Skip to content Skip to footer

Tiparul de gândire te duce la evoluție când curge cu viața sau la suferință când și-a atins limita

Ștefan:  Monica a spus, că suferința apare atunci când nu mai există capacitate de adaptare la mediu. 

Monica: Suferința apare atunci când modul de gândire în care vezi viața nu mai este cel mai eficient. 

Ștefan: Nu mai e cel mai eficient pentru ce ai de făcut. 

Monica: Și te doare nu pentru că modelul nu e bun, sau viața nu e bună. Te doare pentru că pur și simplu acel model și-a atins limitele. S-a terminat, nu mai funcționează pentru ce ai de făcut pentru misiunea ta. Nu te duce la nivelul următor. Și atunci apare suferința. 

Ștefan: Simți să evoluezi, să crești, pentru că e ca și cum e o haină care rămâne prea mică. 

Monica: Exact. 

Ștefan: Strânge, te doare, ți-e incomodă. 

Monica:  Nu mai poți să mergi cu ea. 

Ștefan: Practic, poți să asociez acea incomoditate a unei haine vechi cu suferința. Pentru că poate ești într un job care nu îți mai servește și mindset-ul de acolo nu-ți mai servește, sau poate cultura companiei, sau poate pur și simplu modelul tău despre bani nu-ți servește.

Monica: Sau modelul de business, când ajungi la falimentar, sau durere financiară, sau la nu am clienți. Înseamnă că modelul de gândire prin care ai abordat subiectul respectiv și-a atins limitele și nu mai este un schimb eficient între ce intră și ce iese, între ce vrei tu să oferi clienților și ce vor ei să ofere, între a primi feedback de la ei sau a nu primi feedback de la ei, a le refuza: nu, lasă că clientul nu știe, știu eu, nu este acesta schimbul. 

Ștefan: Efectiv nu vedem chestia asta. Acest exchange nu mai funcționează, dar noi vrem să-l forțăm să funcționeze și doare.

Ștefan: Și doare când forțăm, când încercăm să aplicăm aceleași metode vechi, aceleași tipare de gândire vechi ca să mergem înainte, dar nu mai poți să mergi înainte. 

Monica: Da. Și în relație este la fel, se termină un fel de a fi care servește cel mai eficient valorilor. Uită-te la schimbarea care apare când vine un copil și rezistența pe care o punem legat de anumite situații când vine copilul pe lume. E limpede că e un context nou, nu mai poți sa ai același mod de operare. Nu mai ai cum să-l ai, în cuplu vorbesc, în relația de cuplu. Și dacă vrei că înainte, doare, nu funcționează. Nu e input-ul și output-ul ajustat cu realitatea, adică modul de gândire, modul de operare. 

Ștefan: Mi-a plăcut și distincția ta legat de input și output. Input-ul fiind percepția care înseamnă inclusiv minimul pe care îl dăm acelei percepții, ce receptăm și minimul care i-îl dăm, asta e percepția. Și apoi output este de fapt, acțiunea pe care o facem în urma acelei percepții. 

Ștefan: Foarte faină distincție de cum apare suferința și cum îi ea sistemic reprezentată. Aceasta e inclusiv la nivel fizic. Adică dacă eu, de exemplu, cu vechile abilități fizice încerc să fac ceva nou o să mă lovesc, o să mă accidentez și îmi dau peste degete cu ciocanul pentru că eu încerc cu modul meu vechi să construiesc ceva și nu funcționează să construiesc ceva nou pentru care nu am un mod de gândire nou, un set de abilități noi. 

Monica: OK, zicem că acesta este pe nivele și că practic când ajungi la orice fel de suferință înseamnă că timpul pe care l-ai petrecut la nivelul și modalitatea de abordare din nivelul acela și-a terminat eficiența și ești invitat să mergi la nivelul următor. Asta înseamnă suferința. Practic, te doare pentru că ți-e mic modelul, s-a terminat, nu mai funcționează, nu mai e în flux cu viața, nu mai curge cu viață. Și atunci ești invitat să faci saltul la nivelul următor, să te adaptezi la nivelul următor și spunem că saltul ăsta îl faci transformând ce este în iubire, respectiv interpretând input-ul ca iubire, respectiv să vezi că se întâmplă pentru tine percepția. Și output-ul ca răspuns din spațiile de iubire la ceea ce se întâmplă în jurul tău, iubirea nu mai doare. E în flux cu viața, curge cu viața și aici ai venit tu cu percepțiile. 

