Skip to content Skip to footer

Cum să nu o iei razna într-o lume nebună

În acest Spark am să-ți vorbesc despre sănătate mentală și cum poți să te reechilibrezi singur, lucrând asupra percepțiilor când vine vorba despre aspecte de sănătate mentală. Nu voi vorbi despre toate, doar o parte dintre ele.

Ce e important să știi este că, în urma pandemiei, sănătatea mentală a devenit o preocupare majoră în Statele Unite și, începând cu finalul anului trecut și începutul anului acestuia, este și în Europa. 

Datorită pandemiei s-au accentuat problemele care țin de sănătate mentală. Au apărut mai multe cazuri de stres, anxietate, depresie, nu doar datorită izolării, ci și presiunii mari prin care au trecut oamenii, frică foarte multă și stres extraordinar. Nemaivorbind de faptul că am auzit extraordinar de multe cazuri în care cauza, în situația în care o persoană a fost diagnosticată cu diferite stări fizice și situații fizice, a fost numită ca fiind stresul. 

Mie mi se pare din punct de vedere medical inacceptabil ca să poți să spui la atât de multe boli cum că a lor cauză ar fi stresul.

Dar hai să vedem ce poți să faci tu în contextul acesta. 

Și înainte să intru în detalii, aș vrea să vorbesc puțin mai multe despre faptul că la finalul anului 2022 mai mult de una din cinci persoane în Statele Unite suferea sau trăia cu o boală mentală, definită de ei ca fiind boală mentală. Și peste unul dintre cinci tineri, între 13 și 18 ani, într-un anume moment al vieții lor, fie au fost diagnosticați cu o boală serioasă mentală, fie o au în prezent. 

Deci, unul din cinci tineri între 13 și 18 ani a avut cel puțin o situație de întâlnire cu un diagnostic de boală mentală.

Și întrebarea este, ce cauzează bolile mentale? Și aici o să vină diverse paradigme.

În Statele Unite, studiile făcute de asociațiile și de organizațiile care se ocupă de sănătate mentală spun că sunt cinci cauze majore ale bolilor mentale și afecțiunilor psihice.

Sunt experiențe dureroase, traumatice, din copilărie sau pot să fie situații de abuz din copilărie: abuz sexual, emoțional, fizic, bătăi sau inclusiv să vezi violență în familie, chiar dacă tu nu ai fost afectat în mod direct, fizic, de acea violență.

A doua cauză, spun ei că sunt experiențele legate de alte boli cronice, de cele mai multe ori pe care o persoană le poate avea. Adică afecțiunile psihice apar și odată cu bolile cronice. De exemplu, cancerul sau diabetul. Când o persoană poate să se întâlnească cu o depresie sau cu anxietate foarte mare în situația unei asemenea boli. Ei spun că factori biologici pot să fie cei care determină un dezechilibru chimic la nivelul creierului.

De asemenea, un alt factor este folosirea drogului și consumul de alcool sau senzația de singurătate și izolare. Și ei spun că acestea sunt principalele cinci cauze care determină afecțiuni psihice sau bolile mentale.

Ce înseamnă sănătate mentală? 

Este aspectul emoțional, psihologic și social al stării de bine și afectează modul în care o persoană gândește, se simte sau acționează. 

De asemenea, sănătatea mentală determină modul în care o persoană gestionează stresul, relaționează cu alții sau face alegeri sănătoase pentru ea.

Sănătatea mentală este importantă la orice aspect al vieții, începând cu copilăria, adolescența și până la maturitate. 

Ce s-a întâmplat este că odată cu Covid-ul și cu pandemia, a crescut numărul de cazuri de sănătate mentală deteriorată, datorită izolării și datorită conexiunii mai puternice și conectării mai puțin puternice cu ceilalți, frică accentuată și incertitudine.

Și în Europa, de la finalul anului trecut și începutul anului acestuia, a devenit o preocupare majoră. Dar suntem puțin în urmă. 

