Descoperă cele 5 cauze și cum să le depășești
Spark-ul acesta este despre frustrări și despre cum să-ți învingi frustrările, sau să gestionezi situațiile în care simți frustrarea.
Frustrarea face parte din viața fiecărei persoane și dacă ești om cu toate în regulă, ai trecut cel puțin printr-un moment în care ți-ai fi dorit ca lucrurile să fie altfel decât s-au întâmplat.
În acest spark am să îți dezvălui care este cauza frustrării și am să-ți arăt 5 cauze principale pentru care apare frustrarea în relație cu așteptările pe care le poți avea față de tine sau față de alții.
Iar pentru fiecare din aceste 5 cauze care generează frustrarea, am să-ți arăt o modalitate prin care poți să îți prelucrezi percepțiile în așa fel încât să treci de la frustrare la recunoștință și să nu duci frustrarea mai departe, în furie sau în anxietate.
Spark-ul acesta te va ajuta să poți să acționezi asupra cauzei frustrării și să poți să transformi frustrarea de la rădăcină. Iar dacă faci exercițiile pe care le dau, de câte ori simți frustrarea, îți vei antrena mintea ca să dezvolte noi circuite neuronale, în așa fel încât percepțiile pe care le atribui lucrurilor care se întâmplă să înceapă să fie din ce în ce mai puțin frustrante și să nu-ți crezi tu frustrare în spațiul tău.
Să pornim de la ce este frustrarea.
Dacă te uiți la o situație specifică, să zicem, ești în aeroport, aterizezi, aștepți următorul zbor și vezi pe tabela de afișare că avionul tău întârzie cu plecarea două ore.
În loc să stai două ore în aeroport, va trebui să stai 4 ore.
Acesta este un moment clasic în care poate să apară frustrarea, când realitatea de afară nu corespunde cu planul tău inițial, cu așteptările tale și cum credeai tu că este perfect.
În situația asta te-ai așteptat ca lucrurile să fie perfecte, adică ca atunci când aterizezi să mergi direct la următoarea poartă de îmbarcare și să vezi că avionul pleacă la timp. Asta ar fi însemnat pentru tine perfecțiunea.
Nu se întâmplă lucrul acesta și în același timp ai neputință legat de a schimba lucrurile. Asta se întâmplă de fiecare dată la frustrare.
Percepi neputința în a schimba lucrurile, pentru că nu ai putere asupra faptului că avionul respectiv pleacă cu două ore în plus sau pleacă la timp. Realitatea faptică nu corespunde cu planul tău din minte.
Și când spun planul tău de minte este planul ideal pe care ți l-ai creat în mintea ta.
Nu ai putere să transformi situația reală ca să corespundă cu planul tău inițial și ai un atașament extraordinar de mare.
Ori asta generează de fapt frustrarea. Ai o variantă ideală în mintea ta, cum că avionul trebuia să vină la timp și să plece la timp și trebuia să stai doar două ore în aeroport, nu 4 ore.
În situația cu avionul, faptul că avionul întârzie și ai două ore de așteptat în plus în aeroport, planul din mintea ta poate a fost să mergi repede în avionul următor, să poți să ai câteva ore de somn pe următoarea tură de zbor, să ajungi odihnit sau odihnită în locația următoare.
Ai o serie de beneficii asociate cu ideea că avionul ar fi plecat la timp și vezi doar dezavantajele faptului că avionul nu pleacă la timp.
De asemenea, nu stă în puterea ta ca avionul să vină mai repede sau să plece mai repede. Nu stă deloc în puterea ta ca avionul să plece la timp sau să fi decolat la timp de acolo de unde a venit, ca să poți să te îmbarci tu în el.
În mintea ta îți spui „Da, trebuia să vină la timp, iar ce se întâmplă acuma este frustrant”, dar asta pentru că percepi că ce se întâmplă acum ceste un dezastru raportat la varianta ideală pe care tu ai creat-o în mintea ta.
Practic, frustrarea înseamnă că ai în minte o variantă ideală față de care ești atașat.
Crezi că lucrurile, dacă s-ar fi întâmplat în varianta ideală, ți-ar fi adus doar beneficii și vezi că ceea ce se întâmplă este un dezastru raportat la varianta ideală, adică este doar negativ, fără pozitiv și ai percepția că nu ai control ca să poți să schimbi situația.
Frustrarea apare ca o modalitate neechilibrată, incorectă cumva, de a dobândi putere asupra situației.
Nu ai control asupra acestui lucru, nu stă în puterea ta, dar creând frustrare și energia asta de frustrare în corp, îți dai un sentiment de importanță care duce către ideea că ai avea un pic de control asupra situației.
Compensezi lipsa de control cu energia frustrării, pentru că ai percepția că în felul acesta poți să contezi, poți să ai un impact, desigur, la nivel subconștient, căci la nivel conștient nu se întâmplă asta. Știi foarte bine că nu ai un impact asupra momentului în care pleacă sau nu pleacă avionul.
