Am început să vorbesc în episodul anterior despre anxietate și frică.
În episodul anterior am pus bazele a ceea ce urmează să îți povestesc în acest episod despre anxietate și frică.
Am vorbit despre diferența dintre anxietate și frică, am vorbit despre frica oamenilor de întuneric și prima apariție de judecată, de bine și rău legat de frica de întuneric.
Am vorbit despre felul în care creierul percepe frica.
Am vorbit despre cum se manifestă frica în corp și am avut o definiție operațională a fricii. Am discutat despre frica în relație cu instinctul și impulsul.
Am să încep cu o scurtă recapitulare.
Definiția operațională a fricii
Frica este percepția că vei experimenta prin simțuri mai multă durere decât plăcere, mai mult minus decât plus, mai mult negativ decât pozitiv, mai multe dezavantaje decât beneficii, bazat pe experiențele dureroase din trecut.
Orice frică are în spate o durere neechilibrată în trecut, adică atunci când în trecut a experimentat mai mult negativ decât pozitiv, mai multă durere decât plăcere și nu mai vrei să repeți acea experiență.
E foarte importantă definiția operațională a fricii, pentru că bazat pe ea vei avea și rețeta de echilibrare a sentimentelor de frică, a emoțiilor de frică.
Frica între instinct și impuls – este important acest subiect pentru că:
Impulsul înseamnă că vei căuta mâncare, vei căuta pradă și teama legat de impuls este teama de a pierde hrana pentru supraviețuire. De aici impulsul de a mânca.
Mănânci și ai impulsul de a mânca ca să poți să îți dai energie, să supraviețuiești sub o formă sau alta. E foarte relevant asta în ceea ce privește îngrășarea.
Instinctul este evitarea prădătorului, evitarea aceluia care vrea să te mănânce și generează teama de a nu supraviețui, teama de moarte. Adică instinctul, frica legată de acest subiect legat de instinct este că îți dă energie suficient de multă încât să te lupți sau să fugi în relație cu un posibil prădător.
Am discutat despre frică și supraviețuire și am discutat despre câteva variante în care poți să înveți frica.
În episodul de astăzi voi vorbi despre cele trei reacții la frică și când le face creierul pe fiecare dintre ele, când le alege creierul pe fiecare dintre ele.
Voi vorbi despre ce determină frica într-o persoană, respectiv care sunt acele simptome după care poți să vezi că cineva are frica în spate.
De asemenea, voi vorbi despre frică și relația fricii și valorilor și cum se manifestă frica diferit în valorile înalte și în cele joase.
Voi vorbi despre câteva frici cu care am lucrat și am să îți spun de unde vin, cum ar fi, de exemplu, teama de autoritate. Voi vorbi despre teamă de necunoscut, dacă există, teama de viitor, teama de a fi criticată, de a nu fi suficient de bun sau bună.
De asemenea, voi vorbi despre frică raportat la cele 7 arii ale vieții și cum poți să identifici frici pe care o persoană le are.
Voi vorbi, de asemenea, despre traume ca și cauză a fricii.
Voi vorbi despre boli autoimune și ce legătură există între ele și frica cronică și voi vorbi despre Legea Escalării Eristice și frică, cum acționează ea, inclusiv la nivel de familie, iar mai apoi am să îți vorbesc despre cum echilibrezi frica și am să îți spun câteva povești despre cum am lucrat cu frica în diferite situații specifice.
Hai să pornim la treabă.
Sper din tot sufletul să-mi ajungă o oră, să pot să pun într-o oră tot ce am de spus astăzi. Poate pățesc iar, ca data trecută, ca la episodul trecut când am avut senzația că reușesc să vorbesc într-o oră tot, și mi-am dat seama că am făcut doar o treime și am vorbit aproape o oră.
Cum îți spuneam, voi începe cu trei reacții la frică și când apar ele sau care este alegerea pe care o faci tu la o scurtă evaluare a minții subconștiente.
Deja știi asta, nu este o noutate că există trei reacții la frică fight, flight sau freeze, adică luptă, fugi sau îngheț.
Sunt cele trei reacții pe care le are o persoană atunci când simte frică.
Lupta și alegerea opțiunii de luptă apare atunci când percepi că ai resursele necesare și percepi că ești mai puternic sau mai puternică decât acel lucru cu care te lupți.
Deci, frica generează reacția de luptă atunci când tu ai percepția că ai putere să învingi acea amenințare care vine către tine.
Dacă vine, de exemplu, o veveriță către tine și vrea o veveriță să te atace, cel mai probabil că te vei lupta cu veverița respectivă, pentru că simți că ai putere să învingi în relația cu veverița. O vei alunga poate cu mătura și te vei lupta cu ea pentru că simți că ești mai puternic decât situația respectivă.
De asemenea, alegi lupta într-o situație în care, de exemplu, în firmă ți-e teamă de o anumită reacție a unui șef și mergi să confunți șeful respectiv pentru că simți că ai cel puțin la fel de multă putere cât are el.
Confruntarea, lupta în contextul acesta poate să fie alegere, pentru că simți că ai putere în tine.
A doua reacție pe care o ai este flight, adică fugi, fugă. Ai reacția aceasta de fugă în situația în care, într-un moment de frică tu percepi că ai resurse mai slabe, mai puține, mai mici decât acel context, acea persoană cu care te lupți.
Dacă, de exemplu, vine un tigru către tine sau un urs către tine, unde știi că nu ai nici abilitățile necesare, nici resursele necesare să te lupți cu tigrul sau cu ursul, cea mai probabilă reacție pe care o vei avea este reacția de fugă. În situația asta, mintea percepe că ai resurse insuficiente pentru a face față luptei și că cel mai eficient pentru supraviețuire vei alege fuga.
Acum, dacă te uiți la situațiile pe care nu vrei să le confrunți, înseamnă că nu vezi unde îți este puterea în contextul respectiv. Percepi că ai mai puțină putere decât situația cu care te confrunți.
Să zicem că eziți să îi spui unui om că nu performează și îți este frică să-i spui că nu performează pentru că va pleca omul și eziți.
Ezitarea asta înseamnă fugă. Nu o să-i spui în mod intenționat omului. Te retragi din situații de genul în care ai putea să-i spui că este incompetent și îl vei răni prin asta sau că nu aduce rezultate, că nu este performant și îl vei răni prin asta,pentru că ți-e teamă că va pleca și nu ai resursele să îl faci pe acel om să stea dacă tu îi spui acel lucru de care îți este teamă, de reacția lui.
Și atunci vei alege varianta de fugă. Nu îl confrunți pe omul respectiv, ci vei fugi din situația respectivă.
A treia reacție la frică este freeze sau îngheț. Este acea situație în care nu ai resursele necesare și nu ai criterii clare după care să decizi ce să faci într-o situație.
Mintea alege varianta îngheț în situații în care nu îți sunt clare criteriile după care să decizi dacă să te lupți sau să fugi sau în situații în care ai percepția că nu știi care sunt resursele de care poți să beneficiezi ca să gestioneze situația.
Gândește-te că ești la un interviu și ți se pune o întrebare la care pur și simplu mintea ta este blank. Nu răspunde nimica. Nu ai niciun răspuns pe care să fii capabil/capabilă să îl găsești în mintea ta, în creierul tău.
Mintea a ales un freeze response pentru că îți este teamă. Nu știi care sunt criteriile după care ești evaluat. Nu știu dacă răspunsul pe care îl dai este bun sau nu este bun.
Deci 1. nu știi care sunt criteriile, 2. nu știi care sunt resursele sau nu ai capacitatea în momentul acela să ai acces la resursele pe care le ai. Pur și simplu nu știi să accesezi resursele pe care le ai. Ai neclaritate legat de resursele pe care le ai.
Recapitulez 3 reacții la frică, luptă, fugă sau îngheț.
Lupți atunci când percepi că ai resursele să învingi.
Fugi atunci când percepi că nu ai resurse suficiente și fugi.
Freeze se întâmplă atunci când nu ai claritate legat de criteriile după care să decizi și nu percepi că e clar după ce criterii să îți alegi resursele și care sunt resursele pe care poți să le folosești în situația respectivă. Deci, practic, freeze apare într-o situație de confuzie mentală.
Bun, acum de ce sunt importante cele 3 reacții? Și aici intervine ce obișnuiește să spună Ștefan în situațiile acestea. El spune „Dacă ți-e teamă, înseamnă că nu ți-ai făcut treburile ca lumea.”
Dacă ți-e teamă, de exemplu, în situația în care un om ar putea să plece când tu îi spui că nu aduce rezultatele care ar trebui să le aducă sau îți este teamă că va pleca pentru că îl critici, înseamnă că tu nu ai făcut cum trebuie toți pașii de contractare și aliniere cu el și în acești pași nu ai inclus și ce se întâmplă dacă el nu aduce rezultatele pe care ar trebui să le aducă (omul acesta la care ai vrea să îi spui că nu aduce rezultate eficiente).
Și atunci ce înseamnă să faci contractare și aliniere? Înseamnă să pregătești tot planul de discuție cu persoana aceasta. Să îți faci temele tu ca angajator, ca antreprenor.
În momentul în care faci contractarea și alinierea cu el să îi spui foarte limpede ce urmează să se întâmple dacă el nu are rezultatele pe care tu te aștepți de la el.
Și ai să îi spui așa: Pasul 1.
Îți semnalez și îți spun „Uite, rezultatele acestea sunt sub performante. Știi care sunt standardele la care trebuie să corespunzi 80%? Tu ai făcut 60%. Ce ai de gând să faci între 60% ca să ajungi la minim 80%? Și dacă după o primă asemenea intervenție nu se îmbunătățesc rezultatele tale și nu ajungi cel puțin până la 70%, atunci mai avem o discuție. Iar dacă după a doua discuție tot nu ajungi la 80%, atunci va trebui să ne despărțim.
Și în felul acesta, ca să eviți frica și blocajul dintr-un moment viitor, îți faci temele foarte bine de acasă.
Tot în aceste contexte intră și situațiile legale, de exemplu, situații în care îți este teamă să intri într-un proces.
