gălăgia.
Atunci când oamenii vorbesc sunetul este amplificat pentru că nu este niciun fel de izolație fonică, și pe lângă toate acestea, ca să păstreze aerul condiționat, încăperea era închisă. Ca atare, efectiv nu ne auzeam.
Și frustrarea și urletele mele din interior, că nu reușeam să mă conectez cu Ștefan și că vedeam că este mai conectat și mai aliniat cu persoana din fața lui decât este cu mine, și eram în percepția de imposibilitate de a mă face auzită, de fapt erau perfect oglindite și răsfrânte de realitatea din afară, de ce se întâmpla în afară.
La un moment dat, în afară lucrurile s-au liniștit în momentul în care oamenii care s-au așezat la mese au primit mâncarea și au început să mănânce, și lucrurile s-au mai liniștit. A fost și un moment în care Ștefan a venit către mine, s-a apropiat de mine, a pus mâna pe mine, m-a luat de mână și a existat un pic de conectare din locul ăla.
Și în fine, seara s-a terminat destul de abrupt pentru că am spus că eu nu mai vreau să merg la plimbare și nu mai am dispoziția să susțin energetic o întâlnire cu care nu mă simt aliniată. Așa că am plecat acasă.
A doua zi dimineața, Ștefan mi-a confirmat: ”Știi, ai avut dreptate cu ce ai spus, că exact asta s-a întâmplat. Eram mai aliniat cu doamna despre care vorbim decât eram cu tine.”
Și am avut o discuție faină și sinceră despre asta.
Și ce contează foarte mult, cred în momentele acestea, dacă cumva ai senzația că ți se par lucruri, să înveți să îți asculți intuiția și să înveți să crezi în acea voce interioară care îți vorbește dincolo de frici și dincolo de durerile prin care ai trecut, pe care mintea vrea să le evite.
Îți vorbește prin prezență, prin faptul că uite, ceva se întâmplă la un alt nivel, la un nivel subtil.
Și primul lucru, și prima concluzie este să ai încredere în vocea respectivă.
Nu se întâmplă nimic și nu trebuie neapărat să reacționezi, cum până la urmă, nici eu și Ștefan nu ne-am certat.
Am constatat o anumită situație, el a negat-o. A doua zi dimineață am vorbit despre ea și am înțeles amândoi ce se întâmpla.
Al doilea lucru pe care l-am făcut noi ca și cuplu a fost: ”Ok. Hai înainte de orice, hai să ne aliniem noi doi, pentru că așa funcționăm bine.”
Dacă știm spre ce direcție mergem, care e intenția fiecăruia sau separată a fiecăruia față de întâlnirea respectivă, deci, împreună sau separat față de întâlnirea respectivă, atunci lucrurile merg mult mai ușor.
Ceea ce am verificat în trecut, că am făcut acest lucru și în business și în alte zone împreună, ne-am aliniat în interior împreună, după care ne-am dus în afară și lucrurile au curs.
Dacă mergeam cu unghiuri diferite, lucrurile în general erau bumpy și mergeau foarte greu.
Și al treilea lucru incredibil este că poți să înveți despre interiorul tău oricând, uitându-te la exterior.
Și aici sunt două legi care se întrepătrund: Este Legea Fractalilor și este Legea Oglindirii, sau Legea Reflexiei.
Care Lege a Reflexiei spune că tot ce vezi în afară de fapt este în tine.
Și poate ai auzit spark-ul trecut în care am spus că de fapt ești una cu tot Universul și în fapt nu este o separare între afară și înăuntru, că este o manifestare continuă a aceleiași structuri energetice, dacă vrei.
Și atunci, în situația respectivă, când ești poate neclar în interiorul tău, dacă te uiți în afară, e ca și cum te-ai uita în oglindă. Și ce se întâmplă în afara ta îți reflectă interiorul.
Și acum, sigur că din această dinamică, dinspre afară înăuntru, și faptul că practic vezi în afară ceea ce ai înăuntru și te focusezi – mintea selectează din ce ai în afară ca să vezi ce corespunde cu interiorul tău, este și o altă latură, nu doar Legea Oglindirii. Este și Legea Fractalilor.
Pentru că tu și Universul în care trăiești, realitatea în care trăiești fac parte din același fractal. Ca atare, tu, în afară, vei reproduce același fractal pe care tu îl ai înăuntru.
Așa că oglindirea aceasta în situația asta se întrepătrunde cu Legea Fractalilor, care spune că așa cum faci un lucru, așa le faci pe toate. Și e o suprapunere foarte faină în care poți să înveți despre tine.
Uită-te în afară, vezi ce vezi și vezi interiorul tău, pentru că afară le oglindește interiorul tău.
Acesta a fost Spark-ul pentru săptămâna aceasta.
Și acum te invit pe tine să-mi lași un exemplu, o situație în care tu ai văzut clar cum exteriorul tău reflectă interiorul tău.
Poate că această situație deja ai observat-o, poate că este un ecran, o pereche de ochelari prin care poți să vezi realitatea din afară.
Te îmbrățișez cu multă, multă iubire.
Abia aștept să ne auzim săptămâna viitoare la următorul spark!
