Skip to content Skip to footer

Friday Spark #89 – Frica şi anxietatea – partea a III-a –

Hei, te salut!

Acesta este episodul al treilea în care voi vorbi despre frică și sper ca odată cu el să închei capitolul despre frică. Urmează apoi să vorbesc despre energia de supraviețuire, pentru că pe acest subiect au fost următoarele cereri.

Astăzi voi vorbi despre frică în contextul relației ei cu trauma, a bolilor autoimune. Voi readuce aminte definiția fricii. Voi vorbi despre cum echilibrezi diferite tipuri de frică, cum ar fi teama de moarte, atașamentul față de obiective, teama de a naște, a alăpta și îți voi spune 3 sau 4 povești despre cum am lucrat cu clienții la modul concret.

Primul subiect despre care aș vrea să vorbesc este trauma și cauza fricii. 

Imaginează-ți că în momentul în care ai experimentat o traumă, trauma este de fapt percepția asupra a ceea ce s-a întâmplat. Trauma este acea percepție în care vezi doar negativele și nu vezi niciun pozitiv. Adică este o judecată alb sau negru foarte puternică, în care vezi doar minusuri pentru o situație prin care ai trecut și nu vezi nici un fel de plus. Asociezi momentul respectiv ca atare, cu mult mai multă durere decât plăcere.

Și poate că nu vezi tu o plăcere în situația respectivă. Vezi doar durere. Acesta este trauma ta și mintea nu reușește să aducă echilibru asupra traumei respective. Ba mai mult, mintea dă putere acelui eveniment prin faptul că tot revii la el și te gândești la acel eveniment rulând aceleași circuite neuronale. Astfel, axonii se îngroașă efectiv, se înmoaie, se minimizează și cu cât îți spui mai mult povestea acelei traume, cu atât mai mult o creezi și vezi doar o singură percepție polarizată asupra evenimentului respectiv.

Ce legătură are trauma cu frica? Dacă ai experimentat o traumă, adică mult mai multă durere decât plăcere într-o anumită situație, corpul tău si mintea ta vor face tot ce ține de ele ca să nu te mai expui la situația respectivă. Ca atare, vei trăi cu frica de a nu experimenta din nou o durere similară și vei vedea aproape orice se întâmplă ca putând să fie o amenințare pentru tine în a te duce la același loc de traumă, la același loc de durere.

Spre exemplu, dacă cineva a trecut printr un abandon și percepe acest abandon ca fiind o traumă, de exemplu părinții l-au lăsat la bunici când a fost mic, orice situație în care rămâne singur poate să o asocieze ulterior cu acea traumă, cu acea durere de abandon. Orice situație în care cineva îl lasă singur sau singură va fi asociată cu această durere și va începe și va dori să evite acel moment. Orice situație în care un angajat pleacă o va asocia cu această durere datorită rănii sau traumei trecute de abandon.

Și atunci, practic, ce se va întâmpla este că această frică pe care o simte o persoană poate să devină o frică cronică, pentru că percepe amenințarea din aproape orice vine către tine și vei percepe că orice vine către tine este amenințător.

Frica cronică este atunci când percep că lumea aceasta e un loc ostil și aproape orice se poate întâmpla îți poate cauza mai mult negativ decât pozitiv.

Asta înseamnă că mintea ta are înregistrat acea durere cauzată de traumă. A rulat de atât de multe ori circuitele respective, încât este foarte greu să iasă de acolo și foarte greu să spună o altă poveste. 

Dar, așa cum zice Marisa Pie, dacă tot te minți și spui o poveste, măcar spune-ți o poveste care te ajută să înflorești și te ajută să crești, nu o poveste care te ține pe loc. Ca atare, dacă suferi de frică cronică și locul în care trăiești este de anxietate care se bagă în fiecare celulă a corpului și o simți în umeri, în ceafă, în gât, în abdomenul inferior de îți îngheață picioarele, du-te înapoi.

Du-te înapoi în momentul respectiv și echilibrează trauma respectivă folosind legea sincronicități și folosind legea dualității și a polarității. Nu voi intra în detaliile acestea pentru că acum nu vorbesc despre traumă, ci vorbesc despre frică și vorbesc despre relația dintre frică și traumă în contextul acesta.