De ce îți este teamă să intri într-un proces? Pentru că nu ai competențele necesare și nu ai cunoștințele necesare în domeniul juridic, în domeniul legal.
Și atunci ce faci ca să îți faci tema din timp și ca să poți să previi situația de frică?
Te duci și vorbești cu 1, 2, 3 avocați, le expui situația cu care te confrunți, vezi care sunt opțiunile tale, vezi ce poate să meargă prost și faci un plan de contingență pentru ce poate să meargă prost.
În acest fel, prin acțiune elimini frica.
Lucrez, de asemenea, cu adolescenți care sunt în freeze mode, adică ajung la varianta asta de îngheț mental, pentru că nu știu ce să facă cu viața lor și sunt atât de blocați că nu fac nimic.
„Mi-e teamă să mă duc la un interviu. Îmi e teamă să fac X sau Y lucruri”.
Adevărul într-o situație de genul ăsta este că, cel mai probabil, există conflict între ce vrea copilul adolescent și ce vor părinții pentru el, asta pe de o parte.
Pe de altă parte, ei nu știu care sunt criteriile după care să aleagă și intră într-un freeze response, plus le este teamă de eșec pentru că au fost criticați în trecut legat de eșec.
Ca atare, dacă ești într-o situație de genul ăsta de freeze response cu un copil adolescent de-al tău cel mai bine este să îl încurajezi să aibă experiențe și să facă greșeli.
Să îl încurajezi să facă greșelile pe care poate să le facă acuma. Și în felul acesta, pentru că nu mai are presiunea de a fi perfect, va putea ieși din freze response. De asemenea, poți să îl ajuți să își clarifice criteriile după care alege un job.
1. Odată îi dai posibilitatea să greșească, nu trebuie să fie perfect.
2. Îl ajuți să își clarifice criteriile după care să aleagă un job și după care să rămână într-un job până se clarifică ceea ce își dorește de la viață.
Deci cele trei reacții la frică: fight flight și freeze – luptă, fugă sau îngheți – le avem cu toții, fiecare dintre noi.
Gândește-te doar că atunci când alegi situația de luptă, ai percepția că ai resursele necesare și puterea necesară să învingi. Merită să îți pui întrebarea dacă în situația respectivă e nevoie cu adevărat să scoți tunurile din frică sau poți să îți dozezi energia mai bine în situația de fight, în situația de luptă.
De exemplu, simți o amenințare din partea concurenței că iau anumite măsuri prin care tu îți pierzi clienții. Ai percepția că ai resursele necesare și poate te gândești să pui tunurile pe ei.
Întrebarea este merită să faci acest efort sau există mijloace prin care să poți să lucrezi mai degrabă strategic?
Pentru că fight-ul este o reacție. Lupta este o reacție.
Când ai o reacție, gândește-te că corpul capacitează resursele tale, inclusiv adrenalina se declanșează atunci ca să ai mai multă putere. Dar asta funcționează pentru termen scurt, nu funcționează pe termen lung.
Așa că dacă îți alegi o luptă ca reacție la frică gândește-te că funcționează pe termen scurt și poți să ai un sprint, dar nu poți să ai un maraton în felul acesta.
Și dacă, de exemplu, am dat situația cu concurența, merită să te gândești dacă îți folosești energia pentru că ai o energie mare la luptă, energia respectivă o folosești ca să te lupți și să reacționezi sau o folosești strategic ca să îți construiești și să îți solidifici afacerea și mergi raportat la obiectivele tale, nu la ce face concurența, pentru că ceea ce face concurența e un detour.
Cealaltă variantă, de fugă, este de asemenea, o reacție. La fugă înseamnă și aici, că nu ți-ai făcut temele cum trebuie.
Mergi înapoi și îți faci temele și faci o planificare, inclusiv un plan de contingență la ce se întâmplă atunci când nu ai rezultatele pe care vrei să le ai. Ce se întâmplă atunci când planul nu merge bine? Și faci un plan de contingență. Asta este acțiunea strategică la ce faci atunci când îți vine să fugi.
Fuga este din nou o reacție. Nu rezolvă problema. Amână problema.
E ca și cum îți bagi capul în nisip și aștepți să treacă pericolul, mai apoi să scoți capul din nisip. Dar în felul ăsta mintea nu învață că ai puterea, ci învață că e ok să nu ai puterea și să te ascunzi.
Dacă îți faci planul și acționezi strategic în felul acesta, nu reacționezi, ci de fapt, îți iei puterea în propriile mâini.
În situația de freeze ce poți să faci cel mai bine, ca să ieși din situația de freeze și să nu reacționezi, freeze-îngheți fiind o variantă de reacție, este să îți clarifici criteriile și să îți inventariezi resursele și de acolo să acționezi strategic.
Acum, problema cu cele trei reacții este că toate reacțiile acestea vin de la amigdală, adică de la creierul a cărui rol este supraviețuirea și ai nevoie să ți temperezi puțin mintea ca să poți să ajungi la neocortex și să îți irigi neocortexul, să începi să vii cu alternative reale pentru frică.
Dar în momentul în care frica este la cote mari, atunci pur și simplu creierul tău funcționează pe modul de supraviețuire, se activează amigdala creierului și nu neocortexul prefrontal.
De aceea este esențial să poți să echilibrezi frica. De aceea, este esențial să mergi în trecut, să echilibrezi durerile din trecut, conform definiției operaționale, care stau la baza fricilor tale.
Și îți reamintesc încă o dată, așa cum am spus și în celălalt episod, cât este de important să fii fără frică.
Și discutam între episoade cu Ștefan, soțul meu, și aveam o conversație despre care sunt acele emoții care te blochează cel mai mult în creșterea ta. Și crede-mă, cele mai mari piedici ca emoții în creșterea ta sunt fricile: frica de a nu îi dezamăgi pe alții, frica de a nu fi suficient de bun, frica de a nu fi suficient de deștept, frica de a nu corespunde, frica de a fi exclus, frica de a nu fi iubit.
Fricile sunt cele care te blochează cel mai mult în creșterea ta.
Așa că, dacă cumva ai o afacere, te invit să lucrezi pe fricile tale, adică pe durerile din trecut care stau la baza fricilor tale.
Nu poți să fii fără frică și să ai o viziune care să fie transformațională pentru lumea aceasta, dacă nu îți lucrezi fricile din trecut. E un element extrem, extrem de important.
Acum sunt câteva elemente, câteva reacții pe care frica le determină într-o persoană și ți le spun nu cu intenția de a le spune pe toate, ci cu intenția doar de a privi anumite situații pe care oamenii le întâlnesc, cu alți ochi.
Egoismul poate fi determinat de frică. Frica unei persoane de a nu avea suficient: suficienți bani, suficientă energie suficientă iubire, suficientă apreciere. Egoismul poate să aibă în spate frica.
Așa că, dacă cumva trăiești cu o persoană egoistă, merită să adresezi fricile pe care persoana respectivă le are ca să se desțepenească un pic din zona de egoism.
Izolarea poate să aibă în spate frică. Frica de a nu corespunde, frica de a nu fi suficient de bun, frica de a fi judecat. Și atunci ce face persoana respectivă? Se izolează. O persoană care se izolează poate să aibă în spate frică.
Este cazul pe care l-am întâlnit la adolescenții care se izolează și stau și doar citesc, nu ies și nu socializează, care stau și se joacă pe calculator și nu ies, nu socializează cu alții.
Frica determină o reacție de care-pe-care.
Dacă o persoană există, funcționează în varianta asta de ”sau câștig eu sau câștigi tu”, în varianta de Win-Lose, în varianta de „Eu sunt mai tare decât tine. Eu am avut ideea mai bună. Tu nu ai avut idee suficient de bună”, persoana respectivă are în spate frică.
Am lucrat cu oameni de genul acesta care voiau să fie mai deștepți, să iasă mai sus decât ceilalți, să fie care-pe-care, să demonstreze că sunt mai buni. În spate există frică.
Dacă cineva trăiește în modul de supraviețuire, există frică. Frică că nu este suficient, frică că nu ai suficiente resurse ca să te hrănești și să supraviețuiești. Frica că nu ai suficientă afecțiune, frica că nu ai suficientă iubire duc la mentalitate de supraviețuire.
Frica determină lipsa siguranței într-o persoană. O persoană nu se va simți în siguranță dacă are frici. Frica că va fi părăsită sau abandonată, frica că va fi respinsă va duce la o trăire în nesiguranță. Persoanele care sunt lipsite de siguranță au multe frici, adică multe dureri nerezolvate în trecut.
De asemenea, ce determină frica? Că ceva ți se poate întâmpla.
De ce? Pentru că nu ai trăit într-un mediu safe (sigur) în trecut și mintea te atenționează și te avertizează, poate cu sirene în cazul în care nu este nevoie, că există o amenințare, că ceva ți se poate întâmpla. De ce? Pentru că durerile alea mari din trecut vrei să le eviți cu orice fel de preț.
Frica determină ca reacție faptul că lași ușor de la tine și cedezi ușor. Ce se întâmplă în situația asta este că ți-e teamă să pierzi aprecierea, atenția, iubirea, prezența unor persoane și preferi să lași de la tine să cedezi.
De asemenea, tot frica de conflict, pentru că conflictul determină plecarea a cuiva sau ceva dureros în existența ta, va determina că lași ușor de la tine. Cedezi ușor, nu te prioritizezi pe tine pentru că vrei să faci pe plac mai mult altora.
Și acesta este un comportament determinat de frică într-o persoană, faptul că îi prioritizezi pe alții și nu te prioritizezi pe tine. E foarte important asta și are o legătură directă cu stimă de sine scăzută.
De asemenea, determină riscul de izolare de lume și să îți restrângi foarte mult lumea ta. Să trăiești într-un cerc foarte îngust este determinat de frică.
Dacă te uiți la persoanele vârstnice, persoanele vârstnice au aceleași trasee, nu se abat de la traseele lor și flexibilitatea lor scade. De ce? Pentru că își restrâng mult lumea, rămân cu lucrurile familiare, cunoscute și asta înseamnă efectiv îmbătrânire, nu dezvoltă noi circuite neuronale, rămân în același spațiu în care ei se simt în siguranță.
