Acest episod de Spark este despre frică.
În esență, vom răspunde la întrebarea dacă lumea ta percepe locul acesta ca fiind un loc prietenos sau un loc amenințător. Iar ce face diferența pentru mintea ta, ca să vadă lumea aceasta un loc prietenos sau unul amenințător sunt sentimentele tale de frică, de fapt, emoțiile tale de frică.
Se pare că într-un context emoțional și mental, frica este descrisă ca o reacție la pericol sau amenințare percepută.
Cu toate acestea, reacțiile emoționale și comportamentale asociate cu frica implică de obicei interacțiuni complexe între diferite sisteme ale corpului, inclusiv sistemul nervos central și endocrin.
Înseamnă că, pe lângă mintea ta, o serie de hormoni îți dominează existența atunci când în corpul tău se instalează frica.
În acest episod am să îți vorbesc despre diferența dintre frică și anxietate, despre frică de întuneric, despre cum s-a format frica și ce legătură există între percepția de frică, lumină, întuneric, Dumnezeu și diavol.
Îți voi vorbi despre tipuri de frică, despre cum percepe creierul frica și ce se întâmplă la nivelul creierului și la nivelul corpului.
Voi da o definiție operațională pentru frică, ca să poți să vezi cum poți mai apoi să lucrezi pe ea. Pentru că știi deja, de la celelalte episoade de Spark, că atunci când vorbim despre aceste emoții, dacă le dăm o definiție operațională concretă, clară, înseamnă că jumătate din problemă este rezolvată și știi ce ai de echilibrat ca să poți să ieși din emoțiile respective sau stările respective.
Voi vorbi mai apoi despre frică și legătura acesteia cu instinctul și impulsul.
Voi vorbi despre frică și supraviețuire, despre felul în care înveți frica, reacțiile pe care poți să le ai la frică, ce determină frica ca și comportament la o persoană, dar și beneficii ale fricii.
Îți voi vorbi despre frică și valori și cum se manifestă ele diferit în valorile înalte și joase, despre frici cu care am lucrat, cum am lucrat și de unde vin aceste frici.
Am să îți vorbesc despre legătura dintre frici și cele șapte arii ale vieții, Pe urmă am să îți vorbesc despre cauză ca și cauze ale fricii, ca și traumă, și voi dezvolta subiectul acesta.
Îți voi mai vorbi despre frică și bolile autoimune, iar mai apoi despre detalierea definiției operaționale și nuanțarea ei în așa fel încât să știi ce să lucrezi.
Voi vorbi și despre Legea Escalării Eristice și frică, iar mai apoi despre cum să echilibrezi frica. De asemenea, am pregătite patru povești de cum am lucrat eu cu frica, cu diverși clienți.
Acum, în momentul acesta, când înregistrez acest spark și puțin înainte, când mă pregăteam să fac înregistrarea, mi-am dat seama că este posibil ca fiind un subiect atât de vast, și pentru că e poate cea mai des întâlnită emoție și e foarte importantă în felul în care vedem noi lumea, că e posibil ca acest episod să îl fac de fapt două episoade.
Așa că voi porni înregistrarea și în funcție de cât de mult timp îmi ia, voi decide dacă voi face un singur episod sau două episoade din acest Spark.
Așa că fii cu mine, pornesc înregistrarea, iar dacă cumva este prea multă informație, am să separ în două episoade.
Ce te rog este să îți iei angajamentul să le asculți pe amândouă, pentru că vei avea o imagine clară asupra fricii și o imagine, nu doar de a înțelege frica, ci de a ști cum să lucrezi cu ea și cât de importantă este echilibrarea fricii în viața ta.
În momentul în care am pornit către a face research-ul pentru frică și a pune pe hârtie tot ce am lucrat legat de frică, mi-am dat seama că de cele mai multe ori aceasta este emoția care stă la baza limitărilor pe care o persoană le are.
Practic, nu faci ceva pentru că ți-e frică sau faci ceva pentru că ți-e frică. Faci ceva pentru că ți-e frică să pierzi ceva sau nu faci ceva pentru că ți-e teamă să mai experimentezi o anumită durere.
Și cred că dintre toate emoțiile pe care le-am menționat până acum și pe care le aveam pe lista inițială, frica are cel mai mare impact și este cea mai perversă emoție prin faptul că de cele mai multe ori ajungem ca oameni să ne obișnuim atât de mult cu frica încât nu o mai băgăm în seamă.
Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă antreprenorii cu care lucrez este anxietatea.
Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă doamnele care sunt în programele noastre, sau doamnele cu care lucrez în mod direct, este anxietatea. Și această anxietate are la bază un sentiment de frică, o emoție de frică prelungită.
De cele mai multe ori, această stare de anxietate devine atât de apăsătoare și atât de permanentă, încât este foarte greu să-ți imaginezi viața în afara ei.
Asta nu e un lucru normal.
Nu e un lucru normal să trăiești cu frica. Nu e un lucru normal să te lași dominat de frică în deciziile tale.
Frica este folosită ca instrument de marketing în comunicările pe care le au majoritatea companiilor atunci când vor să îți vândă ceva.
Teama să nu ai riduri, pentru că dacă ai riduri o să fi respinsă, judecată, nu vei aparține.
Teama să pierzi o ofertă, teamă care te determină să reacționezi imediat, instant la ceva, ca să nu pierzi o ofertă, ca să nu pierzi o oportunitate. Și uite așa viața e condusă din teamă în teamă.
În următorul episod voi vorbi despre energia de supraviețuire care are la bază frica, dar voi vorbi despre ea din altă perspectivă decât acum în Spark-ul acesta.
Cum îți spuneam, frica și emoția aceasta face diferența pentru mintea ta, în a vedea lumea aceasta ca un loc prietenos sau unul amenințător.
Și trebuie să recunosc că a fost, și poate încă este, una dintre emoțiile cu care mă confrunt cel mai des.