Imaginați-vă că la finalul anului trecut, România nu avea departament de sănătate mentală în cadrul Ministerului Sănătății, în timp ce la începutul anului acestuia un studiu făcut la nivelul populației Americii, a dat următoarele rezultate: pentru americani sănătatea mentală este aproape la fel de importantă ca sănătatea fizică, și că alocă timp și energie pentru asta, evident și bani, pentru sănătatea lor mentală, fie că este vorba de meditație, fie este vorba de terapie sau alte modalități care să-i ajute pe oameni să aibă o viață echilibrată.

Ce-am observat eu este după ce ne-am mutat la Londra și Elena a făcut ultimii doi ani de liceu acolo. Am observat din poveștile pe care le spunea ea despre copii că foarte mulți copiii iau medicamente pentru gestionarea stărilor de anxietate, pentru gestionarea stresului, pentru depresiile pe care le au. Și adolescenți, copiii, tineri până în 18 ani, erau sub tratament medicamentos, unii doar medicamentos, alții făceau și terapie, pentru ca să reușească să facă față unui sistem care cerea din ce în ce mai multe de la ei.

Una dintre cele mai mari provocări legate de sănătate mentală este că poartă o imagine extrem, extrem de negativă. 

Dacă mergi la psihiatru, dacă mergi la psiholog, dacă cumva iei tratament pentru depresie sau anxietate, înseamnă că ceva e în neregulă cu tine și că ești nebun. Că nu mergi la psiholog decât dacă ești slab și nu ești capabil să îți gestionezi singur aceste probleme. 

Și pentru foarte mulți acest lucru înseamnă stigmă, înseamnă etichetare socială, înseamnă o anumită slăbiciune care este asociată cu imaginea persoanei. Și, de asemenea, este și percepția că s-ar putea oricând să se întâmple ceva cu tine și să o iei pe ulei.

Acum, aș vrea să vorbim puțin despre aceste cauze ale afecțiunilor psihice. Și vreau să spun că voi vorbi din experiența mea, care e limitată la câteva dintre aceste afecțiuni. Nu am lucrat cu toate tipurile de cazuri pentru că nu au intrat în spațiul meu, dar ce vreau să spun este că foarte multe dintre ele pot fi vindecate fără tratament medicamentos.

Vreau de la început să spun că voi vorbi despre anxietate, depresie, stres, frică și că nu cred că medicamentele în sine sunt rele. 

Cred că fiecare om are datoria să găsească cele mai bune soluții pentru el. Cred de asemenea că, adesea și în cazul afecțiunilor psihice cum este și în cazul bolilor fizice, medicamentele de cele mai multe ori gestionează simptomele, nu rezolvă cauza. 

Și aici aș vrea să vorbesc puțin despre Bruce Lipton și de Biology of Mind sau de Biology of Belief. 

Este un film de multă vreme, de peste 10 ani de zile, pe care l-am văzut pe YouTube, în care Bruce Lipton explică cum, dacă faci un experiment cu o celulă stem și o pui într-un vas petri și îi pui pe lângă celula respectivă o anumită substanță, și faci asta cu substanțe diferite pentru diferite vase în care în fiecare ai pus câte o celulă stem, vei obține rezultate diferite. 

Adică celula stem, care este o celulă cu pluri potențial va putea să meargă înspre a se dezvolta celulă de ficat, celulă de inimă, celulă de țesut adipos, celulă de… Și posibil, această celulă își va schimba funcția și își va schimba rezultatul pe care îl livrează în funcție de condițiile de mediu.

Bruce Lipton spune că acele substanțe pe care le-ai pus în vasul petri, pe lângă celula stem, mediul, substanța respectivă, determină de fapt rezultatul pe care îl are celula, adică în ce se transformă.

La nivelul creierului mediul este dat de percepție. 

La nivelul creierului cum percepi și interpretarea pe care o dai informației venite prin simțuri creează mediul pentru creierul tău. Pentru că creierul, în funcție de ce filtrează din mediu și interpretarea pe care o dă acelor informații care vin din mediu, va percepe mediul ca fiind un loc ostil sau va percepe mediul ca fiind un loc prietenos.

