Sparkul acesta este despre siguranță și despre cum se simte siguranța și, de asemenea, cum am ajuns să operez între două sisteme de lucru.
Știi, în ultima perioadă am trecut printr-o serie de transformări cu firma în care am ajuns să lucrez, cu o echipă de traineri în interior, traineri care lucrează după modelul nostru de lucru transformațional.
În relația aceasta cu trainerii mindsetul meu de lucru este să le ofer susținere și provocări, desigur, dar este mai degrabă de nurturing, este de a-i forma.
În acest context, greșelile sunt permise, sunt binevenite chiar ca oportunitate de a învăța din ele.
Nu mă aștept ca lucrurile să fie perfecte. Văd această organizație, această echipă de traineri o văd ca pe o unitate în devenire, la a cărei devenire contribui eu.
Asta înseamnă ca și cum aș avea o plăntuță și îi dai îngrășământ, îi dai apă, ai grijă să aibă soarele potrivit și pur și simplu ai grijă de ea. Așa văd eu relația cu trainerii.
În contextul acesta energia mea este foarte conținută, focusată, jucăușă și am percepția de deținere a spațiului. Adică sunt proprietară a spațiului în care interacționăm: pentru că i-am definit regulile, pentru că i-am invitat pe ceilalți în acest spațiu, pentru că pot să operez în acest spațiu într-un mod confortabil mie, într-un mod în care mă simt liberă să operez.
Și felul în care reușesc să lucrez cu ei, din cauza aceasta este cu o puternică creștere exponențială, cu un progres puternic pe care îl au, cu reușite pe care le au.
Da, învățăm din erorile pe care le au cu toții, dar e un spațiu de siguranță în care reușesc să operez.
Mi-am definit spațiul acesta de siguranță ca fiind spațiul meu și am cerut susținerea lui Ștefan ca să pot să operez în spațiul acesta cu libertate. Și nu doar de la Ștefan am cerut susținere, ci și de la alți colegi cu care am lucrat, să mă lase să operez în spațiul acesta cu libertate și să poată să mă susțină, să susțină siguranța și certitudinea acestui spațiu.
Certitudine înseamnă că eu pot să-mi fac treaba mea, așa cum consider eu, fără să fac compromisuri, ceea ce e foarte, foarte important pentru mine în modul de lucru cu oamenii. Asta e primul mod de operare.
În acest spațiu orice drame s-ar întâmpla, pot să le gestionez pentru că sunt în valorile mele, pentru că am claritate legat de criterii, pentru că am claritate legat de principiile după care operăm în spațiul acela, cu echipa cu care lucrez.
E incredibil ce se întâmplă acolo. Sunt încântată de progresul lor.
Un alt spațiu în care operez și în care regulile sunt diferite este spațiul de management: al relațiilor cu colegii, al problemelor care apar pe zone de management, de sisteme, de structuri unde nu am aceleași principii clare, unde nu simt că am aceeași certitudine și unde mă aștept ca ceilalți să fie parteneri egali, care își fac treaba, își văd de treaba lor și împreună putem să colaborăm.
Dar fiecare e responsabil de felia lui și gândim într-un fel sincronizat, într-un fel… nu pot să spun că unitar, pentru că ar trebui să ne completăm reciproc unii pe alții, dar gândim într-un mod în care principiile după care operăm sunt relativ similare și sunt clare.
În acest spațiu, al doilea, în care vorbim despre probleme de management, nu pot să îmi conțin la fel energia cum îmi conțin energia în primul spațiu despre care ți-am vorbit, acolo unde lucrez cu trainerii.
Atunci când lucrez pe probleme de management mi se pare că problemele sunt mult mai mari decât sunt, erorile sunt mult mai grave decât sunt. Durerea pe care o resimt legat de lipsa de aliniere e mult mai mare.
Și aici vine povestea cu felul în care simt lipsa de aliniere și cum reușesc să gestionez energiile în interior, ca să pot să gestionez și energiile în exterior, legate de ce se întâmplă în firmă.
