Monica: Hei, salut! Astăzi este un spark special pentru că sunt aici cu…
Ștefan: Cu cine?
Monica: Cu tine! Cu Stefan.
Am început a doua săptămână de existență aici în Bali, și acest spark îl înregistrăm acum, seară fiind la noi, de pe terasa casei noastre de aici din Bali, după o experiență foarte faină pe care am avut-o vizitând câteva locuri interesante din Bali.
Ștefan: Da, Monicăi îi place foarte mult să exploreze. Cred că a fost explorer într-o viață anterioară și dacă o ducem să vadă locuri și animale și natură e foarte în elementul ei.
Monica: În acest spark vom vorbi despre ritualuri, vom vorbi despre esența lucrurilor de fapt și cum să nu te lași prins în poveste și în judecăți.
Ștefan: Da practic, atunci când mergi într-o altă cultură, când vizitezi un alt loc, e foarte ușor să rămâi prins în povestea de suprafață.
De exemplu, asta am făcut eu azi.
Am fost într-un loc de „purificare” cu ritualurile lor hinduse, ceva apă sfințită, izvoare în care spuneau ei că-i apă sfințită și te băgai acolo în apa respectivă. Și eu n-am vrut să mă bag în nici o apă sfințită.
Monica: Am fost într-un templu special, unde au captat niște curgeri de apă, niște izvoare, și le-au condus în așa fel încât să treci de mai multe ori prin acest izvor care se revarsă în diferite locuri și să consideri în interiorul tău această experiență ca fiind o experiență de purificare.
Ștefan: Da, și Monica a trecut. Ea s-a jucat peste tot. Ea s-a băgat peste tot.
Eu am preferat să rămân, să-i fac poze și mi-am observat o… oarecum judecată.
Adică eram aware, eram conștient de poveștile pe care le spuneau și le spuneau.
Mă gândeam cum îi impactează, cum le-a impactat cultura, cum impactează viața. Și într-un fel, eram conștient de aceste povești, pe de altă parte, judecam poveștile astea.
Monica: Pentru că?
Ștefan: Pentru că de cele mai multe ori sunt doar povești.
Monica: Și fii sincer, și pentru că sunt diferite de poveștile cu care tu ai fost obișnuit.
Ștefan: Probabil mi s-au spus prea multe povești și atunci am un pic de reticență la povești. Anyway…
Monica a mers un nivel mai profund și mi-a plăcut foarte mult perspectiva ei legat de ritualul ăsta de purificare.
Și cred că aicia de fapt e marele aha al zilei de azi. Pentru că cei mai mulți oameni se opresc în povești.
„A, uite, zeitățile lor arată diferite. Uite ce colți au, că-s urâți sau frumoși, sau cum îi cheamă, sau uite ritualul…”, și nu e despre asta, nu e despre poveste, nu e despre ritual.
Sunt doar metafore, pentru ca să ne conectăm mai bine cu noi și să creștem în înțelegerea noastră despre lume.
Monica: Adică, procedura prin care am trecut a fost că prima dată am intrat în apa respectivă.
E un mic lac care se formează de la căderea de apă, căderile de apă și acolo primul lucru care am fost invitată să-l fac a fost să cer permisiune să intru în procesul acesta.
Pentru mine asta a fost ca și cum aș deschide o poartă înspre un alt tip de conectare, ca și cum cer permisiunea să intru într-un alt spațiu de conectare cu divinitatea, cu Universul.
Ștefan: Uite, vezi, asta e o abordare smart.
Abordarea mea a fost să-mi activeze problemele cu autoritatea, și zic: Cum adică să cer permisiune? What the F* is this?
Monica: Ștefan vorbești un pic obraznic în podcastul meu.
Ștefan: Spark-ul tău.
Monica: În SparK-ul meu, în podspark-ul meu.
Ștefan: Nu.
Înțeleg toată chestia.
Adică cu respect trebuie abordate lucrurile astea și nu intri cu bocancii în cultura altora, evident.