Același mediu pentru persoane diferite pot să însemne lucruri diferite în funcție de experiențele lor. 

Tu și cu mine putem să fim în același spațiu. Dacă eu am avut niște experiențe anterioare dureroase ce le asociez cu spațiul respectiv, voi simți frică în spațiul acelea, iar tu dacă ai asocieri pozitive cu acel tip de spațiu, vei simți stare de bucurie și împlinire, mulțumire.

Deci mediul nu este efectiv ce este în afara noastră pentru creier, ci este felul în care tu interpretezi realitatea. Și acest fel în care tu interpretezi realitatea determină reacțiile corpului tău, inclusiv reacțiile fizice ale corpului tău, după felul în care interpretezi realitatea și-l schimbă imediat. 

Știi situațiile acelea în care te înfurii și roșești, situațiile acelea în care poate ai frică… Toate acestea se bazează pe interpretarea pe care tu o dai experiențelor și evenimentelor din afara ta.

Atunci, acea teorie care spune că la nivelul afecțiunilor psihice cauza este dezechilibrul, un dezechilibru chimic la nivelul creierului, de multe ori, nu întotdeauna, de multe ori acel dezechilibru chimic de la nivelul creierului poate fi reglat prin percepție, dacă-ți transformi percepțiile ce creează acel dezechilibru.

Medicamentele și tratamentele medicamentoase, de obicei compensează pentru această lipsă de echilibru. Ajută să ajungi la un soi de echilibru chimic și mental, dar adesea, dacă această modalitate de lucru nu este însoțită, deci tratamentul medicamentos, nu este însoțit de lucrul cu sine, ca să transformi percepțiile, sunt șanse foarte mari ca din nou să ajungi să ai nevoie de tratament medicamentos.

Încă o dată spun, îmi trimit clienții care au probleme la un diagnostic, la un psihiatru, la tratament medicamentos, pentru că dacă ei sunt în distress extraordinar de mare, oricum este foarte greu de lucrat cu ei și progresele sunt foarte lente. Așa că tratamentul medicamentos ajută de fapt tratamentul și echilibrarea percepțiilor.

Acum, de ce-i foarte important ce se întâmplă la nivel global și de ce sănătatea mentală o să aibă din ce în ce mai mult spațiu în dialogurile noastre și în sumele alocate pentru investiții? Este pentru că din ce în ce mai mult trăim deconectați de noi înșine. Aici vorbesc, pe de o parte, despre a fi departe de natură, pe de altă parte, o deconectare majoră de noi înșine. 

Se întâmplă atunci când facem lucrurile care trebuie să le facem, pentru că așa se cere, pentru că așa dă bine, pentru că așa fac și ceilalți părinți, pentru că așa se face în comunitatea din care faci parte. 

Și cred că numărul mare de cazuri de boli psihice, afecțiuni psihice se datorează acestei deconectări de sine: când percepi că faci acele lucruri care trebuie să le faci și această modalitate de operare determină boală psihică și determină boală fizică.

În momentul în care te realiniezi cu tine și începi să faci acele lucruri care sunt cu adevărat aliniate cu tine, realitatea ta se transformă și apare vindecarea și mentală, și emoțională, și fizică.

Dezechilibrul, cum spuneam, la nivelul creierului, dezechilibrul chimic este dat de percepție, iar această percepție sunt etichetele pe care le pui asupra a ceea ce se întâmplă și acestea te influențează. Nu te influențează chimia creierului per se, ci acest dezechilibru chimic e dat de percepțiile tale și de felul în care tu vezi realitatea, filtrele prin care tu vezi realitatea. 

Această chimie dezechilibrată nu este doar la nivelul creierului, dacă percepțiile tale sunt dezechilibrate, ci este la nivelul întregului organism. Acesta este motivul pentru care foarte multe boli au ca și cauză, numită de medici, stresul.

