Sparkul acesta este despre people pleasing, și anume situațiile alea în care faci pe plac altora, spui cu mare ușurință da și apoi îți dai seama că la sfârșitul zilei ai făcut mai mult pentru ceilalți și pentru alții decât pentru tine.
Acasă poate copiii te roagă ceva și tu chiar aveai altceva de planificat, dar pur și simplu nu poți să le spui NU. Și îi susții să facă acel lucru pe care și-l doresc.
De asemenea, e posibil ca partenerul tău de viață să îți ceară un serviciu, un favor, și tu să poți să faci lucrul acesta cu ușurință, dar te încurcă pe tine în lucrurile pe care ți le-ai planificat. Și cu toate astea, nu poți să spui nu îi spui da și cauți să-i faci pe plac.
E posibil ca lucruri similare să se întâmple și la serviciu, la lucru. Un client îți cere ceva care este altfel decât faci tu lucrurile, care nu este în normele, standardele tale, și este o favoare extraordinar de mare pe care tu să i-o faci. Și îi spui da, chiar dacă cu inima îndoită, trezindu-te mai apoi într-o situație în care ai niște complicații de rezolvat, pe care ai fi preferat să nu le ai.
Posibil ca ai tăi colegi să spună „Știi, am o problemă de rezolvat” în contextul în care ai un client de servit și rămâi tu cea sau cel care rezolvi lucrurile până târziu noaptea, în timp ce colegul tău se duce liniștit la ziua de naștere a părinților lui sau la orice alt eveniment care a fost important pentru el, pentru că ai vrut să-i faci pe plac și ai vrut să-l mulțumești.
Și poate adesea te simți în situația în care vrei să faci pe plac celor din jurul tău, să îi mulțumești, să fie toată lumea bine, și faci extra eforturi pentru asta, dar la final de zi îți dai seama că nu ești fericit, nu ești fericită, nu ești mulțumit sau împăcat.
Ca atare, te întrebi ce sens are să faci atâta efort pentru ceilalți, în contextul în care ale tale probleme tot ale tale rămân, și în contextul în care la sfârșitul zilei simți că, raportat la acele lucruri care au fost importante pentru tine, nu ai reușit să progresezi, însă ai mulțumit pe X, ai mulțumit pe Y, oameni care desigur, sunt importanți pentru tine.
Și te ia un sentiment din acestea de frustrare și de supărare și de furie pe tine că tu nu ai putut să spui NU, tu ai căutat să faci pe plac celorlalți, tu ai căutat să-i mulțumești pe ceilalți.
Dar știi, acest sentiment este mai ușor de suportat decât acel sentiment poate de respingere, sau de refuz, sau de supărare al celor cărora nu le-ai făcut pe plac, dar ai fi vrut să nu le faci pe plac.
Și uite așa se întâmplă că alegi supărarea pe tine și furia pe tine, decât supărarea celorlalți pe tine, dacă nu le-ai fi făcut pe plac și dacă nu le-ai fi răspuns așteptărilor sau cerințelor pe care le au.
Ca atare, ca adult, people pleasing-ul înseamnă să spui DA cu mare ușurință. Pentru tine contează ca ceilalți să fie bine și contează mai puțin ca tu să fii bine.
Și poate ai încercat să mulțumești pe toată lumea, dar la final de zi tu ești acea persoană care este golită de resurse și nu mai ai de unde să dai.
Este people pleasing-ul o problemă?
În acest spark vom vorbi despre people pleasing în detalii, sau sociotropia cum se numește în termeni de specialitate.
Voi vorbi despre câteva studii care arată elemente extrem de importante despre cauzele subconștiente ale people pleasing-ului. Am să îți spun definiția de manual a people pleasing-ului și voi vorbi despre cauze.
Mai apoi am să-ți arăt ce se întâmplă în interiorul tău, în psihologia ta, în momentul în care faci people pleasing, iar mai apoi am să-ți arăt de unde și prin ce acțiuni s-a instalat în tine people pleasing-ul, sau în cei pe care-i iubești poate.
Am să-ți arăt legătura dintre people pleasing și stimă de sine, și pe ce studii se bazează acesta.
Iar mai apoi am să îți vorbesc despre trăsăturile de personalitate ale celor care fac people pleasing. Am să-ți dau definiția mea a people pleasing-ului și cum această definiție operațională te va ajuta mai apoi să rezolvi people pleasing-ul.
Am să-ți vorbesc despre beneficiile people pleasing-ului în acest spark și despre relația dintre people pleasing și burnout. De asemenea îți voi spune ceva despre cartea „When making others happy you make yourself miserable” și ce concluzii aduce asta în relație cu people pleasing-ul.
Iar spre final am să-ți împărtășesc câteva povești despre people pleasing și cum se manifestă people pleasing-ul în viața unora dintre clienții cu care am lucrat și, de asemenea, ce am lucrat cu ei și ce poți să faci ca să poți să transformi people pleasing-ul și să ieși din bucla de a-i mulțumi pe ceilalți, în primul rând, ca să ai grijă de tine, să poți să ai o viață împlinită, iar mai apoi din acel loc să-i servești pe ceilalți sau să lucrezi cu ceilalți.
Lao Tzu spune: „Să îți pese despre ce gândesc ceilalți oameni înseamnă să devii prizonierul lor pentru totdeauna.”
Asta este un citat care mi-a mers direct la minte și la inimă, pentru că asta înseamnă că atunci când încerci să faci pe plac celorlalți sau atunci când îți pasă ce gândesc ceilalți despre tine, și îți afectează gândurile și comportamentele.
Ești de fapt prizonierul lor, pentru că nu ai libertatea să faci acele lucruri care te împlinesc pe tine.
Un alt citat de-al lui Lao Tzu, care mi-a plăcut foarte mult, este:„Atunci când cineva crede în el însuși, nu încearcă să-i convingă pe alții. Atunci când cineva este mulțumit cu el însuși, nu caută aprobarea celorlalți. Atunci când cineva se acceptă pe el însuși, întreaga lume îl acceptă sau o acceptă.”
Acesta este locul din care pornim în explorarea people pleasing-ului.
People pleasing-ul este un termen folosit pentru a descrie comportamentul unei persoane care încearcă constant să îi mulțumească pe ceilalți, adesea ignorând propriile nevoi sau sentimente.
People pleasing-ul poate avea diverse cauze, adesea împletite cu experiențele de viață timpurie, trăsăturile de personalitate și factorii de mediu.
Câteva dintre cele mai comune cauze ale acestui comportament:
1. Educația timpurie și experiențele din copilărie
Copii care cresc în medii în care aprobarea și atenția sunt condiționate de comportamentul lor, pot învăța că trebuie să mulțumească constant pe alții pentru a primi dragoste și acceptare.
De exemplu, dacă părinții sunt foarte critici sau dacă afectivitatea lor este inconsistentă, copilul poate dezvolta people pleasing ca o strategie de supraviețuire pentru a evita respingerea. People pleasing-ul poate avea ca și cauză trăsături de personalitate.
Acum trebuie să spun ceva. Nu sunt neapărat de acord cu toate cauzele care le găsesc în manuale și o să vezi de ce. Pentru că atunci când o să îți dau definiția mea operațională a people pleasing-ului vei înțelege și de unde vine.
2.Trăsături de personalitate
Persoanele care sunt empatice, sensibili sau care au nevoie înaltă de armonie în relațiile interpersonale pot fi mai înclinați să devină people pleasers.
De asemenea, cei cu stimă de sine scăzută pot simți că trebuie să își câștige locul și acceptarea în grup prin a-i mulțumi pe ceilalți.
3. Frica de respingere sau conflict
Uneori people pleasing-ul poate fi motivat de o frică profundă de a fi respins sau respinsă sau de a intra în conflict.
Gândește-te că acele persoane care au rana de respingere sunt șanse mari să aibă trăsătura de people pleasing, iar rana aceasta de respingere, posibil s-a format în copilăria timpurie prin acțiuni prin care percepi că ai fost respins sau respinsă, sau este posibil să te fi născut în contextul în care aceasta este o trăsătură cu care ai venit pe lume.
Cred că am vorbit deja despre rănile pe care o persoană le poate avea și nu am convingerea că acestea toate sunt dobândite de-a lungul vieții umane.
Cred că este posibil să venim cu ele pe Pământ sau e posibil să le fi dobândit în viața intrauterină.
Persoanele care se tem de singurătate pot simți că cea mai sigură cale de a evita aceste sentimente este prin a se asigura că ceilalți sunt mereu mulțumiți.
4. Cultura și valorile sociale
În culturile sau familiile unde este pus un accent deosebit pe armonie socială, respect și a fi plăcut, indivizii pot învăța că a fi uneori people pleaser este nu doar acceptabil, dar și de dorit.
Aici sunt acele povești pe care poate le-ai auzit la tine în familie: ”Dar ce o să spună ceilalți? Trebuie să facem așa cum se așteaptă ceilalți.” Aceasta este o filozofie de viață care e impregnată în toate acțiunile adultului față de copil.
5. Experiențele de viață
Traumele sau experiențele negative care implică abandonul, trădarea sau conflictul sever pot duce la dezvoltarea leasingului ca un mecanism de apărare.
