Ce sunt dependențele?
Astăzi este despre cum apar dependențele, cum se formează și despre cum le creezi în firmă, acasă, cu familia sau cu prietenii.
În primul rând este important să știi că dependențele apar ca reacție a minții tale la faptul că nu trăiești în valorile tale cele mai înalte. Și probabil m-ai auzit spunând lucrul acesta, însă am să-l repet aici pentru că este foarte important: În momentul în care trăiești în valorile tale cele mai înalte te hrănești cu energia lucrului pe care îl faci. Creezi un sistem în care plătești cu energie și te încarci cu energie în același timp. E aproape ca un perpetuum mobile.
În schimb, în momentul în care trăiești în valorile tale cele mai joase atunci consumi din energia ta vitală și ai nevoie să te reîncarci imediat cu energie.
Cum faci lucrul acesta?
Prin comportamente care îți creează o creștere a nivelului de energie rapidă, cum ar fi de exemplu a mânca dulce, a mânca paste sau ceva ce știi că nu e sănătos sau a face cumpăraturi.
Dependențele sunt practic obișnuințe mentale în care creierul nu știe să reacționeze altfel la lipsa de energie pe care ai creat-o și găsește o soluție, un comportament care în mod paradoxal răspunde în cel mai eficient mod valorilor tale cele mai înalte și susține în cel mai eficient mod toate valorile tale cele mai înalte.
Deci, comportamentul de dependență se formează ca o reacție a minții la faptul că ai trăit în valorile tale mai înalte, dar este un comportament care susține în cel mai eficient mod valorile tale cele mai înalte. La nivelul creierului este un declanșator pe care mintea ta s-a obișnuit să îl rezolve în același mod, într-un mod care îți corespunde, îți surâde.
Spre exemplu, seara, ca să îți reduci activitatea cerebrală și să te pregătești pentru somn, alegerea minții tale este să mănânci ceva care să ducă sângele în stomac și să scadă activitatea cerebrală ca să poți să adormi.
Poate să fie o dependență în momentul în care mintea percepe că nu are nicio altă soluție pentru a reduce activitatea cerebrală, ci a mânca. Și cu cât mai mult exersezi acest comportament pentru a reduce activitatea cerebrală cu atat mai mult el devine o dependență.
Așadar, la nivelul creierului există o serie de circuite neuronale foarte bine închegate și foarte mult repetate, adâncite. Altfel spus, mintea nu știe să facă altfel.
Există mai multe tipuri de dependențe cum ar fi:
1️⃣ Dependența de substanțe sau alimente precum alcool, dulciuri, pâine, cafea, ceai obiceiul de a mânca seara, obiceiul de mânca în mod compulsiv, emoțional și de orice fel de substanțe sau alimente. Toate acestea intră la dependențe.
2️⃣A doua categorie de dependențe sunt cele emoționale și aici vorbesc despre dependența de alte persoane dar și dependență de anumite tipuri de emoții. Așa cum este dependența de furie, adică orice se întâmplă, reacția ta este furie. Ai exersat atât de mult încât nu știi să mai alegi altfel. Un alt tipar este tristețea. Orice se întâmplă vei interpreta ca fiind trist iar reacția ta este de tristețe. De asemenea, dependența de confruntare sau conflict tot în această categorie ar intra pentru că îți dă o anumită încărcare emoțională.
3️⃣O altă categorie de dependențe sunt cele legate de pornografie, sex, practici specifice sexuale, oricare ar fi ele.
4️⃣ Următoarea categorie de dependențe sunt cele de putere, imagine, statut sau poziție socială.
5️⃣A cincea categorie de dependențe ar fi de lucruri sau obiecte.
“Acesta este stiloul meu care îmi aduce noroc. Tableta asta este cea în care îmi scriu gandurile și care mă încarcă.” Și așa pot suna toate poveștile pe care ți le spui despre diferite lucruri.
Așadar, ce este foarte important să știi este că toți oamenii au dependențe așa că, dacă cumva te-ai regăsit în poziția să judeci dependența cuiva, află că nu ești în afara spectrului oamenilor care au dependențe.