Ce se întâmplă de fapt este că oamenii trăiesc din ce în ce mai mult departe de ei și departe de valorile lor cele mai înalte și caută să te amorțească cu alcool, cumpărături, Netflix sau alte substanțe ca să facă față la o lume în care percep, din ce în ce mai mult, că nu e ok să fie ei înșiși. 

Cauza pentru care avem atât de multe, una din cinci persoane, afectate de boli psihice sau afecțiuni psihice este pentru că oamenii percep că nu e ok să fie ei înșiși. Nu e ok să facă ceea ce au nevoie să facă, ce-i aliniat cu ei; trebuie să fie într-un anumit fel ca să fie iubiți; trebuie să fie într-un anumit fel ca să fie acceptați; trebuie să fie într-un anumit fel ca să nu fie respinși și așa mai departe. 

Și de asta depărtarea de sine, de fapt, creează acest spațiu în care oamenii devin din ce în ce mai puțin prieteni cu ei înșiși și devin din ce în ce mai apăsați de existența zilnică. Și existența zilnică devine o suferință și de aici, uite, apare anxietatea, stresul și depresia.

Oamenilor le este teamă să acționeze în afara acestui spațiu al aprobării publice și adesea rămân în suferință și nu merg la un psiholog, nu merg la terapie, ci suferă cu boala lor. De multe ori nici nu-și dau seama că sunt într-o depresie sau refuză un diagnostic în zona aceasta si spun, „Lasă că mă descurc eu, e doar o perioadă, trece!” 

Uite așa este și un client cu care am vorbit la un moment dat, am început să lucrăm împreună, aproximativ acum un an de zile și nu a fost încântat că după patru ședințe nu era bine, în contextul în care îi spusesem că, “Știi, e nevoie să dizolvi niște percepții. După o lună o să vezi deja niște rezultate. Dar e un proces, durează 3,4 luni de zile și pot fii înapoi.” Ei, după o lună, a spus că renunță și că se descurcă el. Un an de atunci încolo este exact în aceeași stare. Refuză tratament medicamentos, refuză să ia suplimente, refuză să lucreze cu el și se luptă efectiv cu o boală cu același mindset cu care a creat-o. Foarte dificil de ieșit de acolo.

Acum aș mai vrea să spun ceva foarte important în felul în care gândim noi, românii. 

La un workshop în străinătate cu mulți participanți români. Facilitatorul a remarcat că românii au o anduranță foarte mare la durere și că pot tolera durere mai mare de 3 ori decât alte nații, care, în contextul în care simt disconfort, renunță mult mai repede. 

Sigur că acest lucru are și plusuri și minusuri și poți să spui da, avem anduranță, ne descurcăm și atunci când e greu, nu renunțăm și asta e partea luminoasă. Însă ce spune de fapt acest tipar?  Că, pe lângă latura luminoasă, suntem obișnuiți să suferim și considerăm ca normal să avem cel puțin un pic de suferință. Și dacă te uiți un pic și la baladele pe care le-am învățat în școala generală și în liceu, și te uiți la Miorița, este vorba despre a-ti asuma și a accepta suferința. Nu este vorba despre cum să ieși de acolo, ci cum să ți-o asumi și cum să accepți că aia este.

Am fost un pic surprinsă de acest rezultat, sinceră să fiu, pentru că nu credeam că situația este așa de gravă. 

Acum, am să spun câteva informații despre afecțiuni psihice și despre disfuncții, și am să spun cum pot să fie ele echilibrate. Și acesta este cadoul meu pentru tine cu ocazia faptului că în 10 octombrie este Ziua Sănătății Mentale.


Așa că hai să vedem!

Anxietatea este creată de atașamentul față de un rezultat specific și implicit teama de a pierde acel rezultat potențial. 

Deci anxietatea apare atunci când vrei ceva foarte tare și îți este frică că nu o să obții acel lucru. Ca să poți să echilibrezi această percepție, e important să echilibrezi obiectivele importante care îți creează anxietate.