Această strategie poate ajuta la evitarea durerii emoționale prin anticiparea și îndeplinirea nevoilor altora înaintea apariției conflictului.
Și aici aș vrea să spun o scurtă poveste a unei cliente care a trăit într-o familie cu conflicte majore.
Părinții se certau des și exista strigăt în casă și conflicte mari cu bufnituri, cu trântit de lucruri și cu voce la un volum foarte înalt.
Clienta mea a fost foarte speriată de aceste conflicte între părinți, pentru că se temea pentru siguranța mamei ei și se temea pentru siguranța proprie. Ca atare, a devenit un people pleaser ca nu cumva să existe acele conflicte pe care ea le-a perceput ca fiind atât de amenințătoare când a fost copilă.
Odată ce am dizolvat conflictele respective și odată ce a ajuns să fie recunoscătoare pentru mediul acela, aparent ostil în care a trăit, clienta mea a încetat să mai fugă de conflict, a încetat să mai fugă de situații tensionate și s-a oprit în a mai face people pleasing, adică și-a asumat conflictele și nu s-a temut să aibă acele conflicte cu persoanele care au fost relevante pentru viața ei.
6. Beneficiile pe termen scurt pe care le aduce
Acestea ar putea fi: evitarea conflictului, primirea laudei și sentimentul de a fi necesar sau important pentru ceilalți.
Acesta poate crea un ciclu dificil de spart și voi reveni la subiectul acesta.
Dar vreau să spun ceva. Să zicem că unul dintre parteneri merge acasă târziu și știe că dacă spune adevărul legat de unde a fost și ce a făcut, va avea un conflict cu partenerul de viață.
Nu vorbim în termeni de el sau ea, spun parteneri, indiferent că este vorba despre sex masculin sau sex feminin. Și ajunge acasă și minte, adică îi face pe plac celuilalt și nu îi spune ceva ce ar putea să îl tulbure ca să mențină liniștea din casă.
Și aceasta este din nou o modalitate de a face people pleasing, prin minciună, pe un termen scurt, ca să eviți un conflict și ca să menții armonia din casă.
Interesant subiectul ăsta cu people pleasing-ul, nu?
Ce se întâmplă în interiorul tău atunci când faci people pleasing
Atunci când cineva adoptă un comportament de people pleaser, diverse procese psihologice și neurologice sunt implicate.
Activitatea creierului în aceste situații reflectă complexitatea emoțiilor, gândurilor, comportamentelor legate de dorința de a-i mulțumi pe alții.
Iată câteva din aspectele principale care se pot întâmpla în creierul unei persoane care practică people pleasing.
1.Activarea sistemului de recompensă
Când cei care fac pe plac altora primesc aprobarea sau recunoașterea celorlalți, acest lucru poate activa sistemul de recompense al creierului, eliberând neurotransmițători precum dopamină, care provoacă sentiment de plăcere și satisfacție.
Aceasta poate crea o asociere pozitivă cu comportamentul de a-i mulțumi pe ceilalți, întărind astfel tendința de a continua acest comportament.
Atenție! Cei care vă plângeți că nu ați primit laude, apreciere de la părinți, nu ați fost condiționați să faceți pe plac altora în felul acesta.
Aici am un exemplu în care am lucrat cu o clientă, de foartă multă vreme, care spunea că ar fi vrut ca mama ei să o aprecieze. În momentul în care i-am pus întrebarea ce dezavantaje ai fi avut dacă mama ta te-ar fi lăudat?
Și-a dat seama că a fost liberă să facă ceea ce era cu adevărat aliniat cu ea, versus alți copii care sunt condiționați să facă pe plac părinților și primesc laudele, aprecierea părinților.
În felul acesta, când ei primesc apreciere, aprobare, recunoaștere, li se activează sistemul de recompensă, au eliberare de dopamină și vor simți plăcere prin faptul că fac pe plac părinților.
Cu cât mai mult fac lucruri pentru părinți și părinții îi laudă, cu atât mai mult sunt condiționați să facă people pleasing.
2. Răspunsul la stres
Încercarea constantă de a mulțumi pe alții poate activa și răspunsul la stres al creierului, eliberând cortizol și alți hormoni ai stresului.
Aceasta poate duce la anxietate și tensiune, mai ales când persoana se simte incapabilă să îndeplinească așteptările altora sau le încalcă pe cele proprii, adică dacă nu acționezi în valorile tale și sacrifici valorile tale.
Deci, dacă prima etapă în people pleasing este activarea sistemului de recompensă, a doua este un răspuns la stres, în care te stresezi că nu poți să-i mulțumești pe ceilalți din cauza faptului că ai teamă de a pierde aprecierea și aprobarea lor.
O altă latură a stresului este că te stresezi că nu reușești să faci acele lucruri care au fost relevante pentru tine.
Să zicem răspunzi dezirabil la așteptarea soțului sau partenerului tău de a merge să iei tu copiii de la școală sau de la grădiniță, chiar dacă ți-ai încălcat tu anumite lucruri care trebuia să le faci în ziua respectivă.
Tu te consumi că n-ai reușit să-ți termini treaba ta și tu te consumi dacă nu reușești să-l mulțumești pe partenerul tău, dacă nu reușești să ajungi la timp după copii, și sunt o mulțime de condiționări aici care sunt implicate în decizia aceasta, toate legate de faptul că faci pe plac sau nu faci pe plac celor din jur și dacă reușești să-i mulțumești.
3. Funcționarea cortexului prefrontal
Cortexul prefrontal, care este implicat în luarea deciziilor și în reglarea emoțiilor, este intens solicitat.
Persoanele care încearcă să fie people pleasers trebuie să evalueze și să analizeze constant cum acțiunile lor vor afecta pe ceilalți, ceea ce poate duce la o suprasolicitare și oboseală mentală.
Dar nu este doar atât. Gândește-te că dacă tu vrei să faci ceva și te gândești că părinții tăi vor fi nemulțumiți și nu vei avea aprobarea lor, familia ta te va judeca, partenerul tău de viață se va supăra foarte tare că tu vrei să faci un lucru, de exemplu să pleci din afacerea pe care o aveți împreună, pune un stres foarte mare mental și aduce la oboseală mentală și suprasolicitare mentală.
De ce? Pentru că există conflict între valorile tale și dorința ta de a-i mulțumi pe alții și valorile celorlalți pe care tu le preiei implicit.
Atunci când se declanșează people pleasing-ul în interiorul tău, se activează sistemul de recompensă. Ai plăcere, simți plăcere din a face celorlalți pe plac.
Apoi ai un răspuns la stres prin faptul că te temi că nu corespunzi așteptărilor celorlalți și ești stresat că nu corespunzi așteptărilor tale față de tine, nu faci ce ți-ai propus.
Al treilea lucru este suprasolicitarea cortexului prefrontal, pentru că mintea caută să facă o legătură între și să reușească să aleagă corect între valorile tale și valorile celorlalți pe care vrei să îi mulțumești.
4. Sistemul de atașament și legăturile sociale
Creierul este programat să caute conexiuni și relații sociale, motiv pentru care acceptarea și aprobarea socială sunt atât de importante.
People pleasers pot avea un sistem de atașament mai activat, ceea ce îi face extrem de sensibili la opinia celorlalți și la potențiala respingere.
Foarte important lucrul acesta și își are condiționarea în ce ți-am spus la punctul 1. Dacă ai fost învățat să faci pe plac celorlalți și ți-ai luat plăcere din asta.
5. Conflictul intern
Adesea, în creierul unui people pleaser are loc un conflict între dorința de autenticitate și nevoia de a se conforma așteptărilor altora.
Acest conflict poate aduce disonanță cognitivă, o stare de tensiune psihologică care apare atunci când sunt prezente două gânduri sau credințe contradictorii: una să îți faci pe plac ție sau alta să faci pe plac altora.
Ce spun studiile raportat la people pleasing la nivel subconștient și acțiuni habituale
Există un studiu făcut în 2012, publicat în 2012 în Journal of Social and Clinical Psychology, un studiu condus de Julie Exline.
În acest studiu, ea arată că sociotropia garantează, prezice că mănânci mai mult ca răspuns la percepția presiunii sociale.
Focusul studiului este ipoteza sociotropică, iar sociotropia este denumirea științifică pentru fenomenul de people pleasing și se referă la tendința, nu neapărat patologică, de a-i mulțumi pe alții și a menține armonia unui sistem cu orice cost.
Rezultatul studiului a fost că participanții studiați din punct de vedere sociotropic aveau tendința de a mânca exact aceeași cantitate ca persoanele cu care au luat masa.
A fost menținut același setting, aceeași aranjare, același fel de mâncare, aceleași condiții. Doar persoanele cu care au luat masa s-a schimbat.
Persoană cu tendința de people pleasing și-a schimbat subconștient cantitatea de mâncare ingerată, în funcție de cantitatea de mâncare a persoanei cu care servea masa.
Iar concluzia studiului este că există straturi profunde de people pleasing și că asta afectează cele mai habituale acțiunii.
Și aici intervine subiectul foarte hot pentru România, legat de a slăbi.
De ce nu funcționează foarte multe dintre dietele pe care le facem în România, dar nu doar în România, dar în România în mod deosebit?