Ca să poți să schimbi situația este să vezi:
1. Care ar fi fost varianta ideală.
Ce te-ai gândit tu că s-ar fi întâmplat dacă avionul ar fi plecat la timp?
Dacă avionul pleca la timp ar fi fost varianta ideală. Asta o vezi doar cu pozitiv, fără negativ și conexiunile din mintea ta cel mai probabil sunt antrenate să exprime emoția sau starea de frustrare mai presus de orice.
Și gândește-te un pic, încă înainte să mergi mai departe în exercițiul acesta, dacă au fost situații la tine acasă, când ai văzut frustrarea exprimată. Când cineva, mama sau tata, bunicul sau bunica nu a avut putere asupra unei situații, lucrurile nu s-au întâmplat așa cum și-ar fi dorit să se întâmple și ca atare, a existat frustrare exprimată sau reprimată, în spațiul tău.
Ce a învățat mintea ta de copil atunci este că dacă ai o situație în care lucrurile nu se întâmplă așa cum ți-ai dori, atunci reacția normală este frustrarea sau poate furia și să pitrocești în mintea ta „De ce nu s-a întâmplat cum trebuia să se întâmple?”
Gândește-te că e o reacție învățată asta. Nu e o reacție neapărat naturală, pentru că dacă ai acasă modelul în care, într-o situație în care lucrurile nu s-au întâmplat așa cum s-ar fi așteptat părinții tăi sau bunicii tăi și reacția lor ar fi fost „Nu-i nimic, acum putem să facem altceva”, și să vadă care sunt beneficiile faptului că nu s-a întâmplat cum și-ar fi dorit, și tu ai gândi la fel.
Ca atare, e foarte bine să știi că frustrarea este o reacție învățată, nu este neapărat o reacție naturală: îți dorești ceva, nu se întâmplă și ai învățat să manifești frustrare față de acest lucru.
Ei, revenind, ca să echilibrezi percepția aceasta de frustrare în exemplul pe care ți l-am dat, în care ai avut așteptarea ca avionul să plece la timp, prima dată, e important ca mintea ta să se detașeze de varianta ideală față de care ești foarte atașat. Pentru că nimic nu este rău sau bun în sine, ci doar comparat la un ideal cu care tu compari acea situație.
Deci, faptul că avionul pleacă cu două ore mai târziu la nivel cosmic nu este nici o diferență. Nu are niciun fel de relevanță asupra călătorilor care urcă în avionul respectiv că ajung cu două ore mai târziu în locația în care ajung. Nu face cu adevărat diferența la nivelul vieții pe pământ, la nivelul umanității, că avionul acela pleacă cu două ore mai târziu.
Faptul că pleacă cu două ore mai târziu e un lucru neutru. Dar mintea ta consideră că așa ar fi trebuit să fie, ca atare, vezi doar pozitiv pentru că ți-ai construit un scenariu întreg pozitiv raportat la această plecare la timp a avionului și pentru că nu s-a întâmplat, vezi doar negativele.
Dacă aduci cele două percepții la echilibru, e nevoie să aduci de la doar pozitiv, faptul că avionul trebuia să plece la timp și să găsești dezavantajele faptului că avionul ar fi plecat la timp.
Deci ce dezavantaje ai fi avut tu dacă avionul ar fi plecat la timp? Și ce beneficii ai tu că avionul întârzie?
Astea sunt cele două întrebări bazate pe Legea Dualității, care ajută să aduci extremele de percepție la mijloc, acolo unde este echilibru și recunoștință.
Acuma mai trebuie să includem în ecuație un element care are în spate tot Legea Dualității și a Polarității, iar în situația asta elementul este percepția de lipsă de putere.
Tu ai percepția că nu ai putere asupra plecării la timp la avionului.
Aici folosim Legea Sincronicități – exact în momentul în care ai percepția că nu ai putere legat de plecarea ta, asupra a ce ai putere legat de plecarea ta, opus și egal.
Aceasta este Legea Sincronicități care spune că, în esență, în fiecare moment există acest echilibru perfect între cele două forțe pozitive sau negative.
Și mergi în moment și vezi atunci când nu ai putere legat de plecarea avionului și plecarea ta, unde ai putere legat de plecarea ta?
Îți organizezi în avans lucrurile pentru a doua zi. Ai putere să faci lucrul acesta.
Ai putere asupra reacțiilor tale emoționale.
Ai putere asupra felului în care gestionezi familia sau copiii pe lângă tine în timpul acesta, ca să te susțină să te pregătești pentru ziua următoare și așa mai departe.
Răspunsurile la întrebările acestea sunt extrem de personale și sunt foarte mult legate de conținutul specific a ceea ce trăiești în momentul respectiv.
Adică și dacă ți-aș da eu beneficii, pentru că a întârziat avionul două ore, beneficiile mele într-o situație de genul acesta, nu ipotetică ci reală, vor fi diferite de beneficiile tale. Pentru că eu am un context specific al vieții mele și tu ai un context specific al vieții tale în ceea ce se întâmplă.