Deci: atunci când ai o frică cronică și simți că frica s-a instalat în corpul tău, în mintea ta, echilibrează traumele care stau la baza acestei frici. La modul serios, te rog să faci asta pentru că altfel e păcat să îți trăiești viața într-un loc, într-un spațiu de frică și de imposibilitate și să reacționezi la viață nu cu inima deschisă, ci dintr-un spațiu de frică, de „nu pot”, de închidere, de limitare. E păcat să faci asta.

Cum echilibrezi trauma respectivă este să mergi și să faci sincronicitatea pe fiecare dintre cadrele respective. Oricare ar fi percepția, le iei cadru cu cadru, ca intr-un film, și le echilibrezi, după care aplici Legea dualității și a polarității pe evenimentul respectiv cu cele două întrebări: Ce beneficii ai avut în momentul respectiv pentru că ai trecut prin experiența respectivă? Ce dezavantaje ai fi avut dacă s-ar fi întâmplat varianta ideală?

Zilele trecute am lucrat cu cineva pe rana aceasta de abandon, fiindu-i foarte frică că este abandonată din cauza plecării unei persoane din viața ei. Plecarea înseamnă mutat în alt oraș, nu înseamnă nimic altceva. Și din nou trece prin aceleași momente de abandon pe care le-a perceput că nu le-a avut cu mama.

Ce am aplicat cu această persoană a fost să o întreb care a fost forma în care mama ei a fost alături de ea și a petrecut timp cu ea ca să vadă că nu a fost doar latura aceea de mama m-a lăsat, nu a petrecut timp cu mine, nu a fost cu mine. La sfârșitul acestei sesiuni de lucru, persoana a spus: „Îmi dau seama că am blocat o mulțime de memorii și am vrut să îmi spun o poveste și am vrut să văd doar acea realitate care corespunde poveștii mele, nu ceea ce s-a întâmplat efectiv”.

Și sunt foarte surprinsă legat de felul în care a funcționat mintea. Asta este doar un exemplu din săptămâna aceasta de lucru.

Ce boli autoimune sunt provocate de frică cronică: 

Artrita reumatoidă. 

Există studii care sugerează că stresul cronic poate agrava simptomele artritei reumatoide și poate contribui la debutul bolii. Artrita reumatoidă este o inflamație. Dacă este o inflamație, înseamnă că sunt lucruri inflamate în tine, percepții inflamate în tine, care cu foarte mare ușurință sunt răbufnesc din tine ca exprimare de emoții și nu sunt echilibrate. Este ca un fel de inflamație mentală, adică poveste care te-a deranjat niște ani de zile.

Spre exemplu, una din aceste situații este a unei cliente dragi cu care am lucrat, pe care o irită extraordinar de tare când soțul ei bea câte un pahar, două de vin. Nu se îmbată, dar bea ce își schimbă comportamentul. Și cum această doamnă are mai multe idei negative asociate cu ideea de a bea din experiența cu tatăl ei, îl judecă pe soțul ei pentru faptul că bea, chiar dacă nu are comportamentele neapărat manifestate față de ea într-un mod negativ.

Aceste mici judecăți, faptul că soțul bea și schimbă comportamentul și schimbă energia au fost atât de des manifestate încât ele s-au transformat în artrită reumatoidă. Și frica care este legată de asta este de fapt frica pe care această doamnă a înregistrat-o în relație cu tatăl ei atunci când tatăl ei a băut și atunci când tatăl ei a făcut ravagii, când a abuzat.

Deci frica își are cauza în relația cu tatăl și în durerile pe care le-a înregistrat în relație cu tatăl. Ei îi era teamă ca soțul ei, prin băutul pe care îl face să nu ajungă de la un  pahar de vin la același comportament ca tatăl alcoolic. Deci practic experimenta teama din nou și din nou. Iar inflamația a venit din faptul că încerca să suprime acea exprimare a fricii.

Am lucrat cu oameni care doreau să aibă dreptate și nu dădeau drumul la dreptatea lor. Și știi, probabil de aici vestita vorbă din popor: „Vrei să ai dreptate sau vrei să fii fericit?”

Scleroză multiplă.