Deși la nivel practic am ieșit de mult din zona de supraviețuire, au fost niște praguri în veniturile mele, în mindset-ul meu în care am depășit anumite frici, și pentru că nu scapi niciodată de ceva, ci transformi lucrurile, vei avea întotdeauna alte frici.
Totul e cât timp îți dai voie să stai în energia aceea de frică, cât timp îți permiți să stai acolo până se permanentizează acea senzație de frică și devine anxietate, sau o elimini și lucrezi pe ea.
Având în vedere că frica este cea care limitează cel mai mult potențialul uman, cred că merită pur și simplu atenție deosebită acest episod, legat de frică.
Prima dată hai să vorbim despre diferența între anxietate și frică.
Anxietatea este o stare emoțională caracterizată de o teamă anticipată față de un eveniment viitor perceput ca fiind amenințător sau periculos.
Anxietatea este adesea asociată cu nesiguranța și îngrijorarea cu privire la ce ar putea să se întâmple.
Definiția aceasta a anxietății este o definiție pe care am găsit-o pe internet. Eu voi da o definiție diferită a anxietății, o definiție operațională, în momentul în care vom vorbi despre anxietate și voi aloca un capitol separat pentru anxietate, în această serie de audio-uri pe tema emoțiilor.
Anxietatea este definită din psihologie ca fiind o stare emoțională în care te îngrijorează viitorul în principal, iar frica este o reacție emoțională la un pericol imediat și real sau perceput.
Acum, pericol real sau perceput – este foarte mult în interpretarea minții tale.
Frica este un răspuns la prezentarea sau anticiparea unui pericol și poate declanșa reacții fiziologice și comportamentale pentru a face față acestei amenințări.
Dacă iei aceste definiții, care sunt luate de pe internet, și care sunt definiții provenite din psihologie, nu există o diferențiere foarte clară între ele.
Amândouă sunt anticipative. Amândouă sunt perceptuale.
Frica este la nivel primar, bazată pe energia de supraviețuire și este vorba despre acum și aici, legat de ce se poate întâmpla, dar nu neapărat ce s-a întâmplat deja.
Și amândouă au legătură cu percepțiile.
O să revin legat de subiectul acesta, pentru că dacă ambele au legătură cu percepțiile, este foarte important, că poți să le transformi, pentru că percepțiile, deciziile și acțiunile tale sunt elementele care sunt în controlul tău. Nu poți să ai control asupra evenimentului din afară, însă poți să ai control asupra interpretării semnificației pe care o dai evenimentului din afară.
Mergem mai departe cu diferența între anxietate și frică.
Din punct de vedere al temporalității, anxietatea este deseori orientată către viitor, fiind asociată cu preocupări și incertitudini cu privire la evenimente care nu au avut loc încă.
Vei vedea, când voi folosi definițiile operaționale, cum poți să echilibrezi, bazat pe aceste definiții operaționale, și anxietatea și frica.
Frica este legată de prezent sau de prezentarea imediată a unei amenințări și poate determina răspunsuri imediate și specifice la pericol.
Deci, în esență, psihologia spune că dacă acum bate cineva puternic la ușă și mă sperie, este vorba despre frică. Iar dacă mă gândesc înspre viitor și mă gândesc „Reușesc oare să îmi termin treburile astăzi? Și dacă nu reușesc să le termin, care sunt consecințele?” acel lucru va fi numit ca anxietate, în psihologie.
Ca intensitate și durată, anxietatea poate avea o intensitate mai scăzută și poate persista pe o perioadă mai lungă de timp, inclusiv în absența unui pericol imediat.
Când vorbim de anxietate cronică, acest lucru nu este întru totul adevărat, pentru că anxietatea cronică e ca și cum simți frică la nivel de 10 din 10, în fiecare zi a vieții tale. Și dacă ai trecut printr-o perioadă de genul ăsta, știi despre ce vorbesc.
Frica poate fi o reacție mai intensă și specifică, cu manifestări fiziologice și comportamentale mai pronunțate, dar de obicei este de scurtă durată în comparație cu anxietatea persistentă.
Acum am să îți dau un exemplu care este între limita dintre frică și anxietate.
În esență, dacă te gândești la anxietate, se spune că este pe termen mai lung, că este anticipativă, adică e legată de ce urmează să se întâmple în viitor și are o intensitate mai redusă.
Nu sunt întru totul de acord cu această definiție din psihologie, pentru că se întâmplă ca să ai anxietate de 10 din 10 timp de o săptămână, două săptămâni, o lună de zile și e foarte nașpa să trăiești în contextul acela.
Am să îți dau un exemplu de poveste trăită de un client de-al meu, client care în străinătate dădea spargeri. A trăit în străinătate. Nu e vorba de client din România, e vorba de client din altă țară care locuia în altă țară în momentul respectiv, și care dădea spargeri și care, când auzea un sunet de mașină de poliție sau ambulanță, care putea fi interpretată ca mașină de poliție, avea atacuri de panică, se speria, avea respirația accelerată. Pur și simplu i se făcea rău de frică. Frică să fie prins. Și era frică în momentul acela declanșată de sunetul sirenei.
Dacă te gândești la anxietatea în care trăia această persoană, legată de faptul că putea să fie prins la un moment dat și stările respective de panică declanșate de sunetul de mașină de poliție, e un mix între anxietate și frică.
În contextul în care lucrez, cu Legile Universale și cu felul în care funcționează mintea, în acest Spark, voi vorbi despre frică. Și dacă este de un real interes pentru tine, am să te rog frumos să îmi scrii cu ce fel de anxietate te confrunți, pe ce subiect este, ca să pot să fac un Spark și pe tema anxietății, dacă este de interes pentru tine.
Deci nu o să abordez în acest Spark anxietatea, dar dacă e un subiect de interes pentru tine, lasă-mi un comentariu, te rog frumos, în mod specific, cu ce fel de anxietate te confrunți și anume să spui legat de ce ai anxietate, cum se manifestă ea, ca să pot să fac un Spark cât mai adecvat nevoilor pe care le ai.