Și acum hai să mergem un pas mai în profunzime și să vedem care sunt cele cinci cauze pentru care, de fapt, apar frustrările.
Dacă le înțelegi foarte bine, poți să descâlcești orice fel de situație de frustrare, în așa fel încât să o transformi în binecuvântare.
Nu trebuie să consumi în viața asta prea multă energie pe situațiile de frustrare, în care de fapt, nu ai putere să schimbi lucrurile din afara ta, ci ai putere să schimbi lucrurile din interiorul tău.
Și dacă tot e să consumi energia asta de frustrare, mai bine să o consumi în a-ți echilibra percepțiile în așa fel încât să îți antrenezi mintea să vadă în orice fel de situație, binecuvântarea.
Acum, raportat la situația despre care am vorbit mai devreme cu avionul și cu varianta ideală, că trebuia să plece la timp, și cu varianta dezastruoasă, că a plecat cu două ore întârziere, raportat la această situație, un aspect important este că în momentul în care pui întrebările pe care ți le-am spus – ce beneficii ai pentru situația dezastruoasă și ce dezavantaje ai avea pentru situația ideală – îți remodelezi circuitele neuronale, pentru că mintea ta spune „ E rău că nu a plecat. Ce bine ar fi fost dacă ar fi plecat la timp”.
Aceste două percepții, care sunt de fapt două fațete ale aceleiași monezi, creează în mintea ta circuite neuronale care întăresc varianta ideală și atașamentul minții tale față de varianta ideală, dar, pentru că realitatea nu corespunde variantei ideale, acest lucru va genera durere și frustrare în spațiul tău.
Și ca să poți să scapi de durere și frustrare, ce e important este să mergi să echilibrezi chiar cauza aceasta: percepția.
Și aici o fac încă o scurtă introducere.
Atunci când se întâmplă un eveniment, evenimentul respectiv este neutru: avionul întârzie două ore.
Asupra evenimentului vei pune o etichetă de bun sau rău, pozitiv sau negativ, în funcție și dacă îți susține sau nu valorile.
Dacă percepția ta este că îți încurcă valorile și ce e important pentru mintea ta, atunci vei avea percepția că sunt mai multe dezavantaje și vei eticheta situația ca fiind dezastruoasă – avionul pleacă cu două ore mai târziu.
Dacă evenimentul îți susține valorile, vei eticheta situația, de cele mai multe ori doar cu pozitiv, fără negativ – ce bine era dacă pleca la timp. Ar fi fost doar pozitiv, fără negativ.
Etichetele acestea mintea ta alege să le pună. Ele nu sunt ce se întâmplă în realitate. Sunt doar niște interpretări, niște etichete pe care tu le pui asupra realității, asupra faptelor care se întâmplă. Stă în puterea ta să transformi aceste etichete, aceste percepții.
Și ce se întâmplă este că ai evenimentul, apoi ai percepțiile, nu ai putere asupra evenimentului dar ai putere asupra percepțiilor și urmează ulterior reacțiile emoționale și comportamentele.
Reacția emoțională poate să fie frustrare, poate să fie furie, poate să fie dezamăgire și comportamentul este după ce vin toate acestea, după ce vin percepțiile și emoțiile.
Dacă, de exemplu, emoția este frustrare, comportamentul poate să fie că trântești, renunți, poate ești răutăcios/ răutăcioasă cu cei din jur.
Dacă emoția este dezamăgire, atunci îți pleci capul, îți pleci umerii și mergi și ceri ceva dulce de la unul din restaurantele din aeroport.
Practic, comportamentul urmează emoțiilor și emoțiile urmează percepțiilor.
Ce e magic în sistemul pe care îl folosesc eu și în ce lucrăm, este că mergem să acționăm asupra cauzei cauzelor, adică acționăm asupra emoțiilor, adică acționăm asupra percepțiilor care determină emoțiile și care determină mai apoi comportamentele.
Nu poți să schimbi faptele, dar poți să schimbi cu relativă ușurință interpretarea ta asupra faptelor, în așa fel încât să mergi înspre stări de recunoștință și iubire. Pentru că dacă mergi în zona de frustrare, consumi foarte multă energie pe nimic, pentru că oricum nu ai putere asupra evenimentului în sine.
Acum hai să vedem cele cinci cauze pentru care apar aceste frustrări. Nu sunt neapărat în ordinea în care apar ele în realitate. Este o ordine aleatorie, dar hai să le luăm pe rând.
1. Prima sursă de frustrare sunt așteptările nerealiste ca alții sau ca tu să fii întotdeauna într-un fel și niciodată opusul.
