Tema comună a ultimelor 15 ore de lucru cu clienții a fost nehotărârea 🤷♀️.
„Aș vrea să iau o decizie și am de ales între A și între B”.
„Oricare dintre cele două decizii e bună, dar dacă aleg A, atunci nu am beneficiile 1, 2, 3 și dacă iau decizia B atunci nu am beneficiile x, y, z „.
Știi, cea mai mare capcană în care poate să cadă un coach este „Ajută-mă să iau o decizie”.
Oamenii știu foarte bine ce vor de la coach, terapeut sau sfătuitor. Ei așteaptă fie să li se confirme decizia luată deja, fie să li se infirme. Altfel spus vor doar să adune mai multe contraargumente pentru decizia pe care au luat-o deja. 🤨
Dar nu acesta este cel mai interesant lucru. Rămâi până la capăt, pentru a vedea ce din nehotărârea mea au reflectat cele 15 persoane din spațiul meu, și în mod ideal, vei putea vedea și ce nehotărâre din tine reflectă acest articol.
Răspunsul clasic la întrebarea „Eu ce decizie să iau?” este „Tu ai luat deja decizia și știi foarte bine ce e aliniat cu tine, doar îți este teamă să gestionezi consecințele”. 🤯
Fiecare persoană, la nivel de suflet, este conectată cu inteligența divină, știe foarte limpede ce are de făcut, pentru că știe de la nivelul corpului 🦶 până la nivelul sufletului ❤️ când ceva este aliniat cu ea.
Doar tu îți simți libertatea corpului, deschiderea inimii, modul în care mintea ta este activată în mod de creație.
Știi care este calea ta și alegerile aliniate cu tine.
TU ȘTII la nivel conștient, dar și la nivel intuitiv, ce este corect pentru alinierea cu misiunea și calea ta.
Nu ai dubii, ai certitudine.
Nu ai întrebări, acționezi în mod spontan.
Nu ai ezitări, ci știi cu încredere ce ai de făcut.
Nu trebuie să îți spună nimeni…
Dar, apoi vin alte voci, care pot să perturbe liniștea și certitudinea deciziei luate din inimă și din aliniere și să creeze zumzet, gălăgie mentală. 😞
„Și dacă…”
„Poate că nu e chiar cum îți imaginezi.”
„Iar o dai în bară dacă faci asta.”
„Dar dacă faci altfel ai putea să câștigi mai mulți bani.”
„Nu poți să faci asta, căci se supără clientul/mama/sora/colegul.”
„Nu poți să faci asta, pentru că e prea mult, țintești prea sus. Mai bine rămâi smerit cu ceea ce ai deja…”
Iar lista vocilor poate să continue.
Acum, sunt practic 2 lucruri de rezolvat, când vine vorba de nehotărâre:👇
1. Managementul consecințelor deciziei pe care ai luat-o deja.
2. Să îmblânzești vocile care te năpădesc odată cu decizia luată deja, vocile ce aduc dubiu, incertitudine și self-doubt.
Pentru primul punct 1️⃣ cel mai important lucru pe care poți să-l faci este să faci o listă cu persoanele potențial afectate de decizia ta deja luată și să vezi ce beneficii au că tu acționezi din aliniere și iei decizia respectivă, și ce dezavantaje ar avea dacă ai lua decizia care crezi că i-ar favoriza pe ei 🤔, decizia pe care ei ar aproba-o.
Spre exemplu, decizi că vei concedia un om și știi că aceasta este alegerea corectă pentru amândoi, căci ești mai loial misiunii tale și direcției companiei, decât relației cu acea persoană care nu performează în echipa ta.
Și poate percepția ta este că vei face deservicii persoanei și echipei, alegând să concediezi persoana respectivă.
În situația aceasta, te invit să găsești beneficii pentru ea, dacă alegi să o concediezi, și dezavantaje pentru ea dacă ai alege să o păstrezi în echipă.
Și la fel, vei pune cele două întrebări pentru echipă:
„Ce beneficii are echipa dacă persoana în cauză pleacă?”
„Ce dezavantaje ar avea echipa dacă persoana respectivă ar rămâne?”
Nu am să intru în detalii despre ce Lege Universală am aplicat aici, iar dacă asta este de interes pentru tine, voi dezvolta într-un Spark.
Pentru punctul 2️⃣ lucrurile devin foarte interesante, căci te invit să te gândești la o situație specifică când ți-a fost greu să iei o decizie, iar apoi să vezi care era decizia luată deja în inima ta. Ulterior te rog să îți dai voie să vezi ale cui erau acele voci care au venit să tulbure apele tale.