Dacă nu ajungi la cifra de afaceri pe care o vrei, dacă renunță un client la tine, dacă se întâmplă ceva ce nu e în planul tău ideal și să găsești beneficii pentru situația aceea pe care o percepi amenințătoare, respectiv care sunt beneficiile tale dacă nu îți atingi obiectivul și rămâi la nivelul la care ești și care ar fi dezavantajele tale dacă îți atingi obiectivul respectiv.

Deci, anxietatea este determinată de atașamentul față de rezultatul pe care îl vrei, Ca atare, e important să echilibrezi acel atașament.

Am lucrat cu o clientă pe anxietate legat de obiectivele pe care le avea. Nu putea să doarmă, avea o stare mare de stres în corp și trăia foarte multă anxietate. După șase ședințe clienta era aproape complet la felul ei normal de a fi. 

Și vezi, am acționat asupra percepțiilor. Adică pur și simplu mediul chimic din cap a fost schimbat cu ajutorul percepțiilor. 

În șase săptămâni era bine, dormea. A început să se gândească la cum poate să crească businessul si mai mult în ceva vreme după aceea a și rămas însărcinată, ceea ce arată că era într-un spațiu de liniște interioară.

Frica apare atunci când ai percepția că vei experimenta o durere pe care ai experimentat-o în trecut și care a rămas în corpul tău ca informație. 

Și atunci, frica într-o situație anume se echilibrează în felul următor: odată echilibrezi componenta de anxietate, adică atașamentul față de varianta ideală, cum ai vrea să fie, punându-ți întrebările: Ce dezavantaje am eu dacă obțin lucrul pe care îl vreau? Și ce beneficii am dacă se întâmplă lucrul de care îmi este frică? 

Și al doilea lucru care e foarte important să îl faci este să mergi în trecut, în momente în care ai experimentat acea durere pe care vrei să o eviți acum, când simți senzația de frică, și să mergi să echilibrezi acele dureri din trecut. 

Procesul e un pic mai complex, dar am să-ți las două întrebări aici, bazate pe legea dualității și a polarității, în care te invit să spui: Ce beneficii ai avut atunci când ai simțit acea experiență dureroasă în valorile tale, în momentul acela și din momentul acela până în prezent? Și ce dezavantaje ai fi avut dacă fix în momentul acela s-ar fi întâmplat varianta ideală și s-ar fi întâmplat cum ți-ai fi dorit?

Și când echilibrezi toate momentele din trecut care sunt asociate cu acea frică pe care o simți în prezent, atunci vei ajunge la o percepție de echilibru legat de frică. Nu o să mai simți efectiv frica. 

Și din nou, nu este nevoie de medicamente ca să poți să echilibrezi aceste percepții. E nevoie doar să folosești în mod inteligent Legile Universale și felul în care funcționează creierul.

Al treilea lucru despre care vreau să-ți vorbesc este stresul. 

Stresul apare atunci când percepi că ai de ales între ce vrei să faci și ce trebuie să faci.

Imaginează-ți că tragi de tine în două direcții și o direcție este ce vrei să faci cu adevărat și ce-i aliniat cu tine, și a doua direcție este percepția că faci ceea ce trebuie să faci, adică ceea ce se așteaptă alții sau ce crezi tu că se așteaptă alții. 

Și atunci, aici, ce e important să faci este în primul rând să echilibrezi figurile autoritare care au sădit acele semințe de așteptări în tine, de a face într-un anume fel, sau acele figuri autoritare cărora vrei să le corespunzi.

Aici vorbim în primul rând de familia de origine, mama și tata, bunicii dacă este cazul și dacă vrei să lucrezi pe subiectele acestea Programul Putere pe Tocuri, pentru doamne, și Brain Remodeling for Men, pentru domni, rezolvă tocmai această problemă și traumele.

De asemenea, atunci când vine vorba despre stres, e important să echilibrezi obiectivele. Ți-am spus cum poți să faci asta atunci când vorbim despre anxietate. 