Așteptarea nerealistă ca alții: să ajungă întotdeauna la timp, să trimită întotdeauna la timp rapoartele, să aibă întotdeauna grijă de tine, să te prioritizeze întotdeauna pe tine, să fie generosi întotdeauna cu tine și niciodată să nu întârzie, niciodată să nu întârzie trimiterea rapoartelor, niciodată să nu fie zgârciți în relație cu tine, niciodată să nu se prioritizeze pe ei în relație cu tine, ci să te prioritizeze pe tine.
Așteptarea asta este nerealistă și generează frustrare pentru că încalcă Legea Dualității și a Polarității, care spune că lucrurile la nivel faptic apar jumate-jumate.
Vei fi și generos în anumite situații, în anumite contexte, cu anumite persoane, în anumite momente și vei fi și zgârcit cu anumite persoane, în anumite contexte, în anumite momente. Dar tu, ca om, este imposibil să nu ai ambele trăsături.
Ca atare, dacă ai așteptarea față de tine sau față de altcineva, să fie întotdeauna într-un fel și niciodată opusul, acest lucru va genera frustrare, mai ales că ai percepția că nu ai putere de schimbare asupra situației respective.
De exemplu: ai așteptarea nerealistă ca al tău copil să plece întotdeauna la timp la școală și să nu trebuiască să tragi de el, să împingi de el, să se descurce singur, în așa fel încât la 7:20 sau la 7:30 să iasă din casă.
Și ai așteptarea ca el întotdeauna să fie punctual la ieșirea din casă dimineața și ai așteptarea de la tine să pregătești toate lucrurile în așa fel încât să poți să ieși la timp din casă cu copilul la 7:30.
În momentul în care lucurile nu se îndreaptă către direcția asta, pe care mintea ta o percepe doar pozitiv fără negativ, atunci vei experimenta frustrarea, mai ales dacă ai percepția că nu ai putere asupra ta sau asupra copilului.
Dacă ai așteptarea de la tine să pleci la timp, dar se întâmplă ceva în casă care necesită extra timp de la tine – îți pătezi haina, copilul varsă ceva pe jos și să aduni ia timp în plus, să te schimbi ia timp în plus – nu ai control asupra timpului, ca atare ai percepția de frustrare pentru că nu ai putere de schimbare asupra ce s-a întâmplat deja.
Ca atare, compari în mintea ta varianta ideală, că toate trebuiau să meargă perfect, cu să fie punctual copilul, să fii tu punctual. Dar nu se întâmplă așa.
Cum să echilibrezi lucrul acesta? Aplici Legea Dualității și a Polarității pentru situația negativă, așa cum se întâmplă ea, și la fel pentru varianta ideală, așteptarea nerealistă ca tu sau altcineva să fie întotdeauna la timp.
Ce dezavantaje ai când ești la timp sau când cealaltă persoană este la timp, termină la timp, predă raportul la timp și ce beneficii ai atunci când tu întârzii sau persoana respectivă întârzie.
La fel, poți aplica pe oricare dintre trăsăturile pe care le percepi.
De asemenea, am spus că la frustrare apare componenta faptului că ai percepția că nu ai putere de schimbare asupra lucrurilor și ai frustrare din cauza asta: că ți-a întârziat autobuzul, că nu ți-a venit taxiul la timp, nu contează.
Și atunci, vei găsi pentru situația aceasta, care este forma în care se manifestă puterea. Unde ai tu putere de transformare asupra lucrurilor și vezi ce poți să faci și ce stă în puterea ta să faci în situația respectivă.
2. A doua cauză în care apare frustrarea este atunci când ai așteptări nerealiste ca alții să facă ca tine.
Și aici un exemplu concret este când tu te aștepți ca al tău copil „să muncească” serios la școală, să facă ca tine, pentru că tu ești serios, harnic, muncitor, iar copilul tău își permite să se joace pe calculator și să piardă vremea.
Percepția ta este că copilul ar trebui să facă ca tine, să muncească ca tine, să fie harnic, disciplinat, responsabil, ca tine. Adică ce înseamnă pentru tine muncă pentru el înseamnă jobul de la școală – să învețe.
Cealaltă componentă a frustrării de care ți-am zis și la situațiile anterioare este că ai percepția că nu ai putere cu adevărat să schimbi lucrurile.
Și frustrarea vine de la faptul că îi spui copilului o dată, de două ori, de cinci ori să lase jocurile de calculator să meargă să își facă temele sau să lucreze pentru școală.
Agreezi cu el să stea pe ecrane doar x timp și nu e în controlul tău.
Nu ești tot timpul acasă și ajungi să îl verifici. Când a petrecut mai mult timp pe ecrane decât ai agreat cu el, ai percepția că nu ai putere asupra lui.
Cum echilibrezi lucrurile este în felul următor:
Pornind de la definiția problemei, și anume că ai așteptări nerealiste ca alții să facă ca tine, ca să aduci extremele de percepție la mijloc, acolo unde este iubire și recunoștință.