Adică toți avem dependențe sub o formă sau alta, dependențe emoționale, dependențe culinare…
De exemplu: “Nu pot să trăiesc fără carne.” poate să fie o idee care dă dependență.
Cert este că toți avem dependențe. Singura diferență între dependențe este nivelul la care acestea sunt acceptate din punct de vedere social.
Scopul acestui audio nu este atât de mult despre a-ți spune cum rezolvi dependențele, ci le-am făcut o introducere ca mai apoi să îți pot vorbi despre una dintre cele mai importante:
Despre cum creezi dependențe în jur și cât de nocive sunt ele în firmă.
Opusul este: Cum creezi sisteme în care oamenii să funcționeze independent?
Și am să-ți spun aici o poveste și un exemplu.
Imaginează-ți spațiul și structura în care trăiești în care oamenii sunt obișnuiți să vină la tine și să te întrebe: “Șefu’! Am problema asta… Cum să fac?” Și tu îi dai un răspuns.
Din nou trece o zi, trec două și vine același angajat cu aceeași întrebare: “Șefu’! Am problema asta…Uite ce s-a întâmplat… Cum să fac?” Tu din nou îi dai un răspuns.
Într-o altă seară te sună același angajat și spune: “Dumnezeule! Uite ce s-a întâmplat…Cum mă descurc? Ce să fac acum?” Și tu iar îi dai un răspuns.
Ei, prin aceste răspunsuri pe care le dai, creezi dependența acelei persoane față de tine.
Și fii atent la ce se întâmplă! Desigur că îți convine faptul că ești deștept, ai soluțiile și ești important în contextul acesta și ca astfel tu poți să rezolvi problema omului, însă creezi dependența persoanei respective față de tine. Și îi condiționeazi mintea ca atunci când are o problemă să nu gândească ca să găsească o soluție și să fie independent, ci să vină să-ți pună o întrebare.
Cu siguranță dacă faci asta cu un om, faci cu 10 oameni, cu 100 de oameni cu mai mulți oameni pe care-i ai în jurul tău, nu doar în business, ci și în familie. Mai apoi, efectul de recul este că acel lucru se întoarce împotriva ta și vei spune: “Nu mai pot! Firma asta este greu de dus. Oamenii nu se descurcă singuri, nu pot lua singuri decizii, nu reușesc să își facă treaba singuri și mă copleșesc cu întrebări. Și dacă îmi închid ușa de la birou, o să-mi scrie mesaje, o să mă pândească la ușă când ies și tot o să-mi pună întrebările.”
Dar tu ai creat asta…
Tu ai creat dependența celuilalt prin faptul că ești deștept și pentru că îți place și ai și tu dependența ta de a fi deștept și îți place să fii important. Și nu vreau să te critic pentru că evident, am fost și sunt uneori în această poziție dar în felul acesta blochezi creșterea firmei pentru că:
1️⃣Firma poate să crească până la nivelul deșteptăciunii și competențelor tale. Aici e nevoie să recunoaștem că într-o lume atât de complexă nu ai cum să fi expert în toate domeniile.
2️⃣Blochezi firma prin faptul că poți să răspunzi la un număr limitat de întrebări în timp, adică poate să apară ceea ce numim oboseală decizională, respectiv să nu mai poți să iei atâtea decizii pentru că mintea ta este copleșită de atâtea informații și decizii pe care trebuie să le iei.
3️⃣Acest mod de reacție, de gândire, de fapt, este un mod de reacție, adică nu gândești strategic sau acționezi strategic, ci îți vei consuma foarte multă energie pentru a răspunde, a reacționa la cererile celor din jur. și tu ca antreprenor, nu reușești să-ți faci treaba strategică și gândirea vizionară pentru că ești prins în capcana acestor reacții pe termen scurt.
4️⃣Motivul cu numărul 4 pentru care acest tip de gândire îți blochează firma este că îți menții un spectru decizional pe termen scurt și-ți condiționezi mintea să gândească pe termen scurt. În termeni de problemă pe care trebuie să o rezolvi acum. Ajungi să trăiești în urgențe și ajungi să trăiești ca spectru de gândire de pe-o zi pe alta, în loc să gândești pe următorii 10 ani de zile așa cum ar fi treaba ta de antreprenor.