Și un al treilea lucru pe care poți să-l faci, si-i important să îl faci, este să vezi ce beneficii au cei care au așteptări față de tine, dacă tu nu corespunzi așteptărilor lor față de tine. Ce beneficii au ei dacă tu ieși din matca în care te-au așezat alții și-ți asumi propria putere, și ce dezavantaje ar avea ei sau au ei, că tu nu îți asumi puterea și tu corespunzi așteptărilor lor?

Când echilibrezi aceste lucruri, îți garantez că stresul tău va ajunge de la zona de distres, de stres negativ, distructiv, la zona de stres echilibrat, acolo unde poți să-ți asumi obiective și să te bucuri în procesul de a atinge obiectivele.

Al patrulea subiect este depresia. 

În depresie ai un atașament față de o variantă ideală, atașament mental față de varianta ideală, pe care o percepi departe. Percepi că nu ai putere să acționezi spre acea variantă ideală pentru că este foarte departe de realitatea ta.

Adică depresia vine cu idealizarea unei soluții și percepția faptului că tu ești foarte departe de acea soluție ideală și în același timp pentru că nu ai putere să mergi către soluția respectivă, ideală.

Cum poți să echilibrezi acest lucru? 

Prima este să echilibrezi idealul, cum ar fi să echilibrezi obiectivele. 

Ți-am spus la anxietate cum să faci asta, am să-ți spun și aici: să vezi care ar fi dezavantajele tale dacă se întâmplă varianta ideală, adică acel lucru de care e atașată mintea ta, și ce beneficii ai acum, în prezent, că se întâmplă opusul variantei ideale. 

Și foarte important, în situația de depresie, să echilibrezi și percepția de lipsă de putere. Să mergi în momente în care ai avut percepția că nu poți să miști lucrurile înspre varianta ideală și să vezi în aceleași momente care a fost forma în care tu ai avut putere asupra realității tale. Care-i forma în care ai puterea să acționezi și să mergi către ideal.

Cu aceste întrebări poți să echilibrezi efectiv depresia. Dacă vrei să afli mai multe, pune-mi întrebări specifice la finalul acestui Spark, în comentarii.

Atacurile de panică, care din nou, cred că-i una din bolile sau afecțiunile secolului, pentru că și persoane foarte puternice mental și emoțional, care fac sport și au grijă și la ce mănâncă și au grijă în general de starea lor de bine, ajung să facă atacuri de panică.

Atacurile de panică presupun o echilibrare mai complexă. Primul lucru pe care îl fac atunci când lucrez cu clienții care au atacuri de panică este că echilibrăm percepțiile pe care le-au avut în momentul în care au avut atac de panică, folosind exclusiv sincronicitatea.

Asta înseamnă că ai acel moment în care poate ai palpitații, respirația este superficială sau simți că nu mai e suficient aer. Aceste stări sunt date de gândurile pe care le ai. 

Mergem și vedem care sunt gândurile, percepțiile pe care le ai în momentele respective, cadru cu cadru, bucățică cu bucățică. Asta înseamnă, efectiv, fiecare gând care ți-a trecut prin cap, care a determinat această stare va fi echilibrat folosind legea sincronicități și te voi invita să vezi unde ai avut opusul final în același moment. Până se duce complet senzația din atacul de panică. Acesta este primul lucru. 

De obicei, atunci când lucrez cu atacuri de panică, lucrez în primul rând pe prezent. După ce lucrăm prezentul și dispar atacurile de panică, mergem să lucrăm cauzele care de cele mai multe ori țin de copilărie. Și aici îți recomand Brain Remodeling for Men, pentru domni, și Putere pe Tocuri, pentru doamne.

Deci, ce vreau să reții la atacurile de panică și la echilibrarea atacurilor de panică este că ce poți să faci este să descompui atacul de panică pe niște secvențe foarte, foarte scurte, în care poți să-ți identifici gândurile care le-ai avut acolo, care au creat simptomele fizice pe care le-ai avut, și pentru fiecare din aceste percepții, care sunt gânduri, să vezi unde ai avut opusul în același timp, pe același subiect, cadru cu cadru. 

