Hey, te îmbrățișez! Monica Ion sunt și acesta este Friday Spark-ul, gândul meu care să te însoțească pentru weekend, care să te invite să gândești din perspective diferite lucrurile sau să găsești răspunsuri și să găsești soluții. Sau poate în adâncul sufletului meu, sper că pot să îți dau câteva răspunsuri la întrebările pe care le ai legat de viață, legat de felul în care funcționează mintea și legat de cum poți să aplici legile universale pentru a-ți transforma prezentul și viitorul, dar și trecutul.
Prietenul meu Dan Luca a venit cu o propunere de temă pe care să o clarific în Spark. Dorind să vorbesc despre diferența dintre entuziasm și bucurie și despre ce se întâmplă atunci când echilibrezi un obiectiv, pentru că uneori, atunci când echilibrezi un obiectiv, ți se taie cheful de obiectivul respectiv de aceea idee care zici că te entuziasmează și după ce începi să găsești și dezavantajele acelei idei îţi dai seama că de fapt nu mai e o idee așa grozavă și o lași la o parte, nu o mai faci. Și Dan m-a invitat să vorbesc despre acest subiect. Așa că vom vorbi despre diferența între entuziasm și bucurie.
În esență, entuziasmul înseamnă Dumnezeul dinăuntru, „EN THEOS”, „THEOS” fiind Dumnezeu, „EN” înăuntru, Dumnezeul dinăuntru. Entuziasmul înseamnă să vezi în egală măsură pozitive și negativele unei situații și în continuare să fii atras dinăuntru, motivat dinăuntru să urmărești acea țintă, să faci acel, să împlinești acel obiectiv. Deci dinăuntru în continuare ai chemarea respectivă, chiar dacă vezi și plusul și minusul, vezi și partea de ce e plus acolo vezi și partea de durere sau greu acolo, dar în continuare ești motivat, ești chemat dinăuntru să împlinești obiectivul respectiv.
Bucuria înseamnă să vezi doar pozitivele situației și uneori, chiar dacă cineva îți subliniază negativele situației sau negativele obiectivului pe care vrei să le asumi, îl vei ignora. Vei da la o parte informația respectivă. În momentul în care vorbim de entuziasm, entuziasmul conține și pozitivul și negativul unei situații sau unui obiectiv.
Adică vezi că e greu, dar cu acel greu, cu acea provocare, cu acea dificultate pe care poate chiar tu ți o asumi, vrei să mergi în continuare să lucrezi către obiectivul respectiv? În schimb, în situația bucuriei, bucuria are opus în tristețe, deznădejde, disperare, tristețe cum spuneam. În situația bucuriei, în momentul în care ai bucurie, vezi doar pozitivele, ești peste echilibru, iar în momentul în care negativele vin, devin evidente, vei coborât sub echilibru și vei trăi o stare opusă bucuriei, care în esență, echilibrează starea respectivă de bucurie de dinainte. Și starea de bucurie de multe ori cauți să ignori negativele cu bună știință „lasă că mă ocup mai târziu de ele”, „lasă că această persoană de care m-am îndrăgostit, văd că are niște negative, dar mai bine prefer să nu le văd acum, să nu le integrez, să nu le dau din energia mea, observându-le”, iar aceste lucruri ulterior revin cu un efect de recul și echilibrează starea de bucurie. Deci, bucuria înseamnă să alegi să vezi pozitivele fără negativele unei situații.
Și bucuria va fi inevitabil urmată de o stare de tristețe de jos, care să compenseze susul bucuria respectivă. În schimb, entuziasmul, dacă vrei, este o aliniere pe verticală cu misiunea ta divină. Entuziasmul este atunci când îți iei un obiectiv de care poate un pic ți-e frică și care este înălțător pentru tine, pentru care simți o chemare interioară de a-l urmării, de a-l obține, de a lucra înspre direcția respectivă și chiar dacă e greu, nu te dai dus din spațiul acela. E atunci când voința individuală se aliniază cu voința divină. Bucuria înseamnă doar să vezi o parte de frumusețe, dar nu întreagă, pentru că nu vezi și opusul ei și nu poți să fii recunoscător pentru întreg, ci doar pentru o parte luminoasă pe care o vezi.
Echilibrarea unui obiectiv înseamnă, în esență, să răspunzi la două întrebări sau echilibrarea unei idei înseamnă să răspunzi în esență la două întrebări. Să spunem că-ți vine o idee și spui „YEY ce idee excelentă” și nu mergi mai departe să implementezi ideea respectivă până nu o echilibrezi.