Diferența între anxietate și frică, raportat la răspunsurile fiziologice și comportamentale spune așa: atât anxietatea cât și frica pot declanșa răspunsuri fiziologice similare, cum ar fi accelerarea ritmului cardiac, creșterea tensiunii arteriale și secreția de hormoni de stres. Comportamentele de evitare sau cele menite să facă față pericolului pot fi prezente atât în cazul anxietății, cât și al fricii.
Deci, dacă mergem pe aceste definiții folosite în psihologie, pentru mine este un pic neclar.
Dacă mergem pe definițiile operaționale pe care le folosesc în procesele de transformare cu clienții, o să vezi că se clarifică lucrurile, dar mai avem un pic până ajungem acolo.
Acum aș vrea să vorbim despre fricile primare pe care o persoană le are.
La baza oricărei frici se spune că în esență este frica de moarte și hai să vedem cum a apărut frica în povestea istoriei noastre.
Imaginează-ți că suntem poate cu milioane de ani în urmă și atunci oamenii trăiau în locuri pe care și le construiau sau și le găseau, foarte, foarte primitive.
În situația respectivă, prima frică era legat de supraviețuire și la modul propriu. Teama cea mai mare în contextul acela era de supraviețuire. Au oamenii respectivi hrană să supraviețuiască? Au adăpost, să nu fie atacați?
Și sunt două direcții primare pe care le are frica în situația respectivă:
1. Să ai hrană suficientă și frica că nu ai hrană suficientă, că nu găsești mâncare, că nu reușești să vânezi ceea ce ți-ai propus să vânezi, și
2. cealaltă variantă este că ceva te poate ataca și devii pradă pentru un prădător.
Și atunci asta a fost prima diferențiere între bine și rău pe care am avut-o.
Legat de lumină și întuneric. Lumina a fost considerată bună și a fost acel loc în care aveai siguranță, și întunericul a fost considerat ca fiind rău, pentru că pericolele pășteau în întunericul respectiv. Animalele puteau să te atace cu mult mai mare ușurință, pentru că erai mai puțin vigilent atunci când era întuneric.
Primele reacții pe care noi le-am avut ca omenire legat de frică țin de hrană și țin de prădători, adică să găsești hrană și să eviți prădătorii.
Și în contextul acesta apare prima moralitate pe care o avem, respectiv ce susține viața este ziua, în care poți să găsești hrană și te poți apăra de prădători, și ce este cumva împotriva vieții sau nu susține viața este noaptea care este asociată cu răul, în care devii pradă pentru prădător mult mai ușor și în care nu poți să-ți găsești mâncare.
Primele forme în care noi am dezvoltat zeități ca și omenire au fost acele lucruri pe care nu le-am cucerit încă legat de această dinamică pradă-prădător și care ne protejau sau ne amenințau supraviețuirea.
Așa au fost creați primii zei în existența noastră. Zei au fost considerați și protectori, au fost munții înalți, pentru că de acolo aveai o poziție în care puteai să vânezi cu mai mare ușurință, vedeai în jos și te puteai apăra de invazia care putea să vină de jos în sus. Deci o poziție de sus era considerată pozitivă versus valea considerată negativă, lumina considerată pozitivă, întunericul considerat negativ.
Cum spuneam, așa s-au format primele zeități ale noastre, ca acele elemente pe care nu le-am cucerit încă sau pe care începem să le cucerim și devin protectorii noștri ca umanitate care să ne ferească de răul care amenință supraviețuirea umanității, în contextul acela, în triburile în care trăiau oamenii.
De ce e foarte important asta? Este că primii dumnezei au fost creați din frică, din nevoia de supraviețuire și din faptul că nu am reușit în situația respectivă ca oameni, să ne oferim propria siguranță. Și atunci primele zeități create au fost peșteri, pietre, munți, ca locuri care protejează, pentru că astea îți asigurau supraviețuire. Au fost mai apoi plante, mai apoi animale și mai apoi au căpătat formă asemănătoare cu umanul. Adică astăzi Dumnezeu este făcut după chipul și asemănarea noastră, dumnezeul pe care l-am creat noi în viața noastră.
Nu vreau să irit pe nimeni, vreau doar să arăt o evoluție a fricii în existența noastră și să vezi cum crearea divinității în primele faze a fost asociată cu frica. De atunci am evoluat foarte mult și nu intru într o dezbatere religioasă acum. Vreau doar să vezi că am avut nevoie de protecție și să ne creăm zeități care să ne protejeze de-a lungul timpului din frică. Și a fost foarte important acest lucru.
Acuma, ca o mică paranteză în zona asta, vreau doar să spun aici că teama de întuneric este o teamă ancestrală, pentru că este acea teamă de necunoscut. E o teamă programată în noi de milioane de ani de existență umană. Și dacă copiii se tem de întuneric sau adulții se tem de întuneric, este această teamă legată de supraviețuire în esență, care poate să fie transgenerațională, nu e neapărat a ta, e o teamă ancestrală.
Cam atât despre sursa sau originea fricilor și legătura între frică și divinitate.
Acum aș vrea să vorbim despre cum percepe creierul frica și hai să vedem ce se întâmplă în creier.
Amigdala este o regiune cerebrală cheie, implicată în procesarea emoțiilor, inclusiv a fricii.
Amigdala primește informații senzoriale de la mediul înconjurător, adică mintea primește informațiile de la simțuri. Văz, auz, miros, gust, orice simțuri, tactil, prin care aduni informația din mediu, ajunge la amigdală. Și amigdala joacă un rol crucial în evaluarea și răspunsul la stimulii considerați amenințători.
Amigdala este implicată în activarea răspunsului luptă sau fugi, adică este acea parte a creierului primitiv care asigură supraviețuirea. Este necesară, primește informația prin simțuri și dacă amigdala percepe o amenințare, trimite imediat semnalul mai departe, pentru ca să poți să fii pregătit pentru luptă sau fugi.