Doar făceam un pic haz de necaz acuma și exageram, dar în esență, ideea de permisiune sau cuvântul permisiune mie mi-a trezit alte gânduri. Monicăi i-a trezit gândul că „Ah, deschid o poartă spre o altă lume”.
Monica: Partea asta cu permisiunile o observ peste tot.
De exemplu, aici, la vilă, ne servește Wayan, un tânăr domn care are grijă și ne servește masa în fiecare zi de 3 ori. Și el cere permisiune de fiecare dată să adune masa. Cere permisiune să pună lucrurile în fața ta, să îți pună apă. Și e ca un fel de a curge cu universul.
Nu la propriu, să îți dea voie cineva să faci un lucru, ci mai degrabă să-i spui că „Hei, sunt aici. Fii atent la faptul că sunt aici și sunt într-o interacțiune cu tine și hai să fim prezenți cu momentul”.
După această cerere de permisiune a trebuit să intru de trei ori cu capul sub Cascada Mare și să cer binecuvântarea lui Vishnu.
Vishnu este creatorul în tradiția hindusă. E ca și cum ar fi centrul galaxiei, Dumnezeul Tatăl, echivalentul acestui mod de a vedea lumea.
Și în momentele respective mă gândeam la…
Ștefan: Aici e o altă chestie interesantă. Pentru că poți să vezi lucrurile ca… să te oprești la denumiri și la..
Monica: Zeul lor, zeul nostru
Ștefan: Zeul lor, zeul nostru. Da, Vishnu, ce-i cu Vishnu… Sau poți să vezi că de fapt religia hindusă are o profunzime astronomică extraordinară și merge până în centrul galaxiei. Și să îl vezi pe Vishnu ca o personificare a centrului galaxiei.
Monica: Și include dualitatea sub formă de ”build and destroy”, creează și distruge, cu Vishnu și Shiva cele două fațete ale divinității care, una construiește cealaltă distruge. Vishnu fiind eternul masculin, Shiva fiind eternul feminin.
Și spuneam că eram acolo, sub Cascada Mare, care era primul protocol prin care să trec, și ei au spus… ghidul acesta de fapt a spus că „Intri acolo și îți pui o dorință”.
Când eram acolo, sub cascadă și în fața ei, mi-era greu să mă apropii de ea, pentru că era curentul de apă foarte puternic. Deși nu pare o cascadă mare, dar te îndepărta curentul de apă.
Mi-am pus întrebarea ce e de fapt important pentru mine și care este acel lucru pe care, dacă l-aș cere și l-aș considera că se materializează, ar avea cu adevărat impact în existența mea.
Și tot procesul nu a fost despre purificare efectivă, ci a fost despre a vedea ce e cu adevărat important, relevant, nu este o fantezie, tradus în limbajul nostru este în valorile noastre cele mai înalte, și a lăsa tot ce nu este relevant practic, să plece cu acele jeturi de apă care de-a dreptul mă loveau, mă împingeau.
Ștefan: Da, e extraordinară perspectiva asta să te gândești că, de fapt, orice purificare este despre a lăsa lucrurile irelevante deoparte și de a te reconecta cu ceea ce este important pentru tine.
Nu este despre o morală ieftină că ar trebui să te cureți, că nu ești curat, că ai nu știu ce păcate și alte povești care nu ne ajută la nimic, ci pur și simplu de a vedea purificarea sau curățarea ca pe o reprioritizare și o reconectare cu cine ești tu cu adevărat.
Monica: Ei, pentru asta am folosit această experiență.
Și mai apoi, după ce am trecut pe sub Cascada Mare, pe urmă am trecut pe sub alte patru cascade mici din același lac și am trecut pe sub gurile respective de apă, m-am spălat cu apa pe față, după care am intrat într-un al doilea lac, care și el avea patru guri de cascadă de apă, mai puțin puternice, și am repetat acolo aceeași experiență.
Nu am spus neapărat dorința cât am spus să las să plece lucrurile care nu sunt relevante din viața mea și să rămân cu ce este cu adevărat important pentru mine.
