Yey, suntem la momentul în care vom vorbi despre furie în sparkul acesta.
Am să îți arăt ce este furia, cum se formează furia, care sunt cauzele cauzelor atunci când vorbim despre furie.
Am să-ți arăt apoi cum poți să echilibrezi furia, ca în final să îți împărtășesc câteva povești incredibile legate de furie, fie că este vorba despre furia mea, a clienților cu care am lucrat pe subiectul furie sau a altora cu care am interacționat pe tema furiei.
Așa că prima emoție despre care vom vorbi este furia.
Îți reamintesc că, conform lui Paul Ekman, furia face parte din cele 7 emoții de bază pe care le-a descris el și este prima cea mai des amintită între comentariile voastre la episodul de acum două săptămâni de pe YouTube.
Majoritatea oamenilor se confruntă cu această emoție. Nu spun că toată lumea, dar e posibil ca sub o formă sau alta, toți să fi experimentat emoția de furie.
Furia este o emoție, ceea ce înseamnă că ceva din exterior, sau din interiorul tău, ca stimul, determină o interpretare pe care tu o dai acestui stimul care determină un anume mix de hormoni în corpul tău, ce determină o reacție emoțională și fizică care se numește furie.
Și hai să ne cufundăm în subiectul furie și să-i dăm de capăt.
Furia este o emoție intensă care poate fi declanșată de percepții, evenimente sau interacțiuni care sunt interpretate, adică ele nu sunt așa ci mintea ta le interpretează, ca fiind ofensatoare, amenințătoare sau nedrepte.
În momentul în care o persoană percepe un stimul care declanșează furia, o serie de procese biologice și hormonale sunt activate pentru a pregăti corpul pentru o potențială reacție de tip luptă sau fugă.
Pas cu pas de la percepție la acțiune, iată ce se întâmplă în corpul tău.
Prima dată apare percepția stimulului. Situația este interpretată.
Deci, odată ce informația a ajuns la creier, legat de ce se întâmplă în mediu, creierul dă o interpretare. Cortexul cerebral dă o interpretare acelui lucru ca fiind o amenințare, ceva frustrant, ceva nedrept și în contextul acesta se activează imediat sistemul limbic prin amigdală, care este implicată în procesarea emoțiilor, este activată, și trimite semnale către restul corpului că este timpul să reacționezi.
Acest lucru determină eliberarea de adrenalină din glandele suprarenale, care este primul răspuns hormonal la furie, adrenalina.
Mai apoi, adrenalina și noradrenalina sunt eliberate în fluxul sanguin, ceea ce crește ritmul cardiac. De aceea, atunci când simți furie, simți că îți crește tensiunea arterială.
Mai mult, nivelul de zahăr din sânge crește, pregătind corpul pentru acțiune.
Cortizolul, hormonul stresului, este, de asemenea, eliberat, menținând corpul într-o stare de alertă ridicată.
Analogia cea mai relevantă pentru furie este ca și cum ea ar fi o furtună în natură.
Imaginează-ți că cerul se întunecă, fulgerele strălucesc și tunetele răsună înainte de a se elibera tensiune sub formă de ploaie.
Și furia se acumulează în interior, exact așa cum se acumulează norii până la presiunea potrivită până la care să se exprime prin ploaie, tunete și fulgere.
La fel se întâmplă și în situația ta ca om. Se acumulează o tensiune interioară până ești pregătit de o confruntare verbală sau de o acțiune fizică.
Și hai să vedem cum se întâmplă asta în viața reală.
Să zicem că o mamă pe nume Ana și fiul ei Matei, sunt împreună. Matei își dorește să se joace pe tabletă, dar Ana consideră că Matei a petrecut deja prea mult timp în fața ecranelor și îi ia tableta.
Matei începe să țipe și să-și exprime furia apăsând butoanele mamei sale, cum fac copiii.
Ana percepe comportamentul lui Matei ca fiind lipsit de respect și provocator, declanșându-i furia.
Ce se întâmplă efectiv este că Ana percepe stimulul, comportamentul lui Matei. A luat tableta și când începe să țipe că i-a fost luată tableta felul în care Matei reacționează este interpretat de Ana ca fiind provocator, ofensator.
