Hey, te îmbrățișez! Monica Ion sunt și acesta este Friday Spark-ul gândul meu care să te însoțească pentru weekend care să te invite să gândești din perspective diferite lucrurile sau să găsești răspunsuri și să găsești soluții. Sau poate în adâncul sufletului meu. Sper că pot să îți dau câteva răspunsuri la întrebările pe care le ai legat de viață legat de felul în care funcționează mintea Și legat de cum poți să aplici legile universale pentru a-ți transforma prezentul și viitorul, dar și trecutul.
Spark-ul acesta este foarte personal odată, pentru că ce urmează să împărtășesc, e un joc pe care l-am jucat cu mare succes o bună bucată de vreme si trebuie să recunosc că încă îl mai joc, dar este și povestea foarte multora dintre doamnele cu care lucrez și vorbesc în special de doamne, dar asta nu înseamnă că domnii scapă din acest tipar.
Astăzi vreau să vă vorbesc despre un tipar cu două fețe tiparul victimei si tiparul eroului sau eroinei, care în fapt, sunt două fațete ale aceleiași povești. Și dă-mi voie să îți descriu perspectiva ca să înțelegi exact despre ce este vorba, iar mai apoi să vedem cum poți să ieși din povestea pe care ți-ai creat-o și cum poți să schimbi tiparul.
Victima este acea persoană care se plânge în orice fel de context de lucruri exterioare care nu sunt în controlul ei. Soțul face sau nu face lucruri, oamenii din firmă, angajații fac sau nu fac lucrurile care ar trebui să le facă și este în această constantă poziție în care se prezintă într-o modalitate în care ceilalți cumva sunt de vină pentru suferințele ei sufletești, pentru durerile ei, pentru nemulțumirile, frustrările ei. Acesta este felul în care se joacă rolul victimei. Victimă înseamnă că ai percepția că nu ai putere asupra factorilor sau condițiilor din exterior, că ți se întâmplă lucruri.
Cealaltă fațetă interesantă a victimei este eroul. Pentru că eroul spune în același context de victimă, cum a salvat el situația sau ea situația și cum fără el sau ea, acel lucru nu s-ar fi întâmplat în mod pozitiv: dacă nu aș fi fost eu, soțul meu nu ar fi acolo unde este astăzi. Dacă nu aș fi fost eu copilul de mult s-ar fi lăsat de școală, dacă nu aș fi fost eu, atenție, colegii mei nu ar fi fost în stare să ia deciziile potrivite. Dacă nu aș fi fost eu care duc tot greul, firma asta ar fi mers, ar fi căzut în hăuri, ar fi mers rău. Deci victima spune: „Mi se întâmplă lucruri” si cealaltă fațetă a victimei spune: „Dar eu, cu tot greul ăsta pe care îl duc si in ciuda tuturor piedicilor din afară, am reușit să salvez situația.
Deci e cealaltă fațetă a victimei, în care victima spune cum, pe lângă faptul că ei i se întâmplă atât de multe lucruri. Ea, în ciuda tuturor acestor greutăți, se ridică, reușește să facă ceva și salvează situația. Și mi se pare paradoxal acest tipar, pentru că, pe de o parte, este victima care este disempowered, lipsită de putere, și de cealaltă parte este eroul care salvează situația.
Și dacă te uiți atent la acest tipar, vei observa că cele două forme de prezentare ale lui sunt de fapt extreme ale unei axe. Nu am putere, îmi iau puterea, nu am putere, îmi iau puterea și atunci când îmi iau puterea, mi-o iau dintr-un spațiu în care, în ciuda tuturor lucrurilor din afară, în ciuda tuturor piedicilor, în ciuda tuturor greutăților, eu reușesc și salvez situația.
Problema cu acest tipar este că consumă extrem de multă energie. Adică, în loc să te poziționezi într-un loc centrat, echilibrat, în care vezi lucrurile cu plus și cu minus, oscilezi între victimă și între salvator sau între supererou și din nou merge înapoi în victimă și merge în supererou.
Momentul în care salvezi situația, motivația ta este trebuie să mă descurc singur sau singură, pentru că nu este nimeni să mă ajute și vă arăt că nu puteți fără mine. Deci motivația într-un context de genul ăsta. Nu, nu pot să spun că este greșită, dar este o motivație care te costă foarte mult, te costă foarte multă energie, pentru că povestea pe care ți-o spui este că tu trebuie să fii acolo, pentru că ceilalți n-au fost în stare să rezolve lucrurile. Și atunci motivația ta este dintr-o durere, nu este din inspirație. O motivație, din inspirație de a face lucrurile este. Eu am făcut asta pentru că m-a inspirat, nu pentru că ceilalți nu au fost în stare sau pentru că mie mi-e greu si ceilalti nu se descurcă fără mine, ci pentru că mă inspiră să iau acea provocare. Fac lucrurile pentru că mă simt atras, atrasă, nu că sunt victima circumstanțelor și altcineva n-a putut să le facă, pentru că dacă le faci din această energie și din această poveste, atunci te va costa foarte multă energie ca să pui lucrurile cap la cap.
Însă dacă spui acum, asta este, asta este problema, echilibrez problema. Vezi care sunt beneficiile faptului că există problema respectivă. Vezi care sunt beneficiile faptului că ceilalți nu iau inițiativă. Vezi cum te inspiră să abordezi problema respectivă și recunoaște că în fapt, nu vrei să fii ajutat pentru că vrei să îți asumi rolul eroului salvator.
Si e ok, du-te și fă din inspirație lucrurile și pe măsură ce vei trece odată și încă o dată și încă o dată, prin această experiență, vei putea să începi să alegi altfel energia din care salvezi situația și mai mult, în mod ideal vei crea spațiu pentru ceilalți, ca să poată contribui și ei, pentru că ceilalti nu fac pentru că tu ocupi prea mult spațiu, adică ajungi în rol de victimă dintr-o situație pe care tu ai creat-o, că tu ai ocupat prea mult spațiu si nu i-ai lăsat pe ceilalți să intervină, să contribuie, să te susțină, să ajute în realitatea ta.
Așa că lasă-mi te rog frumos comentariul tau si spune-mi ce zici tu de acest Spark și de această perspectivă a victimei salvator sau a victimei supererou si spune-mi dacă au fost situații în care și tu ai jucat rolul acesta.
Te îmbrățișez!
