Sper că mesajul meu este să te ajut mai mult decât să-ți provoace valorile pentru care subiectul este mai greu. Și anume este vorba despre disperare și ce înseamnă disperarea și ce te faci atunci când ajungi într-un moment de disperare. Adesea atunci când lucrurile scapă de sub control și ai percepția cu mintea conștientă că nu mai poți să le controleze, că nu mai ai putere asupra lor, că nu se poate întâmpla ceea ce îți dorești și varianta pe care ți-o dorești, ajungi la disperare, atunci când vrei să ajuți pe cineva și nu găsești soluții și vrei să susții persoana respectivă pentru ce își dorește sau pentru ce crezi tu că e mai bine pentru ea, ajungi la disperare, sau atunci când ai momente de durere în corp, durere de cap, durere de orice fel ajungi la disperare, atunci când nu găsești omul potrivit pentru echipa ta, sau atunci când aceeași greșeală se repetă din nou și din nou și din nou ajungi la disperare.
Disperarea este atașamentul maxim față de o formă și incapacitatea minții raționale de a găsi soluții pentru a obține acea formă. Strict din perspectiva Legilor Universale deja știi că pot să echilibrez forma pe care ți-o dorești și să vezi ce dezavantaj are persoana respectivă sau tu dacă se întâmplă varianta pe care ți-o dorești și ce beneficii ar avea persoana respectivă sau tu dacă s-ar întâmpla varianta de coșmar, ca să lași atașamentul față de varianta ideală să plece.
De asemenea, multă lume spune da poți să faci un pas în spate și să te uiți la emoțiile tale și să vezi despre ce este acolo. Însă, astăzi vreau să-ți propun o altă perspectivă asupra disperării. În momentele mele de disperare am văzut că beneficiul maxim al acestei situații este că mă conectezi profund cu emoțiile mele și cu cei cu adevărat important pentru mine și sunt obligată prin aceste emoții puternice pe care le simt să le exprim, să le verbalizez și în felul acesta să le las să plece. Poate că disperarea apare atunci când ai negat conectarea ta cu tine însuți și este doar o modalitate a minții tale de a depăși controlul pe care mintea conștientă limitată poate să-l exercite și să te conectezi cu adevărat cu cine ești tu, cu emoțiile tale și să le lași să fie un ghid pentru tine în procesul de transformare.
Caroline Myss și Roberto Horton povestesc despre ”The Dark Night of the Soul” care înseamnă un proces un pasaj prin care treci și care vine cu momente de disperare pentru că vine cu o transformare extrem, extrem de puternică. Atunci când întregul univers te invită să te schimbi și tu nu reușești să lași în urmă forma veche de manifestare, cea care nu îți mai este utilă, cea pe care ai cărat o cu tine atâția ani, cea care de acum a devenit o apăsare și minte nu te lasă să îmbrățișez forma nouă pentru atașamentul de forma veche. Disperarea că dacă lași forma veche nu mai știi cine ești pentru că nu știi exact care este forma nouă în care intri.
Și aici am o surpriză pentru tine, atunci când te detașezi de forma veche, de ceea ce ai purtat cu tine până acum, de ce te-a definit până acum în corpul acesta uman și calci în spațiul acela luminos de necunoscut în care poate ceri ghidajul emoțiilor tale, a conectării cu corpul, a conectării cu Universul și cu Dumnezeu, acolo se produce transformarea. Pentru că în spațiul acela nou în care ești invitat să calci, este un spațiu al tuturor posibilităților, un spațiu al noii deveniri. Dar înainte să calci acolo e ca și cum ai sări peste un pârâu, ești în momentul acela suspendat în care nu ești nici în trecut nu ești niciun următorul prezent pe care ți-l definești, ci începi și nu ai nici un punct de reper.
Dar te invit să faci saltul, să faci tranziția, pentru că noul tău eu te așteaptă dincolo mai luminos ca oricând. Iar disperarea este doar un semn că ești pregătit să faci acest salt și este un mijloc să te gândești să lași în urmă, ce agață din ce duci cu tine, să renunți la lucrurile respective, să le lași în urmă ca să poți să faci saltul ușor, fin.
