Săptămâna asta am lucrat cu un client care și-a stabilit ca obiectiv pentru ședință să compenseze dezamăgirea pe care a adus-o cuiva.
Și mi-am dat seama ce capcană, ce joc este acesta.
Gândește-te puțin cum stau lucrurile din perspectiva celui care a fost dezamăgit.
El, dezamăgitul: – sunt dezamăgit, care este alegerea mea, am proiectat așteptări nerealiste asupra celuilalt să trăiască în afara valorilor lui, sau în valorile mele, și persoana respectivă nu a putut.
Adică eu m-am setat pentru dezamăgire și acum sunt dezamăgit, iar acuma tu trebuie să faci ceva ca să mă dez-dezamăgești.
Adică ca eu să fiu mulțumit și împlinit, tu care mi-ai creat dezamăgirea trebuie să faci ceva să rămâi în capcana acestei relații cu mine și să mă dez-dezamăgești.
Adică din perspectiva celuilalt care a dezamăgit trebuie să facă el ceva ca să fie el mulțumit împlinind mulțumirea cuiva sau căutând să aducă satisfacția cuiva.
Deci eu Monica Ion o să fiu mulțumită dacă tu cel care mă asculți ești mulțumit.
Asta înseamnă că în momentul acela eu am renunțat la a-mi găsi propria împlinire, liniște, fericire, pentru că eu pot să fiu fericită doar dacă tu ești fericit.
Dar fericirea ta este alegerea ta, precum și nefericirea ta este alegerea ta.
Eu Monica Ion nu pot să fac nimic dacă tu vrei să fii deprimat, să-ți fac bună dispoziție. Este alegerea ta cum te simți.
Dacă eu devin responsabilă sub o formă sau alta pentru starea de bine a altcuiva, eu intru într-un joc capcană în care eu pot să fiu fericită, mulțumită, împlinită doar dacă fac ceva ca tu să fii fericit, mulțumit, împlinit.
Ori acesta e momentul în care eu am dat cheia fericirii mele în mâinile celui care alege să se simtă cum vrea el datorită experiențelor sale, datorită proceselor sale, dezamăgirilor sale, plăcerilor lui din trecut, dar asta nu depinde de mine.
În momentul în care îți condiționezi starea ta de bine de starea de bine a altcuiva, a copiilor, a soțului, a soției, a unui client, a unui angajat, a șefului tău, a colegului tău, a părinților, vei rămâne la nivelul percepției majorității. Pentru că dacă tu faci din fericirea altora problema ta și stabilești obiective ce nu sunt în controlul tău, tu vei rămâne la nivelul blocajelor pe care ceilalți le au, la nivelul problemelor nerezolvate pe care ceilalți le au.
Mai mult, într-o situație de genul acesta mintea alege pe parte de supraviețuire.
Esența acestui gând este că eu ca și copil, tu ca și copil, trebuie să faci ce zice mama, sau tata, sau cei care te cresc atunci când ești mic, pentru că dacă nu corespunzi și faci altfel, ai o altă părere, îi superi și îți riști supraviețuirea.
În esență, dacă nu corespunzi ca și copil la ce vrea mama, tata sau adulții din jurul tău mintea ta percepe că o să fii lăsat singur și o să mori, nu mai este cine să aibă grijă de tine ca adult. Deci condiționarea este super puternică.
Dar din nou, a alege între una și alta duce la mintea pe bază de supraviețuire.
Când ai fost mic probabil că ai învățat: mă aleg pe mine sau îi aleg pe ei, și ai fost condiționat să alegi să faci pe plac adulților, părinților tăi, bunicilor tăi pentru ca să poți să supraviețuiești.
Iar această mentalitate de sau eu sau ceilalți, este o mentalitate de supraviețuire și este joc cu sumă zero.
Adică, înseamnă ca ceilalți să fie împliniți tu trebuie să te sacrifici și să lași de la tine sau ca tu să fi împlinit depinzi de fericirea sau disponibilitatea de a îmbrățișa o latură sau alta a celorlalți, de a alege tristețea sau de a alege fericirea, de a alege împlinirea sau de a alege să vadă ce lipsește. Și asta este un joc cu sumă zero.
Baza este că dacă tu te alegi pe tine și corespunzi standardelor tale, cheia fericirii este la tine, indiferent ce valori își proiectează ceilalți asupra ta.
Dar aș vrea să mergem puțin mai în detaliu și să-ți arăt două moduri în care renunți la puterea ta, două moduri foarte concrete în care renunți la puterea ta:
1. Când ai pe cineva în admirație
Când ai pe cineva în admirație îl pui pe un piedestal, te uiți în sus la persoana respectivă și ai temerea de a pierde persoana respectivă. Ca atare vei avea dorința intrinsecă de a corespunde așteptărilor celuilalt, de a-l mulțumi și tinzi să te sacrifici pe tine și valorile tale ca să-i faci pe plac celuilalt.
În momentul în care renunți la valorile tale pentru a-i face pe plac celuilalt, care a face pe plac celuilalt înseamnă că tu trebuie să corespunzi unor așteptări din afară care nu sunt tu, și cheia fericirii tale e la celălalt, ești fericit dacă i-ai făcut pe plac, te temi dacă nu i-ai făcut pe plac că ai putea să-l pierzi.
Deci una din variantele în care dai cheie fericirii tale altcuiva este când l-ai pus pe un piedestal și când din teama de a nu-l pierde faci ceva renunțând la tine, acela e momentul în care ai dat cheia fericirii tale altcuiva.
2. Când ai resentimente și cari cu tine resentimentele celorlalți
Asta înseamnă că umbli cu un buton mare și roșu pe frunte și strigi cât te ține gura, nu-mi apăsa butonul roșu ca doare.
Adică tu îți condiționezi fericirea ta de disponibilitatea altora de a-ți apăsa sau nu apăsa butoanele.
Atâta vreme cât ai buton este responsabilitatea ta să-l ai sau să nu-l ai și cât îl ai îți garantez că cineva îți va apăsa butoanele.
Cea mai ușoară cale de a ieși din această încurcătură și de a avea chiar fericirii tale la tine este să fii clar cu cine ești tu și care sunt valorile tale, să-ți stabilești tu propriile standarde de operare, să vezi cum poți să găsești un echilibru între a-ți împlini și tu valorile și celălalt, ca să nu fie un joc cu sumă zero și să fie sau unul sau celălalt.
Asta te ajută foarte mult să ieși din mentalitatea de victimă, te ajută foarte mult să ieși dintr-un plafon financiar pe care l-ai atins, pentru că fiecare plafon financiar este condiționat de cui alegi să îi fac pe plac și pe cine îți asumi să superi.
Dacă faci exercițiul acesta pe care ți l-am propus, tu te așezi la locul tău și ceilalți din jurul tău se așează la locul lor, pentru că tu operezi în funcție de standardele tale interne, în funcție de valorile tale și în zona ta de geniu.
Lasă-mi un mesaj legat de care a fost Aha-ul cel mai important pe care îi iei cu tine. Te îmbrățișez cu drag.