Poate că ți-am mai spus, în spark-urile acestea, resimt lipsa de aliniere a mea, a celor din jurul meu, a mea cu cei din jur, într-un mod foarte, foarte puternic, dureros uneori, în corp.
În momentul în care există lipsă de aliniere o resimt ca pe o durere în corp. Îmi este imposibil, de multe ori, să acționez pentru că simt această durere în corp. Nu e disconfort, e durere imobilizatoare. E o presiune foarte mare pe care o resimt în corpul fizic.
Și atunci când există aceste minusuri de aliniere, această lipsă de aliniere în echipa cu care lucrez, în echipa de traineri cu care lucrez, în situația respectivă, lipsa de aliniere o resimt, dar pentru că consider că acela este spațiul de care eu sunt responsabilă și este… în capul meu, apare ca un spațiu efectiv, ca un spațiu, ca un cerc, ca o grădină.
Nu știu cum să spun, ca un spațiu… pentru că resimt că este al meu, pot cu ușurință să adresez lipsa de aliniere și să rezolv problemele legate de lipsă de aliniere, să îi confrunt pe oameni, să vorbesc cu ei să îi susțin să pășească înapoi în aliniere sau să pășească în afara acestei colaborări, ca să existe aliniere în spațiul meu.
Când spun spațiul meu și că e proprietatea mea, mă refer doar energetic, că eu l-am defini, pentru că eu mi-am luat acest proiect și mi-am asumat această responsabilitate, și pentru că iubesc să fac lucrul acesta.
Însă în context de management, felul în care resimt această lipsă de aliniere, pentru că nu resimt că este spațiul meu a cărui reguli le-am definit eu și în care să mă simt în siguranță, în situația respectivă lipsa de aliniere o reprim, iar când iese este ca un vulcan, iese cu supărare, iese cu furie și iese cu energie foarte, foarte puternică.
Și forțele în acest spațiu al firmei cu managerii cu care lucrez sunt mult mai puternice decât resimt forțele din celălalt spațiu, unde oamenii sunt în formare și unde grija mea este față de ei să fie formați.
Dincolo, energiile sunt mai împrăștiate pentru că sunt oameni care au direcție mult mai clară, au forță de manifestare puternică în domeniile în care lucrează, iar lipsa de aliniere cu ei se simte foarte, foarte puternic.
Nu vorbesc despre cine ce greșește în contextul acesta, vorbesc despre cât de puternic resimt aceste stări în interiorul meu și vorbesc despre dualitatea din mine și lipsa de aliniere din mine între cele două contexte, până la urmă.
Pentru că exteriorul nu face decât să reflecte interiorul. Și în interior, se pare că am două modalități de operare. Una în care văd oamenii de care trebuie să am grijă, pentru că mi-am asumat lucrul acesta într-un spațiu de nurturing, de creștere, și ceilalți pe care îi văd ca și cum ar fi cei care ar trebui să mă susțină în contextul ăsta și să fie parteneri egali, și dacă nu o fac, atunci lipsa de aliniere o resimt foarte, foarte puternică. Sau dacă nu suntem pe aceeași lungime de undă, nu vorbim aceeași limbă, nu operăm cu aceleași principii, resimt lipsă de aliniere foarte puternică.
Cele două lucruri din afară sunt în fapt două aspecte ale existenței mele interioare. Acel mod în care eu am grijă de mine și în care am grijă de creșterea mea și îmi ofer un spațiu de siguranță să cresc și în care tot eu, față de mine, în relație cu mine, mă critic, mă biciuiesc, sunt dură cu mine și am standarde față de mine în care nu am voie să greșesc.
Deci sunt aceleași două aspecte legate de mine, aceleași două forțe pe care de fapt eu le manifest în relație cu mine.
Doar că săptămâna trecută ceva incredibil s-a întâmplat în acest mod în care văd și simt lucrurile din firmă.
