Skip to content Skip to footer

Cum am lucrat cu propriile frici

Spark-ul acesta este foarte personal și e despre fricile mele sau o parte dintre fricile mele.

Știi când a murit mama, acum 4 ani de zile, am asistat la trecerea ei pe cealaltă lume în câteva luni de zile. Într-un mod în care s-a descompus foarte repede și am văzut procesul ei de transformare și de dispariție, cu ochii. L-am văzut efectiv cu ochii. 

Iar după această experiență mi-au apărut două frici importante pe care nu le-am simțit până în momentul respectiv. 

Prima a fost frica de moarte și a doua a fost teama de a mă îmbolnăvi, amândouă apărând după acest moment în care am asistat efectiv la descompunerea mamei mele ca ființă, ca întreg, ca persoană pe care am cunoscut-o. 

Am lucrat pe moartea mamei odată folosind legea transformării, atunci când ea a murit și am văzut în timp real cine manifesta față de mine trăsăturile și ce beneficii am avut pentru trăsăturile noi, ce dezavantaje aveau trăsăturile vechi. 

Însă partea asta cu teama de moarte și teama de îmbolnăvire au apărut și s-au instalat treptat. Și am lucrat pe teamă de moarte, pentru că nu echilibrasem una dintre percepțiile pe care le-am avut legat de mama, și am văzut cum i-a scăzut puterea de manifestare ca ființă în lumea aceasta și aici mă refer la partea asta de descompunere și cum a afectat-o boala și am văzut doar partea aceasta distrugătoare a bolii. Nu am văzut și partea luminoasă a ei. 

Și mi-am echilibrat o parte din această frică în momentul în care am lucrat pe echilibrarea percepției mele legate de mama și cum și a pierdut puterea și am văzut care a fost forma în care a câștigat putere pe măsură ce mergea către sfârșitul ei.

Și a fost extraordinar de înălțător să văd acest lucru. 

Însă cu teamă de îmbolnăvire am avut sus-uri și jos-uri pe parcursul lucrului. Nu am reușit să echilibrezi totul prin procesele pe care le-am știut, așa că am apelat la terapie folosind tehnici corporale, adică efectiv lucru pe corpul fizic, și eliberarea fricilor de acolo de unde sunt ele blocate la nivelul corpului fizic. 

Și recunosc că a avut un efect mare, poate și adunat, adăugat la faptul că am făcut și procesele mele pentru eliberare a fricilor. 

Iar zilele trecute am simțit efectiv că gata, a plecat această frică și simt că din nou sunt conectată cu viața, am încredere în corpul meu, corpul meu mă ascultă. Am încredere în capacitatea corpului de a-și găsi sănătatea. Și culmea că aceste frici au apărut în contextul în care durerile de cap pe care le-am simțit foarte frecvent aproape că au dispărut și am rezolvat o parte din ele, nu am alte simptome. 

Revenind puțin la subiectul fricilor, am avut noaptea, o experiență spirituală extrem de puternică legată de frici. 

Ți-am făcut partea de introducere în care am vorbit despre aceste frici și cum am trecut prin pasajele respective cu interacțiunea cu mama și prin a-mi prelucra propriile sentimente; și pe urmă, când am lucrat cu body work, în contextul în care am lucrat pe eliberarea fricilor blocate în corp. Am simțit că efectiv sunt într un spațiu de liniște.  

Și cred că nu a trecut nici două zile de când mi-am așezat aceste lucruri în minte, în inimă, în spațiul meu și am avut un vis incredibil de puternic, în care am simțit frică de tremuram. Nu mi-era frig noaptea, dar simțeam o frică incredibil de mare în corp și tremuram. 

Și în vis mi-am dat seama că nu e în regulă ce se întâmplă, pentru că tocmai am eliberat aceste stări. Tocmai am lucrat la ele, le-am echilibrat, ca atare ceva nu e normal că se întâmplă. Și în vis am început să echilibrez percepțiile pe care le aveam de frică. 

Eram într-o stare, cred că semi conștientă sau visam total, nu-mi dau seama.

Am aplicat sincronicitatea, și în momentele respective, în vis, aveam percepția de frică, defineam de ce e frică, vedeam unde aveam opusul. Am aplicat sincronicitatea. Am văzut că funcționează, dar nu dispare frica complet. 

Am aplicat conectarea cu pământul, am creat rădăcină din tălpile picioarelor, să mă conectez cu pământul, să mă calibrez cu vibrația pământului, care e o vibrație de recunoștință și care e la acea frecvență în care mintea este în echilibru. Și am cerut pământului să ia din fricile mele și să le recicleze pentru că are capacitatea asta. Din nou a funcționat într-o oarecare măsură, dar n-a funcționat. 

Și în continuare, în vis mă luptam cu fricile și efectiv tremuram de frică. 

Apoi, după același principiu, am făcut conectarea cu Dumnezeul Tatăl și cu Universul și am cerut ajutor de acolo și am cerut susținere de acolo. Am cerut ca să fie în spațiul meu, în inima mea, pace și iubire și să mă conectez cu energia aceea dată de spațiu divin cu care fiecare din noi poate să se conecteze. Și am făcut asta. A funcționat un pic, dar din nou a revenit frica. 

