Monica: O sarcină nu e terminată atunci când ai terminat-o, ci atunci când ai comunicat sau ai semnalat că e terminată sarcina respectivă. Și haideți să vedem cum se întâmplă asta la nivelul celulei și la nivelul corpului uman. Informația vine către o celulă sub formă de substanțe care alimentează și hrănesc celulă respectivă. Apoi celulă comunică cu restul celulelor și transmite informație, atâta vreme cât nu este într-o stare de stres, când toți pereții celulei sunt blocați. Când pereții celulei sunt blocați nu se întâmplă nici eliminarea. Asta înseamnă că în momentul în care nu dai mai departe, sau celula nu dă departe se acumulează în ea până teoretic, ipotetic explodează. Deci lipsa de comunicare, de fapt te blochează în relația ta cu mediul și te izolează de mediu. E ca și cum ai mânca, ai mânca, ai mânca și nu ai elimina. Asta se întâmplă atunci când într-o firmă sau într-o familie faci ceva și nu anunți că ai făcut, nu dai informația mai departe, nu pasezi mingea. Ajunge la tine și nu iese.
Ștefan: Profesor meu de fizică, mentorul meu din adolescență, îmi povestea despre Marea Moartă și altă Mare din zona aia. Tot ca pe o metaforă le folosea pe astea. Dar în prima spunea că Iordanul intră și iese, iar în Marea Moartă doar intră și nu mai iese nimic de acolo. Bine acum nu mai este cazul că Iordanul e capturat în întregime – apa din el. Era o metaforă interesantă pentru a lăsa energia să curgă prin tine și să și iasă. Să intre, să iasă energia mai departe. Tu zici acum de informație și de a comunica lucrurile și faptul că asta pornește de la cel mai mic nivel la nivel celular în viață.
Monica: Da, da și știi chiar dacă e contraintuitiv, că spui la nivel de organizație că e stresat, ai uitat să spui, dar toate lucrurile se acumulează la tine în curte. Și chestiunea asta are legătură și cu controlul într-un fel sau altul. Și ce am constatat aici este că acei antreprenori care au control mare, vor să aibă control mare și nu dau mai departe lucrurile, nu dau mai departe informația, nu deleagă și țin lucrurile la ei în curte, unii dintre ei chiar să fie secrete informațiile respective, să nu cumva să știe altcineva, sunt cei care se îngrașă. Și acel nu da mai departe se vede la nivelul fizic, că se îngrașă. Pun kilogramele în plus cum țin lucrurile la ei în curte, exact ca o celulă care acumulează, acumulează, acumulează dar nu da mai multă mai departe, nu lasă să plece mai departe.
Ștefan: Deci un organism care practic nu lasă să circule informația, nu primește și dă în egală măsură se îmbolnăvește. La fel cum un oraș care nu are circulație nu mai merge bine economic, o zonă care nu are vad comercial nu mai merge bine economic și la fel este și cu o companie. Și de obicei asta se întâmplă în momentul în care e stres; tindem să ne blocăm la nivel de organism și la nivel de companie. Când compania este stresată oamenii nu mai comunică bine între ei, nu mai primesc și nu mai dau și se blochează.
Monica: Și asta vine cu un alt layer al acestei discuții. Și anume, inteligență. Inteligența este capacitatea de adaptare la mediu. Dacă vorbim de o firmă, sau dacă vorbim de o familie înseamnă că vine o informație către tine, o iei, o integrezi și reacționezi la ea output-ul fiind răspunsul tău la situația respectivă. Dacă doar iei informația în sistem, dar nu răspunzi la ce se întâmplă în afară, nu te-ai adaptat, mori la nivel de organism – în extrem, iar la nivel de firmă e ca și cum avem date, avem date, înghițim date în firmă, dar nu schimbăm nimic raportat la comportamentul nostru în afară, înspre mediu, înspre clienți, înspre relația noastră cu exteriorul. Și dacă mergem mai departe la nivel de fractal, dacă o persoană din firmă nu dă mai departe o informație să zică „am făcut”, „am terminat”, „am încheiat”, blochează tot fluxul acela, nemaivorbind de faptul că se regăsește la fractali, prin care organizația ar putea să nu reacționeze la mediu. Plus că organizația nu este adaptabilă prin faptul că nu răspunde la realitățile din afară. Luăm informația, vine înspre noi, dar nu facem nimic cu ea, nu răspundem pe baza acelei informații și așa cred că sunt foarte multe firme care răspund greu, sunt expirate la felul în care răspund, până implementează ei ceva deja a venit valul următor care necesită un alt răspuns.
