La cererea ta, ca urmare a comentariilor de la spark-urile trecute, astăzi vorbesc despre cum să nu fii dezamăgit de oamenii la care ții.
Mi se pare una dintre cele mai importante subiecte și foarte real și dureros poate în unele momente.
Fie că este vorba despre o promisiune pe care ți-a făcut-o partenerul sau despre ce ți-ai imaginat că el ar menține ca standarde morale, fie că este vorba despre copilul tău, care te aștepți să se poarte într-un anume fel, sau că este vorba despre angajații tăi, uneori, dezamăgirea se întâmplă, și cel mai probabil, nu doar o singură dată în viață.
Dezamăgire se întâmplă atunci când celălalt nu răspunde la o situație anume, așa cum te-ai fi așteptat tu, așa cum a promis sau așa cum este dezirabil din punct de vedere social.
În acest spark am să-ți vorbesc despre câteva dintre studiile legate de dezamăgire, două am să-ți menționez, despre de ce este dezamăgirea un element pozitiv și care sunt beneficiile dezamăgirii.
Am să îți dau o definiție operațională a dezamăgirii. Am să îți spun câteva povești legat de felul în care am lucrat cu dezamăgirea și am să îți spun care sunt situațiile în care poți să fii dezamăgit de cei dragi.
Hai să începem.
Shakespeare spune că ”așteptările sunt rădăcina tuturor durerilor inimii”.
Adică, dacă nu ai așteptări de la tine sau de la ceilalți, nu o să te doară inima.
Iar în serialul The Good Place, iată o conversație simpatică:
– Ești supărat pe mine?
-Nu, nu sunt supărat, vine răspunsul. Sunt doar dezamăgit.
-O, haide! Toată lumea știe că asta e mai rău. Să fii dezamăgit e mai rău decât să fii supărat.
Un studiu realizat de Marcel Zeelenberg și Joop van der Pligt de la Universitatea din Amsterdam, Olanda, spune în felul următor:
”Regretul și dezamăgirea sunt printre cele mai experimentate și studiate sentimente umane”.
Și fii atent ce zice studiul acesta:
”Prin tehnologia RMN s-a dovedit că oamenii anticipează emoțiile și rezultatul oricărei acțiuni la nivel neuronal atunci când iau o decizie.”
În experiment, o femeie a fost întrebată dacă vrea să meargă la cină cu fostul soț și primul răspuns neuronal înregistrat pe RMN, nu a fost activarea regiunii responsabile de luarea deciziilor, adică cortexul prefrontal și hipocampul, ci amigdala, responsabilă pentru creativitate, imaginație.
Astfel, ne creăm singuri contextul pentru a fi dezamăgiți, pentru că ne imaginăm și proiectăm așteptările încă înainte de a ne hotărî dacă vrem să facem sau nu acel lucru.
Și amigdala are de-a face supraviețuirea.
Dacă această doamnă a experimentat mai multă plăcere decât durere din/în relația cu fostul ei soț, sunt șanse bune ca acea durere să fie activată și amigdala să vrea să o protejeze de a mai experimenta acea durere încă o dată.
Deci, răspunsul pe care l-a avut amigdala a fost primar, adică decizia a fost luată încă înainte să se ia decizia cu neocortexul.
Au mai fost studii făcute pe subiectul acesta, în care a demonstrat autorul că decizia luată la nivelul creierului se întâmplă cu câteva microsecunde, milisecunde, înainte ca decizia să ajungă la nivelul cortexului și la nivelul conștient. Adică decizia e luată inconștient înainte ca ea să fie luată conștient.
Mi se pare foarte important asta, pentru că aici intervine acel lucru pe care îl facem noi, să mergi să echilibrezi acele dureri din trecut care îți condiționează asemenea reacții și care, în esență, determină activarea amigdalei și împiedică o decizie cu adevărat reală.
Decizie… Să știi că ține mai mult de mintea inferioară, de mintea primitivă, pentru că decizia în sine, percepi că în decizie renunți la ceva și că trebuie să alegi între două și ai accesat o durere asociată pierderii.
Însă dacă ești inspirat și ești aliniat, și ai dizolvat durerile din trecut, atunci cu adevărat ai liber arbitru și poți să decizi.