Într-o discuție cu Ștefan și Gabriel, prin niște mesaje pe care le-am avut într-un grup de trei am simțit că se creează un spațiu în care munca mea să poată fi pusă în slujba celorlalți, a tuturor, în interiorul firmei, în exteriorul firmei, într-un mod sigur.
Și percepția aceasta de spațiu a apărut ca și cum în ochii minții mele se deschide un spațiu larg în care mă simt în siguranță. Spațiu pe care l-au definit cei doi domni, Ștefan și Gabriel, prin conversațiile pe care le-am avut cu ei și prin alinierea pe care am avut-o cu ei, în acest spațiu larg, am avut percepția că e un spațiu care este infinit, dar care are niște limite precise, dar flexibile.
Și e foarte fain paradoxul ăsta și dualitatea asta, că există un spațiu infinit de manifestare care are totuși niște limite ferme, ușor flexibile. Adică aceste limite nu te strâng, nu te constrâng să fii ceea ce nu ești.
Și am avut așa o senzație interioară de libertate, de manifestare, incredibil de mare.
Asta s-a suprapus și peste portalul cu 8, 8, 8, cu portalul de manifestare și am spus ia uite ce fain spațiu s-a creat pentru manifestare, fără ca acest spațiu să fie populat cu ceva anume.
Au trecut două zile. Această percepție de spațiu a dispărut, după care a revenit percepția aceasta de spațiu interior și de manifestare, în care au fost mai multe povești dar o să îți spun doar două, în care am resimțit din nou acel spațiu de manifestare pentru întreaga firmă, în care întreaga firmă există în acest spațiu de manifestare și întreaga afacere există în acest spațiu de manifestare spațiu infinit, dar cu clear boundaries.
Și cred că acesta este și spațiul din care sau locul din care cumva pot să operez cel mai bine cu oamenii, chiar atunci când lucrez unu la unu.
În percepția mea, fiecare persoană cu care lucrez este un potențial infinit care se manifestă în niște limite flexibile. Limite flexibile, de care adesea uităm că sunt flexibile, de care adesea oamenii uită că sunt flexibile pentru că se identifică cu povestea lor.
Deci spațiul acela de infinit, de conținut în care aveam senzația că este păzit de acele limite ferme, dar flexibile și în același timp este infinit, este spațiul din care se poate opera și din care poți opera orice în existența ta.
Acum e foarte interesant că, în același timp, un alt loc, o altă zonă pe care lucrez a fost invadată fără acordul meu și nu am putut să îmi conțin energia și să lucrez din lipsa aceea de aliniere.
E ca și cum cineva a pus în grădina ta o plantă care nu se potrivește cu grădina ta și ai resimțit că strică energia grădinii tale sau că o alterează, sau că pur și simplu nu ești compatibil cu ea.
Nu în sine. Planta e foarte frumoasă, e perfectă, nu e nimic greșit cu ea, dar alterează dinamica interioară și dinamica cu exteriorul pentru că, din simplu motiv că acea acea plantă a apărut în grădina ta fără voia ta.
E ca și cum vine cineva din afară și plantează un copac în grădina ta, și cum ai gândit tu lucrurile în grădina ta, nu presupun să ai un copac în grădină.
Și am resimțit extrem de puternic această transformare a spațiului și am resimțit că nu mai am siguranță și nu mai am certitudine să operez pe el. A fost incredibil de puternic cum am resimțit în interior această lipsă de aliniere.
Și nu doar atât, pentru că această lipsă de aliniere, care a fost doar un exemplu al unei lipse de aliniere la nivelul firmei și în interiorul meu, s-a propagat și în alte zone și efectiv am fost imobilizată și n-am putut să lucrez câteva zile. N-am putut să lucrez deloc câteva zile. Mi-a fost rău, m-a durut capul și am resimțit lipsă de aliniere foarte puternic.
Și acum de ce îți spun lucrurile astea?