La final, după ce am trecut prin cele 10 guri de apă, 5 într-un lac, 5 în celălalt lac, după aceea m-am îmbrăcat cu haine uscate și a fost un moment de rugăciune.
În această rugăciune prima dată ne-am dus și am pus pe altar niște bețigașe parfumate, iar un alt coșuleț cu petale de flori și cu un bețigaș parfumat a rămas acolo, în acest loc, care îl denumeau ei Templu, unde se făcea rugăciunea.
Au fost cinci pași în această rugăciune.
Primul pas a fost de mulțumire.
Al doilea pas a fost de conectare cu soarele. Și pentru soare am luat o petală albă dintre florile pe care le aveam acolo.
Al treilea pas a fost conectarea cu pământul, pământ, natură, viața fizică. Pentru pământ am luat o petală galbenă care reprezenta pământul.
Apoi, al patrulea pas în acea rugăciune, a fost conectarea cu centrul Universului, centrul galaxiei.
Ștefan: Cu Vishnu. Iarăși, majoritatea oamenilor se lasă prinși în poveste.
Monica: Și ar zice Dumnezeul lor sau Dumnezeul nostru.
Ștefan: Pentru cei mai avansați, care înțeleg că religiile sunt despre astronomie și optică, o să înțeleagă că de fapt este o progresie de la pământ, soare, centrul galaxiei.
Monica: Și alinierea ta ca suflet și manifestare fizică cu Pământul, Soarele și Centrul Galaxiei.
Și al cincilea pas a fost de încheiere.
Ce mi-a plăcut foarte mult, dacă te uiți la tot procesul acesta, este un început și un sfârșit. La început ceri permisiunea. La sfârșit mulțumești. Mi-a plăcut foarte mult asta.
E ca un fel de dans cu universul în care intri într-o relație cu o putere mult mai mare ca tine, viața însăși, universul, Dumnezeu, și mulțumești pentru această interconectare pe care ai avut-o în timpul experienței respective. Asta a fost o experiență.
Da, am simțit ca o poartă magică care s-a deschis și o lume în care am pătruns.
Și acum aș mai vrea să vorbim despre un lucru pe care l-ai spus și cu care am rezonat pentru că mai avusesem noi o discuție despre asta în trecut.
Ce înseamnă când mergi într-un loc și vezi diferențele și ce înseamnă când mergi într-un loc și vezi asemănările? Și cum faptul că dacă mergi într-un loc și vezi diferențele e ca și cum trăiești într-o percepție de separare, și asta este ceea ce creează războaiele, până la urmă, și conflictele, versus dacă mergi într-un loc unde cauți să vezi asemănările cu ceilalți.
„Nu că la voi este altfel,și la noi este altfel, ci ce este comun.
Care-i rădăcina comună, adevărul acela care se manifestă într-o formă la tine și într-o altă formă la mine, dar e un adevăr comun.
Acest lucru apropie oamenii și te susține să trăiești conform Legii Transparenței și Reflecției că tot ce vezi în ceilalți ai și tu în tine, și ești mai degrabă una cu ceilalți și cu tot universul, prin faptul că vezi asemănările.
Ștefan: Ai mai zis ceva interesant legat de locul respectiv, acolo unde era acest templu și unde era apa și unde se făcea ritualul de curățare. Ai spus că e încărcat, că e un loc încărcat cu ”energie”. Pentru că?
Monica: Pentru că e un loc în care oamenii se duc cu un anume tipar energetic, cu o anumită intenție, cu o anumită dorință: să se purifice, să se curețe, să se alinieze, să lase ce nu-i relevant pentru ei și să se centreze. Asta înseamnă pentru mine curățare.
Și pentru că oamenii se duc acolo cu aceeași intenție, e ca și cum încarcă locul acela cu intenția respectivă.
E ca și cum ai expune o baterie la soare și se încarcă de la soare pentru că, ai expus-o la soare, înmagazinează energie solară în ea bateria respectivă.
Și locurile acestea le consider puternice pentru că au presetat un tipar energetic care are o anumită dinamică specifică, exact cum este rugăciunea Tatăl Nostru.
