Mă aștept ca acest mesaj să fie urmat de critici sau contestări, dată fiind tema lui. Dar te rog, ascultă până la capăt și chiar dacă nu crezi ce îți spun (ești liber să accepți sau să refuzi), poate îți pui câteva întrebări.
Vina este un subiect sensibil dar foarte important. Pentru că dacă mintea ta a învățat că ești vinovat, a învățat că nu meriți (bani, iubire, prosperitate, bucurie, împlinire etc.)
Pratic, ori de câte ori cineva se abate de la o regulă, și va percepe că a cauzat rău altcuiva sau lui însuși, va avea un sentiment de vină sau rușine.
Cred ca sunt foarte puțini copii în generația mea, care nu au auzit de la părinți, bunici sau profesori, foarte cunoscutul ”Să îți fie rușine!”
Vina este o percepție falsă conform căreia prin acțiunile tale ai cauzat cuiva mai mult rău decât bine, mai mult negativ decât pozitiv, mai multă durere decât plăcere.
Asta înseamnă că dacă de exemplu, ai penalizat un angajat, ai strigat la copilul tău sau la partenerul de viață, ai mințit pe cineva, probabil ai avut ganduri precum ”Nu e bine cum am făcut”, ”Nu trebuia să procedez așa”, ”Mai bine așteptam să mă liniștesc și să nu acționez din impuls”.
Acum dă-mi voie să îți spun o poveste…
La Iulius Mall, la Cluj, este o parcare pe acoperiș. Adesea am petrecut minute în șir căutând un loc de parcare, făcând slalom printre rândurile de mașini, cu speranța să se elibereze un loc. Uneori, vedeam un loc pe un rând paralel, dar până să ajung acolo, locul era ocupat de o altă mașină.
Ștefan locuia atunci, langa Iulius Mall, într-un apartament de la etajul 11, care avea vedere și spre parcarea de pe acoperiș. Odată, într-o zi când a fost foarte aglomerată parcarea, am stat să privesc acoperișul. Mă uitam atent cum vine mașină dupa mașină, și în mintea mea spuneam: ”Ia-o la dreapta, la stânga acum, mergi pe rândul paralel. Uite un loc!” și încercam să ajut, să ghidez mașinile să își găsească un loc de parcare… în mintea mea. De sus, aveam o perspectivă total diferită, decât atunci când căutam bezmetic un loc de parcare.
Dacă tu ai avea vederea de sus, ai găsi mult mai repede un loc de parcare. Însă, atunci când ești în mașină, poți să vezi doar până la capatul aleii pe care ești în parcare, sau maxim aleea paralelă.
Așa este și cu vina.
În viața reală, distanța (zoom out) din povestea cu parcarea, e dată de trecerea timpului. De exemplu, în adolescență ți s-a părut ceva dramatic că te-a părăsit persoana de care te-ai îndrăgostit, dar apoi ți-ai dat seama că s-a întâmplat cum era mai bine.
Ce ar fi dacă ți-aș spune, că atunci cand te simți vinovat, vezi doar o parte a situației? Și că dacă ai face un zoom out, ai putea să vezi în ansamblu lucrurile.
Dă-mi voie să îți ofer o perspectivă, iar apoi alegi tu daca ți se potrivește sau nu…
Cand ai un sentiment de vină, ai percepția că ai făcut cuiva mai mult rău decât bine, ai cauzat mai multă durere decât plăcere. Asta e acea jumătate cu care ești probabil obișnuit.
Cum ar fi să faci zoom out și să îți dai voie să vezi și cum ai adus beneficii în viața persoanei, cum ai servit-o, cum ai ajutat-o prin acțiunea ta?
Să îți pui întrebarea ”care sunt beneficiile persoanei?” până vezi că tot ce ai făcut a fost de fapt perfect și parte dintr-un echilibru divin.
Beneficiile pe care le-ai adus atunci când ai făcut ceva pentru care te simți vinovat, sunt în egală măsură cu dezavantajele (conform Legii Dualității prin care orice lucru sau acțiune aduce beneficii și dezavantaje în egală măsură). Dacă îți dai voie să vezi acest echilibru perfect, vezi că nu există greșeală în inteligența divină.
Daca ”ai greșit”, ai fost parte dintr-un plan al inteligenței universale. Ești acel reprezentant al universului care a trebuit să aducă echilibrul, lecția, mesajul pentru cealaltă persoană.
În esență, orice ai fi făcut sau nu ai făcut, meriți sa fii iubit. Ești parte dintr-o matrice perfectă, în care tot ce se întâmplă este spre binele și al tău și al celor pe care îi servești cu ”greșelile” tale.
Monica ION
P.S. Trimite aceste mesaj cuiva care știi că poartă o vină mare pe suflet. Poate fi un mesaj de care are nevoie.
1 Comment
ioana
am trait de mica cu o vina pe care am purtat-o in suflet, pentru ca ii vedeam pe parintii mei ca nu sunt fericiti in relatia lor si ma gandeam ca e doar din vina mea …ca am venit pe lume si au fost obligati sa ramana impreuna…dar nu m am gandit niciodata din perspectiva ..care ar fi fost beneficiile lor sa ramana impreuna intr- o relatie care nu i facea vizibil fericiti…