Îți spun, pentru că, de fapt, fiecare dintre noi are puterea de a percepe alinierea și lipsa de aliniere.
Prima aliniere se întâmplă cu tine
De multe ori, când lucrezi din lipsă de aliniere, cheltui energie vitală, plătești cu energie vitală ca să acoperi distanța dintre cine ești cu adevărat, adică aliniere cu tine, și cine crezi tu că ar trebui să fii, adică o aliniere cu altceva sau altcineva, ceea ce nu ești.
Și râdeam un pic cu Ștefan pentru că i-am spus: „Uite, e posibil să fiu, să ajung să fiu plătită de firme, ca să pot să aduc alinierea în interior, pentru că sunt foarte sensibilă la lipsă de aliniere, foarte sensibilă la lipsă de aliniere”.
Și cumva, concluzia întregii experiențe este că în momentul în care ești aliniat cu tine și îți creezi spațiul pe care îl definești după regulile tale, acel spațiu este un spațiu sacru de manifestare, cu infinit potențial și cu limite clare, care de fapt te protejează pe tine.
Și poți să creezi în spațiul acesta pentru că ești în siguranță. Poți să creezi lucruri magnifice.
În momentul în care acest spațiu îți este alterat din lipsa ta de aliniere sau din provocări din afară care – provocările sunt foarte bune pentru că fac ca sistemul să crească – un virus e bun pentru corp pentru că determină ca al tău corp să devină mai puternic – deci, în momentul în care în spațiul tău apare o provocare, care poate să fie lipsa ta de aliniere, poate să fie un element din afară, poate să fie o provocare din interiorul spațiului, în momentul acela ești invitat la creștere și la extinderea spațiului.
Corpul devine mai puternic, devine un eu mai puternic în momentul în care a reușit să acomodeze virusul și să se transforme în așa fel încât să elimine virusul sau să îl mențină într-o stare latentă sau să-l domine sau oricare ar fi forma corpului în care reacționează la asta.
Poți resimți aceste lucruri ca niște provocări extrem de mari și ca niște lipsă de aliniere.
De fiecare dată când apare o provocare în spațiul tău, în spațiul acesta de potențial, de manifestare infinit, de fiecare dată, de fapt, ești invitat să te uiți la o imagine mai mare și să poți să te adaptezi la acele provocări din interior sau din exterior care te susțin cu adevărat să integrezi acea provocare și să îți lărgești spațiul în așa fel încât spațiul tău de manifestare să fie mai mare pentru potențialul tău.
Și acum aș vrea să îți imaginezi că spațiul tău este ca un cerc a cărui margini se văd ca și cum ar fi de gelatină transparentă, dar sunt flexibile. Acesta este spațiul de manifestare a potențialului tău.
În momentul în care intervine o provocare, și ai nevoie de provocări pentru extinderea spațiului, în momentul acela preiei provocarea respectivă, o integrezi, te lupți cu ea, te aliniezi cu ea, cauți o aliniere la un factor mai mare, la un nivel mai mare, la un grad mai mare de ordine, iar în momentul în care ai reușit să faci asta, spațiul de manifestare a potențialului tău crește.
Acesta este motivul pentru care te ajută cel mai mult să lucrezi pe provocările pe care le ai.
De cele mai multe ori când lucrez cu clienții pe situații legate de a-și atinge obiectivele, cel mai bine funcționează să vezi care sunt piedicile în atingerea obiectivului respectiv și să lucrezi pe piedici, pentru că atunci când lucrezi pe piedici, de fapt lărgești spațiul acesta în care potențialul tău se poate manifesta.
Și mi se pare incredibil cum acest lucru este posibil.
Corpul tău, de cele mai multe ori îți spune când există lipsă de aliniere, fie prin durerile de cap, fie prin dureri de spate, de ceafă, stări de rău, indigestii, probleme minore, probleme minore pe care le ai la nivel fizic.
Următorul nivel la care simți lipsa de aliniere este nivel emoțional, mental.