De ce? Tot din cauza durerilor neechilibrate din trecut. Frica determină pe termen lung anxietate, paranoia, și aici mergem în alte tipuri de reacții pe care oamenii le pot avea.
Dar frica, în același timp, aduce o serie de beneficii, pentru că scopul ei este să te țină viu, să te țină alert, să poți să prevezi ce se poate întâmpla și să poți să reacționezi la ce se poate întâmpla.
Așa că iată câteva beneficii ale fricii:
1. Vezi riscurile mai repede.
Dacă ai frică și ai o tendință la a recurge la frică, vezi riscurile mai repede, ce poate să meargă mai prost. Și așa, de exemplu, alegi cu mai mare precauție locurile în care mergi, oameni cu care interacționezi, oameni care ar putea să te păcălească, îi citești mai ușor.
2. Frica are ca scop să te mențină în siguranță și pentru asta îți dă un dar incredibil, și anume să vezi riscurile mai repede.
Dacă vezi riscurile mai repede și ești smart faci planuri de contingență pentru ele, adică faci planurile de prevenire a acelor situații sau ce se întâmplă dacă se întâmplă situația respectivă de care îți este frică.
3. Frica te ajută să înțelegi mai repede temerile celorlalți și să răspunzi la temerile celorlalți încă înainte ca ei să se gândească la ele sau ei să le adreseze.
De exemplu, această tehnică poate fi folosită foarte bine în interviurile de angajare, acolo unde tu ești cel care spui ce poate să meargă prost și răspunzi efectiv la temerile persoanei respective și vii cu soluții la temerile persoanei respective. E un loc în care poți să aplici acest beneficiu al fricii că înțelegi mai repede temerile celorlalți.
4. Faptul că ai frică și înțelegi mai bine temerile celorlalți, te ajută să-ți înțelegi mai bine copiii. Dar dacă nu îți echilibrezi frica, copiii îți vor prelua frica. Asta fără doar și poate.
Și am văzut foarte multe situații în care părinții aveau frică de a face anumite lucruri, de a se expune în diferite contexte și ca reacție copiii oglindeau această frică prin prin faptul că nu mergeau să se joace cu alți copii, nu mergeau să se cațere. Copiii îți oglindesc foarte repede lucrul ăsta.
5. Un alt beneficiu al fricii este că răspunzi cu empatie la reținerile și fricile altora și știi să le gestionezi foarte bine.
Poți să recunoști mai repede tiparele, în special cele care sunt amenințătoare și cele care te susțin. Din nou, vine tot din frica și din expunerea la situații dureroase din trecut.
6. Frica determină capacitatea ta de a simți, de a percepe când ceva nu este așezat sau aliniat, când ceva este potențial periculos și reacționezi rapid la asta. Deci simți când ceva e off.
Frica și experiențele dureroase din trecut determină această capacitate a ta de a simți că ceva nu este în regulă. De multe ori, de exemplu, asta se întâmplă într-o relație de cuplu, când unul înșeală și celălalt simte că ceva nu e în regulă, că se poartă diferit, el sau ea, cel care înșală. Și ai o presimțire, deși nu ai dovezi clare pentru asta. Frica este cea care de fapt îți semnalează că ceva nu este în regulă, nu este așezat.
7. Dacă ai frică, ești mai precaut și te arunci mai greu la pași mari, la a face lucruri mari. Poate să fie un beneficiu asta, poate să fie și un dezavantaj în egală măsură.
8. În general, dacă ai frică, reacționezi mai repede pentru că ai prevăzut ce poate să meargă prost. Asta este iar un avantaj.
9. De asemenea, dacă folosești frica în mod smart, poți să faci un plan de backup dacă ceva merge prost.
Acum, vezi și tu, frica își are beneficiile ei. Problema cu frica este că nu poți să creezi ceva spectaculos în viața asta din frică.
Frica o folosești pentru ca să treci de momentul de supraviețuire și pe urmă dacă îți închizi rănile din trecut, le echilibrezi rănile din trecut care stau la baza fricii, ești liber să crești fără teamă.
Dacă însă nu îți echilibrezi durerile din trecut, vei fi dominat de frici în ceea ce faci zilnic, zilnic. Și nu exagerez când spun zilnic. Pentru că te gândești ce ar putea să meargă prost și în loc să te gândești la cum facem să creștem, te gândești la ceea ce ar putea să meargă prost.
Acum aș vrea să vorbim despre frică în relație cu valorile. Și aici este un element extrem, extrem de important, pentru că frica este diferit percepută în valorile înalte și valorile joase.
Îți reamintesc, dacă nu ai ascultat până acum materialele mele despre valori, că valorile sunt lucruri concrete pe care le faci, care se văd în viața ta.
Valorile sunt lucruri concrete pe care le faci, adică sunt lucruri care sunt observabile, pentru că cineva dacă se uită la viața ta, vede că faci acele lucruri.
Spre exemplu, sănătatea poate să fie în valorile tale și acest lucru se vede că: faci cumpărături de la magazine bio, eco sau de la raionul bio, mergi la sală, mănânci salată, seara, bei multă apă, faci sport de 3 ori pe săptămână. Se văd acțiunile tale.
Familia este o valoare pentru tine dacă ai acțiuni legate de familie, în comportamentele tale, adică: petreci timp cu familia, te joci cu copiii, ieși la date night cu soția, te preocupă educația copiilor, mergi să alegi școala, dai telefoane ca să vezi care ar fi cea mai bună școală pentru copiii tăi, te documentezi asupra jocurilor care dezvoltă anumite abilități specifice la copii, îi duci în parc să își dezvolte și aspectul fizic al existenței lor, să se cațere, să se joace. Toate lucrurile acestea se văd.
Valorile nu sunt acele lucruri pe care le dorești să le ai, ci efectiv cum arată viața ta, ca și cum aceasta ar fi filmată și redată fără sonor.
Aceste valori sunt organizate într-o ierarhie a valorilor de la cea mai importantă valoare la cea mai puțin importantă valoare, adică de la acele lucruri care sunt cele mai importante pentru tine.
Spre exemplu, o ierarhie a valorilor poate să fie business, familie, sport, sănătate, grădinărit și așa mai departe. Deci, practic toate activitățile pe care tu le faci sunt organizate pe aceste valori, de la cea mai importantă la cea mai puțin importantă.
Acuma, frica se va manifesta diferit în valorile înalte și în valorile joase. Și acum legăm lucrurile de ceea ce am discutat în episodul anterior.
În situația în care o persoană trăiește în valorile ei cele mai înalte, neocortexul prefrontal este activ. Ca atare, nu trăiești în energia de supraviețuire, ci trăiești în inspirație și în controlul existenței tale, în centrul executiv al creierului tău, și în situația asta frica apare în felul următor.
Când trăiești în valorile tale cele mai înalte, tu vei fi tentat să îți stabilești obiective din ce în ce mai mari, adică să faci lucruri din ce în ce mai complicate, mai grele, mai complexe, să țintești din ce în ce mai sus.
Uneori, când te gândești la aceste situații, te gândești așa… Ai un un soi de fior, de frică, dar în același timp, în același timp, ai certitudine în interiorul tău că poți să atingi obiectivul respectiv.
Atunci când trăiești în valorile tale cele mai înalte și îți stabilești un obiectiv care te inspiră cu adevărat, dar ți-e și frică un pic, ai certitudine că ai resursele necesare să ajungi la rezultatul respectiv, că vei depune tot efortul ca să ajungi la rezultatul respectiv și frica aceea te incită să faci mai mult. E o frică care te motivează.
Nu cred că avem un cuvânt mai potrivit în limba română pentru acea senzație decât frică, dar e ca și cum spui „OK, voi organiza, de exemplu, un curs la care să vină 1000 de persoane”. E doar un exemplu. „Mă inspiră foarte mult, îmi doresc lucrul acesta, știu că am capacitatea să îl fac, ca atare intru și îl fac”.
Dar pentru că nu preia amigdala frica, ci ești în centrul executiv al creierului, neocortex, și nu ai tot sistemul hormonal dat peste cap de frică ca să te ducă la luptă, fugi sau freeze, practic tu funcționezi la nivel de performanță înaltă acolo, și nu e frica cea care te domină, ci e frica cea care te motivează.
Pentru mine acest lucru s-a întâmplat atunci când a fost vorba despre public speaking și prima experiență pe care am avut-o legat de public speaking a fost când mi-am făcut practica la pedagogie. Am făcut modul de pedagogie la școală și am făcut practică la pedagogie.
Am avut clasa mea, ora mea de predare. Cred că am predat psihologie, nu mai sunt sigură, la clasa a 9-a și a fost o senzație incredibilă de mix între frică și sunt menită să fac lucrul acesta. Mai apoi am avut diferite oportunități de public speaking și mi-a fost frică de ele, dar ceva mă atrăgea în același timp. Era o modalitate prin care eu pot să-mi comunic mesajul și deși lucrul acela crea frică în mine, nu mă puteam opri să nu mă duc să îl fac.
Deci frica a fost un factor de motivare și dacă ar fi un alt cuvânt în limba română sau în limba engleză, aș vrea să pot să înlocuiesc frica cu alt cuvânt aici. E un soi de teamă care te motivează.
Deci, atunci când trăiești în valorile tale cele mai înalte, stăpânești domeniul respectiv, îți vin idei, tu îți stabilești obiective care sunt din ce în ce mai mari, vezi că ai resursele pentru asta și mintea funcționează în telencefal, în neocortex, adică în centrul executiv al creierului, și ești stăpân pe propriile tale gânduri.
În contextul acela, unda respectivă de frică de fapt te motivează pe tine și te ține prezent cu mintea, în situația respectivă, în obiectivul pe care vrei să-l atingi.
E ca și cum te gândești la afacerea ta și spui „OK, la anul vreau să ajung la 10 milioane. Este din interiorul meu. Știu că e adevărat obiectivul acesta pe care mi-l stabilesc. Mi-e frică un pic de el, dar mă inspiră extraordinar de mult. Și zi și noapte mă gândesc la asta”.