Cele două întrebări sunt. „Ce dezavantaje ai dacă implementezi acea idee sau dacă obții acel obiectiv” și „Ce beneficii ai dacă lucrurile rămân la fel sau dacă nu îți atingi obiectivul respectiv și se întâmplă scenariul de care te temi”, care nu vrei să se întâmple. În momentul în care răspunzi la cele două întrebări, îți aduci obiectivul mai aproape, adică îl vezi cu plus și cu minus și ai putere mai mare de materializare a lui. Vezi ce poate să se întâmple dacă-ți atingi obiectivul și îți faci un plan de contingență, pentru că îl vezi în detaliu cu conexiuni, iar dacă îl vezi în detaliu, ai șanse mult mai mari să îl materializezi. Iar acele conexiuni care pot să meargă într-o direcție care nu e aliniată cu tine, poți să le prevezi și să le gestionezi. De asemenea, dacă echilibrezi obiectivul, descoperi motivele ascunse pentru care ai putea să-ți sabotezi obiectivul, adică de ce, ce ar putea să apară în calea atingerii obiectivului de către tine?
Iar atunci când echilibrezi un obiectiv, îl aduci în neutralitate. Deci, a echilibra un obiectiv înseamnă să-l aduci de la bucurie, în spațiul în care îl vezi, cu plusuri și minusuri obiectiv și poți să acționezi strategic în relație cu obiectivul sau cu ideea respectivă. Acum, dacă renunți la ideea respectivă și nu te simți atras din interior să urmărești ideea, obiectivul respectiv înseamnă că nu este pe calea ta și mai bine, nu ai cheltuit o mulțime de timp și energie și să fii dat cu capul de zece ori ca să îți dai seama că nu e pentru tine, ci l-ai eliminat din spațiul tău ca posibilitate, rămânând în spațiul tău ideile care sunt mult mai aliniate cu tine. Spre exemplu, citești o carte extraordinară și în acea carte extraordinară găsești o idee genială de marketing și echilibrezi ideea genială de marketing și îți pui întrebarea „Ce dezavantaje am eu dacă implementez această idee genială de marketing?”, „Ce beneficii am eu dacă rămân cu sistemul meu așa cum este, cu păcatele lui și cu erorile lui?”
Și în momentul în care echilibrezi acest obiectiv, dacă, după ce l-ai echilibrat și l-ai adus la neutralitate, nu simți nevoia să acționezi pe acea idee, înseamnă că acea idee pur și simplu nu este, nu a fost aliniată cu tine. Dacă o echilibrezi, ce se poate întâmpla, este că îți vine o idee, bazată pe ideea inițială care să fie mult mai aliniată cu tine în fel de manifestare. Și așa, în loc să copiezi sau să preiei din cartea respectivă o idee, doar echilibrând ideea respectivă, adică aliniindu-te mai mult cu tine, ești în spațiul în care se manifeşti, îţi vine o idee, care este mult mai aliniată cu misiunea ta ca formă de manifestare.
Dacă după echilibrarea unei idei sau a unui obiectiv, în continuare te simți atras pe dinăuntru și chemat dinăuntru să împlinești obiectivul respectiv sau să manifești ideea respectivă, înseamnă că acea idee este pe calea ta, e aliniată cu tine și pentru că ai echilibrat-o, poţi s-o manifeşti strategic.
Deci diferența între bucurie și entuziasm, este că atunci când ești bucuros vezi doar pozitivele fără negative. După bucuria respectivă, urmează inevitabil un jos, poți să eviți josul dacă tu singur îți echilibrezi ideea respectivă și vezi și dezavantajele ei. Entuziasmul este atunci când vezi un lucru cu plusuri și minusuri şi eşti în continuare chemat din interiorul tău să urmezi acea cale, cu toate că știi că vor fi provocări și va fi greu s-o urmezi, vei avea dificultăți, vei îmbrățișa și partea grea, dificilă și întunecată în manifestarea obiectivului respectiv.
Ce te rog să reții este că echilibrarea unui obiectiv aliniat cu misiunea ta, nu va distruge niciodată motivația ta interioară, ci te va susține să le materializezi mai repede și să vezi ce ar putea să meargă prost și să te pregătești pentru asta, fiind dispus să îmbrățișezi în egală măsură partea luminoasă și partea întunecată a obiectivului.