Deși legătura este complexă, stresul cronic poate avea un impact asupra evoluției sclerozei multiple potențiale, influențând și recidivele și progresia bolii. În situația de scleroză multiplă, când te gândești la simptomele fizice și la imposibilitatea de mișcare, acestea pot avea legătură de corp cu frica, la frica de a nu putea, de a nu te putea mișca din momentul acela de frică. Așadar, într-o situație de genul acesta, mă duc și echilibrez momentele de frică care au condus la îngheț și la atașament foarte mare de anumite povești pe care ți le spui.

Am lucrat cu o persoană cu scleroză multiplă și atașamentul foarte mare pe care îl avea era legat de fiica ei și de frica de a nu umili public și face de râs.

Tiroidita Hashimoto.

Stresul cronic poate afecta funcționarea sistemului imunitar și poate influența evoluția bolilor tiroidiene autoimune, cum ar fi tiroidita Hashimoto. Fiind o boală autoimună, are legătură cu judecata de sine și nespusele lucruri, așa cum ai vrea să le ai, nu așa cum le ai de fapt.

Apropo, legat de stres și faptul că nu manifești ceea ce ai vrea, să știi că atașamentul față de varianta ideală joacă un rol foarte important aici.

Un studiu relevă că frica cronică poate contribui la producția crescută de citokine pro-inflamatoare, substanțe chimice implicate în răspunsul inflamator. Inflamația cronică poate fi asociată cu diverse probleme de sănătate și poate afecta sistemul imunitar.

Legea escaladării euristice spune că impunerea ordinii generează haosul. Este o lege care își are originea în teoria jocurilor și în matematică și care, în esență, spune că cu cât mai mult vrei un lucru, cu atât mai mult vei obține opusul.

Când vorbim despre echilibrarea fricii, vorbim despre echilibrarea durerilor din trecut, despre atașamentul de ceea ce prețuiești și despre judecata față de lucrurile pe care nu le vrei în spațiul tău și vrei să le eviți.

Recapitulând cauzele fricii, aceasta apare ca să te protejeze, să nu experimentezi o durere pe care ai experimentat-o în trecut. Este percepția că prin simțurile tale vei experimenta mai multă durere decât plăcere, bazată pe una sau mai multe experiențe din trecut.

De ce îți este teamă de abandon? Suspectezi că soțul tău sau soția ta vor avea comportamente prin care pot să pericliteze siguranța relației tale și începi să-i verifici telefonul. Începi să-i verifici e-mailurile, devii suspicios sau suspicioasă, îl întrebi, îi pui prea multe întrebări, îi pui limite ca tu să te simți în siguranță și ca tu să nu te simți abandonat sau abandonată.

Cu cât mai mult încerci să limitezi experiențele partenerului ca să nu producă rană de abandon pe care oricum o ai deja, cu atât mai mari sunt șansele ca el să vrea să se desprindă de tine, pentru că devin idei că el să vrea să se desprindă de tine și să își aibă propriile experiențe și deci să te abandoneze. Deci, cu cât ți-e frică mai mult de abandon și cauți să te protejezi de abandon, cu atât mai mult îl îndepărtezi pe partenerul tău de tine.

Dar singura soluție este să lucrezi pe rana de abandon. Deci, alege calea, riscul și frica. Practic, vin mână în mână și spun în felul următor că dacă ai o rană care nu este echilibrată și ai o frică în prezent, prin frica din prezent, îți vei recrea acea rană din nou și din nou și din nou, până vei depăși nivelul acela și până vei echilibra rana respectivă pe care o ai, până faci un salt exponențial, un salt cuantic în relația ta cu tine, cu durerea ta, cu ura în altă parte.

Pentru că toate sunt percepțiile tale. Și cu cât mai mult încerci să impui celuilalt să te protejeze pe tine, te ții în zona aceea de handicap emoțional în care tu nu îți stăpânești emoțiile și nu îți crești spațiul interior, emoțional și mental ca să poți să trăiești o viață împlinită, ci tu ești mic și îl faci pe celălalt mic ca să corespundă rănii tale nevindecate.

Poate ai avut un accident de mașină care s-a soldat cu anumite răni pe care le-ai avut. Posibil. Echilibrează momentul accidentului cadru cu cadru, atât cât ești capabil să îți amintești de experiența respectivă, până vezi că a existat un echilibru perfect și că viața ta a fost protejată și că nu ai de ce să ai teamă. Dar e foarte important să echilibrezi cadru cu cadru.

