Te îmbrățișez!
Acesta este FRIDAY spark-ul, gândul meu care să te însoțească pentru weekend, care să te invite să gândești din perspective diferite lucrurile sau să găsești răspunsuri și să găsești soluții. Sau poate, în adâncul sufletului meu sper că pot să îți dau câteva răspunsuri la întrebările pe care le ai legat de viață, legat de viață, legat de felul în care funcționează mintea, și legat de cum poți să aplici Legile Universale pentru a-ți transforma prezentul și viitorul, dar și trecutul.
Creez acest spark de pe malul mării de pe o insulă din Croația și am așteptat până în ultimul moment ca să reușesc să mă conectez cu o temă care să fie suficient de profundă și relevantă pentru mine și pentru comunitatea noastră.
Și tema a venit în dimineața aceasta, când o persoană foarte dragă mie mi-a scris mesaj că o prietenă de-a ei s-a sinucis și că nu a reușit să recunoască simptomele care ar fi dus-o înspre această experiență.
Iar această persoană dragă mie a spus că chiar a vorbit cu prietena ei cu câteva zile înainte, a ajutat-o, a discutat de la suflet la suflet cu ea și uite, totuși s-a întâmplat acest lucru.
Aș vrea să dezbat puțin subiectul acesta și aș vrea să vorbesc despre el, pentru că are foarte, foarte multe conotații.
1️⃣Știi, în primul rând vreau să spun că de când a murit mama mea, legat de care aveam sentimente foarte apropiate, dar și conflictuale, am simțit, ca niciodată până atunci, că dorința de moarte a mea a crescut, că există acolo. Am observat-o, știi?
Ca și cum ar fi o parte din mine care, dacă aș pleca de pe lumea asta, s-ar bucura pentru că m-aș reconecta cu mama.
Desigur că aceste teme au fost lucrate profund și o să revin asupra lor în acest audio.
Într-un fel sau altul, conectarea cu cineva care pleacă de pe lumea aceasta aduce prezenta această dorință de moarte implicită, pentru care nu trebuie neapărat să faci ceva, dar care este dorința de a te reconecta cu acea persoană foarte dragă ție.
2️⃣Al doilea lucru pe care aș vrea să-l ating aici este faptul că în momentul în care o persoană pleacă de pe lumea aceasta este o dorință individuală și este o dorință colectivă.
Adică e o dorință individuală că acea persoană consideră că fie și a încheiat misiunea pe lumea asta, a făcut tot ce avea de făcut, fie durerea pe care o are i se pare mult mai greu de dus decât necunoscutul pe care ar putea să-l aibă de cealaltă parte. Iar această durere este atât de profundă uneori și atât de greu de explicat în cuvinte, încât căutăm să acoperim cu tot felul de măști:🎭
👉🏻masca unei persoane echilibrate;
👉🏻masca unei persoane liniștite;
👉🏻masca unei persoane vesele;
👉🏻masca unei persoane optimiste.
Și această tristețe profundă, durere profundă, pe care o are persoana care alege să plece de pe lumea asta atunci când se sinucide este mult mai greu de dus decât moartea în sine.
Doar aș vrea un pic să-ți imaginezi ce înseamnă asta pentru o persoană, ce înseamnă să aibă atâta durere acumulată și neprelucrată încât alegerea ei naturală să fie sau poate nu naturală, dar alegerea pe care o face să fie moartea.
E cumplit locul ăla, dacă îl știi și dacă ai fost cumva acolo, chiar și pentru o clipă, știi că e extrem, extrem de dureros, jos, întunecat, locul acela.
Știi, de cele mai multe ori, acestor persoane care aleg sinuciderea le este foarte rușine să își împărtășească durerea. Și rușinea în sine de a avea acele dureri și acele experiențe și acele frici legate de viață este atât de mare, încât nu poate să facă față la a o exprima.
Uneori nu este conștientă de acea durere, persoana care pleacă, uneori îi este atât de rușine să spună acele dureri, să le dea glas, pentru că se teme că ceilalți ar râde de ea.