Este pentru că avem obișnuința să ne conectăm cu alții prin mâncare și asta este una dintre cele mai mari probleme în curele de slăbire.
Pentru că atunci când avem sărbătoare ne conectăm prin mâncare, ne adunăm cu toții la masă, sărbătorim prin mâncare.
Și nu doar atâta, dacă vrei să faci o dieta sau dacă vrei să schimbi stilul de viață, va exista o presiune socială și o tendință de a face față, de a răspunde așteptărilor normelor prin a face ca ceilalți.
Cum să nu faci tu drob de Paște? Cum să nu faci un cozonac de Paște? Cum să nu faci toate aceste lucruri care sunt obișnuite pentru cultura din care faci parte și prin care practic te conectezi cu ceilalți? Adică, cum de Paște să nu ai tu cozonac în casă dacă îți vin oaspeți? Cum la Crăciun să nu ai tu sărmăluțe în casă, dacă îți vin oaspeți?
Și sunt două probleme. Una este partea asta de dificultate, de a nu o face, de a nu urma normele și doi este partea asta de a face pe plac altora, adică renunți adesea la cura ta de slăbire ca să faci pe plac normelor și ca să te conectezi cu alții prin mâncare.
Și un alt strat la ceea ce se întâmplă aici este cu cât ai mai multă mâncare, cu cât se mănâncă mai mult, cu atât înseamnă că ești mai bogat și prin faptul că avem această percepție și conectarea legată de mâncare.
Dacă te gândești care au fost momentele frumoase, sunt sigur că au fost dintre momentele,din copilăria ta, petrecute la masă, împreună cu ceilalți, pentru că asta a fost o celebrare. Așa se celebra, acestea au fost momentele în care de multe ori era liniște în casă.
Bogăția este definită prin mâncare, prin cât comanzi la restaurant, prin a cumpăra lucrurile care sunt scumpe și inaccesibile, și din nou e și partea aceasta de a face pe plac.
Deci, cu cât partenerul tău cu care ești la masă mănâncă mai mult, cu atât, dacă ai tendințe de people pleasing, o să mănânci mai mult.
Asta poate să fie și este în foarte multe cazuri cu care am lucrat pe slăbire, faptul de a face pe plac celorlalți este o piedică în curele de slăbire pe care oamenii le fac.
De asemenea, există un alt nivel de condiționare aici, tot legat de mâncare și tot legat de people pleasing.
Când ai fost mic, ai fost poate apreciat dacă ai mâncat totul din farfurie. Și logica este următoarea „Vai, ce cuminte ai fost, harnic!”, „Bravo că ai mâncat tot din farfurie!” și asta înseamnă că îți apreciez părinții, chiar dacă pentru tine e posibil să fi fost prea mult sau dacă pentru tine e posibil să nu fi fost acel element care îți aduce cei mai mulți nutrienți în momentul ăla raportat la corp. Adică n-ai avut nevoie neapărat de ceea ce ai mâncat.
Dar există o condiționare profundă acolo legată de generațiile anterioare care au trăit sărăcia și au trăit în supraviețuire, și cu adevărat că dacă mănânci tot din farfurie înseamnă că ești bun și înseamnă că îți apreciez părinții.
Și din nou, este people pleasing programat din copilărie în viața ta, iar în momentul în care ești adult și mergi undeva în vizită, vei termina tot din farfurie, pentru că așa ai învățat.
Nici nu-ți mai pui mental problema dacă ai nevoie de tot. Știi că ce ai pus în farfurie trebuie să mănânci, pentru că în felul acesta îți arăți aprecierea față de ceilalți, cei care au gătit în contextul acela.
Și ai condiționări în trecut, în care ai fost lăudat că ai mâncat totul din farfurie și ai fost certat că nu ai mâncat totul din farfurie. Și uite cum partea asta de people pleasing este legată de obiceiurile alimentare și cum poate să fie o cauză majoră în faptul că o persoană nu ajunge să piardă kilogramele pe care și le-a propus.
De asemenea, unde mai sunt influențe ale people pleasing-ului în programarea din copilărie și în acțiunile habituale?
Am întâlnit asta adesea în adolescenții sau tinerii care spun că nu știu ce vor.
La mine nu vin tinerii în primul rând, care spun că eu nu știu ce vreau. La mine, în primul rând vin părinții lor și părinții spun că „Copilul meu nu știe ce vrea!”
Și spun „Nu există așa ceva, că nu știe ce vrea. Știe, dar îi este teamă să nu te dezamăgească.” (asta le spun adulților care vin cu povestea despre copiii lor)
Iar când ajung să lucrez cu tinerii sau cu adolescenții care spun că nu știu ce vor, ei știu foarte clar ce vor.
Dar de unde condiționarea asta și ce legătură are cu people pleasing-ul?
Alegerea unui anume profil la școală sau la liceu pentru a mulțumi părintele care contravine valorilor copilului sau contravine cu ceea ce face el.
Copilul a învățat această condiționare de la adult că trebuie să-i facă pe plac și trebuie să îl facă pe părinte fericit și știe că l-ar face pe părinte fericit dacă ar da la un anumit liceu, la o anumită facultate, de multe ori se întâmplă asta, iar el vrea altceva. Și este teamă că îl va dezamăgi pe părinte dacă el vrea altceva.
Ca atare people pleasing-ul apare și la nivelul acesta – programat în copilărie.
„Bravo,că ai făcut asta! Felicitări! Asta mă face fericită” și înveți că fericirea părintelui depinde de tine. Și că… cum n-ai vrea să îți faci părintele fericit?
Și ajungi în situația în care să ai conflict între ce vrea părintele tău și ce vrei tu, și de multe ori, ca să faci pe plac părintelui tău, dai la facultatea sau la școala pe care o vrea el, sacrificând ce-i cu adevărat valoroși și important pentru tine.
De asemenea, people pleasing-ul este programat din copilărie atunci când primești o recompensă, când faci ceva bine.
Condiționarea asta din afară și fără să simți corpul tău și fără să fii învățat să îți cauți răspunsurile în interior, va aduce people pleasing.
„Bravo, Ai luat nota 10. Felicitări! Uite o recompensă pentru tine!” Primești ceva bun. Mi-ai făcut pe plac altfel, ca atare te recompensez și asta de multe ori este legat cu eating disorders, pentru că există o programare de genu primești dulce doar dacă ai mâncat broccoli sau doar dacă ai mâncat salată. Dacă nu mănânci, nu meriți dulce.
Condiționarea pe care o impune asta, și a face pe plac altora legat de mâncare, poate să ducă la editing disorders, adică la dereglări în ceea ce privește felul în care se alimentează o persoană în viață.
Interesant, nu-i așa, cum people pleasing-ul este programat în noi din copilărie!
Un alt studiu interesant găsit tot de colega mea Alexandra (mică, îi spunem noi). Este Alexandra, care lucrează împreună cu mine și mă ajută la partea de research la Spark și cu multe altele.
Un alt studiu găsit de Alexandra este despre relația dintre people pleasing și stima de sine. Mi se pare foarte interesant subiectul acesta. Și în studiul acesta făcut de Andrew Paradise și Michael Kernis, publicat în Journal of Social and Clinical Psychology, volumul 21.
În acest studiu este vorba despre legătura dintre stima de sine și o stare de bine psihologică, emoțională și implicații ale acestei stări de bine în relație cu stimă de sine.
Și ce arată acest studiu? Că a-i mulțumi pe ceilalți este în general un element care vine odată cu răspunsul la o traumă, cu reacția la o traumă, dar nu întotdeauna.
Dorința de a-i mulțumi pe ceilalți poate fi indusă și de părinții unei persoane prin practici de socializare în timpul copilăriei, care nu sunt inerent traumatice, dar care ulterior reapar ca un conflict valoric între părinte și copil.
În eșantionul analizat, toate persoanele care au manifestat o stimă de sine fragilă au manifestat tendința de a-i mulțumi pe alții cu orice scop. Acest lucru evidențiază relația dintre o stimă de sine scăzută și people pleasing.
Cei doi susțin că aceste modalități de a face pe plac altora, adică people pleasing-ul, este înrădăcinat în persoană, deci creat rădăcinile acestui comportament de către părinți, bazat pe niște practici de socializare din copilărie, care nu sunt necesar traumatice, dar care aduc conflict în persoană ulterior.
Și aici trebuie să-ți spun o poveste foarte, foarte drăguță. Cum se leagă în aceste tehnici de socializare care mi-au fost induse, și asupra cărora am devenit conștientă mai târziu.
Când am fost în școala generală sau la liceu, la începutul liceului și trăia bunica și povesteam cu bunica des despre ce se întâmplă, eu i-am spus că un băiat de care nu îmi plăcea, m-a invitat să ies cu el la cofetărie. Așa se purta atunci. M-a invitat la cofetărie.
Mie nu îmi plăcea de băiatul ăla. Însă bunica mi-a zis „Ieși cu băiatul ăla, cum să nu! Să nu îl superi pe băiatul ăla, să nu îl faci să se simtă aiurea. Ieși cu băiatul ăla”
Și mi se părea foarte interesant cum bunica m-a împins cumva să mă întâlnesc cu băiatul acela, care nu îmi plăcea de nici o culoare, și am observat acest comportament și am observat acest conflict interior în care cumva bunica mă îndemna să fac ceva, ceea ce nu simțeam că este aliniat cu mine.