Nu ține cont de regulile pe care ea ca părinte le-a impus.
Se activează sistemul limbic al Anei, simte cum i se ridică tensiunea, inima începe să-i bată mai repede, adrenalina și cortizolul îi cresc, pregătind-o pentru a răspunde.
Reacția fizică și comportamentală este că, inițial, Ana încearcă să rămână calmă, dar deja gândește-te că se acumulează tensiune în corp. Pentru că e exact la fel cu situația cu furtuna, se acumulează această tensiune în corp. După câteva minute de țipete, răspunde prin a ridica vocea și a pune limite mai stricte, ceea ce duce la o discuție intensă între ea și copilul ei.
Și uite așa, povestea aceasta pe care ți-am spus-o ilustrează cum percepția poate declanșa un răspuns hormonal și comportamental, rezultând în exprimarea furiei.
Dacă Ana a interpretat comportamentul copilului ca fiind ofensator, pentru că ea are butoanele pe care le are, va reacționa printr-o emoție, emoția aceasta fiind furia în situația respectivă.
Și acum vreau să-ți reamintesc din episodul anterior că emoțiile nu sunt bune sau rele, ci poți să le privești:
1. o dată, că ai avut nevoie de ele ca să supraviețuiești.
2. îți arată unde ai butoane pe care ceilalți pot să apese și care sunt acele percepții pe care să le echilibrezi ca să poți să treci la nivelul următor al potențialului tău.
Dacă ne uităm la furie și interpretăm furia tot în contextul acesta, că nu este bună sau rea în sine, hai să vedem câteva beneficii ale emoțiilor de furie.
Prima dată atunci când îți exprimi furia este o depresurizare și scoți la suprafață lucruri pe care le-ai ținut acolo suprimate mai multă vreme.
Atunci când ești furios sau furioasă, spui lucruri pe care nu le-ai spus dar le-ai gândit de mai multe ori și care pentru tine sunt o apăsare. Le-ai scos din sistemul tău și ai avut energia necesară ca să le manifești, să le spui.
Tot din furie îți iei energie de mișcare.
Furia vine cu o energie incredibil de mare, care, dacă este direcționată înspre zona potrivită, poate să fie chiar constructivă.
Cei care nu o scot sau nu echilibrează furia și exersează mult această emoție, pe termen lung, au șanse mari să ajungă la hipertensiune arterială. La fel cei care înăbușă furia și care reacționează în felul acesta, și nu spun ce gândesc, dar spun: ”Ufff, Ahhh”. Scot în felul acesta un pic de furie din ei. Dar știi e ca la o cuctă, doar un pic lasă să iasă, că în rest nu, nu o lasă, nu o scot la suprafață și se acumulează furia în ei, iar asta duce la hipertensiune arterială.
Furia este, de asemenea, foarte eficientă după ce trece furtuna, pentru că dacă te uiți un pic la situațiile de furie care sunt manifestate în cuplu sau în relație cu copiii, în situația respectivă de furie sunt scoase multe lucruri la suprafață, sunt spuse și dai posibilitatea să reașezi lucrurile într-o ordine nouă, pentru că le-ai exprimat atunci când ai fost furios.
Ajută în fapt furia în situațiile în care scoți din sistem lucruri care te-au apăsat să ajungi la un alt nivel de ordine.
Le-ai scos și tu și partenerul tău. Se lasă o liniște ca după furtună. În această liniște vă dați voie să vă recreați relația după principii noi, știind fiecare ce a zis celălalt și ce a zis el însuși. Și atunci lucrurile se reașează într-o nouă formă de ordine, iar furia te-a ajutat să ajungi acolo, la această nouă formă de ordine.
De asemenea, furia te ajută să ai percepția de control asupra unei situații și te susține să faci ceva ca să-ți iei puterea înapoi.
Să zicem, ai avut o zi dificilă la lucru cu unul dintre clienți, cu unul dintre colegi, cu șeful tău și mergi acasă și îți manifești furia față de partenerul tău în relație cu cel care ți-a cauzat percepția inițială, cel care a determinat și ți-a apăsat butoanele inițiale. Deci îi spui cu furie partenerului tău că cineva te-a supărat și de ce te-a supărat.