Da, ai văzut bine. 🙂
Vocile care aduc incertitudine în deciziile tale nu sunt ale tale. 🤯 Sunt vocea precaută sau fricoasă a mamei, vocea dură a tatălui, vocea expertului în care ai mai multă încredere decât în vocea ta, vocea unui specialist de la care ai învățat ceva, vocea preotului, vocea bunicului, vocea colegului pe care îți e frică să-l rănești, vocea surorii sau a fratelui care îți reproșează ceva.
Vocea 📣 care aduce dubii în decizia ta nu e vocea ta, e vocea internalizată a cuiva CĂRUIA TU ÎI DAI PUTERE.
Huh, am spus-o! 🙂
Tu dai putere vocii care aduce dubii în spațiul tău, pentru că nu ai suficientă încredere în propria ta voce. Sau pentru că nu ai lucrat suficient cu tine încât să auzi cu claritate VOCEA TA. 🗣
Deci, tu știi care e calea ta și în mod spontan acționezi din aliniere cu tine.
Dacă ai dubii, este pentru că tu DAI putere mai mare altor voci din spațiul tău.
Acum, partea mai juicy. 😉
Dacă acele persoane cu care am lucrat au adus tema indeciziilor, desigur că ele sunt o oglindă perfectă pentru mine și pentru indeciziile mele.
Ce au avut ele să îmi comunice atât de puternic, încât am avut nevoie de 15 ore să mă prind? 😅
Am două moduri de a lucra: din spațiu tehnic și din spațiu spiritual.
Ambele duc către aceleași rezultate, însă când lucrez tehnic, am un proces clar în minte, iar când lucrez din spațiul spiritual, procesul se revelează în fiecare situație în parte și pentru fiecare client în parte. 😌 Iar rezultatele sunt aproape similare.
Adică, atunci când lucrez din spațiul spiritual, de obicei problemele sunt rezolvate bine și definitiv, iar când lucrez din spațiul tehnic, straturile problemelor sunt rezolvate unul câte unul.
Când lucrez din spațiul spiritual, am încredere în ghidarea pe care o primesc, în vocea interioară care mă conduce, în soluțiile pe care le primesc și la care am acces. Am încredere în ceea ce văd și ceea ce simt. Doar intru în acea frecvență și ascult ce are să îmi spună sau să îmi arate liniștea. Apoi, cu ceea ce știu despre Legile Universale, ghidez clientul către echilibru. ⚖️
Ce au reflectat clienții mei nehotărâți? Faptul că sunt nehotărâtă în a-mi asuma lucrul din spațiul spiritual și că uneori, atunci când îmi e teamă de ce spun oamenii, mă subordonez opiniilor lor sau presupuselor judecăți pe care le au, în loc să lucrez din ființa mea întreagă, adică din spațiul spiritual.
Ezitările lor au fost și ezitările mele, atunci când am oscilat între tehnic și între spiritual, în prezentările pe care le-am susținut, în conversațiile pe care le-am avut.
Știi? Poate că prin a lucra de unde cred eu că îl mulțumesc pe client, aduc dezamăgire și față de mine (căci nu funcționez și nu acționez din cel mai înalt loc la care am acces) și pentru el (căci poate, în adâncul sufletului, fiecare persoană vrea să se simtă conectată cu ceva mai mare decât ea însăși: cu Universul, cu Misiunea sa sau cu Dumnezeu).
Așa că, poate pentru a ieși din nehotărâre, merită să răspunzi la întrebarea: „Cu cine vrei să te aliniezi în primul rând?”.
Oare cu misiunea ta și cu Universul, sau cu vocile interioare care nu sunt nici măcar ale tale?
Vrei să ființezi din potențialul tău maxim?
Vrei să te micșorezi ca să corespunzi limitărilor celorlalți?
Te las cu un ultim gând: nu există greșeli în Univers, așa că dacă ai fost în nehotărâre a fost locul perfect în care să fii, ca să poți să îți alegi calea: măreția sau micimea.
Și nu e nici o problemă dacă ai ales să fii mic ca să corespunzi căsuței pe care alții au creat-o pentru tine, căci durerea de acolo, frustrarea și resentimentele sunt ghizii tăi către măreție.
Până la urmă, tot acolo vei ajunge: să fii din ce în ce mai mult tot ce poți să fii în lumea aceasta: potențialul tău infinit. ♾
Te îmbrățișez cu iubire și recunoștință,
Monica 💚
P.S: Lasă-mi un cuvânt în comentariu care descrie cel mai bine starea pe care o ai atunci când știi că ești pe calea ta. 👇
2 Comments
Mirela
Liniste
Alexandru
Starea pe care o am este aceea cand merg in drumetie in natura. E foarte obositor fizic uneori, dar simt o stare de conexiune si prezenta profunda. Pot sa imbin perfect negativul si pozitivul in acest lucru care ma implineste. ❤️