Mai târziu eram deja mărișoară și mergeam la bunica în vizită… era după facultate… și când ajungeam pe strada unde locuia bunica, în orașul Satu Mare, pe o străduță mică, cu probabil 24 de case, pe o parte și pe alta împărțite, unde toți se cunoșteau cu toți.
Și pe strada respectivă bunica își avea relațiile ei relevante, vecina de lângă, vecina de peste drum și așa mai departe.
Și cum ajungeam acolo cu mașina, bineînțeles că ieșeau și ceilalți pe stradă ca să vadă ce se întâmplă pe stradă, că orice se întâmpla, se auzea, se vedea, era foarte public și ieșeau și mă salutau și-i salutam și eu.
Și bunica tot insista să îi pup pe bătrânii prieteni ai ei, domni și doamne mai în vârstă, lucru care nu îmi făcea niciun fel de plăcere.
Și mi-am dat seama atunci că nu numai atunci m-a pus să-i pup pe bătrânii care erau prietenii ei, ci și înainte mă tot forța să fac niște acțiuni din astea sociale care să-i aducă capital relațional ei și mie, în imaginea ei. Ca să mă vadă pe mine bătrânii străzii bine și că-s drăguță cu ei și că nu sunt arogantă.
Și uite, asta sunt două lucruri pe care le-am văzut atunci când am fost mai mărișoară, dar pe urmă mi-am amintit că acest tip de comportament a fost acolo de mică.
De mică, bunica m-a îndemnat să fiu drăguță cu X și cu Y, în funcție de ierarhia ei de valori și în funcție de ce credea că îmi aduce mie beneficii relaționale, dacă sunt drăguță.
Dacă sunt drăguță cu surorile ei, mai primesc câte un bănuț de 2 lei, 3 lei, 5 lei cât dădeau când eram mică, mică, mică, eram copilă, nu eram încă în școală când exista chestia asta.
Fii drăguță cu ei, fă-le pe plac, du-te, pupă, îmbrățișează, vorbește frumos cu ei. Și toată chestiunea asta era de a face pe plac celorlalți, ca să primesc beneficii și ca să îi corespundă ei, structurii ei relaționale și structurii de valori.
Și acum intervine o altă chestie, care este la fel de păcătoasă ca și partea asta de a fi prins în capcana people pleasing-ului, și anume „Cum înveți vină ca și copil și cum este legată vina de people pleasing?
Imaginează-ți că atunci când ești mic, ai tăi adulți îți cer să faci un comportament anume.
Dacă îl faci, te simți bine și ai secreție de dopamină, și există o modalitate prin care îți este reîntărit în sistem că e bine să respecți, e bine să menții echilibrul unui sistem, homeostaza unui sistem, în cazul ăsta, sistemul de familie.
În momentul în care tu cumva nu ai mâncat tot din farfurie, nu ai pupat pe bătrânul urât de vizavi, nu ai făcut cum se așteaptă adulții de la tine, se supără părintele și vei învăța sentimentul de vină.
De ce este foarte păcătos acest lucru? Este pentru că, de fapt înveți că atunci când nu faci pe plac altora, atunci tu vei avea consecințe negative, fericirea celorlalți depinde de tine și vei fi pus în situația în care să ai un conflict între ce este relevant pentru tine și ce este relevant pentru ceilalți.
Și ești programat și învățat în repetate rânduri, atunci când părinții se supără pe tine că nu ai făcut cum voiau ei, ești programat să renunți la valorile tale prin people pleasing, și dacă cumva nu o faci, ai profunde sentimente de vină.
Acesta este motivul pentru care copiii se simt vinovați să plece de acasă, să își urmeze cariera, să se căsătorească cu cine consideră ei de cuviință, să facă ceva deosebit cu viața lor, pentru că se simt vinovați față de părinți pentru toate situațiile în care nu au corespuns așteptărilor și decât să îndure acea vină, preferă să aleagă să-și calce peste valori.
Problema este că nu te joci cu Universul și corpul tău o să semnaleze și o să facă tot ce ține de el ca tu să fii pe calea ta și aliniat cu calea ta.
Un alt exemplu interesant este în cartea lui Karen Ehman, care vorbește de faptul că atunci când copiii mici plâng că se lovesc, le spunem „Nu ai pățit nimic, nu doare”, pentru că plânsul și durerea lor este insuportabilă și ne reconectează cu durerea și traumele noastre din copilărie.
Deconectarea de sine și de conștientizare, rușinea față de durere și, ulterior, asocierea că pentru a fi plăcut și acceptat, e nevoie să fii puternic, să nu arăți ce simți de fapt, este și asta o programare dureroasă.
Adică dacă un copil se lovește și spui „nu ai pățit nimic, nu doare”, îl duce pe copil într-un sistem de people pleasing, în care el trebuie să fie puternic ca să fie iubit și ca să fie apreciat și acceptat. Și nu își dă voie să fie slab. Asta produce o deconectare de sine a copilului și învață să nu își asculte corpul.
Tot aici, în această carte este menționat faptul că frecvența energetică a plânsului unui bebeluș este printre cele mai înalte, dar cel mai greu de suportat pentru un părinte.
Și tot aici, la condiționările sociale, că suntem încă la capitolul la relația dintre people pleasing și stimă de sine scăzută și condiționările sociale, comportamente de socializare, intră și exemplul specific din România, tot legat de people pleasing: „Halal de fata lui X. X știe și poate și tu nu poți?”
Adică comparațiile la care ai fost supus adesea, când ai fost mic și care te-au determinat să vrei să faci pe plac adultului, părintelui tău prin a nu fi cine ești cu adevărat, care creează deconectare de sine, care creează un sentiment că nu ești iubit și nu ești apreciat pentru cine ești.
Și uite aici încă o cauză pentru people pleasing și încă o sursă de durere pentru subiectul acesta de people pleasing – comparațiile cu ceilalți.
Într-un articol publicat pe site-ul PsychCenter au fost identificate trăsăturile de personalitate specifice ale celor care fac people pleasing, ale people pleaser-ilor.
Acestea sunt: perfecționismul, evitarea conflictelor, sacrificiul de sine, limite neclar stabilite sau incapacitatea de a stabili limite, anxietate, dorința de a fi de ajutor, prietenie și un fel de a fi plăcut și agreabil celorlalți.
Este interesant de analizat cum profilul unei persoane cu tendințe de people pleaser și al unei persoane foarte sociale și cu multă încredere în sine sunt similare.
Dar ceea ce face diferența între cele două sunt trei trăsături specifice, pe care le lucrăm și noi în programele noastre din Inspired Life: stimă de sine scăzută, incapacitate de a stabili limite în relațiile cu ceilalți și anxietate.
Și o să vezi de ce este atât de important să lucrezi pe relația cu trecutul și cum acest lucru de fapt are legătură și cu stima de sine scăzută, și cu boundaries, cu lipsă de limite, și cu anxietatea. Dar despre asta puțin puțin mai târziu.
Definiția operațională a people pleaser-ului și ce înseamnă această trăsătură.
Care este, la nivelul Legilor Universale și a principiilor după care operez, esența people pleasing-ului și cum poți să transformi acest lucru în existența ta?( dacă acest lucru te definește ca și trăsătură, sau poate știi pe cineva care tinde să facă pe plac mai mult altora decât lui însuși)
Există trei tipuri de relații între oameni:
Primul tip de relație este atunci când admiri pe cineva și îl pui pe un piedestal.
În această situație, tu vezi că ceea ce are celălalt, ceea ce este celălalt sau face celălalt este mai sus decât ești tu, adică are mai mult, face mai mult, e capabil mai mult și trăsăturile pentru care îl admiri percepi că tu nu le ai sau nu le ai în egală măsură cu persoana respectivă.
Al doilea tip de relație este atunci când te uiți în jos la cineva și când îl judeci negativ pe celălalt.
În situația asta, tu vezi că ceea ce judeci la celălalt nu ai tu, ci ești arogant, ești mândru de faptul că tu nu ai acea trăsătură pentru care îl judeci pe celălalt.
Al treilea tip de relație este atunci când tu știi care sunt valorile tale și îl vezi pe celălalt cu valorile lui.
În situația asta ești capabil să îl prețuiești pe celălalt pentru ceea ce este, fără dorința de a-l schimba și celălalt te prețuiește pe tine pentru ceea ce ești, și te susții unul cu celălalt în a-ți împlini valorile.
Dintre cele 3 tipuri de relaționare:
1. Atunci când admiri pe cineva.
2. Atunci când judeci negativ pe cineva.
3. Atunci când îl vezi pe celălalt la echilibru cu tine.
Ghici care este acel tip de relaționare în care apare people pleasing-ul? Pentru că nu apare în toate situațiile, nu-i așa?
Atunci când judeci pe cineva și când o persoană nu o suporți, vei căuta să îi faci pe plac? Nu.
Atunci când iubești pe cineva și cealaltă persoană te iubește și iubit, înseamnă să îl vezi pe celălalt cu plus și cu minus și să fii recunoscător pentru el așa cum este, fără să vrei să-l schimbi, și acest lucru este și dinspre despre celălalt către tine.