Prin faptul că manifești furia atunci este o modalitate prin care cauți să iei controlul asupra situației respective și de fapt, furia te ajută ca perceptual să mergi înspre control asupra situației respective, să faci ceva ca să poți să îți recapeți puterea.
Furia, de asemenea, te capacitează să găsești resurse pe care crezi că nu le ai.
Știi situațiile alea când promiți ceva la furie și pe urmă vrei să faci lucrurile și te ambiționezi să chiar faci lucrurile?
„Las că-ți arăt eu că o să mă descurc singur sau singură!”
Poate față de unul dintre părinți, bazat pe emoție de furie și te capacitezi să găsești resurse în interiorul tău de care poate nu te credeai capabil sau capabilă.
Pornind de la premisa că nici o emoție nu este rea sau bună, ți-am arătat câteva beneficii pe care le are furia.
Așa cum am definit mai devreme, furia este o reacție la o percepție pe care tu o consideri ofensatoare, amenințătoare sau nedreaptă. Și acum, aici se produce magia.
Știi, în funcție de cum definești fiecare problemă, îți dai voie să o rezolvi de fapt.
Unul dintre principalele lucruri pe care le-am învățat lucrând cu emoțiile și cu stările, și lucrând cu creierul în transformarea felului în care gândește mintea, este să folosesc definițiile operaționale corecte, care să mă susțină în transformarea pe care vreau să o aduc.
Ca atare, dacă ne gândim la furie ca fiind o reacție la ceva ofensator, amenințător sau nedrept, te întreb pe tine care este elementul comun între acestea?
Și acuma sunet de tobe (să zicem)…. 🥁…. – atașamentul față de varianta ideală.
Deci furia are la bază atașamentul față de varianta ideală și este percepția că lucrurile ar fi trebuit să fie într-o anumită formă. Nu s-au întâmplat în forma aceea ideală și, în plus, pe lângă asta, ai percepție de lipsă de putere de a schimba lucrurile. Iar această lipsă de putere, această neputință determină și declanșează furia. E foarte important asta.
Furia este dată de atașamentul față de o variantă ideală și vine la pachet cu o percepție de neputință de a avea acea variantă ideală pe care ți-o dorești.
Spre exemplu, într-o situație anume, o soție era furioasă că soțul ei a angajat o femeie atrăgătoare și era extrem de furioasă pentru că simțea că este ofensator sau amenințător, că soțul ei angajează persoana respectivă.
Asta e o interpretare pe care ea a dat-o. Nu este o realitate, este o percepție. Iar dacă e o percepție, partea bună este că ai control asupra percepțiilor tale. Revin la asta.
Deci, furia era dată de faptul că a perceput că soțul ei a făcut ceva ce ea considera că este ofensator sau amenințător și simțea că nu are putere în a schimba situația, că nu poate să intervină peste decizia soțului, în afacerea soțului ei.
E foarte important să știi că furia are o percepție de neputință și are o percepție sau are o latură de atașament față de varianta ideală.
Și acum te invit să te gândești la orice fel de moment de furie pe care ai experimentat-o, stare de furie experimentată. Du-te în momentul respectiv și vezi ce ai fi vrut să fie? Față de ce variantă ideală era atașată mintea ta? Care era varianta ideală față de care mintea ta era atașată atunci?
Și vezi care a fost percepția de neputință.
În momentul în care le-ai văzut pe cele două, vezi că ai pârghiile de a echilibra această percepție. Și o să îți arăt până la sfârșitul acestui audio cum poți să echilibrezi percepțiile legate de furie, cele care cauzează furia.
Furia are latura aceasta de lipsă de putere asupra lucrurilor sau neputință.
Dacă mai există încă o stare foarte asemănătoare cu furia este depresia. Depresia este, de asemenea, atașamentul față de varianta ideală. Doar că varianta ideală ți se pare atât de departe, în situația depresiei, încât percepi că nu ai niciun fel de putere să ajungi acolo la varianta ideală. Deci nu ai putință să ajungi la varianta ideală.