Poate simți că ești în fight response, îți vine să te lupți. Poate simți că ești în blocaj, în freeze response și nu știi cum să reacționezi. Oricare ar fi, acestea sunt blocaje mentale, emoționale: poate simți furie, poate simți frustrare, poate simți anxietate, poate simți depresie, poate simți tristețe. Toate acestea sunt doar niște simptome care îți spun că nu ești aliniat cu tine.
Al treilea nivel la care ai simptomele acestea sunt conflicte sociale sau ajustări sociale.
Asta înseamnă că ai ceartă cu alții sau alții spun că nu ești pe calea cea bună sau alții îți dau niște feedback-uri care nu îți convin, deși s-ar putea să fie foarte adevărate pentru tine.
Acesta este al treilea nivel la care poți să resimți lipsa de aliniere, iar ele vin progresiv, deci vin de la simptome mici, cum sunt aceste dureri, indigestii, mici probleme la nivelul corpului fizic și cresc la nivel mental, emoțional, la nivel social.
Ultimul nivel la care ai simptomele sunt niște drame care se întâmplă
Pot să fie niște diagnostice dure sau pot să fie un accident sau pot să fie o experiență transformațională, în care pierzi pe cineva sau ceva foarte valoros și faci un salt cuantic și este în alt spațiu de posibilități.
Percepi lipsă de aliniere la diferite intensități pe aceste patru paliere.
Ce e important este să reacționezi și să te duci înapoi la bază, să faci contractare și aliniere cu tine.
Ștefan îmi spune foarte des: „Spune ce vrei. Spune ce vrei, nu spune ce nu vrei”.
Și această contractare și aliniere cu tine înseamnă să-ți spui tu ție cu adevărat ce vrei în spațiul tău de manifestare și în spațiul tău de creație, pentru că dacă tu ai claritate, celelalte lucruri se reașează în jurul tău într-un mod extrem de frumos și elegant, care să te susțină în manifestare.
Ce vrei? E important să fii aliniat cu valorile tale, altfel este o fantezie pentru care consumi foarte, foarte multă energie și degeaba, pentru că te lupți cu niște mori de vânt. Adică o să ai căderi înapoi și o să ai zbateri și o să ți se întâmple lucruri din nou și din nou.
Deci e foarte important să spui ce vrei, în primul rând în relație cu tine și să poți să fii onest legat de asta.
E important să poți să spui ce vrei pentru întregul tău spațiu, pentru că ești responsabil de spațiul tău. Firma ta este spațiul tău.
Să spui ce vrei trebuie să depășească disconfortul lui X sau Y, care nu se simt aliniați cu ceea ce spui tu.
Este spațiul tău, e teritoriul tău firma, e responsabilitatea ta, exact așa cum este casa ta.
Cum în casa ta poți să spui ce vrei, unde vrei să fie un scaun, cum vrei să fie bucătăria și poți să spui cât de caldă să fie apa care curge la robinet.
Deci primul nivel de aliniere este cu tine însuți.
Al doilea nivel de aliniere este cu oamenii cu care lucrezi.
Și aici îți spun foarte pe șleau că am întâlnit două tipuri de oameni în munca mea, și nu contează că e muncă managerială sau e muncă de coaching, e același lucru.
Sunt oameni care înțeleg cu claritate ceea ce spun, limbajul pe care îl folosesc și spațiul din care operez și inclusiv potențialul spațiului din care operez. Sunt cei care prind o limbă mai subtilă, care nu sunt atașați atât de mult de puterea poveștilor despre capacitățile mentale care poate au cunoaștere intuitivă și care simt alinierea pe care o aduc în munca mea.
Și este altă categorie de oameni cu care lucrez, care percep că este interesant ceea ce spun, dar nu înțeleg poate nici jumătate din ceea ce vorbesc.
Cum și mie mi se întâmplă cu ei, când ei vorbesc, am percepția că vorbesc o altă limbă cu care îmi este greu să mă calibrez. Înțeleg toate cuvintele, dar nu reușesc să simt energia din care vorbesc.
