Matthew Perry și o viață definită de dualitate

M-a durut sufletul când am deschis dimineață telefonul și am văzut un mesaj de la Elena, fiica mea: Matthew Perry a murit. Știam că va fi primul dintre ei…

„Friends” a fost și este unul dintre serialele la care mă uit cu plăcere, atunci când vreau să mă binedispun, pentru că viața pare ușoară și lucrurile nu sunt personale. Viata curge, iar arma prin care personajele fac față situațiilor este comedia. Iar eu, cu masca mea e persoană serioasă, îmi iau doza de amuzament și învăț să nu mă iau atât de în serios cu fiecare episod din „Friends”.

Acum am să te invit să descoperi polarizarea extremă care l-a dus pe Matthew la o moarte prematură.

Matthew Perry, cunoscut pentru rolul său iconic ca Chandler Bing în seria de televiziune „Friends”, a trăit o viață în care comedia și tragedia au dansat împreună pe scenă. 

Pe măsură ce explorezi dualitatea sa, vei descoperi că drumul său către celebritate a fost pavat atât de amuzament și lumină, cât și de umbre întunecate care au definit în mod dureros viața acestui actor de excepție.

Copilăria i-a fost marcată de o despărțire dureroasă, tatăl său, actorul John Bennett Perry, părăsind familia când Matthew avea doar un an. 

Acest eveniment este unul dintre primele indicii ale dualității sale, între dorința de a-și găsi identitatea și absența unui părinte masculin care să îi fie model în viață. A pierdut figura paternă într-un moment crucial de dezvoltare, iar căutarea sa pentru faimă poate fi văzută și ca o căutare a aprobării și identității, o încercare de a umple golul lăsat de părăsirea tatălui său. Iar apoi a căutat să fie actor de succes, ca tatăl său…

În autobiografia sa, „Friends, Lovers and the Big Terrible Thing”, Perry reflectă asupra acestei absențe, subliniind importanța căutării sale pentru a-și găsi locul în lume și pentru a se defini pe sine. Încă din copilărie, visa să fie recunoscut și să aducă bucurie celor din jurul său. Acest vis a fost de fapt motorul care l-a determinat să urmeze o carieră în actorie și comedie.

 „Am vrut întotdeauna să fiu celebru. Dar nu mi-am dorit niciodată să fiu faimos. Cele două vin la pachet, dar sunt total diferite.”

Faima adusă de „Friends” l-a transformat Matthew Perry într-un actor de top și o celebritate adorată de fani. În rolul lui Chandler Bing, a adus bucurie și râsete în casele telespectatorilor din întreaga lume. Doar că în spatele acestui exterior plin de umor, Perry a trebuit să își gestioneze propriile lupte interioare.

Actorul a vorbit deschis despre presiunea de a fi amuzant și vesel tot timpul. Aceasta a devenit o sursă constantă de stres, iar dualitatea dintre imaginea publică fericită și starea sa interioară a început să se adâncească, până la punctul în care a ajuns să-l macine pe interior: pentru că trăia nealiniat cu el însuși, căutând să corespundă unei imagini nerealiste (doar pozitiv fără negativ, doar amuzant și bine dispus, nu și trist, deprimat).

Această navigare între a aduce fericire celorlalți și a-și găsi propria fericire, a creat o luptă interioară care l-a consumat pe Matthew, pentru că asta a venit cu o renunțare la sine.

Pentru că ceea ce vedea Perry în oglindă zi de zi nu corespundea întotdeauna zâmbetului său public. Iar acest contrast a devenit parte integrantă a poveștii sale de viață. Așa se face că dualitatea asta, dintre fac pe plac celorlalți însă eu cu mine nu sunt bine și mă urăsc pe mine, a dus la un comportament self-destructive, pentru că nu s-a mai onorat pe sine însuși.

Și ce se întâmplă dacă acționezi asupra tensiunii, asupra acelei lupte interioare, prin mai mult stres sau presiune? Problema în sine nu se rezolvă, iar tu nu îi mai poți face față. Pur și simplu te doboară și fizic și psihic.

De asta, din pacăte, Matthew a plătit cu viața mult prea devreme.

Ar fi putut să facă altfel? 

Iar acum aș vrea să îți vorbesc de la suflet la suflet. 

Pentru fiecare lipsă de aliniere vei plăti cu ceva. Pentru fiecare dată în care nu ești autentic, în care nu ești pe calea ta, pentru fiecare dată când vrei să pari ceea ce nu ești, pentru fiecare dată când vrei aprobarea celorlalți mai mult decât pacea ta interioară, în fapt lupți cu tine însuți. O luptă pe care în felul acesta greu poți să o câștigi. 

Așa că te rog, ia-ți angajamentul față de tine însuți să fii tu, cu bune și cu rele, să îți asumi cine ești, exact așa cum ești. 

Altfel, riști să trăiești o viață poate bogată în aparențe, dar goală pe dinăuntru.

Oare simți că meriți să îți iei angajamentul de a fi asumat, autentic și aliniat?

Cu iubire, Monica