Nu gândești din supraviețuire, nu gândești cu amigdală, respectiv nu reacționezi din amigdală, ci rămâi în neocortexul prefrontal.
Deci, în momentul în care tu trăiești în valorile tale cele mai înalte, nu că nu există frică, dar există o frică care te susține să crești exponențial și este o frică care te menține prezent, alert acolo și reușești cu adevărat să îți capacitezi resursele interioare pentru a-ți atinge obiectivele respective.
Acum, când trăiești în valorile tale cele mai joase nu ai focus, disciplină, prezență, certitudine. În momentul în care îți stabilești un obiectiv în valorile mai joase sau îți dă cineva ceva de făcut în valorile joase, nu ai certitudine că ai resursele necesare. Iar dacă tu nu ai certitudine că ai resursele necesare, nu te vei lupta pentru că ții minte din definiția de fight-flight-freeze, la luptă percepi că ai resursele necesare.
Dacă ești în valorile tale cele mai joase, nu te vei lupta pentru că percep că nu ai resursele necesare. Vei abandona, care poate să fie fugă, sau vei rămâne înghețat și vei spune nu știu cum să fac sarcina respectivă. Nu știu, pur și simplu nu știu, pentru că nu ai claritate legat de criterii și nu ai claritate legat de resursele care sunt la îndemâna ta.
Atunci când trăiești în valorile tale cele mai joase, nu ai certitudine, nu ai certitudine, nu trăiești în neocortex, adică nu va fi irigat neocortexul prefrontal. Adică centrul executiv al creierului, care capacitează toată mintea ta și tot corpul tău ca să poți să acționezi strategic e închis. Nu este operațional sau nu ești 100% operațional.
Ce îți rămâne să reacționezi este centrul limbic al emoțiilor și amigdala creierului, adică cele două creiere care sunt mai primitive decât neocortexul prefrontal.
Asta înseamnă că atunci când trăiești în valorile tale cele mai joase, vei avea volatilitate mare, vei avea emoții și vei avea frică.
Aici este situația aia în care oscilezi între „mi-e frică să fac un lucru, da, hai că poți”, „nu știu cum să îl fac, da hai că găsești soluții”. Și există dialogul acesta de oscilație între pot și nu pot, de încurajări, renunțări și așa mai departe.
Deci, în valorile tale joase ai volatilitate emoțională, nu ai certitudine și în valorile tale cele mai joase vei simți cu adevărat acea frică care te blochează și care te determină la o reacție de luptă sau fugi. În valorile tale joase, când trăiești în valorile tale joase, atunci vei simți frică.
Și acum o să spui că bine, bine, dar ce facem în viața reală în care trăiesc în valorile mele cele mai înalte, dar apar situații în viață care nu țin de valorile mele cele mai înalte și trebuie să le gestionez.
Cum ar fi, de exemplu că valoarea cea mai înaltă a mea este dezvoltarea business-ului. Nu, nu e adevărat. Vorbesc de un client. Deci valoarea cea mai înaltă a unui client este dezvoltarea business-ului. Și într-o situație în care el se preocupă de dezvoltarea business-ului, apare o amenințare de proces legal de la unul dintre angajații persoanei acesteia. Și simte frică în relație cu asta.
Această persoană trăiește în valorile ei cele mai înalte dezvoltarea business-ului și apare acest challenge, această provocare de un angajat îl dă în judecată pentru X sau Y problemă. Și clientul simte frică pentru că în domeniul acela legal nu este stăpân pe domeniul legal.
Ce poți să faci în situația asta?
1. Este să vezi cum te ajută în valoarea cea mai înaltă, dezvoltare de business, faptul că ai acest proces, că înveți anumite lucruri cu ocazia acestui proces, că pui stăpânire pe încă un aspect al business-ului care te ajută în creșterea și în stabilizarea business-ului.
Și dacă faci conexiuni între acel lucru, care nu-i în valorile tale cele mai înalte și ți-e frică de el, și afacere, vei avea deschidere, adică valoarea numărul 1. vei avea deschidere mai mare să mergi să te ocupi de problema respectivă și vei avea o reacție de a te lupta în contextul acela sau a lua problema în mâini și a o rezolva versus fugă sau îngheț.
2. Dacă faci conectarea între problema care o percepi ca amenințare și valorile tale cele mai înalte, vei reduce frica semnificativ și vei percepe această experiență ca pe o experiență de empowerment, de împuternicire.
Dacă, de asemenea, apare o provocare în valorile tale cele mai joase, ce poți să faci este să te documentezi care sunt criteriile și să înveți puțin ca să îți stabilești tu criteriile după care poți să alegi pe cineva către care să delegi problema și să stabilești care sunt milestone-urile după care verifici persoana respectivă. Asta este o altă abordare a fricii. Până ajungi la certitudine.
Deci te documentezi, înveți, mergi la 2-3 avocați, vezi care sunt opțiunile tale, îți stabilești care sunt criteriile după care să alegi un avocat către care să delegi această problemă și stabilești care sunt acele touch points pe care le ai pe parcursul procesului ca să te asiguri că merge avocatul către succes în procesul respectiv.
Și așa procesul este delegat. Nu te ocupi tu de el pentru că nu e în valorile tale cele mai înalte, dar l-ai transformat într-o ocazie de învățare.
Acum, câteva frici cu care am lucrat și de unde vin ele.
Sunt povești reale. Nu pot să spun că sunt cu caracter general și de fiecare dată, fiecare frică de acolo vine.
Prima teamă pe care o abordez este frica de autoritate.
Aici, în frica de autoritate, am întâlnit diferite situații specifice în care a fost dezvoltată frica de autoritate.
De exemplu, teamă de autoritate au în general acele persoane care au avut un părinte foarte autoritar și dominant, care i-a pedepsit. Pedepsit poate să fie pedepsit și retras afecțiunea care generează frică, este varianta aceea de instinct de supraviețuire, că pierd afecțiunea și de asemenea, poate să fie și un părinte care a pedepsit fizic copilul. Din nou, nu mai vrea să simtă acea durere, ca atare va evita acel ”prădător” în contextul acesta. Aici, din nou vorbim de instinct de supraviețuire.
De asemenea, tot aici, la teama de autoritate, poate să fie situații pe care părinții le-au avut cu autoritățile. Aici, de exemplu, o problemă transgenerațională: străbunicii cuiva a avut o problemă legală. Aparent au fost acuzați pe nedrept că ar fi furat ceva. Era un funcționar, era un funcționar la stat, străbunicul și au fost acuzați că ar fi furat ceva străbunicii persoanei respective. Și această frică de autoritate a fost resimțită de-a lungul celor trei generații, până la persoana cu care am lucrat. Deci, posibil să vină teama de autoritate și de acolo.
Teama de autoritate poate să vină și din faptul că a fost un moment în familie în care cineva din familie a fost persecutat de autoritate. Vorbim aici de comunism, de exemplu, în care cineva din familie a fost dus în închisoare și a fost persecutat.
Din nou poate să fie o teamă de autoritate, să genereze o teamă de autoritate în situația copilului, acelui acelei persoane și pe urmă a nepoților lui și așa mai departe.
De asemenea, teama de autoritate poate să apară din felul în care ai trecut prin sistemul educațional.
Nu știu cum a fost experiența ta de la școală, dar dacă te-a atins vreodată și te-a durut vreodată că profesorii te-au persecutat, te-au dat afară, ți-au chemat părinții la școală pentru că ai făcut vreo ispravă și ai primit o notă 2 și te-a afectat asta. În situația în care autoritatea te-a pedepsit, și autoritate înseamnă părinți, profesori, preoți, vei avea teamă de autoritate.
Tot teamă de autoritate vei avea și legat de preoți dacă ai primit vreun soi de amenințări, de exemplu, de la bunicii tăi, că ”Ah, să nu știe preotul asta. Ce o să zică preotul dacă află asta?” Și vei avea teamă de autoritate acolo.
Următorul subiect este frica de necunoscut, o frică cu care am lucrat. Mi-e frică de necunoscut.
Există frică de necunoscut. Conform definiției operaționale, noi avem așa: frica este percepția că vei experimenta prin simțurile tale mai multă durere decât plăcere, mai mult negativ decât pozitiv, bazat pe experiențe dureroase din trecut.
Poate să existe frică de necunoscut în contextul acesta? Nu, nu poate să existe.
Și atunci, acum am abordat frica de necunoscut este puțin diferit de cum lucrez efectiv cu frica.
O dată confrunt persoana și o întreb… De fapt, tu știi răspunsurile. Care sunt acele consecințe pe care îți este teamă să ți le asumi?
Pentru că e ca și cum eu știu înspre ce ar trebui să merg, dar… sau înspre ce m-aș duce… dar mi-e teamă să-mi asum acel destin, acea cale, pentru că X sau Y s-ar supăra, pentru că aș dezamăgi, pentru că nu aș corespunde așteptărilor, și aici vin o serie de povești care de fapt trebuie echilibrate ulterior.
Deci, primul lucru pe care îl fac este că îi confrunt pe oameni și le spun „Nu, tu de fapt știi ce vrei să faci și știi înspre ce vrei să mergi, dar îți este teamă să-ți asumi consecințele. Care sunt acele consecințe pe care îți este teamă să le asumi?” Asta este un aspect legat de teama de necunoscut.
Al doilea aspect legat de teama de necunoscut este că te compari cu cineva.
Nu iei o decizie, este un freeze response. Teama de necunoscut te ține în freeze response.
Ce înseamnă freeze response? Din nou, definiție operațională: este că nu ai criterii clare după care să îți evaluezi opțiunile și nu ești conștient de resursele pe care le ai.
Când se întâmplă asta? Când te compari cu cineva pe care îl vezi mai sus decât tine sau îl vezi mai cunoscător, mai competent decât tine. Și atunci vei avea un freeze response și aici.