Practic, furia este o strategie foarte bună de a găsi resursele în tine ca să poți să ajungi la varianta ideală, cel puțin perceptual, și mintea percepe că poți să ajungi înspre varianta ideală, capacitează resursele din mintea și din corpul tău prin furie, ai acces la resurse în felul acesta, și uite furia cum îți servește de fapt.
Și atunci, între cele două, pentru că ambele, furia și depresia au la bază atașamentul față de varianta ideală, chiar și tristețea, au la bază atașamentul față de varianta ideală, furia se caracterizează prin faptul că ai o percepție de neputință, dar mintea percepe că are mai multe de câștigat jucând jocul furiei decât jucând jocul doar al neputinței și mergând către depresie.
Și aici am găsit o altă perspectivă asupra furiei.
Cum ajungi să înveți să manifești furia? De ce o minte alege să manifeste furia atunci când se întâlnește cu atașamentul față de varianta ideală și altă minte alege să manifeste tristețea sau depresia atunci când vine vorba de atașamentul față de o variantă ideală? Căci baza e aceeași.
Și te rog tare frumos să-mi lași un DA în comentarii, că m-am făcut înțeleasă, că baza perceptuală între furie, depresie, tristețe e aceeași: atașamentul față de varianta ideală. Însă diferă reacția la ea.
Ambele vin cu percepția de neputință, dar în situația furiei găsești resurse în tine și te activezi în așa fel încât să răspunzi la situația de neputință versus în tristețe sau în depresie când ai percepția că nu găsești resursele în tine.
Și uite de aici întrebarea: De ce cineva alege să manifeste furia și de ce altcineva alege să manifeste tristețea sau depresia ca reacție la acea interpretare din mediu?
Mai întâi aș vrea să îți spun care pot să fie cauzele pentru care cineva manifestă furia ca și comportament preferat și vreau să-ți spun că al meu comportament preferat, al meu tipar preferat de manifestare a emoțiilor, este furia.
De unde apare furia aceasta ca și comportament preferat, ca și manifestare preferată înspre în afară?
Vreau să-ți spun că factorii sunt complecși, pentru care cineva alege furia ca și emoție preferată. Pot să fie aspecte biologice, psihologice, sociale și de mediu și aș vrea să-ți prezint doar câteva dintre acestea.
Primul motiv pentru care cineva manifestă furia ca și comportament preferat sau ca și reacție preferată este modelarea comportamentală.
Indivizii pot învăța să exprime furia ca răspuns preferențial la provocări sau la stres, prin observarea și imitarea comportamentelor văzute la părinți, prieteni sau în mass media.
Dacă un copil vede că părinții sau persoanele semnificative din viață răspund constant cu furie la frustrări, este posibil să adopte acest model comportamental ca pe propriul său mecanism de coping.
La mine asta a fost una dintre modalitățile de a aduce furia în viața mea. Am văzut-o pe mamă că are furie, adesea nu a fost furie manifestată, a fost și furie manifestată în anumite momente, dar foarte mult reprimată. De aici și hipertensiunea arterială.
La fel și la tata. Dacă a avut hipertensiune arterială, înseamnă că a avut furie reprimată. Și la fel și la el. Mama a fost mai vocală în a o exprima.
Dar uite un comportament pe care eu l-am învățat să reacționez la mediu. Am învățat de la părinții mei furia.
Al doilea mod în care poți să preiei furia și să devină modul tău de reacție preferat este prin reinforcement sau întărire.
Și aici sunt două modalități de întărire: o dată pozitiv, o dată negativ.
Întărirea poate să fie pozitivă atunci când ai obținut ceva ce ai vrut și ție ți-a dat feedback-ul, că uite, dacă manifești furie tu poți să obții lucrul pe care îl vrei.
Ca și copil este posibil ca să manifești furie și să obții de la mama acel lucru pe care l-ai vrut, respectiv să primești tableta, e un exemplu, și ai văzut că furia funcționează pentru tine.
De asemenea, poate să fie și reinforcement negativ, adică atunci când înlături sau eviți ceva neplăcut, prin furie înlături sau eviți ceva neplăcut.
Manifești comportament de furie ca mama să nu plece de lângă tine la grădiniță. E doar un exemplu.
Deci comportamentele de exprimare ale furiei pot fi întărite dacă produc rezultatele dorite.