Dacă ești într-o relație de echilibru și iubire cu cineva și nu vrei să îl schimbi și nu simți nevoia să te schimbi raportat la el și la valorile lui, mai există people pleasing-ul? Nu.
Ca atare, singurul loc în care există de fapt people pleasing-ul este cu oameni pe care îi ai pe un piedestal, pe care îi admiri și hai să vedem ce se întâmplă aici, și pe urmă ajungem și la definiția operațională.
În momentul în care ai pe cineva în admirație cu anumite trăsături, nu trebuie să fie toată persoana în admirație. În momentul în care ai pe cineva în admirație, vei tinde să îi faci pe plac și la mod subconștient, să sacrifici valorile tale pentru celălalt. Pentru că vezi că el are trăsături, cel pe care îl ai pe un piedestal, care ție îți lipsesc sau pe care nu le ai în egală măsură cu el, trăsăturile pe care le prețuiești și în același timp te judeci pe tine că nu le ai.
Deci, cu cât mai mult le vezi la el prezente și le admiri, cu atât mai mult percepi că tu nu le ai. Asta înseamnă că în momentul în care îl admiri pe celălalt și îl pui pe un piedestal cu o trăsătură, în exact același moment tu te judeci pe tine și te uiți în jos la tine, adică te duci în rușine cu trăsătura respectivă.
Admirația față de cineva aduce cu sine rușinea față de tine.
Deci, într-o situație de people pleasing, atunci când tu vrei să-i faci pe plac celuilalt, îi faci pe plac pentru ca să obții acces la acele trăsături pe care le admiri la persoana respectivă, pe care percepi că tu nu ți le poți oferi, că percepi, că nu le ai în egală măsură, și îți este teamă că vei pierde trăsăturile pe care le admiri la persoana respectivă.
Și asta este de fapt definiția operațională a people pleasing-ului. Vei face acest comportament în relație cu o persoană pe care o admiri pentru anumite trăsături.
Percepi că trăsăturile respective sunt valoroase pentru tine să le obții de la acea persoană.
Percepi că tu nu ai trăsăturile respective și te judeci pentru faptul că nu ai trăsăturile respective în același moment cât îl admiri pe celălalt, că are trăsăturile respective, și ai teama de a pierde persoana pe care o admiri și trăsăturile pe care le manifestă față de tine, cele care percepi că doar de la ea le primești, și în consecință, vei acționa pe baza acelei frici de a pierde trăsăturile pe care le admiri la celălalt, și asta înseamnă people pleasing-ul.
Adică people pleasing-ul apare doar în relațiile cu persoanele pe care îți este teamă să le pierzi și pe care le vezi ca fiind peste tine ca nivel, cel puțin cu o trăsătură.
Primul nivel de people pleasing este în relație cu părinții, respectiv cu acele persoane care te-au crescut.
Acesta este motivul principal pentru care am creat programul Putere pe Tocuri Grounding și Brain Remodeling for Men. Pentru că la primul nivel la care ești programat, ești programat să faci pe plac părinților tăi.
Și în educația pe care o generație întreagă a avut-o, acest lucru nu a fost discutabil. Trebuia să-i faci pe părinții tăi mulțumiți și fericiți, pentru că dacă nu, atunci era afectată direct și posibil să fie amenințată direct, capacitatea ta de supraviețuire.
Ca atare, prima condiționare de a face pe plac cuiva este legată de părinți.
Până nu depășești acest această condiționare de a face pe plac părinților, va fi foarte greu să-ți asumi destinul tău. Și este doar primul nivel de condiționare, căci mai sunt multe altele care au fost programate în tine.
Dar atâta vreme cât a existat un conflict între a face pe plac părinților și a-ți urma valorile, a-ți urma chemarea sufletului și alinierea ta interioară atâta vreme, sunt șanse mici să-ți îmbrățișez cu adevărat destinul și potențialul.
Ca atare, dacă cumva până acum nu ai făcut Putere pe Tocuri sau Brain Remodeling for Men, lasă-mi un mesaj dacă vrei să afli mai multe și te pun în legătură cu unul dintre colegii mei care poate să îți dea detalii despre aceste programe.
Până nu ai depășit acea condiționare de a face pe plac părinților tăi, nu îți vei da voie să fii tu însuți.
Ce se întâmplă în tine atunci când faci people pleasing?
(din perspectiva valorilor, din perspectiva relației cu tine, a Legilor Universale și a principiilor cu care lucrez)
Vei căuta în primul rând să faci pe plac persoanelor pe care le admiri
Și din ce ți-am povestit mai devreme, în momentul în care admiri pe cineva pentru o trăsătură, în același moment tu percepi că trăsătura respectivă nu o ai sau nu o ai în egală măsură cu persoana pe care o admiri și simultan, atunci când admiri pe altcineva, te judeci pe tine și spui că tu nu ești suficient de bun pentru că nu ai trăsătura pe care o admiri la celălalt.
Cele două vin împreună. Oricât ai încerca, ai să mă convingi că a admira pe celălalt nu înseamnă că tu nu ai, și a admira înseamnă că vezi la el plusul, nu vezi că are și opusul și nu vezi la tine că ai în egală măsură cu el.
Atâta vreme cât admiri la cineva ceva, tu te vei judeca pe tine.
Pentru că admiri acea persoană și o vezi mai sus decât te vezi tu, o consideri mai bună, mai prețioasă, mai valoroasă, te vei sacrifica pentru ea, adică vei renunța la valorile tale și vei îmbrățișa valorile ei sau vei tinde să-i faci pe plac.
Foarte des am dat exemplul acesta un cuplu în care el este un „gym bro”, și merge la sală și este fanatic cu sala și ea se îndrăgostește de el, ea neavând nici o treabă cu sala.
Dacă ea se îndrăgostește, sunt șanse mari ca și ea să meargă la sală și să renunțe la ce a fost important pentru ea ca să meargă la sală, la el.
Este un lucru pe care îl facem nu cu mintea conștientă, pentru a crea legătura cu celălalt.
În momentul în care te-ai îndrăgostit, vei sacrifica valorile tale pentru valorile celuilalt.
Dar ce se întâmplă aici? Adică, să zicem, ai faza de îndrăgostire față de părinți și toți trecem prin asta în copilărie, și vei renunța la ce e important pentru tine ca să faci pe plac la tata sau la mamă. Toți am făcut asta.
Dar ce se întâmplă mai departe este că în momentul în care te sacrifici pentru celălalt și i-ai făcut pe plac, vei crea resentimente față de persoana respectivă, pentru că vei percepe că tu trebuie să fii altcineva decât ești cu adevărat ca el sau ea să te aprecieze.
Vei percepe că tu trebuie să fii altcineva decât ești cu adevărat ca celălalt să te aprecieze și vei fi supărat pe el, pe celălalt, căruia i-ai făcut pe plac, pentru că tu a trebuit, din cauza lui, să renunți la ce-i important pentru tine ca să-i faci lui pe plac.
Și uite de ce nu funcționează sacrificiul în relație și „las de la mine ca să-ți fac pe plac ție”. Pentru că în momentul în care ai făcut-o, ai sacrificat ce e important pentru tine, pentru el și nu te simți iubit și apreciat pentru cine ești.
Cei care fac people pleasing ajung la un moment dat la concluzia că nu sunt iubiți decât dacă le suflă în coarne celorlalți, decât dacă le fac pe plac celorlalți, și imediat cum ies din jocul acesta, primesc niște reacții negative de la ceilalți.
„Cum adică nu mai faci tu asta pentru mine? Cum adică nu-mi mai faci tu pe plac și îți permiți să gândești sau să simți altfel decât până acuma?”
Deci, în momentul în care ai renunțat la valorile tale pentru a-i face pe plac altcuiva, dezvolți resentimente față de persoana respectivă pentru că percepi că te-ai sacrificat pentru ea și că nu poți să fii autentic, că nu te apreciază pentru ceea ce ești cu adevărat și în același timp, dezvolți judecată de sine și-ți spui „Iar nu m-am ales!”
Și uneori, ca să nu te judeci pe tine, îi judeci pe ceilalți. Deci practic e mai ușor, în situația asta, să dai vina pe celălalt și să spui „Din cauza ta n-am putut să fac!”, decât să recunoști că n-ai avut suficientă putere să-ți onorezi valorile proprii și să-ți iei responsabilitatea.
Dar amândouă sunt adevărate în realitatea ta.
Te-ai sacrificat din cauza celuilalt, pentru că poate ai vrut să-i faci pe plac, dar tu în același timp nu ai fost suficient de puternic încât să spui NU și să te alegi pe tine, să îți alegi valorile tale mai presus decât celălalt.
Și atunci, din această judecată de sine, că „iar m-am sacrificat, iar nu m-am ales pe mine”, rezultă și o stimă de sine în scădere, care determină o spirală din aceasta descendentă. Pentru că dintr-o stimă de sine mai scăzută vei căuta să te alegi pe tine mai puțin, respectiv să faci pe plac mai mult celorlalți.
Așa că jocul acesta de people pleasing duce la o stimă de sine scăzută, care duce la și mai mult people pleasing, care duce la o stimă de sine mai scăzută și duce la și mai mult people pleasing.