Dacă, de exemplu, eu îmi doresc să merg într-o anumită direcție, pe care am văzut-o la cineva și admir persoana respectivă, prețuiesc persoana respectivă, dar eu nu percep că am resursele pe care ea le are (definiția operațională pentru freeze response, nu ești conștient de resursele pe care le ai).
Tot în contextul acesta de comparație cu altcineva nu îți sunt clare criteriile după care să judeci lucrurile și ai confuzie. Aici înseamnă că tu ai un alt sistem de valori decât cealaltă persoană cu care te compari, și e normal să fie așa.
Aici apare acest freeze response și frica de necunoscut te blochează. Nu poți să faci nimic pentru că îți este teamă de ce s-ar putea întâmpla.
În situația asta voi echilibra cu persoana respectivă acea persoană pe care o are în admirație, iar în felul acesta dispare această teamă de necunoscut, pentru că vezi care sunt resursele pe care le ai și îți clarifici criteriile. Și în felul acesta am rezolvat problema și am asigurat un salt exponențial pentru persoana cu care lucrez.
Și a treia, cea mai lumească variantă care funcționează la nivel de operațiune, dar nu funcționează la nivel de lucru profund, ca atare nu îmi place să o folosesc, este că inventariez resursele pe care persoana respectivă le are ca să vadă cât de resourceful este și clarific cu ea criteriile legat de cum vrea să arate viața ei în viitor. Asta bazat pe imaginea pe care o are despre sine în viitor.
Adică o las să își descrie cum vrea să arate viitorul ei, dacă nu ar avea niciun fel de condiționare. Vedem care sunt resursele care o duc către acel viitor și vedem care sunt criteriile după care decide dacă ceea ce face o duce către acel viitor care percepe că o împlinește.
Marele risc al acestei ultime variante este să mergem în LaLa Land, adică în zona aceea în care persoana respectivă are fantezii despre cum o să fie când o să fie milionar sau cum o să fie când o să aibă o relație și de fapt nu are valorile care să susțină acel obiectiv pe care îl are. De aceea folosesc foarte rar a treia variantă pe care ți-am oferit-o.
O altă teamă cu care lucrez frecvent este teama de eșec.
Și aici vorbim foarte mult de această teamă de eșec în creșterea business-urilor. Gândește-te un pic că… teama de eșec e o denumire generală, o denumire umbrelă.
În situația cu teama de eșec, avem următorul context: dacă acumulezi mai multă durere decât plăcere legat de un aspect al vieții tale, îți va fi teamă să mergi să gestionezi acel aspect al vieții tale.
Dacă acumulezi mai multă durere decât plăcere legat de relații, îți va fi teamă să îți asumi o relație.
Dacă acumulezi mai multă durere decât plăcere legată de business, îți va fi teamă să îți asumi un business, să faci un business.
Cunosc persoane și am lucrat cu persoane, care au avut afaceri ”eșuate”. Și teama este cele care le blochează în creștere. Au eșuat cu afacerea lor, au acumulat mai multă durere decât plăcere. Pentru că nu există eșec în valorile tale cele mai înalte. Au acumulat mai multă durere decât plăcere și ca atare, nu au mai vrut să crească afacerea sau au închis afacerea.
Și atunci ce lucrez pe o situație de genul acesta, în care ai percepția că ai avut eșec și ai teama de eșec, în situația respectivă inventariem eșecurile din trecut, adică ceea ce clientul consideră ca fiind eșec. Vedem după ce criterii (după ce valori ) judecă acele situații ca fiind eșec și care au fost valorile pe care le-au împlinit cu succes în aceleași contexte.
Adică, de exemplu, cu un client am lucrat pe afacerea lui. În trecut a spus că a avut un eșec în afacere și a trebuit să închidă o afacere. A închis business-ul.
Și am întrebat din ce punct de vedere ai avut un eșec și a spus „din punct de vedere managerial”.
Din ce punct de vedere ai avut un succes raportat la valorile tale în perioada respectivă?
A stat, s-a gândit, s-a gândit și pe urmă a spus „Din punct de vedere relațional. Eu, de fapt, în business am avut relații extraordinare din punct de vedere relațional, a relației cu clienții, a relației cu angajații, eu am avut succes”.
Deci a avut eșec din punct de vedere financiar și din punct de vedere managerial, dar din punct de vedere al afacerii, ca structură de relații ce a reușit să dezvolte cu echipa lui în interiorul firmei și cu echipa lui în exteriorul firmei, în relație cu clienții, a avut de fapt succes.
Cealaltă latură a fricii de eșec este atunci când, din nou, te compari cu valorile altcuiva. Nu o să intervin asupra acestui subiect pentru că l-am menționat la frica de necunoscut.
Deci teama de eșec poate să apară și atunci când te compari cu valorile altcuiva.
La teama de eșec mai există încă un un element important. Teama de eșec poate să fie un simptom foarte bun, care să îți semnaleze că nu ai stabilit obiective în valorile tale cele mai înalte.
Aici o să dau un exemplu legat de stabilirea obiectivelor din business.
Vrei să crești business-ul și pentru creșterea business-ului ai niște obiective operaționale, cum ar fi, de exemplu, o anumită cifră de afaceri, un anumit volum de vânzări pe care vrei să îl generezi. Pentru asta trebuie să ai o echipă de un anumit nivel și pentru asta trebuie să mai ai niște produse.
Tu ai certitudine și în valorile tale cele mai înalte, să lucrezi pe recrutarea și formarea oamenilor și formarea echipei, pe procesele din echipă și pe modul de construire a echipei.
Ai în valorile tale cele mai înalte să dezvolți produse care răspund nevoilor clienților, dar nu ai valorile tale cele mai înalte banii.
Teama de eșec apare ca simptom atunci când îți stabilești obiective care nu sunt aliniate cu valorile tale cele mai înalte. Adică, dacă nu ai bani în valori și stabilești obiective financiare, nu ai cum să susții obiectivul respectiv, și teama de eșec doar îți semnalează faptul că nu ți-ai făcut temele.
Nu ți-ai făcut temele, adică nu ai adus banii în valorile tale și ți-ai stabilit obiective care nu sunt aliniate cu valorile tale.
Aici există o altă serie de lucruri pe care poți să le folosești ca să compensezi teama de eșec:
1. Delegi partea aceasta către cineva care are valorile cele mai înalte banii, de exemplu.
2. Poți să faci linkage de valori, conectezi banii cu valorile tale, respectiv acțiunile care te duc către bani în business, cu valorile tale cele mai înalte.
3. Faci un plan financiar care îl legi de valorile tale cele mai înalte și urmărești planul acela cu un accountability partner.
Nu sunt sau- sau- sau, sunt și-și-și.
Adică, ca să compensezi teama de eșec, în situația în care acesta este un simptom pentru faptul că ți-ai stabilit obiective care nu sunt în valorile tale cele mai înalte, atunci trebuie să le faci pe toate trei.
Teama de viitor este foarte, foarte similară cu frica de necunoscut. Nu o să discut pe subiectul acesta separat de ce am discutat până acum, pe teama de necunoscut.
Nu există teamă de viitor. Este o anticipare a faptului că vei experimenta mai multă durere decât plăcere, bazat pe experiențele tale din trecut.
Și atunci, ce fac în situația asta este că descompun să văd efectiv de ce există teamă, că nu există teamă de viitor. Există teamă de ce vei experimenta. Ce dureri? Și mă duc în trecut și echilibrez cu persoana respectivă durerile din trecut, similare cu cele pe care estimează că le va percepe prin simțuri în viitor.
De asemenea, teama de viitor poate să fie și atunci când există un conflict între valorile tale și valorile altor persoane, și aici, din nou, vine altcineva în admirație, același lucru ca la, frica de necunoscut.
Frica de a fi criticat în ce situații apare.
Frica de a fi criticat, batjocorit, în orice fel, apare atunci când în trecut a experimentat critică care nu a echilibrat-o, adică a înregistrat în mintea ta mai multă durere decât plăcere, legat de situațiile de critică din trecut. Această critică din trecut putea să vină de la părinții tăi. Poate ai avut un părinte foarte critic și vrei să fii perfecționist.
Când nu ești perfecționist, tu te critici pe tine că nu ești suficient de bun și te aștepți, de asemenea, de la ceilalți să te critice, pentru că ai experimentat mai multă durere decât plăcere atunci când ai fost criticat în trecut.
De asemenea, frica de critică poate să apară atunci când ai fost criticat de profesori, s-a râs de tine în fața clasei, de exemplu. Ai avut o nereușită la o olimpiadă, spre exemplu, și ai fost certat de un profesor, criticat de un profesor. Acestea sunt situațiile în care ai înregistrat critică în trecut. Poate te-a criticat un preot sau autoritate religioasă.
Nu contează, ai beneficiat de o critică, adică cineva nu a fost de acord cu felul în care te-ai manifestat și verbal a spus acest lucru despre tine, fie public, fie doar față în față.
Ce trebuie să faci este să mergi să echilibrezi durerile din trecut. Cum faci asta?
Găsești moment cu moment, și asta-i foarte important ce-ți spun acum.
Ca să echilibrezi durerile din trecut, teoretic, ar trebui să echilibrezi toate durerile din trecut. Practic, după principiul 20/80 este good enough.
Ce fac eu, pentru ca să obțin rezultate cu clienții este că identificăm cele mai mari dureri, în situația asta de critică, că suntem la capitolul critică, care au fost cele mai dureroase momente atunci când a fost criticată persoana respectivă?
Și poate să fie o situație în care, în fața clasei, profesorul sau profesoara i-a spus ceva, l-a criticat și a simțit un moment l-a resimțit ca fiind un moment foarte dureros pentru el atunci. Vorbim de atunci, nu de post procesările pe care le face creierul. Și e foarte important, asta. Nu cum gândește mintea de acum, echilibrezi, pentru că mintea de acum o să zică „Ah, aia, nu a fost mare lucru, a fost o copilărie”. Dar tu atunci ai resimțit cu toată ființa ta durerea respectivă. Și atunci ai teama asta de a fi criticat.