Dacă exprimarea furiei duce la obținerea a ceea ce își dorește cineva sau la evitarea unei situații neplăcute, și în mod repetat ai avut această experiență, ia uite cum furia poate să devină una din reacțiile tale preferate.
Al treilea mod în care furia poate să apară ca reacție preferată este lipsa dezvoltării unor strategii de coping eficiente.
Oamenii care nu au dezvoltat strategii adecvate de gestionare a stresului, sau a emoțiilor, pot recurge la furie ca mecanism de coping implicit, adică de ajustare a emoțiilor.
Aceasta poate fi o consecință a educației, a lipsei de modele pozitive, sau a expunerii la medii stresante în timpul dezvoltării.
Pot să fie și 4. Factori biologici și de personalitate.
Aspecte biologice, cum ar fi predispozițiile genetice sau dezechilibrele neurochimice pot influența și ele modul în care o persoană experimentează și exprimă furia.
De asemenea, trăsăturile de personalitate precum nevrotismul sau agresivitatea pot face ca unele persoane să fie mai predispuse la exprimarea furiei. Din nou, este un comportament preferat.
Important este că ai control asupra lui prin faptul că ai control asupra percepțiilor tale.
Legat de factorii biologici și de personalitate, aș vrea să-ți dau un singur exemplu.
La un moment dat, în experiența mea, mă întâlneam cu un domn care folosea suplimente, inclusiv suplimente care favorizau creșterea testosteronului, pentru ca să aibă niște performanțe fizice deosebite la sport. Nu lua hormoni, dar lua suplimente pe bază de plante care ajutau la generarea de mai mult testosteron.
Ce s-a întâmplat este că în perioada respectivă această persoană a avut probleme în a-și gestiona furia și dădea pe dinafară în relație cu mine și în relație cu alții și își manifesta furia. Trântea cu foarte mare ușurință își ieșea din pepeni cu foarte mare ușurință.
Așa că atenție și la partea chimică și de personalitate în ceea ce privește de ce cineva alege furia ca și manifestare.
Al cincilea motiv pentru care cineva alege furia ca și emoție preferată este feedback-ul social și consecințele.
Și aici, în primul rând, am să te invit să vezi două feluri diferite, două standarde diferite la felul în care sunt crescuți băieții și la felul în care sunt crescute fetele.
Nu este social acceptabil ca o fetiță să își manifeste furia, în timp ce este mult mai social acceptabil ca un băiețel să își manifeste furia.
Dacă un băiețel se bate la școală ca manifestare a furiei când a fost nedreptățit, este mult mai degrabă apreciat sau acceptat de către părinții lui, versus dacă o fetiță se bate la școală, dacă a fost nedreptățită. Și aici am o situație din context real.
Când a fost mică și a fost la grădiniță, Elena a mușcat pe cineva. Și a fost foarte interesant de ce s-a întâmplat lucrul acesta, pentru că ea în general nu avea o fire agresivă și dintr-o dată la grădiniță a mușcat un alt copil. Ca să aflu de fapt ce s-a întâmplat ulterior, când am vorbit cu al meu copil, când m-a sunat educatoarea și mi-a spus că al meu copil a mușcat pe cineva, și ce revoltător!
Iar eu am stat de vorbă cu fetița mea și am întrebat-o ce s a întâmplat și mi-a spus așa: colega ei, nu mai știu cum se numea, colega ei o ciupea. În mod constant, o pișca. De când i s-a născut fratele, acea colegă o pișca și o ciupea pe Elena.
Elena a învățat că nu este frumos să pârăști și educatoarea i-a învățat pe copii să nu pârască. Ca atare, Elena s-a găsit într-o situație de imposibilitate, s-a acumulat în interior presiune și la un moment dat și-a exprimat această neputință de a reacționa altfel prin faptul că a mușcat-o pe cealaltă fetiță.
După ce am discutat cu educatoarea și i-am explicat cum s-au văzut lucrurile din perspectiva copilului, a înțeles, a luat măsuri, toată dinamica s-a schimbat.