E important să echilibrezi percepțiile distorsionate și anume: eticheta pe care tu o pui asupra faptului că al tău copil se joacă pe calculator și nu muncește – care este doar negativ, fără pozitiv – și faptul că tu muncești și nu te joci, adică ești serios și disciplinat – care este doar pozitiv, fără negativ.
Ca aduci aceste extreme de percepție la mijloc e nevoie să vezi așa:
1. Ce beneficii are copilul și ce beneficii ai tu că el se joacă și nu muncește așa cum ți-ai dori tu?
2.Ce dezavantaje ai tu și ce dezavantaje are copilul că tu muncești serios și disciplinat și nu te joci?
3. Legat de ce copilul muncește serios și este disciplinat? Ca să vezi că și el are trăsătura opusă (Legea Dualității).
4. Tu unde și în ce contexte te joci și nu muncești serios, nu ești disciplinat și faci precum face copilul tău?
Aceste 4 întrebări te susțin să transformi situația și să ajungi la pace și liniște.
Și am dat acest exemplu pentru că îl întâlnesc foarte frecvent în relație cu clienții cu care lucrez. Au frustrare legat de faptul că copiii lor petrec prea mult timp pe ecrane.
Acum, cireașa de pe tort – percepția de lipsă de putere.
Ai percepția că nu ai putere în a impacta cu adevărat cât timp petrece copilul tău pe calculator și nu ai putere să îl faci să vrea să învețe și așa mai departe, în zona asta.
Ce poți să faci este să vezi care sunt condițiile pe care poți să le pui într-un mod în care să ai putere și să agreezi cooperarea copilului.
N-o să intru în zona asta pentru că nu sunt expert de parenting, dar poții să contractezi cu el foarte bine care sunt consecințele dacă depășește acest timp pe care l-ai alocat pentru ecrane, care sunt consecințele pe care și le asumă dacă nu a învățat sau dacă nu și-a făcut temele așa cum ați agreat să le facă.
Practic, aici ai putere.
De asemenea, să vezi unde mai ai putere în relație cu a-ți gestiona emoțiile în raport cu copilul tău și unde ai putere în a face conexiuni de valori cu copilul.
Adică, să-l ajuți de fapt să vadă cum a învăța matematică sau română sau germană îl susține pe copil în jocuri, ca să vadă conexiuni între școală și jocuri, altfel mintea lui nu va vrea să facă activitatea respectivă de a învăța, pentru că vede că nu îl susține în ce e important pentru mintea lui, adică jocurile.
Și mai vreau să-ți reamintesc ceva: nu există valori bune și valori rele.
Faptul că copilul tău are valoare în jocuri pe calculator nu este un lucru rău în sine și vreau să-ți amintesc de asta, ca să nu cazi în capcana în care să proiectezi valorile tale asupra copilului.
3. A treia cauză pentru care apare frustrarea este când ai așteptări nerealiste ca alții să trăiască în afara valorilor lor și nu ai putere să schimbi lucrul acesta.
Să zicem că pentru tine sportul nu este important. Adică nu se vede în viața ta că faci sport, faci mișcare și ai o viață sănătoasă, dar ai așteptarea de la copilul tău sau de la partenerul tău să facă sport.
Poate soția ta a pus câteva kilograme în plus.
Poate copilul tău stă foarte mult cu șezutul pe scaun, în fața calculatorului, la joacă. Vezi că se îngrașă, vezi că postura lui nu este corectă și ai așteptarea de la el să facă sport.
De asemenea, ca și în celelalte situații, ai percepția că nu ai putere asupra lui să îl faci să facă sport (copil sau pe partener/parteneră). Iar o componentă importantă a frustrării este percepția că nu ai putere de schimbare asupra situației, ca atare, ai percepția că nu ai putere asupra lei.
Cum echilibrezi situația aceasta acționând asupra cauzei cauzelor, adică asupra percepțiilor tale?
Tu vezi că dacă al tău copil sau a ta parteneră face sport, îi aduce beneficii și faptul că nu face îi aduce dezavantaje.
În situația asta, vei pune întrebările care aduc extremele de percepție la mijloc. Adică pui întrebarea: „Ce dezavantaje ar avea copilul tău dacă ar face sport așa cum ți-ai dori și ce beneficii are că nu face sport și că petrece mult timp cu sezutul pe scaun?”
Cele două întrebări te ajută să te detașezi de percepția variantei ideale – dacă face sport va fi doar bine – și varianta pe care o percepi ca fiind doar negativă – nu face sport, stă cocoșat sau îți distruge sănătatea- și ajută mintea să se flexibilizeze legat de ele.
Dacă se flexibilizeze mintea ta legat de ele și nu ai un atașament foarte mare, nu vezi doar pozitiv faptul că face sport, felul în care reușești să-i comunici invitația să facă sport este diferită și ca atare, vei obține mai puțină rezistență din partea lui.
Pentru că tu nu vezi doar pozitiv sportul, tu vezi echilibrat sportul, cu plus și minus. Ca atare, el va avea o reacție echilibrată, nu va avea o reacție de respingere.