Și uite cum se întâmplă ca Ancuța grăsuța, care este mereu jovială – nu, nu vorbesc despre o persoană. Vorbesc despre un arhetip – care este mereu jovială, mereu dispusă să-i ajute pe ceilalți, renunță la ea, face pe plac celorlalți, se sacrifică pentru ceilalți, pare că are prieteni extraordinari, dar în relație cu ea face mai mult și primește mai puțin.
Așa se face că ea, seara, Ancuța, grăsuță, este anxioasă, își roade unghiile, mănâncă ca să liniștească conflictul dintre a face pe plac altora și a-și face pe plac ei însăși și își îneacă emoțiile în mâncare.
Uite de unde vine, de la people pleasing și care este legătura dintre felul în care mintea ei funcționează în people pleasing și cum a ajuns să pună kilogramele în plus.
Este doar un exemplu care poate să fie la fel de valabil și pe alte zone în care există compensare pentru conflictul dintre a-ți onora ție valorile și a le face pe plac altora.
Am să ți relatez în continuare câteva cazuri cu care am lucrat, care au de a face cu people pleasing-ul.
Una dintre aceste situații este cea la care făceam referire mai devreme, în care conectarea este legată de mâncare. Și în care doi părinți mai plinuți au un copil mai plinuț care vrea să slăbească și care nu poate să slăbească pentru că are conectare cu părinții legate de mâncare.
”Hai să mergem la țară, să tăiem porcul, să facem mâncărică pentru iarnă, să pregătim mâncărică pentru iarnă.”
”Haideți la noi, am gătit ceva bun!”
”Haide la noi, a gătit tata mâncarea ta preferată.”
”Am făcut clătite, nu veniți până la noi?”
Și uite cum întrețineau acest fel de a fi împreună, în jurul mâncării, și de a face pe plac părinților, inclusiv prin faptul că mânca acele lucruri care nu i se potriveau în dietă.
Și iată cum băiatul de 32 de ani cu care am lucrat nu putea să slăbească până nu și-a echilibrat relația cu părinții.
În momentul în care și-a echilibrat, părinții, în mod special în admirație pentru că, nu uita people pleasing-ul vine din faptul că îți este teamă să pierzi trăsăturile admirate la celălalt, acele trăsături pentru care îl prețuiești pe celălalt.
În momentul în care i-a echilibrat pe părinții lui în admirație și nu ca scop în sine, dar ca efect al acestei echilibrări, a început să spună „Uite, nu mai mănânc asta, te rog frumos nu-mi găti asta. Dar hai să facem următoarele activități împreună”, care nu erau în jurul mâncării, nu se învârteau în jurul mâncării.
Nu numai că al meu client a slăbit, ci și părinții lui au început să slăbească pentru că nu mai aveau conectare în jurul mâncării. Au găsit alte modalități de a se conecta decât prin mâncare.
O altă situație în care vorbim despre people pleasing este situația unei cliente cu care am lucrat pe nume Paula.
Paula este o ființă extraordinară, care lucrează foarte mult. Paula nu e numele ei adevărat. Paula a ajuns în multiple rânduri la burnout, pentru că în munca ei, cu mare responsabilitate și în momentul respectiv conducea un proiect important, căuta ca toată lumea să fie împăcată, mulțumită.
Și, din păcate sau din fericire, Paula lucra la un proiect în care trebuia să aducă mai multe persoane la aceeași masă și să ajungă la un consens cu mai multe persoane.
A ajuns la burnout pentru că nu putea să spună nu și pentru că se stresa să caute soluții ca să fie toată lumea mulțumită, de la masa lor de negocieri de proiect pe care îl făcea cu mai multe părți implicate.
Mai ții minte atunci când am descris care este procesul interior prin care treci atunci când faci people pleasing, și este o tensiune mentală acolo și un consum foarte mare mental?
Paula a ajuns în repetate rânduri la burnout pentru că voia ca tuturor să le fie bine și toate persoanele implicate în proiect sau toate părțile implicate în proiect erau relevante pentru Paula, adică îi admira și se temea că-i pierde.
Cum a ieșit Paula din burnout a fost să echilibreze fiecare dintre cele cinci persoane, organizații implicate în proiectul respectiv și să le echilibreze în admirație. În felul acesta Paula a reușit să iasă din burnout și să stabilească limite ferme în relație cu ceilalți și să zică „Până aici!”
Vreau să-ți spun ceva foarte important. Poate știi deja, poate nu.
Felul în care lucrez eu este că lucrez asupra cauzei cauzelor și lucrăm asupra condiționărilor mentale care, dacă le restructurăm și creezi noi circuite neuronale, comportamentele tale vor fi ca și o consecință naturală ale acelor schimbări interne.
Și magia sau punctul forte pe care îl aduc eu în această ecuație este că știu exact care sunt acele cauze care determină efectele în comportament.
Ca atare, în momentul în care am ajutat-o, am susținut-o pe Paula să echilibreze pe cei cinci în admirație și să vadă cum ceea ce admiră la ei are și ea în ea, să vadă cum ceilalți pe care-i apreciază au și trăsătura opusă, să vadă ce dezavantaje sunt că le face pe plac și ce beneficii sunt dacă stabilește limite ferme.
Comportamentele ei au început să fie diferite și să nu mai ia ea tot stresul de la masa respectivă de negocieri în care trebuia să îi ajute pe cei 5-6 să aibă un numitor comun, ci ea a delegat acest stres către ceilalți. Să găsească și ceilalți soluții. Nu a mai fost doar problema ei.
Dar nu putea să facă asta din zona de people pleasing.
O altă situație pe care am întâlnit-o este situația unui client pe nume Raul, care spunea că nu pot să fac ce vreau, pentru că familia.
În situația lui Raul, părinții au aveau mai multe afaceri și se așteptau ca Raul să facă ceea ce se așteptau ei, adică să o ia de jos în aceste afaceri și să crească încet încet, până să poată să preia aceste afaceri.
Însă Raul nu voia să trăiască viața pe care i-au creat o părinții. El voia o altă viață, mult mai independentă.
Voia să călătorească, să facă ceva pe cont propriu, care să-i permită să exploreze lumea asta.
Ori părinții lui aveau niște afaceri foarte ancorate în local, cum ar fi restaurante, cum ar fi fabrici de producție, și în contextul ăsta, Raul nu putea să plece.
Era într o depresie cruntă, pentru că nu putea să facă ce voia el și motivul pentru care nu putea să facă era people pleasing-ul acesta programat în el, dorința lui de a face pe plac părinților.
Depresia era acea acel loc în care avea resurse epuizate cu care să se mai hrănească, jucând jocul ăsta de a face pe plac părinților și de a călca peste propriile valori, peste chemarea sufletului lui, peste misiunea lui, ca să facă pe plac părinților.
În momentul în care l-am susținut pe Raul să echilibreze relația cu părinții și de asta zic, e extrem de important să mergi să-ți echilibreze relația cu părinții ca să poți să faci ce vrei.
În momentul în care și-a echilibrat relația cu părinții, vorbim aici și de trăsături admirate și de trăsături judecate la părinții lui, în momentul acela s-a eliberat.
Și ce s-a întâmplat este că l-a ajutat în special pe tatăl lui să facă afacerile să funcționeze fără el, să îi crească, să își crească practic tatălui, un succesor. Și el și-a început afacerea lui și a început să călătorească.
O afacere care nu era location based, adică putea să fie făcută de oriunde. Și cu asta Raul a ieșit din depresie, adică nu a mai fost în zona aceea de neputință și de dezamăgire de sine.
Depresia vine ca rezultat al atașamentului față de o variantă ideală, adică cum se gândea el că ar fi trebuit să fie viața lui și o percepție de neputință că ”nu am putință să ajung acolo”.
Ca atare, în pe lângă a-i echilibra pe părinți cu trăsături admirate și judecate, ce am mai lucrat cu Raul a fost să echilibreze viziunea pe care a avut-o, visul pe care l-a avut, adică varianta aia ideală cu care își compara realitatea, și am adus varianta aia ideală de la admirație la echilibru în el, în așa fel încât să vadă și să înceapă să vadă că are ce pași să facă înspre viziunea lui. Iar comportamentele au venit de la sine.
Deci nu lucrez pe comportamente pentru că au impact mult mai mic și nu sunt sustenabile. Exact ca decizia „hai să mergem la sală”, „de mâine merg la sală” sau ”de mâine nu mai mănânc ciocolată”.
Un alt exemplu pe care am lucrat a fost cu o adolescentă. Și aici situația este foarte, foarte puternic resimțită de către copii.
Copiii se simt adesea incapabili să ducă greutatea respingerii de către un grup din care fac parte.
Am lucrat cu o adolescentă pe o situație specifică, în care făcea parte dintr-un grup de 4-5 prietene. Se temea foarte mult să fie exclusă de acest grup de prietene și avea o anxietate incredibil de mare.
Deci nu mai putea să meargă la școală pentru că gândea altfel decât acel grup de prietene populare și pentru că se temea că o să fie exclusă de acest grup de prietene populare.
Și cu ea am lucrat în felul următor: în primul rând, am echilibrat două trei persoane din grupul respectiv în admirație, punând întrebarea:
Ce admiri la persoana respectivă?