Și atunci mergi înapoi în momentele care atunci au durut cel mai mult și faci în esență Legea Dualității și Legea Sincronicități pe momentele respective, adică pe cele 20% momente care au determinat 80% din reacții.
Vei echilibra situațiile de durere punându-ți întrebările:
1. Ce beneficii ai avut atunci și de atunci încolo, în valorile tale cele mai înalte, că ai experimentat situația respectivă, durerea respectivă?
2. Ce dezavantaje ai fi avut în acel moment și din acel moment în valorile tale cele mai înalte, dacă ai fi experimentat varianta ideală?
3. Și, cine a făcut față de tine în același moment opusul egal?
Asta până se liniștește mintea, și inima și tot corpul, și există momentul acela de AHA.
Nu ajunge să peticești și să răspunzi numai un pic, cât să se liniștească mintea.
Trebuie să mergi cu răspunsurile până simți recunoștință. Și dacă durerea a fost suficient de mare, singur nu vei reuși să faci lucrul acesta, ci numai cu ajutor.
Frica de critică am spus, și am vorbit despre frica de critică.
Teama de a nu fi suficient de bun vine din criticile pe care le-ai perceput atunci când ai fost mic și/sau din raportarea la sistemul altcuiva de valori.
Deci teama de a nu fi suficient de bun vine de cele mai multe ori de la un părinte critic sau experiențe de critică din copilărie și de pe parcursul existenței tale.
Ceea ce vei dori să eviți, adică faptul că ai fost criticat, înseamnă că nu a fost perfect, înseamnă că nu a fost suficient de bun ceea ce ai făcut, ca atare, vei dori să eviți situația respectivă din nou, ca atare, nu vei face acele lucruri și te vei bloca în credința că „nu sunt suficient de bun”.
De asemenea, teama că ”nu sunt suficient de bun” vine din raportare la sistemul de valori al altcuiva.
Dacă eu spun că nu sunt suficient de bună, vorbesc de mine aici, Monica Ion, pe social media, este că mă compar cu alții.
Dacă eu, în schimb, îmi găsesc vocea pe social media și îmi găsesc modul autentic de exprimare, nu mai am această problemă și nu mai am teama de a nu fi suficient de bună.
Și atunci ce faci în situația asta, de raportare la sistemul altcuiva de valori?
Atunci când ai teama de a nu fi suficient de bun este că vezi care este modalitatea ta unică de a face acel lucru pe care îl face persoana pe care o admiri. Orice face persoana pe care o admiri, cu care te compari în raport cu care tu nu ești suficient de bun, vezi care este forma în care tu manifești deja acea trăsătură în forma ta unică.
Poate nu este punctul meu forte să fac vânzare pe online, dar este punctul meu forte să fac vânzare prin audio-uri. Și asta este vocea mea, asta este felul în care am descoperit că eu pot să comunic cu publicul meu țintă și să fac vânzare. E doar un exemplu, dar în felul acesta eu nu fac ca alții, ci găsesc modul meu autentic de exprimare. Și pot să fac asta după ce echilibrez persoana cu care mă compar în admirație, văzând care e forma, în care și eu manifest acele trăsături pe care le admir la acea persoană.
Iar partea de critici și echilibrare a criticilor le-am spus mai devreme, deci nu o să revin.
Recapitulez!
Teama de a nu fi suficient de bun vine din criticile percepute ca fiind dureroase din trecut. Ți-am arătat cum poți să echilibrezi asta mai devreme, când am vorbit despre critică și, de asemenea, teama de a nu fi suficient de bun vine din raportarea la sistemul altcuiva de valori. Și ți-am dat rețeta și pentru asta.
Frica de abandon, umilință, respingere, trădare, nedreptate vin din experiențele proprii, plus din experiențele transgeneraționale și setările din naștere.
Acuma, aici intervine o altă poveste, din nou, mai lungă. Toate aceste frici: frică de abandon, umilință, respingere, trădare, nedreptate, pot fi echilibrate în primul și în primul rând folosind sincronicitatea.
Teama de abandon, umilință, respingere, trădare, nedreptate vine din experiențele tale, din trecut când tu ai avut parte de percepție de abandon, umilință, respingere, trădare, nedreptate, care te-au durut.
Și atunci ce vei face este că vei merge în trecut și vei echilibra fiecare din aceste momente. Când zic fiecare e foarte important, fiecare din aceste momente în care ai perceput abandonul.
Îți recomand să iei aceste subiecte pe rând. Poate ai două din cele cinci sau trei din cele cinci frici. Ia-o pe cea care e cea mai mare.
La mine e teama de abandon și am luat teama de abandon și am căutat momentele din trecut în care am avut percepția de abandon. Am luat toate momentele, am făcut o listă cu toate momentele în care avut percepția de abandon și am făcut doar sincronicitate.
Când am avut percepția că cineva m-a abandonat, mi-am pus întrebarea cine m-a ales în același timp, opus și egal la abandonul pe care l-am perceput atunci.
De asemenea, la sincronicitate ai nevoie de asistență, pentru că sincronicitatea e cel mai complex dintre toate Legile Universale ca tehnică de aplicare, cea mai complexă ca tehnică de aplicare dintre toate Legile Universale, ca atare, e cel mai greu de aplicat corect, sincronicitatea.
Dar dacă mergi în momentele din trecut, de exemplu, în care ai avut abandonul și faci o listă cu momentele de abandon și ai văzut că de fiecare dată, atunci când ai avut percepția că ai fost abandonat sau abandonată, a fost cineva care a manifestat opusul egal față de tine, vezi că de fapt nu există abandon, ci că există transformare.
Și dacă vrei să mergi un strat mai în profunzime, pui două întrebări:
1. Ce dezavantaje ai fi avut dacă te-ar fi ales persoana care percepi că te-a abandonat?
2. Ce beneficiu ai avut că te-a ales persoana care te-a ales?
Și aici practic folosești această Lege a Dualității ca să vezi cum lucrurile se întâmplă pentru tine, pentru că nu există o greșeală în Univers.
Imaginează-ți că ai un trecut cu 50 de puncte în care ai fost abandonată, ai avut percepția de abandon și după ce faci pe cele 50 de puncte din trecut, pe fiecare moment, sincronicitatea, vezi că cineva te-a ales. Dar nu e suficient poate asta, ci spui „da, da, dar tot aș fi vrut să mă aleagă acea persoană care m-a abandonat în fiecare din cele 50 de momente separat”.
Atunci vezi ce beneficii ai avut că te-a ales cine te-a ales, în valorile tale cele mai înalte, și ce dezavantaje ai fi avut dacă te-ar fi ales persoana care percepi că te-a abandonat?
Dacă faci asta pe toate momentele din trecut în care percepi că ai trecut prin experiența de abandon, atunci vei vedea că există o ordine perfectă acolo și că există nimic altceva decât un ghidaj al vieții în care practic viața îți arată care sunt acele persoane care te ghidează prin cele care te-au ales și ce au însemnat faptul că te-au lăsat, ce libertate ți-au dat persoanele care te-au abandonat atunci.
La fel vei face și cu umilința. Găsești toate momentele în care ai fost umilit sau umilită și vei defini opusul în fiecare moment.
Vei vedea cine a manifestat opusul față de tine în acel în acel moment și vei pune și celelalte două întrebări: Ce dezavantaje ai fi avut dacă persoana care percepi că te-a umilit ar fi făcut varianta ideală? Și ce beneficiu ai avut că a manifestat varianta ideală față de tine, persoana care a manifestat varianta ideală?
La fel vei face pe respingere, pe trădare, pe nedreptate și în felul acesta poți să echilibrezi percepțiile tale și durerile tale din trecut, care determină teama de abandon, umilință, respingere.
Acum, sunt situațiile în care vin fricile acestea transgeneraționale. Poate teama de abandon este transgenerațională. Poate teama de respingere este transgenerațională sau teama de trădare transgenerațională, conform cu acele experiențe pe care le-am amintit anterior.
Dacă un bunic al tău a fost luat și a fost dus în închisoare pe vremea comunismului, sau dacă vreunul dintre străbunii tăi a trecut prin Holocaust și a pierdut familia, atunci poți să ai aceste frici, și este cumva normal să se transmită transgenerațional. Sunt studii complexe făcute pe transmiterea transgenerațională a acestor răni și dureri.
În situația aceasta, ce poți să faci este să folosești una dintre meditațiile noastre pe care le folosim în programul Putere pe Tocuri (și este accesibil doar în programul Putere pe Tocuri), unde lucrăm la traume cu aceste răni și există instrumente de dizolvare pentru fiecare, inclusiv pe parte transgenerațională.
Ce mai poți să faci aici este să lucrezi cu instrumente pe care le avem tot așa noi, să vezi care a fost lumina pe care au transmis-o din trecut aceste generații care au dus mai departe această frică: frica de abandon, frica de umilință, de respingere, de trădare și așa mai departe.
De asemenea, tot în programul Putere pe Tocuri facem acest lucru într-o meditație pe care lucrăm, dacă nu mă înșel, în ședința 5 sau 6. Este o meditație foarte, foarte puternică, disponibilă doar acolo, în programul Putere pe Tocuri, în care lucrăm și pe partea transgenerațională.
Iar al treilea mod în care poate să apară frica, de abandon, trădare, umilință și așa mai departe, este prin setările din naștere.
Aici în setările din naștere intră epigenetica, adică felul în care părinții s-au purtat cu tine. Și aici imaginează-ți că sufletul tău, pe baza unei frecvențe anume, va alege o casă anume cu care să se conecteze ca și corp fizic, copil al acelei familii.
Casa aceea vine cu anumite setări care sunt predictibile. De ce? Pentru că operăm în termeni de tipare și este predictibil că dacă te naști în familia X, bazat pe tiparele care sunt acolo, vei avea anumite tipuri de experiențe.
Poate vei avea rană de abandon, pentru că mama ta a avut rana de abandon și pentru că va face tot ce ține de ea să nu simți rana de abandon, și tocmai pentru aceea va crea rana de abandon în tine.
Exact cum a fost povestea lui Buddha, care a fost un copil căruia i s-a prezis că fie va ajunge cerșetor, fie va ajunge împărat al lumii.