Acum, studiul acesta mai spune că regretul este atunci când cineva se simte responsabil pentru un rezultat pe care nu l-a dorit și dezamăgirea este atunci când rezultatul care apare de fapt nu corespunde așteptărilor.
Și de aici subiectul cu așteptările. Și o să vezi mai încolo care-i definiția operațională a așteptărilor pe care o dau.
O altă perspectivă interesantă este cartea Disappointing Others: It Has to Happen Sometimes a Dr. Lisa Linardatos, care este psiholog clinician.
Ea spune așa că sentimentul de dezamăgire este corelat în people pleasing.
Dacă îți amintești în sparkul despre people pleasing, am vorbit despre asta și te rog frumos să mergi înapoi să asculți spark-ul despre people pleasing. Este unul dintre cele mai ascultate și a avut un impact mare.
Deci în această carte, dr. Lisa spune că există beneficii în a dezamăgi oamenii.
A spune nu sau a refuza o sarcină sau o propunere reprezintă o modalitate prin care stabilești limite ferme în relațiile cu ceilalți și e o modalitate prin care poți să ieși din mentalitatea de people pleaser. Exact ce discutam în spark-ul despre people pleasing.
Atunci când ești dezamăgit de deciziile oamenilor la care ții, ar merita să te gândești la faptul că primești o versiune reală și onestă a lucrurilor care, chiar dacă nu îți place, este o percepție sănătoasă și aproape de realitate, nu imaginată și nu facturată pentru a ne face fericiți pe moment.
Și este foarte important lucrul acesta pentru că vine cu o decizie pe care tu e nevoie să o iei la nivelul ființei tale.
Vrei să știi cum arată lucrurile în realitate, și ești dispus sau dispusă să îți asumi durerea pentru asta, atunci când realitatea nu corespunde așteptărilor tale. Sau vrei de fapt să te minți și să te amăgești că lucrurile sunt altfel?
Și aici dacă îmi permiți am să îți spun o poveste intimă pe care o am în relație cu Ștefan, în care spun:
„Te rog, spune-mi că sunt cea mai importantă pentru tine!”
Și el zice: „Eu pot să îți spun, dar în realitate, în prioritățile mele, businessul este mai important pentru mine.”
Și e real asta. Adică, în momentul în care are de ales între business și mine, cel mai probabil alege business-ul pentru că este ordinea priorităților lui. Și nici nu aș vrea să fiu prima pe lista lui de priorități, pentru că aș considera asta ca fiind copleșitor.
Dar mintea mea de supraviețuire are nevoie de această poveste, să audă că sunt cea mai importantă pentru el, și cu certitudine, dacă îi pun întrebarea asta din când în când, atunci răspunsul este da, dar este o modalitate de sweet lies în relație, când de fapt știm că adevărul este altul. Și adevărul este altul și dovedit prin experiențele pe care le-am avut împreună de-a lungul timpului.
Atunci întrebarea este: prefer să fiu mințită că lucrurile arată într-un anume fel și că eu sunt prioritatea lui numărul unu? Sau prefer să știu adevărul și să îl văd pe el așa cum este și să-l iubesc așa cum este, decât să mă aștept ca el să se poarte altfel decât este el?
Și aici o să vezi cu ce dezavantaje vine partea asta, și de people pleasing dar și partea asta de dezamăgire, dacă vrei să nu-i dezamăgești pe ceilalți, care e legat de people pleasing.
3 moduri în care poți să fii dezamăgit
Dezamăgirea față de tine însuți
Asta este atunci când tu nu corespunzi așteptărilor tale față de tine însuți.
În situația aceasta, aceste dezamăgiri apar pentru că tu stabilești obiective care nu sunt aliniate cu valorile tale reale, atunci când vrei să faci pe plac altcuiva, atunci când vrei să trăiești în valorile altcuiva, dar nu-ți spui asta. E vorba de relația cu tine. Vei fi dezamăgit de tine însuți.
Poate să fie o situație în care îți stabilești un obiectiv financiar, dar banii nu sunt în valorile tale și la sfârșitul lunii sau la sfârșitul trimestrului sau al anului nu ți-ai atins obiectivul financiar. Ca atare vei fi dezamăgit sau dezamăgită de tine.