Hipotalamusul este conectat la amigdală și joacă un rol în coordonarea răspunsului fiziologic la stres și frică. El controlează sistemul endocrin și poate declanșa eliberarea de hormoni de stres, cum ar fi cortizolul și adrenalina.
Deci, de la amigdală, hipotalamusul primește semnalul și determină activarea sistemului endocrin, prin care sunt declanșați hormonii care te pun în mișcare, adrenalina care îți dă energie și putere imediat, și este scopul ei să dea o reacție de putere, un boost de putere în corp.
Cortexul prefrontal, care este cel mai nou strat al creierului, specific mamiferelor, este implicat în procesarea informațiilor cognitive și reglarea emoțiilor. El interacționează cu amigdala pentru a contribui la evaluarea și interpretarea contextului în care apare frica. De asemenea, ajută la reglarea și controlul răspunsurilor comportamentale și emoționale.
Mintea decide dacă este o frică reală sau nu, prin faptul că dă semnificație și context, realizează inputul informațional.
Acum trebuie să știi ceva important. Cortexul prefrontal poate să decidă în momentul în care există obiectivitate legat de informațiile pe care le primește.
Cortexul prefrontal este scurtcircuitat sau nu ajunge informația acolo dacă există o serie de programări pe care mintea ta le are legate de interpretarea fricii respective.
E exact situația respectivă când tu nu judeci rațional și supra reacționezi la un context anume.
Poate să fie un context cât se poate de simplu că îți pleacă un angajat, dar pentru că tu ai fost trădat sau trădată în trecut și acest lucru te-a durut în trecut, mintea rațională, cortexul prefrontal, nu percepe lucrul acesta la nivelul obiectiv, pentru că revine toată informația din corpul tău care interpretează stimulul acesta, respectiv plecarea angajatului nou, ca fiind un pericol mare, bazat pe experiențele tale trecute și vei reacționa dramatic. Poate vei plânge, te vei înfuria, vei avea o percepție de frică că o să pierzi, că o să pierzi clienți, că o să se întâmple ceva lucruri dramatice.
În situația asta, cortexul prefrontal nu are putere.
Deci amigdala și programările din trecut, pentru că au ca scop supraviețuirea, nu sunt de fiecare dată controlate de cortexul prefrontal. Altfel spus, e foarte interesant să vedem, și o să vezi mai departe pe parcursul acestui episod sau episodului următor, în funcție de cât de mult timp îmi ia să povestesc despre frică, vei vedea care sunt situațiile în care cortexul prefrontal intervine în gestionarea fricii și situațiile în care nu intervine.
Și îți spun de acum secretul. În situația în care ești în valorile tale cele mai înalte, ai obiectivitate mai mare. Este activ cortexul prefrontal și poți să evaluezi mai corect frica care vine către tine sau frica pe care o percepi prin simțuri, determinată de informația preluată prin simțuri.
În situația în care trăiești în valorile tale mai joase, ai volatilitate mai mare, ai subiectivitate și polarizare mai mare, ca atare, deformările pe care le dai la informația care vine către tine prin simțuri vor fi mult mai mari versus cele din valorile tale cele mai înalte.
Pentru cei care, poate pentru prima dată ascultați acest podcast, acest episod, valorile sunt lucruri concrete pe care le faci, care se văd în viața ta. Ele sunt organizate într-o ierarhie a valorilor, de la cele mai importante până la cele mai puțin importante. Valorile pot să fie, spre exemplu, familia ta, relația ta cu clienții, sănătatea, pentru că fiecare din ele se vede.
Familia se vede în viața ta, pentru că petreci timp și energie cu familia.
Relația cu clienții se vede, pentru că acolo investesc cel mai mult timp și energie.
Sănătatea se vede prin faptul că ai apă lângă tine, cauți să mănânci sănătos, mănânci la ore fixe și așa mai departe.
Deci, cortexul prefrontal nu este întotdeauna activat și în control atunci când simți emoția de frică și acest lucru, de fapt este necesar pentru tine și pentru mine ca să putem să supraviețuim.
Hipocampul joacă un rol important în formarea și stocarea amintirilor în contextul fricii. Hipocampul ajută la legarea emoțiilor asociată cu evenimente specifice și la formarea amintirilor legate de experiențe dureroase din trecut.
Și acum e exact ce spuneam mai devreme. În momentul în care amigdala primește informația colectată de simțuri, intervine și hipocampul, care spune „Ai grijă că asta te-a durut în trecut și ai grijă să nu mai ajungi acolo, să te mai doară acest lucru”.
De aceea vei vedea că o să aibă mult sens definiția operațională pe care o folosesc în frică.
Frica, și o să o spun aici, dar o să spun și în momentul în care o să îți dau definiția operațională a ei, frica este percepția că vei experimenta prin simțurile tale mai multă durere decât plăcere, mai mult minus decât plus, mai mult negativ decât pozitiv.
Și atunci, hipocampul intervine în a aduce informația din trecutul tău, pentru că ai învățat din experiențele trecute și spune „ai grijă că asta este un pericol”.
Cum se vede asta este: dacă tu ai fost într-un parc zoo când ai fost mic și ai avut interacțiune cu tigri care sunt prietenoși și te-ai jucat poate cu un tigru mic, un puiuț, și te-ai jucat cu un adult, asocierea ta și memoria ta legată de experiența cu un tigru o să fie una pozitivă, în care nu percepi acest tigru ca fiind o amenințare.
În momentul în care vine cineva cu un tigru în spațiul tău sau apare un tigru în spațiul tău, prima ta interpretare nu o să fie „Aoleu, mă mănâncă!” pentru că experiențele tale au fost pozitive anterior.
Dar dacă tu ai văzut, ai citit în ziar sau ai văzut știri sau te-ai uitat la un film în care un tigru devorează un om și ai văzut că a fi pe lângă un tigru e mai mult negativ decât pozitiv, și nu neapărat ai avut tu personal experiența asta, dar ai fost expus la asta, în momentul în care vei vedea un tigru, vei avea o reacție de luptă sau fugi, vei avea o reacție de teamă.