Și de cele mai multe ori, aceste dureri sunt atât de subiective, încât celorlalți care au o viață într-un spațiu optim de emoții care sunt gestionabile, li se pare că nu este o problemă. Și-atunci cel care vrea să plece de pe lumea asta sau cel care ajunge la sinucidere are percepția că, ce probleme are el sunt nesemnificative.
Cu toate acestea, pe el îl dor atât de tare, atât de tare, deși sunt banale, încât își imaginează că ceilalți ar râde de el.
3️⃣Al treilea lucru este că, așa cum spuneam mai devreme, plecarea unei persoane este o alegere individuală și o alegere colectivă.
Alegerea aceasta colectivă înseamnă că această persoană care alege să plece de pe lumea asta a încheiat diverse cicluri în relație cu ceilalți, cicluri mai scurte, cicluri mai lungi.
E ca și cum aceste cicluri se întâlnesc într-un loc, în același loc, în spațiu și timp, în care ele sunt închise și în care acea persoană, în forma în care ea există, nu mai este utilă, eficientă la fel de mult în relație cu tot ecosistemul ei.
Și atunci persoana alege să plece și fie că alege să plece printr-un infarct, fie că alege să plece printr-o sinucidere sau printr-o altă experiență, cum ar fi un accident, aceste cicluri sunt închise în momentul respectiv.
Desigur că pentru cei care rămân în viață, aceste cicluri nu par închise: “Trebuia să-i mai spun lucruri. Îmi pare rău că nu i-am spus. Uite, am vrut să facem lucrurile acelea și nu le-am făcut…”
Dar dacă te uiți la nivelul persoanei care pleacă, în relație cu ceilalți, aceste cicluri sunt închise.
Acum, când cineva pleacă din viața ta, și asta este experiență personală pe care am avut-o în relație cu plecarea mamei, cel mai bun lucru pe care poți să îl faci este să-ți prelucrezi sentimentele de vină față de acea persoană. Pentru că este foarte posibil că îți creezi o situație în care să simți vină față de persoană, la nivel subconștient, dorindu-ți ca prin această vină să menții conectarea cu persoana respectivă.
Așa a fost relația mea cu mama.
Deși în timpul vieții ei nu am simțit vină față de ea că am făcut sau nu am făcut lucruri, după moartea ei, aceste sentimente au apărut.
Nu am suferit pentru că ea a plecat. Nu mi-a fost dor de ea pentru că mi-am făcut treaba în relație cu ea, mi-am făcut echilibrăriile, prelucrările în relație cu ea.
Însă, în momentul în care a plecat, s-a declanșat o serie de sentimente de vină cum că ar fi trebuit să fac altfel decât am făcut. Iar, să lucrez la aceste sentimente de vină, să le prelucrez, să-mi pun întrebările:
1️⃣Ce beneficii a avut mama, că am făcut lucrul pentru care mă judec?
2️⃣Ce dezavantaje ar fi avut mama dacă aș fi avut varianta ideală de comportament?
3️⃣Cine a făcut față de ea opusul în exact același moment?
Acestea au fost cele mai grele prelucrări emoționale pe care le-am avut vreodată, în sensul în care am avut senzația că mintea mea este blocată, am capul mare și umflat și nu eram capabilă de niciun gând coerent.
Aveam un mare blocaj.
Am lucrat cu chin pe subiectul acesta și a fost de mare ajutor, iar senzația pe care am avut-o, în momentul în care am încheiat prelucrarea acestor sentimente de vină în relație cu mama, a fost că: am avut senzația foarte limpede că ea este în inima mea și între stele,
Am avut, nu pot să zic viziunea, dar am avut percepția că ea pleacă între stele și este în același timp în inima mea și rămâne conectată cu mine într-o altă formă. Am avut efectiv senzația că am putut s-o eliberez și că, în loc să o țin în spațiul meu ca o greutate și evident, nu-i dădeam nici ei drumul să-și vadă de călătoria sufletului ei în lumea asta, în momentul acela a plecat spiritul, s-a eliberat.