Legea care intervine aici atunci când vrei de la celălalt să facă ceva așa cum vrei tu, este Legea Escalării Eristice care spune că impunerea ordinii generează haos.
Dacă vrei ceva foarte tare, vei obține o reacție de rezistență la ce vrei tu foarte tare.
Și ca să ieși din situația asta, e important să pui întrebările cele două: ce dezavantaje are copilul dacă face sport și ce beneficii are dacă nu face sport?
Aici aș vrea să-ți împărtășesc o poveste extraordinară pe care am trăit-o cu niște clienți.
Business-ul pe care acești clienți îl aveau era legat de filtrele de apă și aveau valoare pe sănătate, atât pe alimentație sănătoasă, cât și pe băut apă suficient de multă și suficient de pură.
Doar că ghici ce s-a întâmplat ca reacție la obsesia lor către apă și către consumul de apă sănătoasă.
Copilul lor de 6 ani refuza să bea apă. Nu voia să bea apă. Și cu cât părinții insistau mai mult ca al lor copil să bea apă, cu atât mai mult copilul nu voia și refuza să bea apă.
Ca atare, părinții erau disperați că al lor copil nu bea apă.
Le-am pus părinților întrebarea: „Ce beneficii are copilul că nu bea apă și ce dezavantaje ar avea copilul dacă ar bea apă?”
Iar întrebările acestea le-am pus în mod repetat până percepția aceea de „dacă bea apă e doar pozitiv și dacă nu bea apă e doar negativ”, s-a flexibilizat.
Ca atare, părinții nu au mai forțat băutul apei către copil, ci s-au echilibrat în ei legat de idealizarea aceasta a băutului de apă și a vedea lipsa băutului de apă doar cu negativ.
Și copilul de a doua zi a început să bea apă, ceea ce nu s-a mai întâmplat în spațiul lor.
Nu este un miracol, este o explicație fizică, logică a ceea ce se întâmplă, pentru că în momentul în care tu nu ești polarizat într-o singură direcție, dacă bei apă e doar pozitiv și dacă nu bei e doar negativ, și ești centrat tu la mijloc, nu mai ai nevoie de o reacție opusă la ceea ce percepi tu că e bun, în așa fel încât să ajungi la echilibru.
Altfel spus, forța cu care tu insiști ca el să bea este întâlnită de forța cu care el se opune și există un echilibru de genul acesta. Transformi acest dezechilibru într-un echilibru în care tu vezi că a bea apă este pozitiv și negativ în egală măsură, și a nu bea apă este pozitiv și negativ în egală măsură.
Ca atare, tu te duci la echilibru, la neutralitate și nu mai ai nevoie de o reacție de rezistență din partea copilului care să te echilibreze.
Și uite așa se întâmplă lucruri nevăzute și necrezute.
4. A patra cauză principală pentru care există frustrarea în spațiul tău sau al unei persoane, sunt așteptările nerealiste ca ceva să fie corect după regulile umane și nu după Legile Universale sau după logica divină.
Este o situație specifică care se întâlnește în foarte multe situații în care cineva are percepția că ceva este corect într-un fel.
„Dar era corect să-mi spună. Dar era corect ca mama să ne susțină la fel și pe mine și pe fratele meu. Era corect să mă anunți din timp dacă te-ai răzgândit. Era corect să…” și ai tu o variantă ideală în minte.
Un exemplu pe care am lucrat recent a fost percepția unei doamne care a spus că „nu e corect că fratele meu a primit mai mult suport ca mine de la mama și de la părinții mei și primește în continuare”.
Și nu uita, pentru că vorbim de frustrare, pe lângă această percepție și așteptare nerealistă, să fie corect după regulile umane, după măsura ta, nu după măsura altcuiva, în frustrare există și percepția de lipsă de putere.
Adică nu ai putere asupra mamei tale în situația în care a dat mai multă susținere fratelui tău decât către tine. Nu ai putere să schimbi lucrul acesta. Orice ai spune, mama nu-și schimbă comportamentul și ai percepție de lipsă de putere.
Cum se echilibrează situația aceasta? Tot prin Legile Universale, ca să ajungi înapoi la echilibru.
Dar mai întâi aș vrea să insist asupra diferenței dintre logica umană și logica divină.
Gândește-te că de multe ori logica umană are percepția aceasta, conform Legilor Universale, că ar trebui să se întâmple întotdeauna într-un fel: dacă cineva se răzgândește, să anunțe, să fie corect față de tine, să nu te păcălească. Sau să fie egal împărțite lucrurile între frați. Tu să primești 50 de lei, fratele să primească 50 de lei și în felul acesta este corect.
În logica divină, lucrurile stau puțin altfel.