Apoi am aplicat o altă tehnică pe care am învățat-o de la terapeutul cu care lucrez aici, în Ibiza, care presupune, ca atunci când ai o senzație în corp, să găsești unde ai senzația opusă în corp și să te concentrezi pe senzația respectivă, să vezi că există un echilibru la nivelul corpului fizic. Principiu ce îl folosim și noi cu sincronicitatea și cu dualitatea.

Și am căutat să văd în care spațiu al corpului meu, acolo în vis, aveam senzația aceasta de liniște, opusul fricii și am căutat să mă concentrez pe spațiul acelea din corp și să las să crească senzația. Însă, din nou, și asta a funcționat un pic și dar n-a funcționat până la capăt. Toate, una peste alta, tehnicile le-am folosit în repetate rânduri. 

Am avut senzația întreaga noapte că mă lupt cu o frică pe care nu pot să numesc și nu reușesc să o echilibrez. 

Și asta până aproape de dimineață, când am primit mesajul, tot în vis, că practic noi, și eu, Monica, pot să pun lumină oriunde nu este lumină și unde nu este iubire. Adică pot să pun lumină și iubire acolo unde este frică. Și nu doar în ceea ce privește spațiul meu. Putem să facem fiecare din noi asta. Să punem lumină și iubire acolo unde este orice altă stare care nu e aliniată cu stările acestea înălțătoare: iubire, entuziasm, inspirație, recunoștință, prezență și așa mai departe.

Și spre dimineață, când am primit această informație, am căutat la nivelul corpului fizic unde era frica și am început să pun lumină și iubire acolo, ca și cum fiecare celulă aș fi înlocuit-o rând pe rând cu lumină și iubire, lumină și iubire, lumină și iubire. Care nu este a mea, este practic primită de la Dumnezeu, de la Univers și pur și simplu am putut să pun acolo în spațiile acelea, în care era frică, puteam să pun lumină și iubire. 

Și m-am trezit. 

Am povestit cu Ștefan despre visul pe care l-am avut și am analizat ce s-a întâmplat în situația respectivă. Pentru că nu am avut percepția în momentul respectiv că aveam frici la nivel conștient, nu reușeam să le identific legate de moartea mamei, legate de îmbolnăvire, legate de propria moarte. 

Și în starea aceea de dimineață, în care încă mintea nu este complet calibrată cu modul acesta de operare, de lucru, am avut conștientizarea faptului că sunt mai multe straturi de frici în jurul nostru. 

E ca și cum există frică la diferite frecvențe și una dintre aceste frici sau un strat este propria ta frică. 

Al doilea strat este frica pe care o preiei de la ceilalți, pe care ai învățat o de la ceilalți. Știai, de exemplu, că frica de păianjeni sau de șarpe în mod normal nu o ai, dar este foarte mult preluată când vezi mama că strigă foarte tare când vede un șarpe sau când vede un păianjen. Și sigur că sunt programele acelea de supraviețuire în care tragi una când vine un șarpe ca să nu te muște dar nu trebuie să sari cât colo. Deci e o frică pe care o preluăm de la alții, o învățăm de la alții. Sunt fricile altora care sunt sădite în noi.

Dar dincolo de asta, există o frică universală. E ca și cum fiecare din noi, cu fiecare frică, contribuie la această frică globală, o teamă globală, accentuată și odată cu pandemia și cu toate teoriile acestea conspiraționiste. 

Și există și această frică globală. 

Și am avut percepția și poate am primit informația în dimineața respectivă că am accesat mai mult decât propria mea frică. Am accesat un spațiu de frică care nu este doar al meu, iar stii, Ștefan spune că „if you can see it, you can do something about it”. 

Dacă poți să vezi un lucru, înseamnă că poți să-l transformi, poți să faci ceva legat de asta și nu am pretenții că aș avea o tehnică deosebită în care să inlocuiesc frica universală cu iubire. Dar ce pot să fac este ca de fiecare dată când simt o frică, să sădesc în locul ei, fie că e frica mea, fie că e frica altora, prin acțiunile mele, prin gândurile mele, iubire și lumină. 

Și este un lucru pe care fiecare din noi poate să îl facă și este la latitudinea fiecăruia dintre noi să contribuie la lumea aceasta și cu alte emoții decât frică, să sădească în locul fricii iubire și lumină.

După ce a trecut valul acesta, trebuie să recunosc că nu am fost în starea potrivită ca să pot să-mi asum ședințe de coaching cu clienții. Și aleg să nu lucrez cu clienții atunci când sunt răvășită, când nu sunt într-un spațiu de ordine interioară, de liniște interioară. Pentru că vreau să aduc mai multă ordine în spațiul clienților prin prezența mea, decât dezordine. Și atunci am ales să nu lucrez cu clienții, să-mi anulez ședințele, pentru că nu mă simțeam suficient de ordonată și aliniată în interiorul meu încât să pot să susțin aceste ședințe. 

Și l-am rugat pe Ștefan să vină cu mine, să mergem la mare, să stau efectiv în mare și să las apa sărată și pământul să contribuie la echilibrarea mea, alături de intenția mea de a pune lumină și iubire în corpul meu, în gândurile mele și în spațiul la care am avut acces, care a fost atât de cuprins de frică. 

Îți mulțumesc frumos că m-ai ascultat. Am să te rog să-mi spui ce a rezonat cu tine din mesajul pe care ți l-am transmis, și din spark-ul de astăzi. 

Te îmbrățișez cu recunoștință și iubire! 

Leave a comment

error: Content is protected !!