Astăzi am să-ți vorbesc despre cele două nivele ale existenței umane, cel puțin două, care le-am descoperit până acum, și despre: care este spațiul din care poți să materializezi cu ușurință și prin cursivitate. De asemenea, cum să nu te iei atât de în serios cu dramele pe care le trăiești.
Da, nu vreau să ofensez pe nimeni. Eu însămi am trăit și sigur o să mai trăiesc niște drame.
Un plan al existenței umane este planul fizic, care plan fizic este dominat sau condus de o minte care are ca singur scop supraviețuirea.
Această minte funcționează prin contraste. Adică o să decidă ce este bun sau rău pentru o persoană, va decide ce te susține să supraviețuiești, să îți aducă lucruri pozitive, hrană în viață, și celelalte lucruri care sunt amenințătoare pentru minte. Și treaba acestei părți a creierului este efectiv supraviețuirea. Această minte este asociată cu existența umană.
De la nivelul minții acesteia apar dramele, traumele, durerile, nereușitele, fricile, iar modul în care exiști, de la nivelul acesta strict al ființei umane, cu mintea aceasta a cărui treabă este supraviețuirea, este efectiv un nivel de supraviețuire.
Al doilea plan al existenței umane este cel spiritual.
În planul spiritual existența este diferită, pentru că percepția este de întreg în care ești una cu Universul. Simți că-l ai în spate pe Dumnezeu, că te conține, și de la nivelul acela al existenței nimic nu lipsește. Ai o percepție de plenitudine, de iubire infinită, de conectare cu lumea aceasta.
Din acel loc nu ai nevoie să acționezi, pentru că în locul acela, în fapt, ai totul. Și nu simți nevoia să acționezi.
Acum ca umanoizii, noi avem darul extraordinar de a trăi cele două planuri în mod simultan. Și e foarte important ce urmează să spun.
Poți să trăiești în lumea ta fizică considerând că ești o persoană a cărei treabă este să supraviețuiască și să acționeze din supraviețuire… deci esti o existență fizică care are din când în când niște experiențe spirituale.
Și cealaltă variantă, pe care o spune și Deepak Chopra, și o spun și alți înțelepți și învățați, este să consideri viața acesta ca fiind reală, cea spirituală, și să consideri că, în calitate de spirit, de suflet, ai această experiență umană în formă fizică.
Deci, a doua variantă este să consideri viața ca fiind spirituală și să consideri că din acea existență spirituală să ai această experiență umană.
Când te uiți la cele două planuri, și când le trăiești efectiv, îți dai seama că cele două au aproape o realitate la fel de puternică.
Adică, dacă ai experimentat planul existenței spirituale, dacă l-ai trăit, dacă ai stat suficient de mult în planul acesta al existenței spirituale, îți vei da seama că acea realitate este mai puternică decât realitatea fizică.
Și aici intervine povestea aceea pe care o spun înțelepții și învățații că viața noastră fizică nu este decât un vis al existenței noastre spirituale. Și filosofiile orientale promovează sau cred, au această credință, că viața noastră fizică este efemeră și este doar o extensie, un vis al manifestării noastre spirituale sau existenței noastre spirituale.
Acum, aș vrea să vorbesc puțin despre manifestare din cele două planuri.
În planul fizic, când vrei să manifești ceva, acea manifestare se bazează pe „voids”, pe lipsuri, pe dureri, pe ceva ce vrei și percepi că nu ai.
În momentul în care vrei să acționezi și să manifești în planul fizic, gândind acel lucru sau manifestându-te la nivelul planului fizic, percepția ta va fi de lipsă: „Eu nu am lucrul acesta și mi-l doresc foarte tare.”
Și ai percepția că dorindu-ți foarte tare lucrul acela, îl vei materializa. Ceea ce este o greșeală destul de mare de la nivelul existenței fizice: pentru că vrei să materializezi ceva din ceva ce nu este. Și lucrul acesta contravine oricăror legi ale fizicii și inclusiv legilor cuantice ale manifestării, dacă vrei.
Dacă vrei să materializezi ceva de la nivelul minții umane care percepe că nu este lucrul acela în viața ta… vrei iubire, nu ai o relație, vrei să manifești relația, îți dorești foarte tare o relație, dar în sufletul tău simți lipsa acelei relații și lipsa iubirii respective… va fi foarte greu să manifești din lipsă, pentru că nu poți să creezi din nimic.
