22 de lucruri pe care le-am învățat după 2 ani și 2 luni de călătorii în jurul lumii 🌎

1. Minimalismul ⚪️

Până acum câteva săptămâni, am trăit dintr-un bagaj de cală de 20-23 kg și un bagaj de mână. Uneori mai puneam lucruri și la Ștefan în valiză. Aveam tot ce ne trebuie, de la tehnologie 💻 până la haine de vară, haine mai groase, perne ca să putem să avem un minim de confort pe unde eram. 😌

Însă provocarea a venit de la Ștefan, înainte de excursia în Laos, când a sugerat să mergem doar cu un rucsac și un troler ce putem să îl luăm cu noi pe avion. 

Well, aparent se poate și mai lejer, căci nu am purtat nici toți pantofii luați cu mine, nici toate tricourile. Și nu am invadat nici bagajele lui Ștefan. 

Viața poate să fie foarte, foarte simplă. 🤔

2. Deschiderea și lejeritatea de a vorbi cu oricine 🗣, în orice context – work in progress 

Pentru un introvertit, cum sunt și eu, să discut cu oameni necunoscuți sau să port discuții despre lucruri nerelevante pentru mintea mea e o provocare majoră. Da, știu, poate nu pare 😊, însă atunci când văd 👀 oameni noi la magazinul de pâine, la magazinul de legume-fructe sau vecini noi la airbnb-ul în care stăm, sunt nevoită să îmi exersez comunicarea. 

De exemplu, am ajuns să îl cunosc pe barista de la cafeneaua ☕️ la care merg zilnic și după câteva săptămâni sunt nevoită să o iau de la capăt cu o altă tură de oameni. 

Dar doar în acest fel orizonturile se deschid și mă surprind având discuții cu oameni foarte interesanți și inspiraționali, asemenea domnului întâlnit în aeroport, care era o comoară de informații și care a lucrat în cele mai curioase locuri din lume.

3. Letting go of things 🍃

Pentru că am un spațiu și o greutate limitată în bagaje, de câte ori cumpăr ceva, trebuie să dau drumul la altceva. 

Astfel am învățat să fiu mai selectivă și mai cumpătată cu ceea ce cumpăr, dar și să las cu ușurință ceva să plece, dacă am ales ceva mai bun sau mai frumos decât ceea ce aveam deja. 🛍

4. Adaptarea la spații noi de lucru 👩‍💻

Nu este întotdeauna confortabil să stai în airbnb sau chiar în hotel și să lucrezi de pe scaunul pe care ți l-a dat Dumnezeu acolo, timp de 8-10 ore. 😅

În plus, nu avem întotdeauna spațiile de lucru de care avem nevoie, anume două birouri ca fiecare din noi să își poată face treaba în liniște. Așa că ne adaptăm, improvizăm sau… uneori, acolo unde stăm mult, cumpărăm câte un scaun de birou 🪑, ca să nu ne chinuim stând atât în fața calculatorului.

5. Conectarea cu locurile 🧘‍♀️

Primul mod în care mă conectez cu un loc nou este să recunosc și să apreciez măreția în desfășurare a locului. 

Fie că este vorba de păduri, flori, animale, lacuri sau râuri, salut elementele din natură de care sunt conștientă și cer permisiunea de a fi primită în acel loc care nu îmi aparține, fără aroganța cuceritorilor. 

Transmit adesea gândul că vin cu pace 🕊și armonie, că iubesc și protejez natura așa cum o găsesc.

6. Să văd fractalii mai repede și conectarea cu natura 🌿

Unul din modurile recente de a afla despre fractalul locului este să înțeleg calitatea apei pe care o beau și calitatea apei 💧 cu care mă spăl. 

Spre exemplu, în Ibiza apa este foarte calcaroasă, pare blândă, plăcută, dar este destul de dură și neprimitoare. 

Cam așa sunt și localnicii. Te acceptă ca turist, dar nu te primesc ca pe unul de-al lor aproape niciodată. 🤯

7. Letting go 💨

Stând departe de firmă, colegi, uneori și de clienți prin calendarul foarte aglomerat și agitat de călătorii pe care l-am avut, în special în această vară, a fost nevoie să dau drumul la control și mai mult. Adică să las colegii să se descurce, să ia decizii, să facă greșeli și să învețe din experiența lor, să ia decizii înțelepte 🧠 și să își asume rezultatele. 