1. Când stabilești obiective în afara valorilor tale
Cu ce lucrezi în situația asta?
Prima dată, dacă lucrez cu un client, verific dacă obiectivele pe care le-a stabilit sunt aliniate cu valorile, adică dacă persoana vede dacă obiectivul este în valorile lui sau ei sau nu.
Al doilea lucru, dacă obiectivul nu este valorile persoanei care și-a stabilit obiectivul, atunci fac linkage de valori cu clientul. Și anume, desfac obiectivul respectiv în comportamente și conectez comportamente cu valorile lui cele mai înalte.
Îți reamintesc că valorile, în contextul acesta sunt lucruri concrete pe care o persoană le face și care se văd în viața ei.
Conectarea obiectivului cu valorile se face prin a lua comportamentul care duce către obiectivul respectiv, spre exemplu să economisesc în fiecare lună 150 de lei sau 150 de euro, și să îl conectezi cu valoarea numărul 1, răspunzând la întrebarea „Cum a face activitatea de a economisi 100-150 de euro pe lună îți servește ție în valoarea 1?” Și dai 20-30 de răspunsuri; în valoarea 2 și dai 20-30 de răspunsuri; și în valoarea 3 și dai 20-30 de răspunsuri.
Legat de ce vin clienții către mine, în ceea ce privește dezamăgirea față de ei înșiși, foarte adesea este următorul lucru- se duc la un curs și acolo învață un comportament anume, pe care ar trebui să îl facă. Și se forțează să facă comportamentul respectiv, chiar dacă nu este în valorile lor.
Atunci ei spun, „nu sunt în stare, nu pot să fac lucrurile astea”.
De ce? Pentru că au stabilit obiective care sunt în afara valorilor lor.
Și atunci, de multe ori am o discuție onestă cu ei și spun: „Ok, acest obiectiv, acest comportament nu este în valorile tale. Este cu adevărat ce îți dorești tu să urmezi? Să faci acest comportament?”
De exemplu, să se trezească la ora 3 dimineața și să facă o meditație.
„Este cu adevărat acest lucru aliniat cu valorile tale care sunt business, familie și învățare?”
Și răspunsul este NU.
”OK, Și atunci ce faci? Te raportezi la o autoritate externă sau îți onorezi tu în primul rând valorile și ai grijă să trăiești aliniat și împlinit, raportat la valorile tale?”
Am această discuție onestă cu clientul.
Deci o dezamăgire pe care o ai față de tine însuți este când îți stabilești obiective care nu sunt aliniate cu valorile tale.
2. Când vrei să corespunzi așteptărilor altora.
Dar nu este vorba despre cine-ce îți cere, ci este vorba despre ce crezi tu că ar trebui să faci ca să faci pe plac la X sau la Y.
O să îți dau un exemplu foarte banal pe care l-am trăit și eu, și l-am auzit recent într-o poveste.
Când copilul face un efort pentru părinte ca să îi facă pe plac, crezând că ceea ce cumpără părintelui sau experiența pe care i-o oferă părintelui răspunde valorilor lui. Mai apoi, copilul este dezamăgit de părintele său, vorbim aici despre copii destul de adulți, mai apoi copilul este dezamăgit de părintele său, că acesta nu se bucură de experiența pe care i-a oferit-o.
Și uite așa, din dorința de a face pe plac altcuiva și oferindu-i ceva ce crezi tu că este valoros pentru el, o să fii dezamăgit de tine însuți că nu ai fost suficient de bun atunci când te-ai gândit la activitatea sau la cadoul pe care să îl faci unuia dintre părinți.
Ce se întâmplă în situația asta este că tu îți imaginezi ce se așteaptă celălalt de la tine.
Cauți să-i faci pe plac fără să verifici dacă așteptarea respectivă este reală sau nu și vei fi dezamăgit și de tine și de el că nu s-a bucurat de acea experiență și că tu nu ai reușit să-i oferi acea experiență de care să se bucure părintele.
Este tot o variantă de dezamăgire față de tine însăți sau față de tine însuți, în situația asta.