Ștefan: O carte grozavă, Echipa de echipe, scrisă de General McChrystal care a condus forțele aliate în Afganistan, vorbește cu alte cuvinte exact despre asta. Adică ce au făcut ei acolo într-un mod paradoxal, Armata Americană, și-a luat foarte rău în primii ani în Afganistan. Și stai așa să te gândești cea mai puternică armată a lumii, luau bătaie de la o societate mult mai înapoiată, de la o organizație care nu avea nici pe departe tehnologia lor, nu aveau nici pe departe departe organizarea lor și nu înțelegeau ce se întâmplă. Dar de fapt ce se întâmpla era că în organizația asta militară nu se comunica, se trecea cu cartela de la o ușă la alta, nu aveai acces la foarte multe uși și nu era input și output între echipe și se vedea chestia asta pentru că anumite unități militare, gen Rangers, nu le dădeau elicopterul la Marines și de ce să le dăm noi elicopterul lor, de ce, de parcă ar fi fost în aceeași echipă și efectiv se sabotau. Și ce a făcut McChrystal e, a făcut o întâlnire zilnică, în fiecare zi de la 4 la 5, o oră în care schimbau informații. Din cauza acestui catalizator, a acestei întâlniri, din cauză că a reușit să transforme input și output și oamenii să înceapă să comunice între ei, a eliminat trecutul cu cartelele dintr-o parte în alta pentru că totul se comunica deschis cu toată lumea, de la ora 4 la ora 5. Și acuma când spuneai asta mi-a picat fisa ce era în spate de fapt. Care e modelul natural pe care el l-a urmat. Înțelegeam modelul de business și utilitatea întâlnirii zilnice, dar până acum nu am avut percepția că stai că e de la nivel celular asta și toată povestea trebuia să imite natura, să meargă cu natura.
Monica: Da. Și în extrem, vorbim de corpul uman sau de un corp fizic, în extrem acolo unde pe termen lung acest schimb nu are loc se întâmplă fie o necrozare, adică fie se urcă partea respectivă, cade, e disfuncțională; fie se acumulează atât de multe încât devine toxică și se transformă în cancer. Partea asta de comunicare, de a lua și a da mai departe, a pasa mai departe este esențială și la nivelul corpului fizic și la nivelul oricărei organizații raportat la mediu și la nivel de celulă în organizație.
Ștefan: Și apropo de asta am avut o discuție acum o lună cu prietenul nostru doctorul Constantin și spunea că s-a uitat pe niște statistici și era uimit de rata de mortalitate la fractură de șold. Cum se poate să fie mai mare decât la diabetic, decât la boli de inimă, mai mare decât la orice, Și a început să uit să văd să și dea seama care-i faza. Motivul pentru care rata de mortalitate e atât de mare este că la o fractură de șold se stă în pat cu lunile; din cauză că se stă în pat și nu mai este mișcare apar tot felul de alte afecțiuni: apă la plămâni, infecții pentru că celulele nu mai comunică, nu mai este in and out și de la aia se moare. Și practic ce ai de făcut dacă ajungi într-o situație de genul este să ai o îngrijire foarte bună, cineva care te mișcă în fiecare zi, te întoarce pe burtă, te masează… ca să poată să mențină comunicarea în interior corpului pentru că tu nu o mai faci. Și mi se pare un model bun pentru lideri, pentru că atunci când vezi tu ca lideri când nu este comunicare, trebuie să vii să o impui din afară, la fel cum se întâmplă în cazul medical, la fel cum s-a întâmplat în Afganistan; ca să faci lucrurile să funcționeze.
Monica: Foarte faine poveștile cu care ai venit, hai să tragem o concluzie, să nu lăsăm așa un final deprimant la această conversație. Concluzia mea ar fi, dacă îmi permiteți și pe urma te invit și pe tine să o zici: nu te opri la ai făcut ci comunică mai departe că ai făcut. Fie că este vorba de familie fie că e vorba de firmă, fie că este vorba de a închide buclele seara înainte să te culci confirm cu tine că ai făcut ceva ce ți-ai propus în ziua respectivă, este tot o modalitate de a pasa mingea mai departe și de a avea un ciclu sănătos de in and out.
Ștefan: Genială concluzia!