Ce înseamnă asta? Înseamnă să mergi în situația accidentului și să iei cadru cu cadru, experiența respectivă și să vezi unde percepi amenințarea și ce te protejează în exact același moment. Și dacă echilibrezi această experiență în fiecare moment și faci sincronicitatea și vezi ce percepi, atunci e nevoie să vezi care este opusul, cine manifestă opusul față de tine? Dacă ajungi la echilibru vei vedea că îți dispare teama de accident, teama de a avea aceeași experiență.

Cealaltă componentă este cea despre care vorbeam mai devreme: teama de moarte, care poate să vină din trăsăturile admirate la tine. În situația asta povestea este aceasta: țin minte că am spus că sunt două surse ale fricii. Una este atașamentul față de ceea ce prețuiești și a doua este disprețul față de anumite lucruri care pot să vină în spațiul tău. De exemplu, teama de un miros neplăcut este disprețul, judecata, adică față de mirosul respectiv.

Când vine vorba despre teama de moarte, este atașamentul tău față de trăsăturile admirate la tine, pe care nu vrei să le pierzi. Și atunci când o persoană are teamă de moarte, de cele mai multe ori lucrez pe echilibrarea trăsăturilor admirate și văd unde persoana respectivă are opusul și ce dezavantaje are pentru trăsăturile admirate la ea, pentru a fi dispusă să echilibreze trăsăturile admirate la ea. Asta pe de o parte.

Pe de altă parte, sunt cazuri când trăsăturile pe care le-ai avut le-ai pierdut. Atunci aplic legea transformării și o întreb pe persoană care i-a format o nouă înfățișare în care a apărut trăsătura. O să dau un exemplu legat de asta, legat de îmbătrânire. O persoană percepe că și-a pierdut tonusul muscular și am întrebat ce înseamnă tonusul muscular pentru ea în situația respectivă și a spus că tonusul muscular înseamnă energie și vitalitate. Și am întrebat-o care i-a fost forma în care s-a transformat energia și vitalitatea din tonus muscular. S-a dus încet și a spus că are energie și vitalitate, ca și chef de viață mult mai mare decât avea atunci când avea tonus muscular.

Deci, când faci asta de câteva zeci de ori, vei vedea că nimic nu se pierde, totul se transformă și orice trăsătură percep că ai avut și ai pierdut, de fapt, ea s-a transformat ca atare. Mintea va vedea că și moartea este doar un proces de transformare, nu este un proces de pierdere sau de câștig. Deci, asta a fost legat de teama de moarte.

Acum am primit o cerere specială legată de teama de a naște, teama de a lupta. Cel mai probabil e vorba despre doamne și în situația asta lucrurile pot sta în felul următor: este posibil ca teama de naștere să vină transgenerațional. Poate mama, bunica, străbunica s-au chinuit cu nașterea sau poate au pierdut copiii pe parcursul procesului de naștere sau în sarcină. Și atunci există teamă preluată transgenerațional de acolo. Ce pot să spun este că pot să vindec această teamă transgenerațională, fiind prezentă cu momentele respective, făcând sincronicitatea pe momentele respective. Mintea are capacitatea să facă asta. Nu voi intra în detalii, pentru că este un domeniu nou, pe care îl explorez și am lucrat mai puțin în felul acesta. Am lucrat cu mine în anumite momente în care m-am dus înapoi în viața intrauterină, dar poți să echilibrezi aproape orice.

Și atunci un lucru pe care pot să îl fac este să merg înapoi în momentele respective din care percep că vine durerea, durerea mamei, durerea bunicii, străbunicii care a născut cu multă durere. Din poveștile pe care le știi, să fii prezentă cu momentele respective și să echilibrezi folosind sincronicitatea și să vezi când a fost durere, care a fost forma în care a fost plăcerea. 

Nu uita că atunci când ești prezent sau prezentă cu un moment, toată informația Universului îți este la îndemână și ai certitudine legat de informația de acolo. Ai fi surprins sau surprinsă câtă informație este disponibilă în câmpul nostru, dacă doar ești prezent sau prezentă cu momentele respective. Nu este vorba despre imaginație, este vorba despre prezență și a ști cu certitudine când vine vorba despre teama de a da naștere. 