Din nou, sursa este aceeași: ai căutat și ai acționat în afara valorilor tale, valorile fiind lucruri concrete pe care le faci și care se văd în viața ta.
Poate valoarea ta este învățarea, familia și business-ul, dar când te referi la familie, te referi poate la activități educaționale cu familia sau călătorii cu familia.
Și uite, îți duci părinții la restaurant și te plictisești la masa respectivă.
Părinții nici nu se simt bine că nu-i restaurantul care să se potrivească nevoilor lui. Poate îi duci la sushi și lor nu le place sushi și spun „Ce prostie e asta să mănânci carne crudă!”
Da, tata zice asta. Nu-i place ideea asta, dar e un secret între tine și mine.
Și atunci normal că ești dezamăgit. Ești dezamăgit de tine, că nu ai gândit lucrurile până la capăt și că tu ai vrut să faci pe plac și practic ți-ai proiectat valorile tale asupra celuilalt.
Deci asta e a doua dezamăgire de tine.
Onestitate este și aici răspunsul.
Să vezi efectiv care sunt valorile tale și cum poți să găsești acele activități unde să poți să te conectezi cu ceilalți fără să-ți trădezi valorile.
Adică în loc să-i duci la sushi sau în nu știu ce excursie exotică unde nu s-ar simți bine, sau la hotel de 5 stele, poate mergi la o pensiune unde este păstrăv și ai o ieșire într-o zonă unde le place și lor, și tu pe mașină asculți ceva care să fie educativ și îți iei timpul tău să te conectezi cu valorile tale, iar discuțiile pe care le ai acolo să fie aliniate cu valorile tale.
Deci al doilea mod în care poți să fii dezamăgit de tine însuți este atunci când vrei să corespunzi așteptărilor altora și lucrurile nu funcționează așa cum te aștepți.
Deci, până acum am vorbit despre două moduri de a fi dezamăgit de tine însuți:
1. să stabilești obiective în afara valorilor tale și 2. să preiei valorile altcuiva și să trăiești în valorile altcuiva, te vei dezamăgi pe tine.
Dezamăgire față de ceilalți
3. Când tu proiectezi valorile tale asupra lor.
Sunt trei modalități în care poți să te raportezi la ceilalți din perspectiva valorilor.
1. Să-i pui pe piedestal pe ceilalți, să te uiți în sus la ei, să-i ai în admirație.
2.Să te uiți în jos la ei, să îi ai în dispreț, să-i disprețuiești, să-i judeci negativ.
3. Să îi vezi ca egal ai tău, dar să-i onorezi sau și să-i onorezi pentru cine sunt ei și valorile lor.
Dezamăgirea apare atunci când tu proiectezi valorile tale asupra lor, adică atunci când tu, declarat sau nu, conștient sau nu, te aștepți ca ceilalți să trăiască în valorile tale.
Ori în momentul în care tu te aștepți ca ceilalți să trăiască în valorile tale, este un moment de superioritate, pentru că tu crezi că știi ce e mai bine pentru ei și nu ții cont de valorile lor.
Fie că proiectezi valorile tale asupra lor, asta se întâmplă foarte des cu copiii.
„Trebuie să înveți, învățarea importantă, trebuie să înveți și să ai note bune”, pentru că e programarea ta și tu ai învățat bine.
Tu știi că dacă înveți bine, succesul îi este asigurat. Asta este când proiectezi valorile tale asupra lor.
Asta înseamnă că practic vei fi dezamăgit de copilul tău care ia nota 7 sau 6 la teză pentru că ai ignorat care sunt valorile lui, nu l-ai respectat pentru valorile lui și l-ai forțat sau te-ai așteptat să corespundă valorilor tale .
Și în momentul în care te aștepți ca ceilalți să trăiască în valorile tale, să corespundă valorilor tale, vei fi dezamăgit de ei.
De asemenea, poate să fie o situație în care proiectezi valori asupra copiilor care nu sunt nici ale tale, poate nu a fost relevant pentru tine să înveți, dar toți ceilalți copii sau prietenele tale, prietenii tăi au copii care învață bine și îl împingi pe copil, pui presiune pe el ca și el să învețe bine, pentru că ceilalți copii ai prietenilor tăi învață bine.