Uneori doare, când simt că gândim diferit, dar de cele mai multe ori sunt entuziasmată pentru progresele lor.

8. Încredere în colegi 💪

Odată cu Letting go, a mai fost nevoie să am încredere în colegi că în această călătorie împreună, mergem în aceeași direcție, cu aceleași principii de operare și că servim împreună având interesele clientului și ale firmei în prim-plan. 

În general mă simt împăcată, căci știu că pot să am încredere în colegi. 

Uneori mă mai apucă câte o panică 😧, când poate îmi amintesc că nu am spus ceva ce îmi doresc cu claritate sau când nu sunt sigură că am transmis detaliile relevante. Atunci mai trimit un mesaj în care spun că mă apucă panica, dar în același timp îmi asum că pot să greșesc și că de cele mai multe ori sunt doar gândurile mele…

9. Să fac echipă cu Ștefan 💚

Când ne mutăm într-un loc nou, decidem întâi cine și de unde lucrează, astfel încât eu să pot să stau într-o cameră închisă și Ștefan să aibă suficient spațiu ca până la 6 dimineața să facă 10k pași prin cameră 😅. Apoi vedem care sunt lucrurile care pot să fie delegate (ex. curățenie, cumpărături), în funcție de serviciile disponibile. 

Eu mă ocup de mâncare și activități de vizitat, documentare asupra locațiilor vizitate, cumpărături (fructe, detergenți, etc.).

Ștefan se ocupă de programările 📝 de care avem nevoie, închiriat mașină sau mijloc de transport, și află detalii despre istoria locului pe care le împărtășește cu mine. 

Așa că în fiecare loc nou ne organizăm destul de repede. 😍

10. Să găsesc oameni cu care rezonez 🔄

Aceasta poate să fie uneori cea mai dificilă parte. 😕

11. Să nu stăm într-un loc dacă nu ne priește 🛫

Am pățit anul trecut în Argentina. Am stat în Buenos Aires mult mai mult decât potențialul locului. 

Așa că ne-am promis că dacă locul în care stăm nu ne place în mod deosebit, cel mai bine este să mergem să vizităm alte locuri, pe aproape: să mergem la munte 🗻 în afara orașului, să vizităm o altă zonă a țării sau să căutăm experiențe care să ne îmbogățească.

12. Să apreciez locurile în care avem totul acoperit 🙏

Am călătorit din zone extrem de sărace, în zone extrem de bogate și am locuit în fiecare dintre ele, suficient cât să ne dăm seama ce este eficient pentru misiunea noastră. 

Prima experiență în care ne-am ocupat exclusiv de lucrurile care ne inspiră, a fost pe The World, vasul de croazieră 🛳 pe care locuiesc permanent un grup select de milionari și miliardari. Am avut pentru prima dată senzația că sunt liberă să fac doar lucrurile care mă inspiră, pentru că de toate celelalte se ocupau angajații de pe vas. 

Apoi, când am ajuns în Bali, nu știam că vila închiriată are personal inclus, așa că ne-am trezit cu un bucătar, un șofer, un butler, doi paznici și un grădinar, care au avut grijă permanent de nevoile noastre. 🙏🏻

Mi-a plăcut mult să pot să lucrez cu inspirație ceea ce iubesc să fac, în timp ce cei care aveau grijă de noi erau la fel de inspirați de munca lor.

13. Conectarea cu locurile prin apă 🌊

Da, poate că asta este una dintre ciudățeniile mele, bine așezate în spațiul meu anul acesta, de când am locuit în Cipru. 

De obicei, în locurile în care merg, în prima noapte (dar nu numai), las rădăcini din tălpile picioarelor în pământ și uneori ajung la un strat de apă liniștitor. 

Alteori, trec prin straturi de pământ, piatră, stâncă, apă, nisip, până în centru pământului. 

Însă anul acesta, când am ajuns în Cipru, nu am reușit să mă conectez cu pământul de nicio culoare 🤨. Apoi cineva mi-a spus să încerc să mâ conectez cu insula prin apă. Și uite așa a funcționat. 