Și în felul acesta, tot filmul acela care a fost atac de panică, care poate a durat un minut, 2 minute, 5 minute, 10 minute, îl descompui pe imagini, ca și cum ai lua secvențe dintr-un film, dar iei secvențe, pătrățelele acelea micuțe de film, adică cadrele. Și în felul acesta poți să vindeci de fapt atacurile de panică, iar mai apoi e foarte important să mergi să lucrezi la cauza lor.

O altă afecțiune care se întâmplă cu foarte multe dintre persoanele cu care ajung să lucrez sunt insomniile. Și aici este vorba foarte mult legat de anxietate. 

Motivul pentru care apar insomniile sunt supra stimularea creierului și gândurile care nu te lasă să dormi, și cele două sunt interconectate. 

Cu cât creierul tău este mai suprastimulat de cofeină, de filme care au flashuri și de scroll-urile de pe Facebook și Instagram, sau alte videouri la care te uiți, alte canale la care te uiți, cu cât creierul este mai suprastimulat, cu atât mai mult va rula gândurile pe care le ai, îngrijorătoare și le va da amploare, creând adesea niște dragoni din nimica practic, sau dintr-un gând normal.

Și atunci, în momentul în care lucrăm cu insomniile, de fapt acționăm asupra acelor gânduri care creează stres și anxietate și echilibrăm acele percepții care creează stres și anxietate.

Spre exemplu, care sunt gândurile acelea care nu te lasă să dormi seara? Și vom lua acele gânduri și le vom echilibra folosind Legea Sincronicități pe care ți-am zis-o deja și Legea Dualității.

Acum știu că a fost un Spark lung și știu că a fost foarte multă informație, dar aș vrea încă o dată să subliniez motivul pentru care ajungem la dezechilibre mentale – este că din ce în ce mai mult ne comparăm cu alții și nu ne dăm voie să fim ceea ce suntem cu adevărat.

Din ce în ce mai mult, ne îndepărtăm de noi înșine și ne comparăm cu imagini din social media în care ceilalți sunt întotdeauna perfecți, fericiți, binedispuși, impecabil. Ne comparăm cu reclame, n-ar trebui să avem niciun rid, niciun kilogram în plus. 

Și din dorința de a avea o viață perfectă, care este așteptare nerealistă majoră, de fapt, ne îndepărtăm de perfecțiune pe care noi o avem. Perfecțiunea care a fost programată divin în existența noastră.

Și ai așteptare de la tine să fii mama perfectă, fiica perfectă, partenera de viață perfectă, managerul perfect, antreprenorul perfect, persoană care are grijă de sănătatea ei fizică și mentală perfectă. Să fii perfectă cu alimentația, să fii perfectă cu sportul pe care îl faci. 

Dar din păcate, pe fiecare din aceste nișe. și or mai fi și multe altele, te compari cu o persoană care face acel lucru la nivel de performanță. Și la nivel uman este imposibil să tragi de tine în 7 părți sau în 12 părți ca să fii perfect în toate părțile respective. Este nerealist.

Iar această distanță dintre cine crezi tu că ar trebui să fii și cine ești crează toate aceste afecțiuni. 

Cum spuneam, cauza lor fiind percepția, ai o putere deosebită de transformare a acestor afecțiuni.

Așa că ce-ți doresc eu la sfârșitul acestui Spark este pur și simplu să fii uman. 

Să-ți dai voie să fii imperfect în perfecțiunea ta. Să te iubești pentru ceea ce ești, să faci ceea ce te împlinește, să delegi ceea ce te seacă de energie, să ieși în natură, să iubești și să te lași iubit pentru cine ești cu adevărat. Să-ți îmbrățișezi imperfecțiunile ca parte din tine și ca daruri pentru misiunea ta. 

Și să vezi cum tot ce se întâmplă se întâmplă pentru tine. Și atunci n-o să mai ai nevoie de Netflix, n-o să ai nevoie de shopping, n-o să ai nevoie de alcool ca să poți să adormi seara? 

Atunci ai pur și simplu echilibru mental. 

Leave a comment