Ștefan: Am ajuns în Istanbul și am avut transfer de la aeroport la hotel, iar primul lucru când am ajuns acolo a fost să ne pună să așteptăm un pic. Nu prea știam noi ce se întâmplă, nu ne-au dat explicații nu ne-au spus ce urmează să se întâmple, doar am așteptat puțin, foarte politicoși, dar ”stai acolo pe margine și nu deranja și ai răbdare” cam asta era mesajul. Și apoi când am ajuns la hotel, primul lucru ghici ce s-a întâmplat? Ne-au pus să așteptăm un pic. Ne-au servit cu un șerbet, cu ceva, dar să aștept din nou, același mesaj.
Apoi am luat un bus să vedem orașul, punctele principale, măcar așa din autobuz pentru că avem doar o zi jumate aici și din când în când autobuzul se oprea, de parcă nu mergea suficient de încet în trafic și mai așteptăm un pic. Și Monica zice: ”Uite poți să vezi fractalul lor de când ajungi în aeroport”, mesajul era: “Stai un pic și așteaptă”. Și ăsta e mesajul peste tot, nu te grăbi, ai răbdare, așteaptă, un pic mai încolo. Ăsta e fractalul locului și mi s-a părut genială observația asta sistemică, adică să poți să vezi asta direct de când ajungi care-i fractal și care e mesajul, cum se întâmplă lucrurile.
Monica: Și mai mult, ne-am întrebat cum se întâmplă lucrul ăsta, de ce se întâmplă lucrul acesta, cum au ajuns aici?
Monica: Și Instabulul este e o zonă de trecere între Asia și Europa.
Ștefan: De comerț și de schimburi.
Monica: Și cum altfel să poată să inițieze o conversație cu tine?
Ștefan: Cum să te servească și să cumperi?
Monica: Și să cumpere ceva, decât dacă te pune să aștepți un pic, te servește cu ceva și începe o discuție, o poveste. După care urmează o tranzacție, dar trebuie să te oprească și să aștepți un pic aici în traversarea între cele două continente. Să te oprească și să aștepți un pic ca să te servească cu ceva ca să aibă o conversație și ca să poată face comerț cu tine.
Și toată povestea asta cu ai ajuns undeva primul lucru e să aștepți un pic, e de fapt despre conversațiile pe care începi să le faci atunci când aștepți un pic și când bei un pahar de ceai și începe tranzacția. Și și în comerțul lor este nepoliticos să cumperi ceva și să pleci la prețul la care l-au spus, ci după ce alegi ce vrei te așezi la un ceai, la o poveste. Aștepți un pic și vorbești despre ce vrei să cumperi și despre câți bani și începe povestea și negocierea, dar trebuie să te pună să stai jos să aștepți un pic pentru asta.
Ștefan: Făină observație sistemică și faptul că poți să vezi din lucruri mici de când ajungi într-un loc care e fractalul și cum se întâmplă acolo.
Schimb subiectul și trec la un “inside” pe care l-am avut dimineață în discuția cu Monica, încă suntem aici la mic dejun. Despre oamenii care nu au atât de multă nevoie de lucruri materiale. Spunea Monica despre o prietenă care a ajuns foarte sus din punct de vedere material, conduce o corporație și s-a gândit să doneze tot. Și-a dat seama că are nevoie de foarte puține lucruri.
Și eu am întrebat dacă poți să ajungi la concluzia asta fără să treci pe acolo, fără să trebuiască să realizezi, adică să te chinui să ai toate lucrurile materiale și abia apoi să îți dai seama că e ok, capitolul ăsta e încheiat și nu am nevoie de atâtea lucruri. Pentru că în istorie există asceți care unii au venit dintr-o lume foarte bogată și au donat tot și au trăit într-o peșteră, iar alții care au venit de jos și nu au trecut pe acolo, nu a trebuit să adune avere ca să renunțe apoi la ea.
Și mă întrebam cum se poate asta? Și dacă e nevoie ca prima dată să realizezi lucruri din punct de vedere material sau nu. Și Monica a spus că depinde de cât de bogat e lumea ta spirituală. Pentru că dacă lumea ta spirituală e suficient de bogată atunci nu ai nevoie să faci atât de multe lucruri în lumea materială.
Monica: Poți să trăiești super minimalist.
Ștefan: Îți dai seama că ai nevoie de puține lucruri, nu ai nevoie de atât multe lucruri. Însă atunci când ai un gol de semnificație, de “meaning” și nu ești ok tu în plan spiritual, nu ești conectat.
Monica: Cu tine, cu Dumnezeu, cu misiunea ta cauți să compensezi prin partea materială, pe parte fizică și să acumulezi pe pământ, să vrei să ai multe bunuri. Și, cum a zis Ștefan, devine un “struggle” viața fizică dacă nu ai sens spiritual. Și aici intervine o altă poveste pe care noi doi am avut-o când vorbeam de marii profeți cei care au schimbat lumea. Niciunul dintre ei nu a construit nimic pe partea fizică, nici măcar casa lor n-au avut-o.
Ștefan: N-au lăsat scris, n-au lăsat scrieri bogate, n-au lăsat edificii.
Monica: Nu au avut proprietăți fizice. Vorbim de Iisus, Buddha, Mohamed.
Ștefan: Și alții care sunt mai puțin cunoscuți. Socrate, de exemplu, unul dintre filozofii greci, nici măcar n-a scris. Platon a scris despre el.
Monica: Practic toată bogăția lor și au avut atât de mult bogăție spirituală, încât nu au avut nevoie de bogăție materială. Nu au avut nevoie să acumuleze pe plan fizic. Au avut strictul necesar cât să le asigure traiul decent fizic în parte fizică.