Dar vezi, a fost vorba despre feedback și despre consecințe. Adică dacă forțezi copilul într-o situație în care nu are posibilitate de exprimare și percepe că nu are posibilitate de exprimare, e într-o zonă de neputință. Foarte ușor poate să vină furia la suprafață.
Punctul 6, pentru care furia poate să devină un comportament preferat, sunt traumele și experiențele de viață negative.
În general, experiențele traumatice și stresul cronic pot duce la dezvoltarea furiei ca mecanism de apărare.
Gândește-te că furia te susține să cauți să controlezi o anumită situație asupra căreia percepi că nu ai foarte mult control și ai și sentimentul de neputință și, de asemenea, te poate susține să faci față sentimentelor de vulnerabilitate sau neputință.
Și atunci, dacă ai avut o situație traumatică în trecut, în care poate ai fost vulnerabil sau vulnerabilă și ai experimentat neputința, vei folosi furia ca să-i ții pe ceilalți la distanță, ca să nu mai ajungi în situațiile traumatice în care ai fost.
Deci, dacă ai avut o traumă, furia poate să fie de fapt un mecanism care te ține în siguranță.
Din nou, ca să poți să echilibrezi această cauză este că trebuie să mergi înapoi în situațiile traumatice și să echilibrezi situațiile traumatice.
Și ți-am promis că în această serie de audio-uri despre emoții, despre felul în care gândește mintea și cum poate fi remodelată, legat de cele mai mari probleme pe care poți să le întâlnești, voi vorbi și despre traume.
Doar construiesc încet, încet, pas cu pas, până să ajungem la momentul acesta în care îți voi vorbi și despre cum poți să îți echilibrezi traumele.
Al 7-lea motiv pentru care poți să dezvolți furia ca și comportament preferat, sau ca și reacție preferată, este sacrificiul de sine și așteptarea ca alții să facă la fel pentru tine.
Asta adesea generează furie atunci când vezi nedreptatea că celălalt nu a făcut, deși tu ai făcut.
Și din nou e aceeași poveste, aceeași poveste perceptuală.
Tu faci pentru alții. Nu ceri, nu exprimi ce vrei, și în momentul în care celălalt, cu foarte mare ușurință, își urmează liniștit programul și nu ține cont că tu ai făcut pentru el, și el e egoist în interpretarea ta, în felul în care își urmează programul și nu face un pas către tine, poți să interpretezi situația ca fiind incorectă, nedreaptă și percepi că nu ai putere asupra ei.
Există o neputință. Există o variantă ideală în care tu ai fi vrut ca să te vadă, să aprecieze efortul tău, însă nu a făcut-o, ca atare poate să iasă furia ca și comportament la suprafață.
Am menționat aici 7 motive pentru care alegi furia ca și comportament și 7 cauze pentru care ai ajuns să manifești acest comportament. Și toate sunt foarte, foarte importante, să vezi că ele se formează în viața ta.
Dar vreau să revin la definiția de bază a furiei.
Furia este atașamentul față de varianta ideală, percepția că nu ai cum să ajungi la varianta ideală și există percepția respectivă de neputință. Asta e definiția furiei.
Atașamentul față de varianta ideală, însoțit cu o percepție de neputință care mai apoi, neputința se transformă într-o exprimare a unei energii reprimate, care exprimare se numește furie.
Acum nu este suficient ca să înțelegi furia, pentru ca să nu o mai manifești.
Faptul că ai înțeles că furia vine cu un atașament față de varianta ideală și o percepție de neputință, nu va fi suficient să calmeze forțele din tine care duc către furie ca și comportament, sau ca și emoție preferată.
Aici vom lucra pe două fronturi. Prima dată am să-ți arăt cum poți să-ți echilibrezi percepțiile ce stau la baza furiei și 2. îți promit că în această serie de audio-uri vom merge și la cauzele mai profunde ale furiei, cum sunt cele pe care ți le-am menționat anterior legate de traume, spre exemplu.
Și mai vreau să spun încă ceva înainte să mergem mai departe.
Spusesem că nu e suficient să înțelegi furia ca să nu o mai manifești, dar ce se întâmplă foarte frecvent este că o persoană vrea să fie calmă și vrea să nu manifeste furie deloc. Și are această imagine ideală despre sine că ar trebui să fie veșnic în pace, echilibrată, să nu fie furioasă.