Care-i forma în care ai și tu acel lucru pe care-l admiri la persoana respectivă?
Ce dezavantaje ai când persoana respectivă manifestă trăsătura respectivă pentru care o admiri și unde persoana respectivă are trăsătura opusă cea pentru care o admiri?
Practic, aceste întrebări au în spate Legile Universale și principiile de lucru.
În felul acesta, mintea ei a început să se liniștească, dar încă nu a fost suficient.
Cu ce a fost nevoie să lucrăm încă pe situația acestei adolescente a fost o situație de pierdere a tatălui ei. Pentru că atunci când a fost mică, această persoană și-a pierdut tatăl și a avut percepția că refuzul, excluderea de către grup îi va aduce o pierdere la fel de puternică emoțional cum a fost pierderea tatălui.
Ca atare, am lucrat cu această adolescentă pe pierderea tatălui și am aplicat Legea Transformării, să vadă cum trăsăturile tatălui după ce acesta a murit, au fost preluate de către alții și manifestate față de ea. Și a văzut că nimic nu se pierde, totul se transformă.
Am mai lucrat cu ea pe câteva situații de pierderi, în care grupuri de prieteni din care a făcut parte sau relații relevante a perceput că le-a pierdut și am lucrat cu ea pe Legea Transformării.
Când am lucrat pe aceste două subiecte majore, adică pierderile pe care le avuse, plus trăsăturile pe care le-a admirat la și pe care le prețuia la grupul de fete din care făcea parte.
Ce s-a întâmplat este că a început să ia atitudine, să spună ce simte. Bineînțeles, a reluat școala, a început să meargă la școală și foarte inteligenți părinții că nu au pus-o pe pastile, ci au trimis-o să lucreze cu mine.
Și-a reluat puterea în relație cu grupul, a devenit liderul grupului prin faptul că exprima opiniile fără teamă de a fi judecată și s-a eliberat de poveștile de pierdere din trecut pe care și le-a spus.
A fost un cadou extraordinar pe care această familie, i l-a făcut copilului anxios pentru o viață întreagă, pentru că a deconstruit condiționările cu care a fost crescut acest copil de a face pe plac altora.
Ca atare, ți-am dat câteva exemple despre cum am lucrat pe people pleasing și implicațiile people pleasing-ului în viața clienților cu care am lucrat în diferite moduri.
Mai am un singur exemplu să-ți spun. Și acest exemplu este exemplul dintre un bărbat dominant și o soție pe care el a pus-o în locul în care el consideră că soția lui trebuie să fie.
Bărbatul acesta dominant, putem să îl numim și dominant, putem să îl numim și narcisist, în momentul în care relația lor a început să se desfășoare și a prins formă legală, în momentele acelea, bărbatul acesta a avut o viziune foarte clară despre locul soției lui în lumea aceasta, respectiv ce așteptări are el de la partenera lui de viață, ca soție, ca partener de business, ca mamă și așa mai departe.
Și cumva a avut puterea și soția a avut această dorință de a-i face pe plac lui, încât ea a renunțat la ceea ce era important pentru ea până în momentul respectiv, ca să îi facă pe plac lui.
În situația asta, înseamnă că a renunțat să își construiască cariera mai departe, a renunțat să mai câștige banii ei, a renunțat să mai aibă proiectele ei de business, a renunțat să mai aibă educația pe care ea și-a gândit-o înainte să se căsătorească cu soțul ei.
Și uite cum în această transformare și în această dinamică, ea a perceput că a renunțat la foarte multe de la ea ca să îi facă pe plac lui.
Lucrul acesta a mers niște zeci de ani, poate 10, poate 15 ani, până într-un moment în care soția s-a trezit într-un gol emoțional, în care avea o senzație foarte puternică de „nu mai știu cine sunt, pentru că am făcut până acum ce trebuie”, adică ce se aștepta în special soțul de la ea, „și acuma că mi-am făcut cumva aceste lucruri care trebuia să le fac atâta vreme, eu nu mai știu cine sunt”.
Foarte similar acest mod de gândire cu situația pe care ți-am spus-o mai devreme despre depresie.
Și aici ce am lucrat cu această clientă a fost să îl echilibrăm pe soțul ei cu trăsăturile admirate și cu trăsături judecate și, de asemenea, să o echilibrăm pe ea în mod special cu trăsături judecate.
Nu uita că atunci când ai pe cineva în admirație, te judeci pe tine negativ, ca atare, cu cât îți spui o poveste mai bună sau cu cât ți-ai spus o poveste mai bună despre partener, cu atât ți-ai spus poveste mai rea despre tine. Și cele două trebuie echilibrate, ambele, ca să poți să ai o transformare sustenabilă din interior.
Soluții- ce faci cu people pleasing-ul?
1. Primul lucru este să echilibrezi în admirație figurile autoritare, cei pentru care te sacrifici.
Și acest lucru îl faci așa:
1. Vezi, ce admiri la persoana respectivă?
2. Care-i forma în care ai tu trăsătura respectivă?
3. Care-i forma, în care au ei trăsătura opusă?
4. Ce dezavantaje ai avut tu atunci când ei au manifestat trăsătura admirată?
În felul acesta vei calma teama de a pierde persoana respectivă și vei calma anxietatea.
2. Al doilea lucru este să îți adresezi întrebarea: Care-i forma în care ai tu ceea ce admiri la ei?
Aici de fapt, aplici Legea Transparenței și Reflexiei și practic, această Lege a Transparenței și Reflexiei îți arată că tot ce vezi în ceilalți ai și tu în tine, în forma ta unică.
Și în momentul în care vezi asta, începi să te apreciezi pe tine și dispare parțial partea aia de judecată față de tine, că tu nu ai asta. Și începi să te simți mai bine și zici ” Wow! Și eu am trăsătura asta și o am în forma asta, a mea, care e unică mie, mi-e specifică.”
3. Al treilea lucru pe care poți să-l faci este să vezi beneficiile formei în care tu ai trăsătura la nivelul valorilor tale.
Și acesta e un pas foarte important, pentru că prin asta ieși dintr-un sentiment de vină sau dintr-un sentiment de rușine.
Deci, după ce ai văzut ce admiri la celălalt, care-i forma în care ai și tu ce admiri la celălalt, vezi unde celălalt are trăsătura opusă, care e Legea Dualității și a Polarității aplicată pe persoană, vezi care-i forma, vezi care sunt dezavantajele pe care tu le ai când persoana manifestă trăsătura admirată prin întrebarea „Ce beneficii ai că tu manifești acea trăsătură în forma ta și ce beneficii au cei din jurul tău că tu faci asta?”
Te vei elibera atât din sentimentul de rușine, adică îți vei da voie să te prețuiești pentru cine ești și crește stima de sine, și prin faptul că vezi ce beneficii ai ceilalți dacă tu manifești trăsătura respectivă în forma ta unică, te vei elibera de condiționările celorlalți și îți vei da voie să fii tu însuți sau tu însăți.
Și vreau să spun ceva foarte important aici 👉Când tu te așezi la locul tău, întregul univers se așează la locul lui. Am convingerea asta.
Dacă tu ești tu, autentic, este singura cale prin care le poți permite și celorlalți, și poți să-i încurajezi pe ceilalți să fie autentici. Și atunci când tu te așezi la locul tău, toate relațiile se reașază la locul lor.
Și acum câteva observații și concluzii legate de people pleasing înainte să-ți mai vorbesc despre un lucru foarte interesant, tot legat de people pleasing. Sunt următoarele:
Gândește-te că people pleasing-ul există din momentul în care sau e confirmat prin faptul că ai un discurs de genul ce o să zică X sau Y.
În momentul în care îți pui problema ce o să zică X sau Y, people pleasing-ul a fost deja înrădăcinat în mintea ta și tendința asta de a face pe plac.
Dar nu uita că toți avem asta prin condiționările pe care le-am avut de la părinții noștri.
Deci nu poți să nu ai o doză minimă de people pleasing în tine. Vei avea asta. Vei face people pleasing raportat la persoanele pe care mintea ta le consideră o autoritate, chiar dacă mintea ta conștientă nu, dar mintea ta subconștientă DA, pentru că vei tinde să faci pe plac acelor persoane pe care îți este teamă să le pierzi, echivalentul faptului că admiri ceva la ele, prețuiești va la ele și judeci la tine că nu ai acea trăsătură.
Faci people pleasing pentru că, și nu e o greșeală, pentru că percepi că a face pe plac altuia îți aduce mai multe beneficii decât a-ți face pe plac ție.
În momentul în care iei decizia mă aleg pe mine sau îl aleg pe celălalt, vei avea percepția, dacă faci People pleasing, că a-i face pe plac celuilalt, îți aduce mai multe beneficii decât a-ți face pe plac ție.
Da, acest lucru poate fi înrădăcinat în traume pe care le-ai avut înainte sau în modalitatea în care ai fost crescut în copilărie.
Stresul în situația people pleaser-ului vine o dată din teama de a-l pierde pe celălalt, respectiv teama de a pierde acele beneficii ale trăsăturilor admirate pe care el le aduce în viața ta. Stresul în people pleasing vine și din faptul că există un conflict între valorile tale, între a-i face pe plac celuilalt și a-ți face pe plac ție.