Poate să fie vorba și despre experiența ta de a fi născută. Există o linie întreagă de cercetare și de terapie care spune că primele experiențe care ar trebui să le echilibrezi sunt experiența nașterii tale și pasajul prin a ieși efectiv în lumea ta din uterul mamei, în lumea ta fizică și acea experiență se spune că este prima experiență traumatică a copilului.

Sunt tehnici de respirație care te duc înapoi în acele momente și în care poți să experimentezi și să echilibrezi acea durere până ajungi să o vindeci. Nu am avut eu această experiență, am citit despre asta, am studiat asta, dar nu am avut această experiență. Ca atare, nu știu să spun cum funcționează și dacă funcționează, dar ce poți să faci cu certitudine este că dacă mama ta sau bunica ta au avut o naștere dificilă, trebui să te desprinzi de câmpul lor emoțional.

Ce poți să faci este să echilibrezi, să le echilibrezi în admirație. Și atunci teama de naștere, care vine odată cu câmpul lor informațional în spațiul tău, te va afecta mai puțin. Un alt mod în care aș echilibra teama de naștere este legat manifestarea feminității tale și de durerea fizică. Mă duc deci  în trecut să echilibrez toate momentele de durere fizică. Dacă e legat de manifestarea feminității, mă duc înapoi în a echilibra momentele dureroase legate de manifestarea feminității. Și atunci sunt mai multe moduri în care pot să abordez teama aceasta de a naște.

O altă teamă pe care o lucrez adesea este atașamentul față de obiective, în special în situațiile antreprenorilor cu care lucrez. De atașamentul față de obiecte am vorbit deja în episodul anterior, în episoadele două anterioare. 

Practic, ținând cont că definiția de bază a fricii este percepția că vei experimenta prin simțurile tale mai multă durere decât plăcere bazat pe experiențele tale din trecut deducem că există un atașament față de ceea ce prețuiești și ți-e teamă să pierzi, dar si o judecată față de lucrurile pe care le disprețuiești și teama de ale câștiga. Și atunci, practic, acestea sunt elementele cele trei la care se poate reduce orice fel de situație în care ai de echilibrat teama.

Apoi, a treia poveste este despre atacurile de panică. Vorbesc aici despre o doamnă care a făcut câteva atacuri de panică. A rămas închisă într-un loc din greșeală și a avut percepția că nu poate să iasă. A început să aibă senzația că se sufocă, că inima îi bate repede și în momentul în care i s-a închis ușa și și-a dat seama că nu o poate deschide și nu poate să fie auzită a început să-i crească anxietatea și să aibă un atac de panică.

Ce am făcut este că am luat moment cu moment situația respectivă și percepția cu percepție. Percepția că s-a închis ușa. „Nu mai am scăpare de aici, nu mai pot să ies.” Care e opusul acestei percepții? În acel moment a găsit opusul. Am întrebat, „Unde ai opusul în același moment în situația respectivă?” S-a lăsat liniștea pe acel moment. Apoi am luat următorul moment de percepție: „M-am uitat la geam și geamurile erau închise.” Ce înseamnă pentru tine că geamurile erau închise? „Înseamnă că nu am aer.” Asta a fost percepția: ” Geamurile închise înseamnă că nu am aer.” Care e opusul faptului că nu am aer? „Opusă faptului că nu am aer, este că am piept deschis și pot să respir, să primesc ce vreau.” 

Foarte bine. Perfect. Cele două sunt opuse și egale. Se compensează următoarea percepție: „Nu mă aude nimeni.” Foarte bine. Ce înseamnă că nu mă aude nimeni? „Înseamnă că nimeni nu mă poate ajuta.” Care e opusul? „Nimeni nu mă poate ajuta în momentul ăla.” Cine era acolo pentru tine?,o intreb. Și a găsit răspunsul.

Astfel am luat fiecare percepție din situația respectivă de a fi închisă și am echilibrat momentul respectiv de atac de panică. Am echilibrat două sau trei momente de atacuri de panică cu ea și s-a redus semnificativ anxietatea ei și nu i-au mai apărut atacurile de panică ulterior.