Ștefan: Da, aici am spus cum funcționează, cum există partea asta de iubire pentru că noi “we move through life from one illusion to the next” și că avem nevoie de “charge” și din partea asta de infatuare și resentimente, de “build and destroy” ca să putem să dăm formă materiei în jurul nostru, ca să putem să trăim în lumea asta fizică și să ne fie bine să avem un acoperiș deasupra capului, să avem confort să nu mergem cu căruța la Paris să mergem cu avionul. 

Monica: Și aici a fost conflictul… 

Ștefan: Tare! Între cum faci cu iubirea, eu ziceam că sunt doar momente de iubire și în rest suntem în infatuare și “charge” fie pozitiv fie negativ. Și Monica, tu ai spus practic asta e o mare păcăleală, să trăiești în dualitate, să fie una sau alta. 

Monica: Și practic ești în dualitate când spui ori am iubire ori am charge, e tot o dualitate. 

Monica: Am spus ok, cum poți să ieși din asta, este să le vezi simultan. 

Ștefan: Da, eu nu vedeam că sunt simulta,n eram cumva în aceeași dualitate, în dualitatea de care spuneai tu, ori am iubire ori am charge. Și cum le vezi simultan? Acum asta e șmecheria și marele “inside”. Cum vezi că ai și iubire și ai și charge în același timp. Și am eu metafora în care explic cu 10 euro, 100 euro, 1.000 de euro, 10.000 de euro, o sută de mii de euro, un milion și faptul că acestea sunt cumva nivele. Nu e vorba despre bani, e vorba despre un nivel de probleme de rezolvat de 10 euro, probleme de rezolvat de 100 de euro, probleme de rezolvat de 1.000 de euro cu impact de aceste sume și în momentul în care ai ajuns să iubești nivelul acela treci la nivelul următor.

Monica: Și-l stăpânești și ai ordine la el. 

Ștefan: Nivelul pe care l-ai iubit, pe care ai ajuns să-l iubești. Și practic acolo ai iubire și ai cumva ca un fel de temelie a ta, baza ta și ai ”charge” la nivelul următor, adică tu iubești nivelul de 10 euro, pentru că acum 10 euro nu îți mai fac ziua sau îți distrug ziua, pur și simplu iubești nivelul ăla, dar ai “charge” la nivelul următor de 100 de euro. 

Monica: Și practic simultan ai iubirea, stabilitatea, baza, curs cu viața, fluxul vieții la nivelul de 10 euro pe care l-ai stapânit, l-ai echilibrat și în același timp ai “charge” la nivelul următor, la nivelul de 100 de euro. Iar baza vieții și a existenței este nivelul ăla pe care l-ai stăpânit, unde viața curge pentru tine și este stabilitate pentru că să poți să echilibrezi, să stăpânești și nivelul următor de 100 de euro. 

Ștefan: Da, practic baza aceea se tot extinde. Adică acum tu iubești nivelul de 10 euro și ai “charge” la 100 de euro. Treci la nivelul următor, o să iubești nivelul de 100 de euro, e ca și cum ți-ai extinde temelia, ți-ai extinde iubirea.

 Și îmi era clar că sensul vieții este evoluția, de asta suntem aici să evoluăm și nu putem să evoluăm decât împreună. Dar nu-mi era clară legătură între evoluție și iubire, pentru că cu cât extinzi fiecare nivel, cu cât stăpânești fiecare nivel, iubești fiecare nivel, își extinzi iubirea defapt. Și concluzia e că evoluția “it’s a game of love”, de a-ți extinde temelia, temelia de iubire care îți dă stabilitate și ancorare. 

Monica: Dacă îmi permiteți, eu folosesc analogia cu etajele și la cât vezi. Și dacă ești la etajul 1 și vezi de la etajul 1 vezi puțin în jur și iubești acel lucru, dacă l-ai stăpânit și dacă l-ai integrat. Și în momentul în care faci saltul la etajul 10, vezi mai mult și asta înseamnă că ai capacitatea să iubești mai mult și ești invitat să iubești mai mult. E ca și cum de la etajul 10 vezi jumătate din oraș, de exemplu, și iubești jumătate din oraș. Și la fiecare salt mergi mai sus și mai sus și așa sfera iubirii tale practic se extinde. 

Foarte, foarte mult mi-a plăcut cum ai zis tu. Evoluția “it’s a game of love”, pentru că practic ești invitat să iubești din ce în ce mai mult și să-și extinzi sfera de iubire. 

Leave a comment