Și atunci, hipocampul joacă un rol esențial în interpretarea aceasta pe care o dai stimulilor datorită faptului că vine cu amintirile care sunt stocate deja în mintea și în corpul tău.
Talamusul funcționează ca o stație de releu pentru informațiile senzoriale. El primește stimuli din mediu și îi transmite către amigdală și cortexul prefrontal pentru procesare ulterioară. Deci talamusul e pur și simplu un releu care transmite informațiile.
Iar sistemul nervos autonom funcționează așa: Frica activează sistemul nervos simpatic, care determină modificări fiziologice precum accelerarea ritmului cardiac, creșterea tensiunii arteriale și alte reacții pregătitoare pentru a face față unei amenințări percepute.
Acesta este felul în care creierul intervine în percepția fricii și în reacțiile pe care tu le ai la frică, și am văzut cât de fain are loc transmiterea acestei informații la nivelul creierului.
Dar ce vreau să reții de aici este că frica este bazată pe percepție, adică interpretarea pe care o dai informației provenite prin simțuri și are legătură cu experiențele tale din trecut, pentru că vei da interpretare condiționată sau condiționat fiind, de experiențele tale din trecut.
E foarte important asta în definiția operațională a fricii, atunci când vorbim de prelucrarea fricii și de transformarea fricii.
La nivel endocrin, frica activează și ea sistemul hormonal de stres, eliberând adrenalină și norepinefrină, însă, în cazul fricii, hormonul cortizol are de obicei un rol mai semnificativ.
Cortizolul contribuie la mobilizarea resurselor energetice și la gestionarea răspunsului la stres pe termen lung.
Amigdala și hipotalamusul sunt implicate în răspunsul la frică, precum și alte regiuni ale creierului (am discutat despre asta mai devreme).
Acum răspunsuri comportamentele diferite la frică.
În timp ce furia poate împinge individul către o acțiune mai agresivă sau de confruntare, frica poate să determine reacții comportamentale de evitare sau retragere, în încercarea de a minimiza pericolul perceput.
Adică, dacă furia de cele mai multe ori determină agresivitate și o reacție fizică, adică strigi, arunci farfurii, dai cu pumnul în masă, în situația fricii ai trei opțiuni comportamentale: fugi, lupți – care e echivalentul comportamentului determinat de furie, sau freeze. Vom vorbi despre fiecare și când apar fiecare.
Acum aș vrea, te rog, să notezi definiția operațională a fricii.
Frica este percepția deformată că vei experimenta prin simțuri mai multă durere decât plăcere, mai mult minus decât plus, mai mult negativ decât pozitiv, mai multe dezavantaje decât beneficii raportat la experiențele dureroase din trecut sau bazat pe experiențele dureroase din trecut.
E foarte important cum definim orice fel de emoție sau situație cu care lucrăm, pentru că jumătate din rezolvarea unei probleme este dată de felul în care o definești.
Orice frică are în spate o durere neechilibrată din trecut. Acea informație, stocată în hipocamp, ca și memorii și amintiri care influențează interpretarea pe care tu o dai unei situații anume, este inclusă aici în definiția operațională a fricii.
Am să spun încă o dată: orice frică pe care o ai în prezent are în spate o durere neechilibrată din trecut.
Adică, atunci când ai experimentat în trecut mai multă durere decât plăcere, mai multe dezavantaje decât beneficii și nu ai echilibrat această percepție. Această informație dezechilibrată este stocată în mintea și în corpul tău, în așa fel încât creierul tău se asigură că nu vei mai trece prin acea experiență dureroasă, adică te susține să supraviețuiești.
Problema cu asta este că exact acesta este nivelul la care vei trăi – supraviețuire, dacă lași ca memoriile neechilibrate din trecut să îți domine deciziile din prezent.
Vei avea o energie de supraviețuire, vei trăi într-o energie de supraviețuire și vei avea rezultate de supraviețuire.
Nu vei avea prosperitate, abundență în toate aspectele vieții tale, poate fi valabil acest lucru. Acolo unde este frică în trecut, vei căuta să te protejezi și nu vei căuta să te extinzi în dezvoltarea și în creșterea ta.
Frica, cum spuneam și mai devreme, atunci când am vorbit despre supraviețuire, este legată de instinct și impuls. Și aș vrea să fac aici diferența între cele două.
Dacă te gândești la cele două, în contextul în care vorbeam despre trecutul nostru ancestral și despre zi și noapte, bine și rău, frica are două componente.
Prima este legată de găsirea hranei și de a avea reușită în a avea mâncare suficientă pentru supraviețuire. Acest lucru îl numim ca impuls.
Dacă te gândești la impuls, gândește-te că faci ceva impulsiv. Bagi ceva în gură impulsiv, iei ceva impulsiv.
E pur și simplu ceva care te duce către supraviețuire, dar în sensul de a te alimenta cu ceva, a aduce ceva înspre tine a-ți asigura resursele pentru supraviețuire. Deci, prima componentă a fricii e legată de impuls și te gândești impuls egal cu mâncatul compulsiv sau impulsiv, dacă vrei, atunci când bagi ceva în gură ca să supraviețuiești.
A doua componentă a fricii e legată de instinct. Aici vei reține foarte ușor această denumire după instinctul de supraviețuire, instinct de supraviețuire care intervine atunci când vrei să eviți o amenințare din afară, să eviți prădătorul sau orice fel de amenințare din afară.
Și acestea amândouă determină o teamă legată de supraviețuire, în situația instinctului, teama de a nu supraviețui, atacat fiind de un prădător și, în esență, de a muri, iar cealaltă, legată de impuls, este teama de a nu supraviețui, bazat pe faptul că nu găsești suficientă mâncare și pe faptul că ți-ai pierde hrana.