Și atunci, părinții lui, tatăl lui, ca să îl protejeze și să nu ajungă cerșetor, l-a ținut într-o bulă în care vedea doar tinerețe, doar distracție, doar frumusețe. Nu a perceput îmbătrânirea, nu a perceput moartea, nu a perceput sărăcia. Și tocmai prin faptul că a fost atât de protejat, tânărul Buddha a căutat ce e în afară să vadă despre ce este viața și a fost șocat să vadă despre ce este viața. Și tocmai asta l-a dus să fie cerșetor și împărat al lumii în același timp. Adică prin protecția pe care o dai copilului, de fapt îi creezi experiența respectivă.
Dacă te gândești așa la rana pe care o ai și la teama de a experimenta acea rană, este de fapt modalitatea Universului de a spune că poți să îți iei lumina din acea rană și că în acea rană, de fapt, ai secretul vieții tale, puterea ta de aduce o contribuție semnificativă în lumea aceasta.
Dacă descoperi de fapt care este lumina din spatele traumei sau lumina din spatele durerii și o transformi în iubire și recunoștință, atunci ai ajutat la un salt în căsuța din care te-ai născut, care va fi valabil și înspre viitor și înspre trecut. Și de aceea frica de abandon, umilință, trădare și așa mai departe este doar o modalitate a Universului de a-ți arăta unde este puterea ta.
Dar nu poți să vezi unde este puterea ta dacă spui că tocmai datorită acestei frici am făcut și X și Y lucruri, ci dacă echilibrezi durerile care sunt la baza fricii respective și vezi efectiv care a fost binecuvântarea din spatele durerilor pe care le-ai experimentat.
Nu a fricii, ci a momentelor de abandon. Nu a umilinței, nu a fricii de umilință, ci echilibrarea momentelor de umilință.
Lecția vieții tale e acolo și lumina apare din acea echilibrare, nu din faptul în care spui „Uite câte am făcut eu, pentru că mi-a fost frică de umilință și pentru că am vrut să mă feresc de ea”, ci uită-te care a fost esența de lumină pe care ai descoperit-o în umilință. Dar acest lucru poți să îl faci doar dacă echilibrezi momentele de umilință.
Dacă vrei să compensezi setările din naștere și să nu duci rănile mai departe din familia ta, atunci îți recomand din tot sufletul să lucrezi pe trăsăturile judecate și pe trăsăturile admirate la părinții tăi. Asta înseamnă să îi echilibrezi pe părinții tăi, și pe mama și pe tata, sau pe acele persoane care te-au crescut în primii ani de viață, până în 8 -10 ani ai tăi, să le echilibrezi cu trăsături admirate și judecate.
Asta facem în Putere pe Tocuri pentru doamne și asta facem în Brain Remodeling for Men.
Dacă vrei să afli mai multe detalii despre cum funcționează aceste programe, ce presupun ele, lasă-mi un comentariu ”Vreau să aflu mai multe despre PPT , pentru Putere pe Tocuri”, sau ”Vreau să aflu mai multe despre BRM”, asta dacă vezi că ai niște frici care vin din familia ta și ești pregătit să dai drumul acestor frici, ca să poți să îți crești afacerea și să poți să trăiești o viață împlinită.
Acum aș vrea să spun povestea abandonului și echilibrării abandonului la mine, ca să îți dau și un exemplu concret aici.
Teama de abandon a fost cea mai mare frică a mea și cea mai mare durere a mea de când mă știu. Și nu știu să-ți spun dacă această teamă de abandon a venit după ce m-am născut sau înainte să mă fi născut.
Într-o regresie pe care am făcut-o, mi-am dat seama că am avut această teamă de abandon încă din burtica mamei, pentru că la un moment dat mama, cât a avut sarcina cu mine, s-a îmbolnăvit și s-a pus problema că ar trebui să renunțe la sarcină. Părinții ei, ca să o mențină pe ea sigură ar fi vrut să o mențină evident în viață și să renunțe la sarcină. Însă mama a dorit sarcina.
Nu a fost o chestie extrem de mare și dramatică în familie, dar în regresie am văzut, am simțit că de o parte a familiei nu am fost dorită.
Tata era la București și făcea armata în momentul respectiv. Mama era acasă cu părinții ei și avea această tensiune în casă de părinții ei, care voiau ca ea să fie bine, ea care voia copilul și care o lega de tata prin copil, adică prin mine.
Ei, am echilibrat momentul acela cu sincronicitatea și când am văzut că bunicii nu m-au ales, pentru că mama m-a ales. Când am văzut că bunicii nu m-au ales, m-am întrebat cine m-a ales și am avut un moment de iluminare și de lacrimi în ochi când am văzut că Dumnezeu m-a ales atunci, pentru că m-am născut, am venit în viață, a avut grijă de sănătatea mamei mele. Deci am văzut că Dumnezeu m-a ales atunci. Foarte fain a fost momentul acela de echilibrare, incredibil de fain a fost.
Al doilea lucru pe care l-am făcut cu teama de abandon este că am făcut o listă a situațiilor în care am fost abandonată de la momentul în care mama m-a uitat la grădiniță.
Nu îmi aminteam să fi fost o experiență foarte dureroasă, dar în momentul în care m-am dus înapoi în momentul respectiv și am văzut cât de nepăsătoare era mama că eu am venit acasă singură de la grădiniță și că nu s-a simțit deloc vinovată că m-a uitat la grădiniță, a zis că nu-i mare lucru.
Pentru mine însă era o miză extraordinar de mare, că era ziua specială în care mama venea să mă ia de la grădiniță. În toate celelalte zile venind să mă ia de la grădiniță, de fapt, bunicul meu. Și aia era ziua specială. Și mama a uitat de ziua mea specială.
Când am văzut și mi-am amintit toate lucrurile astea, mi-am dat seama că acela a fost unul dintre primele momente de abandon pe care mi le amintesc. Au mai fost și câteva mai micuțe înainte, dar acela chiar a fost unul important și am echilibrat aceste momente de abandon cu sincronicitatea. Am văzut cine m-a ales pe mine.
Ghici cine m-a ales, raportat la ce fac eu acum? M-a ales educatoarea, doamna Dan. Îmi vin lacrimile și acum. Doamna Dan a stat cu mine până m-a convins că de fapt nu o să vină mama.
De obicei îngrijitoarele stăteau după masa cu copiii. Însă în ziua respectivă am avut senzația că doamna Dan a închis grădinița. Am fost ultimul copil care-i spunea doamnei educatoare „Nu plec, nu plec, că vine mama!”
Și la un moment dat, doamna educatoare mi-a spus: „Monica, mama ta nu o să mai vină astăzi, e prea tîrziu. Știi să ajungi acasă?” Și am zis da. M-a întrebat pe unde merg, i-am explicat pe unde merg. Parte din drum l-am făcut împreună că stătea pe drumul meu către casa noastră și a fost un moment special de conectare cu educatoarea. Iar eu ce fac astăzi sunt într-un fel sau altul, educator/educatoare pentru cei cu care lucrez. Le educ mintea să funcționeze altfel, folosind Legile Universale.
Așa că pe mine atunci m-a ales doamna educatoare și a fost relevant pentru misiunea vieții mele, pentru viața mea a fost relevant.
Apoi am ales momente în care am fost abandonată în relație cu băieții. Știi, aici percepția este nu atât de părăsire, cât de înșelat. Și eu înșelatul l-am văzut ca fiind abandon. Interesul băiatului pentru o altă fată l-am văzut ca abandon.
Ca atare, abandonul a făcut parte din existența mea, odată, pentru că am fost părăsită de băieți, bărbați și în al doilea mod în care am fost înșelată. Din nou, este pur interpretarea mea subiectivă legată de ce înseamnă înșelatul acela pentru mine. Pentru mine a însemnat abandon.
Și atunci am echilibrat și momentele acestea. Din nou, am aplicat Legea Sincronicități și am văzut cine m-a ales în același moment, cine mi-a fost loial în același moment și îmi voia prezența și era prezent fizic, emoțional să se conecteze cu mine, asta a fost opusul înșelatului.
Și am văzut de fiecare dată că a existat o persoană. Am căutat tot sex masculin, nu sex feminin, ca să compenseze pentru faptul că un bărbat m-a abandonat și am văzut cum un bărbat m-a ales și un bărbat a fost interesat de prezența mea .
Și ce am descoperit cu ocazia acestor echilibrări, pentru că vezi de fapt niște tendințe, am descoperit că, de fapt, am fost abandonată din punct de vedere relațional de persoane cu care nu reușeam să fac o echipă bună, și am fost aleasă în același timp de bărbați din punct de vedere profesional.
Majoritatea clienților mei atunci au fost bărbați, majoritatea de departe au fost clienții mei, majoritar bărbați. Astăzi, majoritatea clienților mei sunt femei. Undeva 80-85%. Atunci undeva la 85-90% erau bărbați.
Ca atare, eu am fost aleasă și mi-am dat siguranță pe partea aceasta relațională de business și nu mi-a funcționat pe parte relațională, personală.
În momentul în care am echilibrat lucrurile acestea și am transcens cu adevărat teama asta de abandon, și au fost diferite nivele la care am lucrat asta, am lucrat și săptămânile trecute, dar o transformare mare a avut loc acum vreo 4-5 ani de zile, când s-a schimbat numărul clienților mei și raportul clienților mei. Mai întâi am ajuns undeva la jumate-jumate, iar mai apoi numărul clientelor mele a crescut și a scăzut numărul clienților mei.
Ca atare, s-au restructurat lucrurile în existența mea, după ce am echilibrat cu adevărat rana de abandon, inclusiv profesional. Cam asta a fost experiența mea cu rana de abandon.
Am încheiat capitolul frica și subiectele pe care am lucrat legat de frică. Cam acestea au fost subiectele majore pe care le-am lucrat legat de frică: teama de a nu fi suficient de bun, teama de eșec, teama de viitor, teama de necunoscut și teama de cele cinci răni care te împiedică să fii tu însuți sau tu însăți.