Recent, am aflat din astrograma 💫 mea că am multă apă în povestea astrelor mele, și poate de aceea apa are un rol special pentru mine. 

De atunci, de câte ori suntem lângă o mare, un râu sau un lac, găsesc mult mai ușor să mă conectez, să devin una cu locul și să aflu informații despre loc, prin apă.

14. Adaptarea la fusul orar cu mâncarea, soarele și somnul 🌞

Am descoperit că cea mai ușoară modalitate de ajustare la fusul orar este prin somn și mâncare. 

Când călătorim, de când plecăm, ne luăm mesele pe fusul orar al țării de destinație. Așa corpul știe când e zi – atunci când mănânci, și când e noapte – atunci când iei o pauză. 

Cafea beau doar dimineața (raportat la fusul orar al destinației). Zahăr sau dulce nu mănânc deloc 🙅‍♀️, iar dacă simt nevoia de dulce, mănânc doar dimineața. Apoi, după ce ajungem, am constatat că avem nevoie de mai mult somn, și că uneori parte din procesul de adaptare face parte să dorm 10 ore pe noapte, chiar și timp de o săptămână. 🥱

15. Să găsesc frumosul în orice întâlnesc și să îl recunosc în nenumărate forme 🥰

Asta cred că este cea mai mare binecuvântare a călătoriilor. 

Iubesc să descopăr frumosul naturii, al construcțiilor, al fețelor speciale de orice culoare, al păsărilor, al apelor, al parcurilor. Lista aceasta nu poate fi terminată poate niciodată, căci atunci când găsesc un loc nou, când îl descopăr, caut să văd armonia în el, exact așa cum caut ordinea din mintea unei persoane atunci când încep să lucrez cu ea.

16. Înțelegere multidimensională 🧐

Întâmplător sau nu, atunci când am călătorit în Japonia, citeam o carte 📖 despre budism. 

Am considerat atunci asta ca fiind una dintre acele coincidențe fericite, căci am putut să văd, să simt și să înțeleg cultura japoneză, locuind acolo, învățând despre budism și vizitând templele lor, dar și observând cum trăiesc și cum se poartă ei. 

Apoi mi-am dat seama că de fapt, aceasta nu a fost deloc o coincidență, căci în fiecare loc în care am locuit, ceea ce studiam atunci, ceea ce citeam, se lega în mod misterios de ceea ce trăiam și cum trăiam în acele locuri 😳. 

Așa că în fiecare loc nou, pe lângă a trăi ca localnicii, pe lângă a mă conecta cu locul și apa, pe lângă a citi și a învăța despre loc, reușesc cumva să accesez structura fractalului acelui loc prin a deveni una cu el.

17. Să văd aceleași structuri 👁

Am văzut locuri de o sărăcie de neimaginat, locuri de o bogăție incredibilă, am trăit în locuri naturale și sălbatice, dar și în orașe cu structuri impresionante. 

Am văzut sărăcia și locurile uitate de Dumnezeu (Laos), dar și oameni foarte înstăriți – fiecare are bogăția în feluri diferite.

18. Să văd similaritățile ca să mă adaptez mai ușor 😌

19. Recunoștință pentru viața privilegiată pe care o avem 🙏🏻

20. Extinderea înțelegerii prin expunerea la diversitate,varietate de culturi și obiceiuri

21. Iubirea e limbajul universal 🫶

Am simțit-o foarte intens în Laos, la ceremonia luminii.

22. Educația schimbă o nație 📚

Asta pentru că oferă o altă perspectivă asupra lumii în care cu toții trăim. De exemplu, internetul în Laos le arată copiilor ce e posibil.

23. Lumea aceasta e un loc prietenos … sau este exact așa cum ești tu 😉

Bonus: să mă simt acasă oriunde 🌎

Atâta timp cât îl am pe Ștefan lângă mine și pot să mă întâlnesc și să o am aproape pe fiica mea Elena, atunci acasă devine oriunde pentru mine, prin conexiunea mea cu apa și natura.

Acum, lasă-mi în comentarii care este locul sau țara pe care ai vrea să le vizitezi. Cine știe, poate devine o sursă de inspirație pentru cineva.👇

Cu iubire și recunoștință,

Monica 💚

Monica Ion