Cele două sunt foarte importante, legate de felul în care operăm atunci când echilibrăm frica, pentru că dacă te gândești la frică, te gândești la „Vreau să îmi ating un anume obiectiv și îmi este teamă că voi pierde resursele pentru a atinge obiectivul respectiv”.
Asta este un tip de echilibrare legat mai mult de varianta de impuls și cealaltă este legată de varianta de instinct, în sensul în care mă lupt cu o concurență care poate să fie considerat predator în situația respectivă, adică concurența care vrea să îmi facă ceva „rău”.
Atunci, de fiecare dată când vom vorbi despre frică, trebuie să știi că cele două vin la pachet. Dacă o ai și pe una o ai și pe cealaltă, pentru că se formează simultan în existența ta.
Este foarte important asta atunci când vorbim despre echilibrarea fricii.
Spuneam mai devreme că frica activează centrii de supraviețuire, nu poți să crești de aici și e un element extrem de important legat de frică.
În momentul în care trăiești în frică, nu poți să crești, vei supraviețui.
Frica activează luptă, fugi sau freeze, adică îngheț, reacțiile acestea. Ambele sau toate trei, de fapt, sunt reacții pe termen scurt.
Dacă ai frică, activează în tine energia aceasta de supraviețuire și prin faptul că este activată adrenalina, vei avea un boost de energie și vei fi pregătit să te lupți sau să fugi, și ai nevoie de această energie, dar asta este un sprint.
Adică poți să reacționezi în situația respectivă, pe termen scurt, la frică, dar pe termen lung e ca și cum ai trăi la intensitate maximă și ar trebui să alergi un maraton, nu un sprint, nu 100 de metri. Și atunci nu ai cum să faci asta pe termen lung. Duce la epuizare și duce la burnout.
În momentul în care trăiești în frică, gândești pe termen scurt. Nu uita de definiția inițială dată de psihologi, care e partea constructivă de aici, ai o reacție pe termen scurt, poți să gândești pe termen scurt. Dar dacă ești dominat de frică, pe termen lung va fi foarte greu să poți să creezi ceva care să fie cu adevărat cu viziune.
Frica gândește până azi, până mâine, nu pe 10 ani înainte, și dacă vrei să alergi un maraton și vrei să gândești pe 10 ani înainte, și să construiești ceva cu adevărat care să facă diferența pe lumea asta, e nevoie să ieși din frică, altfel trăiești în zona de supraviețuire, gândești pe termen scurt și vei ajunge la epuizare.
Pe termen mai lung voi vorbi despre energia de supraviețuire într-unul din următoarele Spark-uri.
Acum aș vrea să vorbim puțin despre cum înveți frica.
Și sunt cel puțin șase zone în care am identificat cum învață cineva frica. Vorbesc din experiență. Nu vreau să spun că frica se poate reduce la oricare din aceste cauze și numai la aceste cauze. Vorbesc aici din experiența mea.
Frica are o componentă înnăscută de supraviețuire. Fiecare are instinctul de supraviețuire. Și când am vorbit despre frica de întuneric, de exemplu, care e frica ancestrală, ea are ca sens să activeze energia ta de supraviețuire, ca noi, ca specie, să putem să supraviețuim. Deci e o componentă înnăscută a fricii, a cărei scop este să asigure supraviețuirea ta.
Apoi e o parte învățată a fricii. Orice durere din trecut va determina o frică în viitor. Orice durere neechilibrată din trecut va determina o frică în viitor. Adică orice memorie din hipocampul tău și din corpul tău în care tu ai înregistrat mai multă durere decât plăcere, va determina o frică în viitor, ca să mai experimentezi acea durere și mintea ta va avea grijă să te protejeze de acea durere.
Cum mai înveți frica este tot așa, din atașamentele pe care le-ai format, adică acele lucruri pe care le-ai prețuit și pe care ți-e teamă să le pierzi. Și înveți frica prin faptul că ai fost expus la lucruri care ți-au priit, ți-au plăcut, le-ai iubit și ai fost amenințat sau amenințată cu pierderea lor.
E exact acea situație în care mama, tata pe care-i iubește nespus, te lasă la bunici și ești amenințată sau amenințat de pierderea lor. Pentru că în mintea ta, în momentele acelea, nu știi că părinții o să se întoarcă, ci trăiești deznădejdea faptului că nu se mai întorc niciodată.
De asemenea, e posibil ca însăși părinții să te fi amenințat și să spună, „nu mai vorbesc cu tine”, care echivalează pentru mintea ta „Nu mai sunt prezentă cu tine.” Ajungi la acel loc din mintea ta în care spui „Nu mă descurc fără mama și fără tata”, care-i foarte normal pentru un copilaș.
Al patrulea mod în care se formează fricile și înveți fricile, este prin ce preiei de la persoanele pe care le prețuiești.
Spre exemplu, adulții tăi din familie sau persoane pe care le admiri, le prețuiești, apreciază un lucru anume. Îți va fi teamă că nu poți să îl obții sau că îl vei pierde sau cum va arăta viața ta fără acel lucru.
Să îți dau un exemplu: dacă generațiile de dinaintea ta toți au prețuit educația înaltă a lor, atunci vei avea o teamă de a nu avea acea educație pe care ei o prețuiesc prin faptul că vezi ceea ce apreciază ei, tu îi apreciezi, ca atare vei prelua din acele lucruri și te vei teme că nu le obții.
Un al 5 lea mod în care se formează frica sau cum îl înveți frica este prin a prelua de la adulți de ce se tem ei. Este în oglindă cu ce prețuiesc ei. Și de ce se tem ei vei prelua de la ei.
Altfel spus, dacă ei se tem de… nu știu…mama se teme de gâze, vei avea un comportament pe care îl vei învăța de la mama și te vei teme de gâze, chiar dacă tu nu ai avut nici o experiență directă cu gâzele, dar ai asistat la două experiențe ale mamei în care mama a sărit sus atunci când a apărut o gâză, la fel vei reacționa și tu, din mimetism.