Asta nu înseamnă că proiectezi valorile tale asupra copilului, ci asta înseamnă că proiectezi valori preluate de la alții asupra copilului tău.
Oricare ar fi situațiile, atunci când îți proiectezi valorile tale asupra copilului tău sau asupra altcuiva, ești condamnat la dezamăgire, pentru că fiecare persoană și mintea fiecare persoane este programată să îți onorezi sau să își onoreze valorile.
Există o parte în creier care e centrul executiv al creierului, telencefalul care are ca sarcină ca tu să cauți să îți onorezi valorile, să trăiești autentic cu tine.
Ca atare, dacă tu ești programat pentru asta și vine cineva din afară cu un alt sistem de valori, inevitabil va fi dezamăgit. Pentru că asta înseamnă că cel care a proiectat valorile lui asupra ta nu te iubește cu adevărat pentru cine ești și se așteaptă de la tine să fii așa cum este el.
Asta înseamnă că se uită în jos la tine și consideră că valorile lui sau ei sunt mai importante decât valorile tale, ca atare, se condamnă la dezamăgire.
Din perspectiva celui care este dezamăgit și își proiectează valorile lui asupra ta din perspectiva lui, de fiecare dată când te aștepți ca cineva să trăiască în afara valorilor lui, vei fi dezamăgit, pentru că o persoană poate să facă asta din drag pentru tine o anumită perioadă, dar nimănui nu-i place să stea într-o relație în care primește o oglindă preponderent negativă față de el sau față de ea.
Altfel spus, soțul, partenerul de viață legat de care te aștepți să trăiască în valorile tale îi spui „nu ai stat destul cu copilul, n-ai făcut X și Y lucru cu copii, așa cum fac eu”, te va dezamăgi pentru că îți proiectezi valorile tale asupra lui și în același timp îl vei îndepărta de tine, pentru că nimănui nu-i place să fie văzut ca un nemernic, looser sau o persoană care dezamăgește.
Fiecare vrea o oglindă pozitivă din partea celorlalți, ca atare, îl îndepărtezi de tine cu dezamăgirile tale.
Și ce e important să reții de aici este că fiecare persoană este loială valorilor ei, ca atare, dezamăgirea ți-o creezi tu în momentul în care proiectezi valorile tale asupra altcuiva și acea persoană va trăi autentic cu valorile ei.
Chiar dacă îți face pe plac o vreme, tot va ajunge să te dezamăgească, pentru că creierul ei este programat să facă ce trebuie ca să își împlinească valorile.
Deci, am vorbi despre două moduri de dezamăgire prima dată dezamăgirea față de tine însuți, și aici am vorbit despre două alternative, și am vorbit despre dezamăgirea față de alții.
La dezamăgirea față de alții, atunci când proiectezi valorile tale sau valorile altcuiva asupra celorlalți, lucru pe care poți să îl faci este să vezi care e acea trăsătură care percepi că îți lipsește.
Și aici îți spun o poveste faină pe care am lucrat-o cu o clientă.
Clienta admira faptul că ea învață mult și felul în care învăța era că făcea cursuri online și citea foarte mult, și era supărată și dezamăgită de partenerul ei de viață că el nu învață, nu merge la cursuri și nu face așa cum face ea, așa cum se așteaptă ea de la el.
Ce am făcut este că am întrebat-o ”Care este forma în care partenerul tău învață?” Nu face în forma ta dar pentru că nimic nu lipsește, el învață în forma lui.
Și ea a stat, s-a gândit un pic, pe urmă i-au dat lacrimile când a spus:
”Așa e, el stă, se gândește și observă lucrurile, face conexiuni între ele și-mi spune lucruri pe care le observă la ce se întâmplă în jurul nostru, pe care nu le-aș fi remarcat niciodată. Și asta-i forma în care el învață. Nu stă cu nasul în carte sau în cursuri, ci învață din observație”.
Și a doua formă în care a spus că prietenul ei, partenerul ei învață a fost din filme și din documentare, pentru că se uită la documentare și la filme și aia este o modalitate în care el face conexiuni, vine cu concluzii și își cizelează percepția asupra lumii și învață în felul acesta.