Și pentru că mintea ta subconștientă, dominată de această dualitate a minții terestre care se bazează pe supraviețuire, a cărei scop este supraviețuirea, dualitatea acestei minți va percepe lipsa și adevărul pe care tu îl simți în viața ta este lipsa.
Chiar dacă îți dorești foarte mult, senzația pe care o ai în corp și ceea ce crezi că-i adevărat este de fapt lipsa.
Și e paradoxal, pentru că spui că ar trebui să îți lipsească ceva ca să vrei ceva și să poți să manifești. În fapt, în momentul în care ai acceptat că-ți lipsește, în momentul ăla te împiedică să materializezi pentru că ai percepția de „nu am”. Nu ai percepția de bogăție din care să materializezi.
La nivelul minții spirituale sau higher mind-ului, sau sufletului – nu știu cum să-i spun… La nivelul acestei percepții materializarea este complet diferită.
De la nivelul acesta, în momentul în care te simți una cu tot Universul și simți că că ai iubirea infinitului în spate, și simți că ești parte din manifestarea divinității în această formă de suflet sau higher mind care ajungi să fii – care ești de fapt – în spațiul acela ai totul și nimic nu-ți lipsește.
Ca atare, este paradoxal din nou, pentru că nu are sens manifestarea de acolo dacă vrei ceva.
Dar hopa, de la nivelul acela nu vrei nimic. De la nivelul acela ai tot și simți iubirea infinită. Ce ai vrea să mai ai de la nivelul ăla, sau să manifești de la nivelul ăla?
Și aici intervine un paradox pe care, dacă reușești să îl conții, reușești să materializezi de la nivelul acela.
De la nivelul minții fizice, ce ține de lumea fizică și de supraviețuire, având în vedere că vei căuta să umpli un gol, vei folosi infinit de multă energie pentru a trage, împinge, a te lupta pentru a obține un lucru care percepi că-ți lipsește.
E incredibil de mare efortul și vei plăti cu nopți nedormite, cu oboseală, poate oboseală cronică, poate chiar și boli autoimune, pentru că efectiv te lupți cu viața.
La nivelul acesta ce creezi? Tot ce creezi de la nivelele acestea de supraviețuire, de minte bazată pe alb și negru, este în fapt efemer. Adică nu poți să creezi ceva care să dureze o eternitate de la nivelul minții acesteia, care e bazată pe supraviețuire.
De la nivelul superior, de la nivel spiritual, cum spuneam, paradoxul pe care trebuie să-l conții este că poți să manifești de la nivelul ăla, dar nu ai nevoie să o faci. Pentru că simți energia divină cum curge prin tine.
Să manifești nu ar fi o problemă. Doar că, pentru că în starea respectivă ești, nu ai nevoie să faci, manifestarea în sine pare fără sens. N-ai cum s-o faci de la nivelul ăla pentru că n-ai nevoie.
Și aici intervine o soluție magică pe care poate am descoperit-o, poate a fost acolo dintotdeauna… și vreau să reții asta.
În momentul acela în care ești acolo în spațiul acela, conectat cu adevărat spiritual și trăiești experiența aceea spirituală… nu e vorba despre a o înțelege sau a o pătrunde cu mintea, aia este tot mintea de jos… în momentul în care trăiești acea experiență spirituală, devii un canal, un vas, un mijloc prin care se manifestă voința divină.
Ideile, informațiile, mesajele, viziunile pe care le primești acolo, care sunt aliniate cu tine, se manifestă prin tine.
În contextul acela manifești prin faptul că aduci în lume fizică, efectiv manifestarea voinței divine. Și spațiul din care manifești, în contextul acesta, este mult mai ușor pentru că lucrurile curg din spațiul acesta. Nu folosești puterea ta în a manifesta ceva, puterea ta umană, ci lași puterea divină să se manifeste prin tine. Nu știu dacă cuvântul e bun, să te subordonezi sau să te supui acestei dorințe divine, ci să lași să curgă prin tine și nu te lupți cu ea.
E ca și cum ai fi pe un val, acesta al alinierii cu sufletul tău și cu divinitatea, pe care val doar trebuie să te menții. Nu trebuie să faci nimic să te lupți cu el. Doar trebuie să-l lași, să curgi odată cu el.