O altă modalitate în care poți să împarți frica pe categorii și o modalitate în care poți să lucrez strategic legat de frică este să te gândești la cele șapte arii ale vieții: mental, vocațional, financiar, familial, social, sănătate și spiritualitate. Și să listezi pe fiecare dintre cele șapte arii fricile pe care le ai.
Prima teamă este legată de mental: teama de a nu fi suficient de deștept.
De exemplu, la mental, care este frica? Este frica de a nu fi suficient de deștept, de a nu avea răspunsurile corecte, de a nu ști suficient. Vorbim aici despre mental, de a nu înțelege anumite domenii.
Îți notezi fricile, vezi care sunt durerile din trecut, vezi care este planul pe care să îl faci pentru a compensa acea frică. Ții minte că frica este un simptom, că nu ai suficientă ordine și atunci ești invitat să înveți, să te documentezi, să crești pe zona respectivă, și îți faci temele de casă. Și în felul acesta efectiv devii liber de frică.
A doua frică este legată de partea profesională, frica de a nu reuși în carieră, de a nu avea succes, de a nu manifesta potențialul tău profesional, de a nu fi apreciat pentru ceea ce faci din punct de vedere profesional, de a nu fi văzut, auzit din punct de vedere profesional.
Din nou, dacă ai frică în zona asta, listezi toate fricile pe care le ai și îți recomand să pornești cu premisa că ai frici în zona asta și să le listezi, iar mai apoi să vezi care sunt durerile neechilibrate din trecut care au cauzat aceste frici, cu cine te compari în situația asta și îți faci echilibrările ca să poți să lași fricile în spate.
Următoarea categorie de frici este legată de teama de a nu avea bani, și aici nu vorbim doar despre bani, vorbim despre orice fel de resurse care duc către supraviețuire.
Teama de a nu avea bani, de a nu avea suficient este o teamă foarte importantă. Iar dacă ai avut în trecut experiențe în care ai avut percepția că nu ai destui bani într-un context social, că nu ai avut destui bani să mergi într-o excursie și toți ceilalți copii s-au dus, și ai avut experiențe de genul acesta, îți notezi frumos fricile de a nu avea suficient, suficienți bani, suficiente resurse pentru supraviețuire, și mergi și echilibrezi durerile din trecut care au creat aceste frici în prezent.
Dacă ai teamă că nu ai suficienți bani, înseamnă că în trecut ai trecut prin momente în care ai avut percepția că nu ai suficienți bani, și mergi și echilibrezi momentele din trecut.
A patra categorie este legată de familie. Frica de a nu avea familie, de a avea sau a nu avea copii, de a avea sau a nu avea partener, frica de a te conecta cu cineva, de a obține și a primi susținere, apartenență la un trib, toate intră aici la frică din punct de vedere familial. Apartenență la un trib, aici mă refer la tribul tău de origine, la rădăcinile tale, la relația ta cu familia ta de origine.
Aceasta este una dintre principalele temeri pe care orice persoană le are. De aceea am creat programul Putere pe Tocuri și Brain Remodeling for Men, pentru că una dintre principalele temeri pe care le are o persoană atunci când vrea să își crească businessul este că părinții nu o să-l aprobe, familia nu o să-l aprobe, nu o să-l susțină, o să-l critice, o să-l excludă, o să-l judece.
Mai mult, au fost situații în care părinții au luat banii copiilor când le-a mers bine, ca atare, copilul are frică că părinții o să-i ia banii, ca atare are frică de familie, că familia nu îl susține, că familia nu îl susține în creștere. Ca atare o altă frică este legată de familie.
Listezi aici toate judecățile pe care le ai în relație cu părinții și admirațiile, și le echilibrezi.
Asta facem în Putere pe Tocuri și în Brain Remodeling for Men, primul și cel mai important lucru. Fără asta nu reușești să ai un salt cuantic în existența ta relațională, în existența ta profesională și în existența ta financiară.
Este un lucru pe care, din punctul meu de vedere, orice persoană ar trebui să facă încă de la nivelul liceului.
Următoarea categorie de frici este legată de aspectul social. Este teama de a fi respins social, de a fi exclus din comunitate.
Aici intră și comunitatea religioasă, aici intră orice fel de comunitate din care faci parte. Teama de a nu avea prieteni, teama de a fi respins de prieteni intră tot aici.
Cum faci aici? Este că îți faci echilibrările și mergi în momente din trecut când ai fost respins, exclus social și echilibrezi situațiile respective ca să nu mai ai teamă în prezent.
De asemenea, la teama de a fi exclus din comunitate, apare mult în comunitățile religioase, am văzut-o, unde, atunci când, de exemplu, divorțezi, nu mai ești primit în comunitatea respectivă, nu mai ești lăsat să fii parte din comunitatea respectivă. E o presiune foarte, foarte mare.
Ce faci în situația asta? Echilibrezi membrii marcanți ai comunității respective în admirație, ca să nu mai ai teama că vei pierde respectul, apreciere, admirația lor.
A șasea categorie de temeri este legată de a nu corespunde fizic. De boală, lipsă de energie, asimetrii fizice, damage fizic, dureri fizice, inclusiv lipsă de frumusețe, adică asimetrie, intră aici, Frica de aceste lucruri.
Mergi în situații din trecut, când ai avut aceste experiențe și le echilibrezi. De asemenea, echilibrezi și persoanele cu care te compari.
Aici, la teama de a nu fi suficient de frumos sau frumoasă, vine foarte mult din comparația ta cu trecutul, din comparația ta cu persoane din viața ta care pot să fie mai tinere sau din standardele care vin din social media sau din media în general, în care vezi doar imagini de doamne frumoase, fără riduri, cu care poate te compari dacă ești expusă la așa ceva sau dacă ești expus la așa ceva.
Și atunci, odată echilibrezi situațiile din trecut când ai avut percepția că nu ești frumoasă. E doar un aspect, dar poți să faci pe orice fel de frică legată de incapacitate fizică, de exemplu. Echilibrezi percepția respectivă și că tu nu ai fost suficient de frumos sau frumoasă în trecut și faci echilibrare pe persoană în admirație.
Vă dați seama că la cât am vorbit deja, e imposibil să mai spun și cum să faci echilibrarea unei persoane în admirație. Dar poate să fie un alt subiect acolo, altădată.
Și a șaptea categorie de frici este frica de a nu corespunde din punct de vedere religios, de a greși față de Dumnezeu, de a fi exclus din comunitatea religioasă, și vorbim aici de teama spirituală, nu de teama socială, a fi pedepsit.
Cum faci aici, ca să compensezi această frică? Este în primul rând prin educație. Îți recomand să citești despre asta nu doar acele cărți care corespund religiei în care ești, ci chiar să te documentezi până îți formezi o opinie proprie despre ce înseamnă relația ta cu Dumnezeu, despre ce înseamnă Dumnezeu în existența ta și despre ce înseamnă alinierea ta cu misiunea ta, cu sufletul tău și cu Dumnezeu.
Și aici aș vrea o singură completare să fac înainte să decid dacă mai vorbesc în sparkul acesta, pentru că mai am încă multe subiecte pe care să vorbesc pe frică. Încă un lucru pe care poți să îl faci aici când vorbim despre relația cu Dumnezeu, este să te gândești în felul următor:
Atunci când tu trăiești în valorile tale cele mai înalte și faci acele lucruri care te împlinesc cel mai mult și nu faci acele lucruri care nu îți dau împlinire, le delegi sau le conectezi cu valorile tale, sunt cele mai mari șanse să corespunzi în relație cu sufletul tău, cu misiunea ta divină și în relație cu Dumnezeu.
Dacă tu trăiești aliniat/aliniată, cu valorile tale, nu vei avea percepție de păcat. Păcatele, sins, înseamnă abatere de la centru și înseamnă abaterea de la centrul tău, de la acele lucruri care ești menit să le faci prin darurile pe care le ai. Și dacă tu te abați de la acest centru, înseamnă că te abați de la calea ta cu Dumnezeu, de la misiunea ta, și înseamnă că păcătuiești.
Nu înseamnă că păcătuiești din punct de vedere a unor cărți, ci că nu faci acele lucruri care onorează darurile tale cel mai mult.
Acum, o persoană care trăiește în valorile ei cele mai înalte și face acele lucruri care sunt aliniate cu valorile ei cele mai înalte, până la nivel de artă, până la nivel de măiestrie, acea persoană Îl găsește pe Dumnezeu prin lucrul pe care îl face.
Nu am crezut că o să spun vreodată că sunt persoane care Îl găsesc pe Dumnezeu prin felul în care fac curățenie, dar vezi că aduc atâta ordine și atâta suflet în casa în care fac curățenie prin faptul că își trăiesc menirea, ceva incredibil.
De asemenea, atunci când trăiești în valorile tale cele mai înalte, ești focusat pe ele și pe cum poți să servești mai bine în valorile tale cele mai înalte, cum poți să ajungi la mai mulți oameni, cum poți să ai mai mare impact, mintea ta e preocupată de asta. Nu-i preocupată de cum să fure, cum să bată, cum să mintă și așa mai departe.
Ca atare, atunci când tu trăiești în valorile tale cele mai înalte și trăiește aliniat cu tine, cu misiunea ta, trăiești aliniat cu Dumnezeu.
Așa că, legat de punctul 7, în afară de educație, cel mai important lucru pe care poți să îl faci este să trăiești această aliniere cu misiunea ta.
Acum, pentru că am vorbit deja o oră și jumătate, am să mă opresc aici și îți propun să mai revin pe subiectul 3, legat de frică, pentru că mai am încă destul de multe teme de abordat în relație cu frica și aș vrea să revin. Așa că din două episoade facem trei episoade până la urmă.
Te rog frumos să-mi lași un comentariu și să îmi spui care a fost cel mai valoros lucru pe care tu l-ai obținut din acest Spark, și de asemenea te rog frumos să îmi lași un comentariu dacă vrei să mai fac al treilea episod legat de frică.
Te îmbrățișez! Aștept să ne revedem săptămâna viitoare cu episodul 3.