Pentru mine, adesea asta vine și cu un soi de incapacitate de a vedea persoana, incapacitatea de a vedea potențialul ei și deci a o susține.
Sunt puțini clienți cu care am reușit să lucrez din acest al doilea spațiu care a avut niște transformări extraordinare.
Și este un client care mi-e foarte drag mie, numele lui este Cristian, care a zis: ”Când te-am întâlnit, am spus – Ești o ciudată. Mi se părea corect ce spui. Simțeam cumva că e corect ce spui, dar nu înțelegeam nici jumătate din ce vorbești tu. Și am perseverat pentru că simțeam că ceea ce spui este mai aproape de adevăr decât ce am întâlnit până atunci, dar nu înțelegeam ce spui și mi-a luat ceva vreme să pot să integrez ceea ce vorbeai tu.”
Ei, acesta este al doilea nivel de operare în care conectarea și alinierea cu aceste persoane o resimt ca fiind foarte dificilă. I working on that. Am nevoie de ajutor pe subiectul acesta. Ștefan mă susține pe partea aceasta, dar e în continuare un proces care îl resimt ca fiind extrem de dureros.
Și acum, revenind la concluzia, la concluzia acestui spark, fiecare persoană are un spațiu infinit de manifestare.
Limitele acestui spațiu sunt date de poveștile pe care ți le spui despre cine crezi că ești, despre rănile tale, despre durerile tale, despre experiențele tale, despre nevoile tale.
Teoretic, limitele acestui spațiu sigur de manifestare sunt flexibile. Practic, adesea sunt înțepenite în poveștile pe care le-ai rulat foarte multă vreme și din afara cărora este foarte greu să ieși.
De aceea am creat Putere pe Tocuri și Brain Remodeling for Men, pentru că aceste povești flexibilizează felul în care te definești tu pornind din copilăria ta și îți dau o altă perspectivă și creează ca marginile acestui spațiu să fie mai flexibile și să poți să le extinzi, ca tu să poți să te manifești, să îți manifești potențialul infinit într-un spațiu mult mai mare.
Modul în care am reușit să mă reconectez până la urmă cu spațiul acela care la care am avut acces din discuția cu Ștefan și Gabriel a fost că acel spațiu a revenit în lumea mea, adică în mintea mea, în energia mea, cred. Nu știu să explic altfel.
Acel spațiu a revenit. Am devenit conștientă de el, am devenit conștientă că sunt responsabilă pentru el.
Este spațiu de potențial de manifestare infinit, cu niște limite flexibile, iar faptul că acest spațiu este păzit de oameni în care am încredere contează extraordinar de mult. Și când spun păzit este: îmi oferă acea siguranță din care să pot să creez, să umplu acest spațiu și să-i dau o anumită formă.
Mi se pare extraordinar ce se întâmplă, pentru că, în fapt, cei doi, Gabriel și Ștefan, nu au făcut ceva. Doar din dinamica discuțiilor a reieșit acest spațiu sau am avut acces la acel spațiu care poate era acolo deja – acest spațiu de manifestare a potențialului infinit cu limite flexibile, dar ferme, care îți dau siguranță.
Și mi-am dat seama că, practic, pentru manifestarea potențialului tău infinit este nevoie de acest spațiu de siguranță care să ai senzația că este extensibil, poate să crească, în care poți să îți manifești potențialul infinit, în care poți să fii tu însuți sau tu însăți, aliniat perfect cu cine ești cu adevărat și conștient/conștientă de potențialul tău infinit.
Iar acum, te invit să te uiți la lume în felul următor: fiecare persoană are acest spațiu de manifestare a potențialului infinit. Fiecare persoană are acest spațiu.
Motivul pentru care nu reușești să-l lărgești este pentru că de multe ori mergi înapoi sau nu ai depășit nivelul de supraviețuire.
