«Întreaga dramă a vieții tale personale este rezultatul credinței în minciuni, îndeosebi a celor legate de propria ta ființă.
Și prima minciună în care crezi este aceea că nu ești, că nu ești așa cum ar trebui să fii, că nu ești suficient de bun, că nu ești perfect. În realitate, toți ne naștem perfecti, creștem perfecți și vom muri perfecți, căci nu există decât perfecțiunea.
Mare minciună este că nu ești perfect, că există cineva care nu este perfect așa cum este. De aceea toată lumea caută o imagine a perfecțiunii pe care nu o va putea atinge niciodată.
Nu poți atinge perfecțiunea mergând pe această cale pentru simplul motiv că imaginea este falsă. Este o minciună, dar tu investești în ea credința ta, construind apoi o întreagă structură alcătuită din minciuni numai pentru a le susține. »
Acesta a fost un pasaj din Don Miguel Ruiz – “Vocea cunoașterii”.
Ce spune Don Miguel Ruiz este că există o distanță între «cine suntem» noi și «cine am vrea să fim». Iar acest «cine am vrea să fim» este un ideal pe care nu poți să-l atingi, un ideal cu care te compari și în relație cu care tu percepi că nu ești suficient de bun.
Așa că îți trăiești viața în loc să apreciezi perfecțiunea care ești, care se regăsește în tine și în acțiunile tale, perfecțiunea aceasta însemnând echilibrul între plusuri și minusurile tale.
Îți petreci viața comparându-te cu judecățile tale, cu o variantă ideală, care nu există. Și nu doar că te compari și te judeci că nu ești suficient de bun. Pe lângă asta, îți mai creezi un sistem întreg de povești și de minciuni pe care le pui ca să susțină această comparație cu idealul și acest «nu ești suficient de bun». Iar cauza anxietății este această distanță dintre cine ești tu cu judecățile tale, cum te vezi și cum te judeci ca fiind imperfect și acea imagine care nu poate fi atinsă, a perfecțiunii. Asta îți dă anxietatea, pentru că ești într-un joc din care nu poți să ieși. Ești ca într-o rotiță de pe hamster.
Te judeci că nu ești suficient de bun, te compari cu un ideal care nu există și alergi din ce în ce mai repede către acel ideal, mergând la un milion de cursuri de dezvoltare personală, citind zece mii de cărți, participând la sute de mii de experiențe transformaționale, pentru că nu ești suficient de bun.
Și acum, te invit pentru un moment să te conectezi cu adevărat cu inima ta și să vezi că în adâncul sufletului tău nimic nu lipsește. În adâncul sufletului tău, vezi că ești perfect așa cum ești.
În spațiul acela de prezență și nonjudecată în care nimic nu lipsește îți dai seama, de fapt, că ești perfect așa cum ești. Nu ai nevoie de nimic. Acesta este locul în care nu există anxietate. Acest loc este locul în care vindecarea se poate întâmpla. Acesta este locul în care din care poți să obții orice, pentru că nimic nu lipsește.
Și știu că sună paradoxal: «Acesta este locul din care poți să obții orice, pentru că nimic nu lipsește.» De ce ai face ceva dacă nimic nu-ți lipsește?
Pentru viziunea inspirată pe care o ai și pentru că ești conștient că în spațiul acesta în care ești perfect, ești menit să faci lucruri mărețe, oricare ar fi ele aliniate cu misiunea ta.
Așa că te invit ca odată cu acest spark să îți amintești cine ești tu cu adevărat, să îți reamintești că ești perfect. Să îți reamintești că nimic nu lipsește și pentru o clipă măcar să ieși din minciuna pe care ți-o spui că nu ești suficient.
Cu iubire,
Monica