De asemenea, tot aici, de ce se tem adulții… Sunt experiențe ale lor care nu sunt echilibrate și practic poți să preiei fricile lor, cum poți să preiei și admirațiile lor lucrurile pe care le prețuiesc, prin faptul că ești expus atunci când ești mic/mică. Ești expusă la percepțiile lor, valorile lor și e imposibil să nu te impacteze.
Al 6-lea mod în care se formează frica și înveți frica este bazat pe traume, adică percepții neechilibrate, profunde.
Traumele sunt percepții în care ai mult mai multe negative și aproape niciun pozitiv în percepția ta asupra unui eveniment care a apărut. Deci trauma nu este evenimentul care a apărut, ci este percepția ta asupra evenimentului.
Și dacă tu ai avut o pondere foarte mare de negative și poate nici un pozitiv raportat la o experiență, acea traumă va determina o frică în tine, care se manifestă în diferite aspecte ale vieții tale, nu doar legat de acea experiență traumatică pe care ai avut-o. Și nu doar traumele tale le vei avea, ci vei prelua fricile generate de traumele transgeneraționale.
Spre exemplu, dacă e posibil ca bunica ta sau o mătușă, soră de-a bunicii, a fost violată, tu să nu fi avut nici o experiență care să presupună un abuz fizic sau sexual, niciun overpowering din perspectiva unui sau dintr-o relație cu un bărbat, dar e posibil să ai frică de viol pentru că s-a demonstrat și sunt foarte multe și cercetări în zona asta și lucru pe psihoterapie și psihanaliză, care demonstrează că traumele neechilibrate din trecut sunt preluate și duse mai departe transgenerațional de generațiile următoare.
E posibil să nu ai niciun contact cu persoana care a avut trauma inițială și respectiv, să fie cu trei generații patru generații înaintea ta și totuși să ai în câmpul tău energetic acea percepție, acea frică bazată pe o experiență care nu este nici măcar alta.
Deci recapitulez cum înveți frica este:
1️⃣ Partea înnăscută supraviețuire.
2️⃣ Partea învățată – dureri din trecut. Asta este partea de instinct.
3️⃣ Atașamente pe care le-ai dezvoltat, adică lucruri pe care l-ai apreciat foarte tare și îți este teamă să le pierzi asta e partea de impuls.
4️⃣Ce au prețuit adulții din copilăria ta sau persoanele pe care le admiri și te prețuiesc ele? Teamă să nu le ai, să nu fi în același cerc este tot instinct.
5️⃣ De ce se tem adulții din trecutul lor, din experiențele lor proprii, și ai învățat asta. E exemplul cu gâza. Asta este instinctul de supraviețuire.
6️⃣ Traumele neechilibrate ale tale.
7️⃣ Traumele preluate transgenerațional, adică traumele altora din generațiile trecute.
Deci sunt șapte moduri în care se formează o frica.
Sunt foarte curioasă dacă te gândești la fricile tale și dacă încerci să le identifici sursa, să vezi unde este acea sursă.
Nu este exclus ca să ai o situație în care tu ai o durere învățată, dar acea durere învățată să fie prezentă și la adulții care au însoțit dezvoltarea și creșterea.
Și acum hai să luăm un exemplu de identificare a sursei de frică.
De ce? Pentru că e foarte important asta ca să poți să lucrezi pe urmă asupra cauzei.
Deja știi din audio-urile mele anterioare, sau poate nu și îți spun acum, motivul pentru care sistemele noastre au rezultate este pentru că acționăm asupra cauzei cauzelor.
Și eu, și colegii mei, în modelele de lucru pe care le avem, identificăm cauza cauzelor. De aceea, să identifici cauza fricii este un lucru foarte important ca să poți să o echilibrezi.
Și să spunem ai o temere că un angajat de-al tău vrea să plece. Dau exemplul acesta pentru că majoritatea clienților cu care lucrez sunt antreprenori și este o situație cu care am lucrat cu clienți reali, așa că e foarte ușor să dau un exemplu în zona aceasta.
Deci să zicem că unul dintre angajații tăi vrea să plece și suspectezi că vrea să plece și ai o frică legat de plecarea acestei persoane pentru că anticipezi că va pleca cu clienți, va pleca cu baza de date, că va pleca cu cunoaștere și informație de la tine din firmă și că vei rămâne descoperit, nu vei avea resurse cu care să gestionezi ce rămâne în urma plecării acestui angajat.
Să vedem care este frica din spate, pentru că toate acestea sunt proiecții legate de viitor și estimări de ce se poate întâmpla.
Aici vreau să-ți spun un lucru legat de soluționare. Ștefan spune că frica de multe ori înseamnă că nu ai făcut suficientă planificare și nu ți-ai făcut treaba.
Asta înseamnă că în situația asta specifică cu angajatul nu ai contracte suficient de clare, nu ai un proces de contractare și aliniere cu angajatul în care îi spui care sunt consecințele, cu ce pleacă, cu ce nu pleacă, care este deal-ul până la capăt, inclusiv după încetarea relației contractuale și că nu ți-ai făcut nici tema de a avea un backup la persoana respectivă, să formeze pe cineva în locul ei, ca să poată să predea postul.
Deci teama în situația aceasta vine din faptul că nu ți-ai făcut temele.
Primul lucru pe care te rog să îl faci într-o situație de genul acesta este „Notează ce poți să schimbi la nivel sistemic ca să previi să mai ajungi în situații de genul acesta”.
Respectiv: fă un contract de neconcurență cu angajații, include o clauză de să nu ia clienții de la tine, diverse lucruri de genul acesta pe care poți să le pregătești. Fă o contractare și aliniere cu el, în care descrie cum va fi procesul de colaborare din momentul în care începi relația contractuală cu el, până închei ei și un an sau doi după ce închei relația contractuală cu el.
Asta înseamnă să stai cu tine, să pui ordine în business-ul tău. Deci asta este primul lucru pe care poți să îl faci atunci când vorbești de frică.