Când îți este frică să îți manifești alinierea cu tine, când îți este frică să revendici spațiul acela ca și cum ai înfige un steag în el și ai zice „Acesta este teritoriul meu”, când îți este frică legat de ce spun ceilalți sau de faptul că te vor exclude sau te vor judeca, spațiul tău se contractă, se restrânge și vei resimți ca fiind dureroasă existența, pentru că vei avea simptome.
Universul te vrea eficient, te vrea manifestat la nivelul potențialului tău divin sau cât mai aproape de nivelul potențialului tău divin.
Dar imaginează-ți, că tu ai spațiul acesta de manifestare a potențialului tău infinit și… dacă poate și ai inspirația să faci unul dintre programele noastre care te susțin să flexibilizezi marginile spațiului tău, îți dai voie să îți crești spațiul… în acest spațiu în care tu exiști, un spațiu de siguranță, interacționezi cu alte persoane, care fiecare persoană în fapt are rolul de a-ți lărgi spațiul, pentru că te invită să te calibrezi la un nivel mai mare de ordine, integrativ, unde poți să ai contribuție, impact și aliniere cu ceva mai mare, până la nivelul alinierii cu Dumnezeu.
Nu există decât această cale de nivel mai înalt de aliniere, nivel mai înalt de aliniere, cu un om, în primul rând cu tine, cu alții din jurul tău, primele persoane din jurul tău, familia ta, oamenii cu care lucrezi în mod direct, cu nivel/cerc mai mare, prieteni, oameni pe care-i influențezi, oameni care cunosc munca ta.
Și fiecare persoană care vine în spațiul tău te invită la un nivel mai mare de aliniere, integrativă, adică integrezi și persoana respectivă și prin asta îți lărgești spațiul.
Și acum te invit să îți închizi ochii și să îți dai voie să vezi în ochii minții tale că fiecare persoană este ca o sferă de lumină sau poartă în jur o sferă de lumină.
Și din interacțiunile pe care această persoană sau oricare din aceste persoane le are cu ceilalți, datorită poveștilor pe care și le spune, va avea sfera de lumină extinsă, în urma acestor interacțiuni, sau restrânsă și mai întunecată.
Dacă percepi că celălalt îți strică spațiul, ți-l invadează, ți-l atacă și trebuie să te lupți cu el, sfera ta de lumină se restrânge și lumina ta nu se răspândește, ci vei absorbi lumina, inclusiv a altora.
Dacă vezi că cel care vine în spațiul tău te ajută să îți extinzi bila de lumină, sfera de lumină în care ești, lumina ta crește, lumina celuilalt crește și împreună veți avea mai mult decât ați avut separat înainte.
Este extraordinar!
Și acum, închide-ți ochii și uită-te la planeta aceasta ca și cum ar fi miliarde de oameni care interacționează în felul acesta unii cu alții. Și există această mică informație, legată de Legile Universale, care îi susține pe oameni să interpreteze cum interacțiunile din jurul lor îi ajută în fapt să își lărgească sfera de lumină.
Și vezi că acest glob, dintr-o dată, pentru că acești oameni înțeleg Legile Universale și știu să interpreteze ceea ce vine din afară, ca acel factor care sporește lumina lor, vezi că acest loc primește mai multă lumină și mai multă lumină și crește exponențial ca nivel de conștiență la care avem acces ca și modalitate de a contribui în lumea aceasta, indiferent cum această contribuție apare ca etichetă.
Eu îți mulțumesc că m-ai ascultat până aici și îți mulțumesc că tu îți sporești lumina prin faptul că ai contact cu Legile Universale, acționezi asupra cauzei cauzelor problemelor cu care te confrunți și până la urmă le integrezi în așa fel încât și lumina ta și lumina celor cu care interacționezi să fie sporită.
Prin acest spark trimit infinită iubire din spațiul acesta infinit de manifestare în care trăim cu toții și îți mulțumesc frumos că EȘTI.