Fiecare persoană are un set de inspirații importante pentru el sau pentru ea și Universul sau Dumnezeu, în logica sa face tot ce e necesar ca tu să-ți îmbrățișezi acest potențial, prin: oamenii din jurul tău, experiențele pe care ai ales să le ai, experiențele cu prietenii pe care le ai, prin părinții pe care îi primești și așa mai departe.
Deci tot Universul conspiră ca tu să îți împlinești potențialul, ca tu să împlinești acele lucruri care sunt cu adevărat relevante pentru tine și ca să poți să folosești darurile divine cu care tu ai venit pe lumea asta.
Acum darurile tale divine sunt diferite de darurile divine ale fratelui tău, ale prietenilor tăi, ale părinților tăi și sunt unice.
Ca atare, ca tu să poți să îți manifești darurile divine ai nevoie de o altfel de susținere și de un alt fel de provocări ca să-ți îmbrățișezi cu adevărat acest potențial. Ceilalți au nevoie de un alt mix de suport și provocări ca să își manifeste și ei darurile divine.
Deci, logica divină privește eficiența felului în care tu îți manifești darurile divine pe lumea aceasta. Și vei primi tot ce e nevoie cu susținere și provocare ca tu să poți să manifești aceste daruri. La fel și fratele tău, la fel și cu ceilalți.
Deci logica umană ar spune jumate-jumate. Logica divină spune nu având în vedere care este potențialul tău, acesta este mixul de suport și challenge pe care îl primești.
Și acum hai să revenim la situația asta despre care spuneam cu percepția acestei doamne care a spus că „nu e corect ca fratele meu a primit mai mult suport ca mine”.
Întrebarea pe care i-am pus-o ca să echilibreze percepția a fost: „Care-i forma în care ai primit tu suportul de la părinți? Până vezi că ai primit suport în egală măsură cu lipsa suportului, lipsa perceptuală a suportului. Adică nu a lipsit nimic, doar că l-ai primit exact în forma în care ai avut nevoie. Și cum ți-a servit suportul pe care l-ai primit tu exact în forma în care l-ai primit.”
Și a văzut în ce mod a primit susținerea și a văzut ce beneficii a avut pentru modul acela de a primi susținerea.
Și i-am mai pus întrebarea: „Ce dezavantaje ai fi avut dacă ai fi primit suportul în forma în care l-a primit fratele tău? ”
În felul acesta vede că ea a avut tot ce a avut nevoie și nu mai este atașată de varianta de a primi suport, așa cum a primit fratele ei.
Apoi am întrebat: „Care a fost forma în care fratele tău a primit challenge și care a fost opusul pe care l-a primit fratele tău? Tu spui că el a primit întotdeauna susținere. hai să vedem care a fost forma în care a primit provocări de la părinții tăi, în așa fel încât să vezi că nu a avut doar parte de susținere, că a avut și opusul acolo.”
Și odată cu întrebările acestea, am rezolvat împreună cu această clientă, percepția aceasta că nu este corect, care a generat frustrare.
De asemenea, a intervenit aici percepția de lipsă de putere. Așa cum ți-am spus în fiecare situație de frustrare există componenta această de percepție de lipsă de putere.
Și am întrebat-o: „Care-i forma în care tu ai avut putere în relație cu mama ca să primești suport? Care-i forma?”
Și a avut un AHA extraordinar de mare, pentru că a văzut că de fiecare dată când a avut nevoie de suport emoțional de la mama, când a avut nevoie să fie cu fruntea sus și cu pieptul scos și să iasă din situații delicate, mama a fost acolo și a avut putere prin a cere sprijinul în mod explicit de la mama, atunci când chiar a avut nevoie.
Deci toată situația s-a schimbat, perceptual vorbind.
De la „Eu nu primesc suport de la părinți și fratele meu primește” la „Am văzut care-i forma în care am primit suportul și sunt recunoscătoare pentru el. Fratele meu a primit și provocări în egală măsură cu susținerea. Și da, e perfect așa. Nu mă așteptam să văd această percepție.”
5. Ultima cauză pentru care apar frustrările sunt așteptările nerealiste de la tine să trăiești în afara valorilor tale sau în valorile altcuiva.
Asta e când tu te aștepți de la tine să fii altfel decât ești tu, decât valorile tale, decât cine ești tu la nivel identitar și ai percepția că nu ai putere să schimbi lucrurile.
Un caz foarte des întâlnit aici este atunci când îți propui să mănânci sănătos pentru că ai fost la medic și medicul ți-a spus „Trebuie să mănânci sănătos, trebuie să mănânci la ore fixe și trebuie să faci sport.”
Dar nu este poate în valorile tale să faci lucrul acesta, dar îți spune medicul, o autoritate, că ar trebui să faci așa. Sau poate te compari cu o prietenă sau un prieten care așa face și spui că ar trebui să faci și tu la fel.
Și din nou aceeași componentă pe care am enumerat-o la toate celelalte exemple pe care le-am dat – percepție de lipsă de putere, că nu pot să fac asta. Eu vreau să fac asta, dar nu pot să fac asta.