People pleasing-ul este legat de rana de respingere. De cele mai multe ori, cei care au rană de respingere vor avea și această trăsătură de people pleasers.
People pleasing-ul este și poate să fie o strategie de adaptare, o soluție, nu o problemă.
Știi până acuma, din munca mea că orice există, este un principiu important pe care îl folosesc, este că orice există servește unui scop. Dacă există, înseamnă că acel lucru există pentru că servește unui scop.
Nu poți să schimbi acel lucru acționând doar asupra lui, pentru că dacă nu știi cărui scop servește și mintea percepe că acela este modul cel mai eficient de a obține rezultate, nu o să înlocuiască mintea comportamentul, ci o să te ducă la același comportament.
Altfel spus, dacă people pleasing-ul există în viața ta, înseamnă că mintea ta a găsit people pleasing-ul ca soluție, nu este o problemă.
Cum la fel, dacă te uiți la o persoană care este dependentă de alcool și dacă te uiți că alcoolul este o soluție pe care mintea lui a găsit-o, atunci poți să îl vindeci. Dar dacă îl vezi ca o problemă, nu poți să îl vindeci, pentru că intri în ciclul de judecată care determină mai mult băut.
La fel e și la people pleasing. Dacă consideri people pleasing-ul ca fiind o problemă și o judeci, va fi foarte greu să poți să îl schimbi.
Dacă, în schimb, îl vezi ca o strategie de adaptare și ca o soluție și descoperi care sunt cauzele pentru care o persoană face people pleasing și dizolvi acele cauze, atunci poți cu adevărat să transformi comportamentul.
Și vreau să-ți spun că people pleasing-ul va exista în fiecare dintre noi, la diferite nivele de autoritate.
Primul people pleasing pe care îl faci va fi în relație cu părinții tăi. Până nu desfaci acele condiționări, va fi foarte greu să desfaci orice alte condiționări.
Acolo, în condiționările de people pleasing în relație cu părinții își au rădăcinile people pleasing-ul pe care îl faci cu partenerul, people pleasing-ul pe care îl faci cu copiii, people pleasing-ul pe care îl faci în context de muncă, profesional, people pleasing-ul pe care îl faci în relație cu clienții tăi și o modalitate prin care tu ai învățat să nu te alegi pe tine, ci să-i alegi pe alții. Eterna poveste a sacrificiului despre care am mai vorbit.
Dar fiecare din noi va avea people pleasing la nivele diferite.
Să spunem că la tine acasă intră cineva sau vine cineva în curtea casei tale, un tip de persoană pe care tu o judeci negativ, față de care nu ai o aplecare, o chemare, nu ai niciun fel de respect față de persoana respectivă.
Și acea persoană va spune te rog frumos, dă-mi un pahar cu apă, lasă-mă să mă odihnesc la tine.
Și în funcție de cât de mult o judeci o să-i spui ”Valea! Pleacă!” Sau o să-i spui ”Bine, stai aici, pe o piatră în fața casei și îți aduc un pahar cu apă”.
Dar dacă vine o autoritate din profesia ta și bate la ușă și spune ”Uite, am rămas în pană. Ajută-mă, te rog frumos, cu un pahar cu apă.” Îl vei primi în casă, îi vei da un pahar de vin bun dacă ai sau îl vei servi cu ceva de mâncare, deci îi vei face pe plac dacă îl admiri. Îl vei elimina, dacă îl judeci.
Și această tendință va exista în tine toată viața, la diferite nivele profesionale.
Poate vei căuta să faci pe plac mentorului tău și să te gândești la el, să-i oferi ceva sau să vezi cum poți să-i faci pe plac. Vei face pe plac poate colegilor tăi, vei face pe plac acelor persoane pe care le consideri relevante, la felul în care tu poți să-ți trăiești valorile. Ca atare vei face people pleasing la diferite nivele.
Poate dacă mergi la o ceremonie oficială și întâlnești președintele companiei în care lucrezi sau întâlnești președintele țării sau președintele unei organizații pentru care tu ai respect, vei avea people pleasing față de persoana respectivă, deci nu vei scăpa.
Și de-a lungul existenței tale ai avut această trăsătură față de diferite nivele de autoritate. Ai avut față de părinții tăi people pleasing, ai avut față de preotul cu care ai făcut orele de religie, cum am făcut eu în timpul comunismului, la biserică, era o autoritate.
Am avut autoritate profesori și am căutat să le fac pe plac profesorilor la școală.
Un alt tip de autoritate – șefului pe care l-am avut. Deci people pleasing-ul va fi până la nivelul la care tu îi vezi pe ceilalți deasupra ta. În momentul în care nu-i mai vezi pe ceilalți deasupra ta, nu vei mai avea tendința de a le face pe plac.
Și o modalitate prin care să îți dai seama cui îi mai faci pe plac este să te gândești foarte sincer la cine mergi cu ”Săru’mâna!”. Adică așa, un pic plecat, un pic știi… cu dorința de a-i face pe plac. Față de cine ai aceasta atitudine? Desigur, glumesc un pic cu tine, dar sunt și serioasă în același timp.
Acum. Hai să vedem beneficiile people pleasing-ului.
Cum spuneam, dacă acest comportament există, înseamnă că el servește unui scop.
Acest scop, dacă îl descoperi, poți cu adevărat să ai o transformare. Iată câteva dintre beneficiile people pleasing-ului.
Aprobare socială și acceptare, evitarea conflictelor creare de relații, sentimentul de control.
Ups, asta nu am știut până acum, n-a intervenit în discuție până acuma!
Știai că ai percepția că poți să ai control în relații dacă te sacrifici, dacă faci pe plac altora, pentru că ulterior poți să ceri, și nu zic că o faci strategic, ca și ceilalți să se sacrifice pentru tine.
Consolidarea propriei identități. Îți spui că ești o persoană bună, drăguță, amabilă, poți să ai beneficii profesionale. Un people pleaser poate să fie văzut un om foarte harnic, care nu spune nu și care va fi promovat cu ușurință.
Și mai mult, sunt câteva beneficii pe care le consider extrem de interesante, cum ar fi imaginea de salvator, de ajutor al cuiva si aici îți dă o autoritate morală asupra celuilalt. Faptul că tu l-ai ajutat, tu l-ai salvat, i-ai făcut pe plac, ai lăsat de la tine, te-ai sacrificat, îți permite să manipulezi ulterior relațional.
Așa că nu spune că people pleasing-ul nu este o soluție.
Și mai mult, un beneficiu este că nu mai ești respins și nu mai experimentezi rana de bază. De asta e foarte important să mergi să lucrezi pe traume și pe relația cu părinții. Așa cum am spus în Putere pe Tocuri Grounding și în Brain Remodeling for Men.
Atât despre beneficiile people pleasing-ului.
Aș mai vrea să-ți spun despre un material interesant pe care l-am găsit și anume cartea ”When Making Others Happy Is Making You Miserable”, a lui Karen Ehman, care descrie într-un mod interesant cum copiii au cea mai mare tendință de a fi bullied.
Sunt aceiași cu copii care doresc să fie acceptați și să intre în grațiile agresorului.
Asta este Legea Sincronicități pentru că ești bullied și ai dorința de a fi acceptat și agreat de către ceilalți. Sunt două lucruri diferite, două forțe diferite în același timp.
Și mai mult, conform testului de personalitate Big Five, cei cu capacitatea de a fi plăcuți și agreabili cu nivel înalt de capacitate de a fi plăcuți și agreabili sunt tot aceleași persoane care mai târziu în viață experimentează lipsa unui grup de suport și a unor conexiuni interumane sincere.
Ca atare, atragi ca un magnet acei persecutori și persoane fără esență, când încerci să îi mulțumești pe toți. Este exact Legea Escalării Eristice în desfășurare. Cu cât mai mult vrei să eviți ceva, cu atât mai mult vei atrage acel lucru. Cu cât mai mult cauți să obții ceva, cu atât mai mult vei obține opusul. Cu cât mai mult vrei să faci pe plac agresorilor, cu atât mai multă agresivitate vei atrage de la ei.
Bun, iar acum aș vrea să închei cu un citat de la Esop, care mi-a mers la suflet și care spune așa: ”Dacă încerci să le faci pe plac tuturor, vei ajunge să nu faci pe plac nimănui.” (Nici ție însuți – completare de la Monica Ion).
Dacă încerci să faci pe plac tuturor, vei ajunge să nu faci pe plac nimănui. Asta spune Esop.
Acesta este gândul cu care te las din acest spark incredibil de lung despre people pleasing în care ți-am arătat nivele profunde la care people pleasing-ul există în viața noastră, a tuturor.
Lasă-mi te rog frumos un comentariu în care să-mi spui unde ai descoperit, din acest spark, că ai people pleasing? La ce nivel ai descoperit că ai people pleasing? Poate legat de mâncare, poate legat de dorința de a face pe plac partenerului, copiilor și așa mai departe.
Lasă-mi un exemplu aici, de unde ai descoperit că ai people pleasing și această descoperire s-a bazat pe acest spark.
Îți mulțumesc frumos că a ascultat acest material. Abia aștept să te întâlnesc săptămâna viitoare cu încă un material inspirațional.