5️⃣Un alt mod prin care poți să creezi dependențe în afară de a da soluții la problemele oamenilor este să îi ajuți, să-i salvezi emoțional și financiar. Iar asta vine cu o problemă foarte importantă.
În primul rând cand vezi pe cineva în durere emoțională sau financiară și te gândești să-l salvezi, primul lucru pe care-l admiți făcând asta este că acea persoană care trece prin acea experiență nu are în ea capacitățile cu care să se descurce. Și prin asta te poziționezi automat într-o zonă de aroganță în care tu ești peste persoana respectivă, considerând că ea nu este capabilă să-și rezolve problema. Nu vezi că ea poate, iar asta este o problema în a salva pe altcineva.
O altă problemă când vrei să salvezi pe altcineva este că acea persoană învață să iasă din experiența respectivă cu ajutorul tău și că îi rezolvi tu problema. Dar asta la nivelul de evoluție al persoanei pe care o salvezi, nu rezolvă problema în sine. Pentru că i-ai rezolvat-o tu, mintea ei nu învață și evolutia ei nu se întâmplă. Altfel spus, îi recreezi aceeași problemă mai târziu în timp. Inevitabil și indubitabil aceeași problemă se va repeta până această persoană pe care ai salvat-o va învață cum să-și rezolve singură problema.
Aici vreau să-ți spun o poveste scurtă a unei prietene care și-a salvat iubitul, soțul de mai multe ori, în repetate rânduri din diferite buclucuri și probleme în care intrase el. După despărțirea lor el evident că a mai dat peste aceleași probleme.
Problemele de aceeași natură au încetat să mai apară în momentul în care el și le-a rezolvat. Nu în momentul în care l-a salvat soția lui, nu în momentul în care l-au salvat părinții lui, ci în momentul în care el și-a luat puterea și a rezolvat acea problemă.
Deci, în momentul în care ajută ori salvezi, creezi dependență și privezi persoana respectivă de a avea propria experiență și de a învăța din propria evoluție. Practic amâni termenul de rezolvare a problemei și menții persoana pe care o salvezi în ciclul în care este, fără să reușească să iasă din ciclul de evolutie în care se învârte.
Mi se pare foarte interesant pentru că percepția atunci când salvezi este că: “Am reușit să-l scot din acea durere, din acea problemă.” dar adevărul este că nu ai făcut-o. El tot acolo a rămas pentru că acea persoană nu a reușit să își rezolve problema singur, nu și-a luat lecții de viața ca s-o ducă la nivelul următor de ordine. Ai făcut tu ordine pentru ea.
Ceea ce se întâmpla în situația în care salvezi sau în situația în care rezolvi problemele celorlalți este că te împovărezi și la un moment dat devine greu.
Partea întunecată a acestui tipar de salvare sau de rezolvare a problemelor celorlalți este că tu ajungi să duci greul pentru oamenii respectivi și la un moment dat nu mai poți pentru că ei devin o povară.
Și vei crea resentimente față de ei. Inițial te-ai bucurat că nu au putut singuri ca să poți să intervi tu și să rezolvi problema iar pe final creezi resentimente legat de faptul că ei nu pot și ajungi de multe ori să-i elimini din sistemul tău, să-i respingi. Nu le mai răspunzi la telefon, îți închizi ușa de la birou ca să nu mai intre.
Pentru că ți-au acaparat atât de mult din spațiu, cat le-ai permis, de fapt, și pentru că te țin în bucla acesta de răspuns ei au devenit o povară pentru tine.
Însă acesta este un sistem sănătos, acela în care ei învață să-și gestioneze și să-și învețe propria lecție.
Nu spun că am toate răspunsurile dar am să-ți spun cum am ales eu să o educ pe fiica mea și am să-ți las câteva elemente legat de cum reușesc să fac asta în business în așa fel încât să nu creez dependență.
În primul rând vreau să-ți spun cum am privit relația cu fiica mea și filosofia de educare a ei în ceea ce privește a o salva din diverse situații.
Am refuzat să-i rezolv problemele atâta vreme cât ea a putut să și le rezolve singură și am stat alături de ea prin a-i pune întrebări legat de cum poate ea să își rezolve problemele. Și n-am intervenit eu.