Rugăciunea Tatăl Nostru, dacă ești aliniat cu acea conectare cu Dumnezeu, e o vibrație specifică, încărcată de foarte multe ori de câte ori s-a spus rugăciunea respectivă cu un anume tip de intenție, un anume tip de energie.
Ștefan: Este de fapt informația. Este un fel de structură informațională care s-a derulat sute de ani și care, de fapt, aia este „energia”. Este de fapt informația care spui tu, intenția din spatele acțiunilor noastre. Că noi am venit în acel loc să ne purificăm sute de ani, noi ca oameni. Și atunci acea informație s-a structurat în acel loc și are o altă ”vibrație”, pentru că e de fapt structura informațională care e acolo.
Monica: Da, și are o putere mai mare, pentru că au încărcat-o mai mulți oameni de-a lungul sutelor de ani de când există acel loc.
Exact așa cum rugăciunea Tatăl Nostru a fost încărcată de-a lungul a sute de ani, mii de ani, de către o mulțime de oameni care au rostit rugăciunea respectivă. Și atunci are o putere mai mare.
Și în momentul în care ești acolo, nu este doar puterea ta, ci e ca și cum accesezi puterea unei structuri specifice de informație, de energie, de intenție și beneficiezi de întreaga putere de acolo, a acelui loc încărcat de foarte mulți care au fost și înaintea ta.
Ștefan: Eu aș vrea să subliniez că nu e nimic magic acolo.
Adică nu locul o să te transforme în altceva.
Nu rugăciunea respectivă o să te transforme în altceva, ci poate doar o să te ajute la fel ca un curent de apă sau ca un vânt prielnic.
Oamenii au învățat să navigheze indiferent de cum bate vântul, înainte ca să apară motoarele. Încă de când erau bărcile cu vele puteau să navigheze indiferent de direcția vântului, dar navigau mai repede dacă vântul suflă din spate.
Și cred că despre asta e acea energie a locului sau acea rugăciune sau acel ritual. Este de fapt ca un fel de vânt prielnic dar nu e nimic magic.
Monica: Da. Și dacă te aliniezi cu frecvența respectivă, e ca și cum îți potențezi calea către obiectivul tău.
N-o să-ți rezolve problemele, cu certitudine, toate din lume, dar știi cum e?
Poate, dacă asta crezi și te calibrezi suficient de bine cu acea energie, poate o face. Așa că nu distruge potențialul magic al lucrurilor și al locurilor.
Ștefan: Aici era Ștefan cel rațional.
Monica: Pentru că fiecare e capabil până la urmă să își creeze propria magie, în funcție de ce crede el că e posibil.
Ștefan: Așa e. Da.
Deci, ca o concluzie ce a rămas pentru mine de astăzi este diferența asta între a ne opri la povești, a ne opri la suprafață, la ceea ce se vede și se aude, la ritualuri, la uite cum fac ei, noi facem altfel, eu sunt diferit, eu cred în altceva – care sunt atât de superficiale, sunt atât de la suprafață – sau a găsi orice prilej de a ne conecta mai profund cu noi și cu cine suntem cu adevărat, cu valorile noastre cele mai înalte, și de a lăsa restul lucrurilor, mai puțin relevante și zgomotele din afară, să plece.
Și Monica, tu ai făcut chestia asta extraordinar astăzi, cu un ritual de purificare hindus cu care n-aveai nici o legătură, cu care n-ai mai interacționat niciodată, și pur și simplu l-ai folosit pentru tine și ca să te conectezi cu tine.
Monica: Concluzia mea după această zi ar fi că adevărul este unul manifestat în miliarde și miliarde de forme ale existenței noastre nu doar existență umană, ci manifestat în toate formele pe care le vedem, de la plantele, animalele pe care…
Ștefan: Mineralele…
Monica: Pe care le vedem și care sunt în jurul nostru.
Și atunci, dacă te uiți la orice și îl regăsești în tine, ești parcă un pas mai aproape de adevăr și de a fi complet.