Al doilea lucru este că ce fac de obicei cu clienții este că mă duc în corpul lor, pentru că corpul are informație stocată. Și cum facem asta?
Este că îl invit pe client să spună unde simte frica. Frica poate fi simțită în diverse părți ale corpului. Nu o să simți în cap.
Când cineva spune că o simte în cap de cele mai multe ori nu e în contact persoana respectivă cu corpul ei. Și întreb persoana unde simte frica în corp și va spune unde simte frică în corp.
Îl invit sau o invit să descrie frica respectivă, cum o simte, poate să fie picioare ca și cum ar fi legate împreună și nu pot să se miște, poate să fie coapse, în partea din spate a coapselor, ca și cum ar fi o amorțeală, poate fi o strângere de stomac, pot să fie diverse locuri în care poți să simți frica.
Și îl întreb în situația aceasta specifică, prezentă de frică, cu ce asociază frica? Asociază frica cu un abandon? Asociază frica… Dar îl las pe el să răspundă.
Cu ce asociază frica? Ce înseamnă frica asta pentru el? Că o să mă părăsească, că rămân fără resurse, că mă respinge, că… Ce înseamnă pentru el situația respectivă?
Și atunci când merge înapoi și se conectează cu corpul și după ce se conectează cu corpul, îl invit pe client să închidă ochii și îl întreb când a simțit prima dată această stare în corpul lui, legat de percepția pe care o are legat de frica curentă.
Când ai simțit prima dată această stare în corpul tău, când a fost vorba despre abandon și te-ai simțit abandonat sau abandonată, sau te-ai simțit respins sau respinsă?
Și îl invit în felul acesta să obțină cooperarea corpului și mergem în informația care este acolo ca să vedem care este acea cauză pe care să lucrăm.
După care mergem în situația respectivă și echilibrăm acea teamă și percepția de durere din trecut. Nu teamă, ci durere din trecut, pentru că el a resimțit o durere anume în trecut și vom echilibra nu teama, ci o durere din trecut.
„Părinții mei pleacă și mă lasă singură acasă cu bunicii și nu îmi explică de ce nu mă iau cu ei.”Și mergem și echilibrăm acea percepție din trecut în care persoana respectivă s-a simțit abandonată.
Asta este al treilea lucru pe care îl facem.
1️⃣ Îți faci temele și faci planificare ca lumea.
2️⃣ Definești exact ce percepi că înseamnă teama respectivă, ce e în spatele ei, ce semnificație ai tu asociat de teama respectivă și unde o simți în corp?
3️⃣ Mergi înapoi să vezi când ai simțit prima dată acea senzație în corp, însoțită de percepția aceea de respingere, refuz, oricare ar fi percepția inițială.
Mergem să echilibrăm momentele respective din trecut, când el a simțit acea durere, nu teamă, ci acea durere din trecut. Dacă el face referire la un alt moment de teamă, nu moment în care a experimentat durerea, atunci înseamnă că mai există un moment anterior în care a existat experimentarea durerii.
Aici vine o încrengătură interesantă. Știi, în familia în care te naști, părinții tăi și convingerile lor, fricile lor, judecățile și prejudecățile lor, tiparele lor comportamentale, emoționale și mentale determină ca și cum ar fi o frecvență în care tu exiști și tu te naști.
Când te naști în acea frecvență, acea frecvență, vine cu toată energia aceea a acelor gânduri care te formează pe tine. Deci, oricare ar fi temerile pe care le ai bazate pe durerile din trecut, ele se regăsesc și în generațiile anterioare ție.
Asta înseamnă că un prim pas pe care poți să îl faci este să echilibrezi durerile tale din trecut, dar îți recomand și partea aceasta de muncă transgenerațională.
Noi, în programul Putere pe Tocuri avem meditații în care, cel puțin două, în care lucrăm pe aceste dureri și traume și formări ca și condiționări transgeneraționale.
Și atunci asta este partea a patra în care tu de fapt mergi și echilibrezi durerile tale din trecut și, dacă este cazul, mergi și echilibrezi și aspectele preluate de la adulții din familia ta. Aici avem mai multe moduri în care facem asta.
Primul și cel mai important este să îți echilibrezi părinții, iar mai apoi, dacă este cazul, să lucrezi pe traume transgeneraționale.
Cum echilibrezi durerile din trecut?
Mergi în momentul respectiv când ai avut durerea.
„Părinții pleacă și mă lasă cu bunicii fără să-mi explice despre ce este vorba”.
1️⃣Care sunt beneficiile tale în momentul respectiv, că părinții pleacă și nu îți explică?
2️⃣Ce dezavantaje ai fi avut dacă părinții ți-ar fi explicat și ar fi rămas cu tine, dacă asta era fantezia?
3️⃣ Sincronicitatea, ce percepi că îți fac părinții în momentul respectiv? Secvență cu secvență.
4️⃣ Cum anume ai opusul, în același timp? Și prin asta echilibrezi frica din trecut.
Pe transgenerațional, primul și cel mai important pas la 5 este să îți echilibrezi părinții atât cu trăsături admirate, cât și cu trăsături disprețuite.
Asta te eliberează în mare măsură din căsuța în care te-ai născut, cu convingerile, setările inițiale, mentale, emoționale și comportamentale.
E cel mai mare cadou pe care poți să ți-l faci în faza aceasta.
Acum, pentru că am vorbit foarte mult deja despre frică și încă nu am ajuns să vorbesc despre toate subiectele pe care mi le-am propus, voi vorbi în Spark-ul următor despre 3 reacții la frică, despre frică și valori, despre frici cu care am lucrat și de unde vin ele, frici legate de cele 7 arii ale vieții, boli autoimune, Legea Escalării Eristice, cum echilibrezi frica și povești cu frică pe care am lucrat.
Așa că te invit să asculți Spark-ul acesta, să iei notițe și să-mi spui care a fost cel mai important AHA al tău din acest spark, urmând să revin cu partea a doua legată de frică săptămâna viitoare.