La un moment dat s-a plâns că este provocată la școală și că una dintre colege o persecută și m-a rugat să mă duc să vorbesc cu învățătoarea, cu colegele șamd.
Am refuzat să fac lucrul acesta. Bineînțeles că voia să mă pună în rolul de salvator ca să intervin și să-i rezolva problema. Însă am fost alături de ea și am lucrat cu ea prin întrebări legat de cum poate să rezolve această problemă.
Am întrebat-o unde este opusul în același timp și-am făcut sincronicitatea cu ea. Am întrebat-o ce strategii poate să folosească în situația respectivă, în pauze, ca acea fetiță să nu o mai persecute. Și am lucrat cu ea efectiv pe asta.
După aceea problema n-a mai apărut nici în spațiul ei nici în spațiul meu, dar a fost foarte frustrant pentru mine ca mamă să văd durerea prin care trece, însă am ales acest tip de durere decât durerea să o fac dependentă de mine.
Astăzi este un copil independent și pe picioarele ei și de multă vreme reușește să facă distincția între ce îi este de folos și ce nu îi este de folos pe calea ei și reușește să-și facă propriile decizii.
Cum poți să faci asta în business?
Și pentru mine este un proces, deci nu pot să spun că am ajuns acolo unde îmi doresc deja.
În business nu dai tu soluțiile ci îi întrebi pe oameni care sunt soluțiile pe care le ai la îndemână, ce alternative ai, ce câștigi și care sunt beneficiile pentru firmă, pentru tine dacă mergi pe o cale.
Întrebi care sunt dezavantajele dacă mergi pe calea respectivă și care sunt beneficiile și dezavantajele pentru alternativa B și pentru alternativa C.
Este foarte frustrant pentru că ia mai mult timp dar în felul acesta oamenii reușesc să ia decizii.
Ca variantă de tranziție, poți să spui: Uite, aceasta este calea, acestea sunt plusurile și minusurile, tu decizi. Pe cealaltă cale, acestea sunt plusurile și minusurile, tu decizi. Îmi asum decizia ta cu consecințele ei financiare cu tot. Acesta este alternativa pe care poți să o aplici în business.
De asemeena, în business, ca să poți să-i susții pe oameni să învețe să își ia propriile decizii, înseamnă să îi lași să greșească în limite rezonabile pe care le agreezi anterior prin contractare și aliniere. Pentru că altfel nu au cum să învețe și cum să progreseze.
Povestea prin care înveți din greșelile celorlalți este foarte frumoasă însă se aplică în foarte puține cazuri. Oamenii au nevoie de experiențe din care să învețe în sensul în care informația trebuie să meargă de la nivelul capului, la nivelul corpului.
În momentul în care înveți din experiența celorlalți, informația e la nivelul creierului și este imposibil s-o duci la nivel de corp dacă înveți din experiența altora.
Însă în momentul în care ai învățat din experiența ta, îl lași pe om să greșească cum am lăsat-o și eu pe fiica mea să “greșească” sau altfel spus să aibă diferite experiențe în care ești lângă el ca să îi pui întrebările potrivite: “Ok, ce ai învățat din această experiență? Cum și-a servit această experiență? Care ar fi fost o alternativă pe care puteai să mergi și ar fi fost mai eficientă? Cum vei face data viitoare? Ce te-a durut în această experiență și cum poți să faci data viitoare să eviți lucrul acesta?”
Dacă pui aceste întrebări toată povestea se schimbă și îi susții pe oameni să greșească asistat în cadrul unor limite care nu îți impactează în mod major firma dar ești acolo lângă ei, ca ei să învețe din acea experiență.
În acest fel informația merge la nivelul corpului și nu rămâne doar la nivelul minții.
Probabil că o să zici: ”Ok, cum am ajuns aici?”
Pornisem de la tipuri de dependențe și am vorbit despre dependența de a ajuta, de a salva, de a rezolva problemele celorlalți, despre dependența de a fi deștept care este unul dintre cele mai mari blocaje pe care le poate avea o firmă.
Lasă-mi, te rog, gândurile tale! Sunt curioasă ce părere ai despre dependențe și care sunt acele dependențe cu care ești confortabil să admiți că le ai.