Al patrulea caz cu care am lucrat ține de anxietatea de performanță. Este un client cu care am lucrat acum multă vreme și voia neapărat să reușească. Percepea că este sub nivelul soția lui și dacă nu reușea să compenseze prin performanță  își pierdea soția. Aceasta era concluzia la care a ajuns după multă muncă și analiză, căci nu a apărut așa, ci apărea ca o anxietate de performanță inițial. Vreau, trebuie să reușesc, dar de ce trebuie să reușești? Am pus aceste întrebări până am ajuns la concluzia că, în percepția lui, și-ar pierde soția dacă nu este de succes.

Și atunci ce am făcut în situațiile astea este că ne-am dus la cauză și am echilibrat-o pe soție în admirație. Adică am văzut care sunt trăsăturile admirate ale soției, care este forma în care le are și el, ce dezavantaje au trăsăturile admirate la soție astfel încât să nu mai aibă teamă că le pierde. Asta este cauza cauzelor după care ne-am dus în situațiile în care a eșuat și nu a avut succes și am văzut, conform ierarhiei valorilor lui, unde a avut succes, în același timp, în valorile lui. Și la fel am făcut și pe situații de succes, reușins astfel să vadă unde a avut eșec până mintea lui a văzut că succesul și eșecul sunt un joc între valorile tale și că de fiecare dată ai succes și insucces în egală măsură.

 Și totul ține de valorile tale. Asta plus echilibrarea soției în admirație, a distrus anxietatea de performanță și a transformat omul acesta în cineva ce își îmbățișează cu libertate destinul și nu mai lucrează din frică, ci di pasiune si dedicare.

Acum, în încheiere, aș vrea să spun câteva lucruri foarte importante legate de frică și de teamă. Unul dintre cele mai mari cadouri pe care poți să ți-l faci este să trăiești fără teamă, pentru că teama este cea mai mare piedică pentru a fi tu însuți/însăți. Și te rog să notezi propoziția asta. Cel mai mare cadou pe care poți să ți-l faci este să trăiești fără teamă. Pentru că atunci când trăiești fără teamă, îți îmbrățișezi cu adevărat destinul.

Deci acele lucruri care te duc către teamă, este vital să le echilibrezi, pentru că te împiedică pe tine să gândești mare, să ai o viziune mare, să planifici mare, să ai, să creezi ceva unic pe lumea aceasta. 

Teama te împiedică să îți asumi unicitatea. Teama te împiedică să fii diferit. Teama te împiedică să faci ceva grandios. Frica este cel mai mare inamic al existenței umane. Din frică alegi să fii mic, alegi să joci la o cincime din potențialul tău. Alegi să trăiești o viață de anxietate în loc să trăiești o viață în care curgi odată cu existența însăși.

Oamenii care nu au teamă au ceva magic în ei, atrag și pot să realizeze lucruri incredibile, au o carismă. Pentru că atunci când nu ai teamă, e ca și cum Universul suflă în pânze și doar trebuie să ai grijă să navighezi pe calea ta și să te menții pe calea ta. Ști, lucruri magice se pot întâmpla pentru tine atunci când nu ai teamă. Mai mult decât atât, dacă poți să-ți imaginezi cum este viața, să te trezești dimineața cu chef de viață, fără frică în corp, să adormi fără frică și să fii una cu viața în manifestarea potențialului tău și în manifestarea unicității tale.

Acum, să știi că nu merge să compensezi teama prin afirmații pozitive sau prin a te încuraja și a spune hai că poți, hai că nu-i așa de grav, lasă că e doar în mintea ta. Nu funcționează așa. Chiar trebuie să mergi să faci munca aceea de echilibrare și să echilibrezi durerile din trecut, să echilibrezi atașamentele față de obiective, să echilibrezi acele lucruri pe care vrei să le eviți și în felul acesta să îți echilibrezi fricile.

Din păcate, nu funcționează să suprascrii doar cu afirmații pozitive frica sau fricile tale. Trebuie să faci munca grea. Și atunci ce te invit să faci este să echilibrezi durerile din trecut odată pentru totdeauna astfel încât tu să poți să creezi un destin conform potențialului tău și să fii de neoprit. Și, mai apoi, să reușești să nu ii limitezi pe ai tăi copii în a crede că viața este despre a fi mic și nu a fi magnific.

Leave a comment

error: Content is protected !!