Și în spațiul ăsta manifești, efectiv, din existență nu din a face, din a fi în aliniere cu tine, cu misiunea divină, cu Dumnezeu, cu Universul.
Iar ceea ce poți să faci din spațiul acesta este magic. Și ce-i minunat este că nu ai nevoie să faci. Faci pentru că ai ales să manifești voința divină sau să lași ca această voință divină să se manifeste prin tine.
Și acum aș mai vrea să îți mai spun două lucruri care sunt la fel de mind-boggling poate, cum a fost și această poveste pe care ți-am spus-o cu manifestarea.
Și primul lucru pe care aș vrea să ți-l spun, tot legat de manifestare, este că dacă te uiți la existența umană, la nivelul minții conectate cu viața fizică, a cărei scop este supraviețuirea, mintea primitivă, mintea de jos, lower-mind-ul, cum vrei tu să-i spui…dacă te uiți la viață din punct de vedere al acestei minți, viața este liniară.
Adică există o cauză care este separată în timp și spațiu de un efect pe care îl generează. Tot la nivelul acesta există trecut, prezent și viitor. Tot la nivelul acesta percepi contrastul de „nu am”, „îmi lipsește”, „vreau”.
Imaginează-ți aceasta ca fiind o axă a timpului pe care se întâmplă lucrurile. În care sunt lucrurile făcute în trecut, care au impact asupra prezentului și care îți determină felul în care gândești acuma și bias-urile, deformările, în acest spațiu și timp care determină viitorul tău.
Și te uiți la această axă pe orizontală, și ăsta este modul în care mintea fizică vede lucrurile, mintea conectată cu viața fizică vede lucrurile, și în momentul în care accepți că această existență este existența fizică, care din când în când mai are niște spike-uri spirituale.
Dacă te uiți la aceeași viață din perspectivă spirituală și de la nivelul acela de sus, de higher mind, e ca și cum ai ridica axa asta pe verticală și te-ai uita de sus la ea, perfect de sus în jos.
Și când te uiți la o axă pe verticală, de sus în jos, vei vedea un punct. Nu mai există axa. E un punct.
Asta înseamnă de fapt, cum totul este prezent pentru tine atunci când manifești voința divină, cum trecutul, prezentul și viitorul, toate sunt în acum și se manifestă simultan. Nimic nu lipsește ca atare poți să creezi orice.
Și asta este o modalitate în care poți, inclusiv… sau locul acesta este locul din care poți, inclusiv, să-ți rezolvi foarte, foarte repede traumele, să aduci prosperitate și bogăția în viața ta, să manifești o relație, să ai efectiv în spațiul tău ceea ce percepi că lipsește din spațiul de conectare cu Universul, spațiu din care te pui în slujba Universului și manifestării voinței divine.
Și acum, ultimul lucru pe care vreau să ți-l spun în Spark-ul ăsta este despre cele două existențe și cum te poți susține să vezi viața asta mai degrabă așa cum este între cele două existențe simultan, decât separat.
Știi, atunci când ai o durere mare, mentală, emoțională – mentală spun, creată de niște gânduri care nu-ți dau pace. Când ai un asemenea moment, trebuie să-ți amintești, și te rog să-ți amintești, că la nivelul spiritului, la nivelul acela de higher mind este doar o experiență umană. Și tot ce este uman la nivelul acesta al lumii fizice este trecător. Și că nicio experiență umană nu este acolo ca să-ți distrugă sufletul, ci este ca să-ți înțelepțească sufletul sau să aducă mai multă iubire.
Și când ești în cele mai mari drame ale existenței tale, să îți spui că este doar o experiență umană, va trece.
Te va ajuta să ai încărcătură mai mică emoțională legat de subiectul respectiv și să vezi că este o chestiune efemeră, versus cum mintea crede în situațiile alea că așa e și acea durere o vei trăi toată viața și va fi ceva dezastruos.
Și nivelul următor este să-ți amintești, în fiecare zi, că ești o ființă spirituală conectată cu Universul și cu Dumnezeu și că ești menit să trăiești o viață extraordinară prin manifestarea alinierii interioare ale tale cu voința divină.
Și să te gândești un pic dimineața, înainte să ieși efectiv din pat, că tu ești mult mai mult acea parte de spirit manifestată în corp fizic, decât iluzia aceasta de viață fizică pe care o trăim.