Am simțit spațiul din jurul meu ca fiind ușor și luminos. Ea era în inima mea și între stele în același timp.
Același proces l-am făcut și cu un client foarte drag mie, care și-a pierdut mama când era copil încă și care avea de atunci sentimente prin care nu putea să o lase pe mama să plece.
Același proces l-am aplicat și cu o altă clientă al cărei soț a murit și pe care îl ținea aproape tot prin sentimente de vină.
Deci, indiferent care este modalitatea în care persoana pleacă de pe lumea asta, fie că este sinucidere, fie că este un accident sau o moarte de o boală, cel mai bun lucru pe care poți să îl faci pentru sufletul persoanei respective și pentru tine însuți este să eliberezi acea persoană din spațiul tău. În special de sentimentele negative pe care le ai față de persoana respectivă, vină, resentimente sau orice altceva, dar și sentimentele de admirație, la fel o țin pe acea persoană în spațiul tău.
Este posibil că am nimerit să lucrez cu clienți, care au avut mai degrabă sentimente de vină față de cei plecați, decât sentimente de admirație.
Și cred că cele două, de fapt, vin împreună, pentru că dacă disprețuiai persoana, nu aveai sentimente de vină față de ea, dar o admirai, în schimb, da, credeai că poți să faci mai multe pentru ea.
Și acum, hai să revenim și asupra ultimului punct din acest spark, care se referă la călătoria sufletului persoanei.
Știi, în diferite credințe se spune că sinuciderea este un lucru negativ, că duce sufletul într-o zonă întunecată de unde nu mai poate să plece.
Nu știu dacă acel lucru e adevărat sau nu. Dar te invit la o altă perspectivă.
4️⃣ Sufletul, în această experiență terestră, vine pe Pământ ca să se îmbogățească și să iubească toate experiențele umane posibile.
Dacă acesta este scopul sufletului în lumea aceasta, să cunoască, să iubească toate experiențele umane posibile și prin acestea să se elibereze din ciclurile de revenire terestră, oare nu este și modalitatea asta de a pleca de pe lumea asta prin sinucidere, un mod de a te iubi suficient de mult încât să nu duci o durere care nu o poți duce mai departe cu tine?
Și te invit doar să pleci cu acest gând că poate moartea unei persoane, indiferent în ce formă, poate să fie în fapt o modalitate de exprimare a iubirii față de ea însăși, prin faptul că alege să nu mai ducă un greu la care nu-i mai face față și a iubirii pentru ceilalți, prin a crea un spațiu extraordinar de oportunități, prin eliberarea acelei persoane din spațiul tău și-al ei.
Adică e ca și cum se face loc în spațiul tău, în relația dintre tine și cealaltă persoană.
Îți mulțumesc frumos că m-ai ascultat!
Abia aștept să aud gândurile tale legat de acest spark!
Te îmbrățișez cu multă iubire și mă bucur că ești în viața asta, cât alegi să fii în viața asta!
Și încă un lucru, ca și o sincronicitate incredibilă: în această zi, când înregistrez spark-ul, primul mesaj pe care l-am primit dimineața, după ce m-am trezit și m-am dezmeticit, a fost un mesaj despre venirea în viață a unei noi persoane.
O clientă de-a mea m-a anunțat că a rămas însărcinată.
Câteva momente mai târziu, a venit și mesajul acesta al morții unei persoane.Mi se pare o sincronicitate incredibilă, incredibilă, când poți să te uiți la viață în felul acesta. Când cineva pleacă, creează spațiu pentru cineva care vine.
Iar legat de moartea mamei mele, în momentul în care starea ei fizică a început să se deterioreze, atunci a început relația mea cu Alain Cardon, ca mentor și ca ghid, în lumea asta să crească. Cele două au fost simultane și e ca și cum mama mea a lăsat spațiu pentru această persoană incredibilă, care este mentorul și ghidul meu atunci când dau de greu.
Îți mulțumesc, încă o dată, că ai ascultat spark-ul, sper îți fie cu folos.
Abia aștept să aud gândurile tale legat de această împărtășire.
Cu iubire și recunoștință,
Monica