Următoarea întrebare pe care i-am pus-o clientei mele a fost:
”Ce beneficii ai tu că partenerul tău învață în cele două forme prin observare și prin a se uita la filme și documentare?”
Și a început să găsească beneficii pentru ea până a ajuns la un moment din acesta de iluminare sau de aliniere interioară în care a văzut cum faptul că partenerul ei învață la fel cât învață ea și a văzut că îi servește ei felul în care învață partenerul și că este foarte frumos, complementar cu felul în care învață ea.
Aceasta a fost modalitatea prin care am susținut-o să echilibreze această proiectare a valorilor ei asupra partenerului.
Deci asta e o modalitate în care pot să gestionez situația. Hai să vedem o situație atipică.
Nu ai în valori, de exemplu, o anumită activitate, cum ar fi învățarea, dar toți copiii prietenilor tăi învață foarte bine și tu pui presiune pe copilul tău să învețe foarte bine, exact așa cum învață ceilalți copii să fie de 10. Hai să vedem situația asta cum o echilibrezi?
În situația asta, eu le pun următoarele întrebări clienților și este un caz real pe care am lucrat.
În primul rând, ce beneficii ai tu că al tău copil nu învață?
Și în momentul în care pun întrebarea asta și cealaltă întrebare în oglindă, care are în spate Legea Dualității și a Polarității, ce dezavantaje ai avea tu dacă copilul tău ar învăța de 10?
Dacă pun aceste două întrebări, scade presiunea din mintea clientului asupra copilului și doar dacă răspunde la aceste două întrebări deja creează spațiu pentru copil ca el să învețe mai bine.
Îți dau un exemplu.
Am lucrat la un moment dat cu o clientă pe copilul ei din clasele primare. Copilul fiind, dacă nu mă înșel, în clasa a patra și nu-i plăcea să învețe. Până în clasa a patra, mama stătea lângă el să facă fiecare temă cu copilul.
Nu-i de judecat, îi de admirat la mama, sau îi și de judecat și de admirat, dacă vrei. Eu nu am stat cu fiica mea până în clasa a patra să își facă temele. Nu am stat cu ea să facă teme. A fost responsabilitatea ei lucrul acesta. Dacă aveam nevoie, am fost acolo pentru ea, cât am știut.
Dar, întrebarea pe care am pus-o mamei a fost:
”Ce beneficii ai că copilul ia note mici și învață?
Ce dezavantaje ai avea dacă ar lua note mari și ar învăța?
Și după mai multe răspunsuri, după două ședințe mai precis, copilul a fost pentru prima dată când și-a făcut temele singur și a spus ”Mama, mă descurc, îmi fac temele singur!”
A fost un progres incredibil de mare, fără să fi lucrat cu copilul.
Următoarele întrebări pe care le-am discutat cu mama au fost:
”Ce beneficii are copilul că nu învață?
Ce dezavantaje ar avea dacă ar învăța în sistemul educațional?
Care-i forma în care învață copilul?”
Pentru că nu există că nu învață, doar că nu învață în forma în care se așteaptă mama sau tata, dar el învață exact așa cum a fost și situația pe care ți-am spus-o anterior cu partenerul, iubitul clientei mele.
Și atunci când am întrebat-o pe mama ce beneficii are copilul că nu învață în sistemul recunoscut cel școlar, și ce dezavantajele ar avea c-ar învăța, a scăzut presiunea, copilul a învățat singur și a început să ia note mai bune.
Nu a fost de 10, să nu ne amăgim, dar a fost un copil care a luat note de trecere și a scăzut presiunea mamei. Relația lor s-a îmbunătățit.
O altă modalitate în care creezi dezamăgirea în viața ta este atunci când proiectezi valorile tale asupra altcuiva, și aici ți-am dat două exemple: când iei valorile tale și le proiectezi asupra altcuiva sau iei valori din mediu și le proiectezi asupra altcuiva.
Asta a fost pentru astăzi și săptămâna viitoare o să revin pe aceeași temă de „Cum să nu fii dezamăgit de oamenii la care ții”
Acum te rog frumos să-mi spui în comentarii, care este acel exercițiu pe care îl faci ca, cu adevărat, să ai o transformare interioară?
Te îmbrățișez!