Și chiar dacă îți pui în calendar să mănânci la ore fixe, să mergi la sport, să mănânci sănătos și ai focus pe lucrurile acestea, chiar dacă te străduiești și vrei, nu ai disciplină și nu ai susținerea minții și a corpului tău ca să faci lucrul acesta în mod constant, dedicat, predictibil și să poți să te bazezi pe tine, raportat la asta.
Până acum, probabil din audio-urile mele, știi de Sistemul de Valori și de faptul că fiecare persoană are o serie de valori, adică lucruri care sunt extrem de importante pentru ea și se văd în mod concret în viața ei.
Valorile reflectă viața ta. Ce se întâmplă în viața ta este practic o oglindă a valorilor tale.
Valorile acestea sunt lucruri concrete pe care le faci și care se văd în viața ta și mintea ta este condiționată, este programată ca tu să îți împlinești aceste valori.
Poate valorile tale sunt familie, muncă, copii, bani, oricare ar fi ele.
Dacă între valorile tale nu este sănătatea, sportul, va fi aproape imposibil să ai disciplină legat de sănătate și de sport, pentru că nu ai susținerea minții tale și a corpului tău să ai această disciplină. Căci mintea ta e programată să împlinească valorile tale, adică acele lucruri pe care mintea ta le consideră relevante, importante și către care alocă energie și focus.
Acum, ca să poți să schimbi acest lucru, e nevoie să construiești în mintea ta niște circuite neuronale noi prin care mintea să nu perceapă că făcând sport și mâncând sănătos, de fapt îți ia din timpul, energia și focusul pentru lucrurile care sunt importante cu adevărat pentru mintea ta.
Și aici vreau să fac diferența între: important la nivel conștient și important, la nivel subconștient.
Ce faci tu acelea sunt valorile tale.
Imaginează ți că viața ta este filmată și redată fără sonor.
Ce faci tu sunt valorile tale. Dacă tu spui că „vreau să fac sau trebuie să fac sport și să mănânc sănătos”, este doar la nivel conștient.
Este un „trebuie” din afară, o valoare importantă, dar nu este cu adevărat programarea subconștientă a creierului tău. Ca atare, va apărea un conflict între ce trebuie să faci, vorbind la nivel conștient, cu ce este mintea ta programată să facă, vorbind la nivel subconștient.
Și atunci, existând un conflict între cele două, mintea ta subconștientă va câștiga dintotdeauna, pentru că creierul are ca treabă să îți împlinești tu valorile. Să faci în așa fel încât să îți împlinești valorile. Să faci lucrurile care sunt importante.
Cum poți să depășești acest lucru este să conectezi acțiunile care te duc pe tine către sănătate, cu valorile tale cele mai înalte, răspunzând la întrebarea: „Cum să mănânci sănătos – de exemplu, să mănânci salată cu carne de pui. E un exemplu specific ce înseamnă mâncarea sănătoasă – te susține în valoarea 1 – familie, te susține în valoarea 2 – muncă, te susține în valoarea 3 – copii și te susține în valoarea a 4 – dezvoltare personală, de exemplu.
În momentul în care răspunzi la întrebarea cum a mânca sănătos, te susține în valoarea 1, 2, 3 și 4 și dai câte 10 răspunsuri la întrebarea aceasta, mintea ta va vedea o legătură între mâncarea sănătoasă și valorile tale și vei construi în mintea ta niște circuite neuronale care te susțin pe tine să mănânci sănătos.
Adică vei vedea suficiente motive relevante pentru tine pentru a mânca sănătos. Și la fel poți să faci cu sportul și cu mâncatul la ore fixe.
Ce beneficii ai în valoarea 1 dacă mănânci la oră fixă, în valoarea 2, dacă mănânci la oră fixă, în valoarea 3 și 4, dacă mănânci la ore fixe?
Ce benefici ai în valoarea 1 dacă faci sport? În valoarea 2, în valoarea 3 și 4 dacă faci sport?
În situația aceasta îți aliniezi aceste acțiuni pe care vrei să le faci, care sunt date din afară și nu mai ai așteptări nerealiste de la tine să trăiești în afara valorilor tale, ci conectezi aceste acțiuni cu valorile tale cele mai înalte, iar mintea ta va alege în mod natural, în mod spontan, să facă acțiunile respective.
Nu va mai trebui să compensezi cu puterea voinței.
A fost un spark lung, cu foarte multe aspecte legat de ce înseamnă frustrarea, care sunt cauzele principale ale frustrărilor și cum să îți învingi frustrările.
Te invit acum să lași un comentariu legat de care sunt cele mai frustrante topicuri pentru tine, ce te frustrează cel mai mult și poate, dacă ajută, voi avea niște exemple specifice într-un spark viitor legat de cum poți să prelucrezi acele frustrări în mod specific.
Îți mulțumesc frumos că ai citit spark-ul până la capăt. Îți doresc să ai un weekend excelent!