Este cazul tipic al unei mame obosite, cu 1, 2, 3 copii, care se trezește de dimineață și își promite că astăzi nu o să mai fie furioasă. Și indiferent ce a făcut copilul ei cu o zi înainte, pornește cu o foaie curată și își promite, sau își propune, ca în ziua respectivă să nu mai fie furioasă.
Poate să fie această manifestare sau această promisiune, în relație cu copiii, poate să fie în relație cu soțul, poate să fie în relație cu orice persoană care îți apasă în mod constant butoanele.
Dar… intervine ceva foarte important aici: Legea Escalării Eristice, care, în esență spune că impunerea ordinii generează haos.
Și Legea Escalării Eristice spune așa: Imaginează-ți două tabere. O tabără care este furia, cealaltă este liniștea.
Cu cât mai mult vrei să cultivi liniștea pentru ca să existe un echilibru în mintea ta, cu atât mai mult va trebui să crească furia și va crește furia.
Adică atâta vreme cât tu hrănești cu energie tabăra de calm si liniste, tabăra de furie și de exprimare a furiei va crește în egală măsură, pentru ca la nivelul tău să existe un echilibru.
Legea Escalării Eristice spune că cele două forțe există în viața ta, suport și challenge, și cu cât o crești pe una, cu atât mai mult cealaltă va crește.
Cu cât vrei mai mult să scapi de ceva, cu atât mai mult vei manifesta lucrul acela în tine pentru ca să existe un echilibru. Și cu cât cauți mai mult ceva și ești mai atașat de ceva, cu atât mai mult îndepărtezi lucrul acelea de tine.
Ca atare, nu poți să scapi de furie dacă îți propui să fii calm, ci vei genera mai multă furie.
De exemplu, în situația mamei de care îți povestisem că la început de zi își propune să fie liniștită cu copiii ei. Cu cât mai mult își propune să fie liniștită, cu atât mai mult își va genera, își va crea în viață situații care să-i apese butoanele și va manifesta și mai multă furie, care va genera mai multe sentimente de vină și rușine, și din nou, a doua dimineață își propune ”astăzi chiar nu o să-mi mai manifest furia”. Și e un ciclu care nu se mai termină.
Își propune să nu manifeste furia. Cu cât își propune mai mult, cu atât mai mult creează situații care să-i apese butoanele, să își manifeste furia, pentru că nu acceptă, nu îmbrățișează furia și nu și-o echilibrează decât cu puterea voinței.
Vrea s-o echilibreze, simte sentimente de vină și rușine, din nou se culcă, a doua zi dimineața își propune din nou ” nu mai fac furie” și uite un ciclu care nu se încheie.
Și atunci ce vreau să știi de la bun început este că nu poți să scapi de furie.
Poți să o integrezi, să echilibrezi cauzele și să o manifești strategic, să nu te afecteze furia. Sau poți să încerci să te lupți cu ea și vei ajunge la momente și mai puternice și mai puternice de furie.
Și aici o să îți dau un exemplu de moment de furie, moment în care mi-am echilibrat sau mi-am integrat furia.
La mine furia a fost foarte mult legată de situațiile de neputință pe care le-am experimentat ca și copil atunci când tata mă bătea și atunci când nu reușeam, orice aș fi făcut, nu reușeam să fac față standardelor critice ale mamei. Și atunci asta a fost baza furiei mele din copilărie. Dincolo de asta, atașamentul față de varianta ideală în realitatea mea curentă.
Și atunci, după ce am lucrat pe trecutul meu, pe relația cu mama, pe relația cu tata, am integrat experiențele respective, ce s-a întâmplat este că nu am mai simțit furie și am putut s-o manifest strategic.
Spre exemplu, îmi amintesc foarte clar de un moment de interacțiune cu Elena, în care știam că cel mai eficient mod ca să mă fac auzită, înțeleasă și să-I arăt Elenei că e important ce spun, era să-mi manifest furia față de ea: să folosesc un ton mai ridicat, să mă cert cu ea ca să înțeleagă că ceea ce spun eu este serios. Dar, în interiorul meu nu m-am implicat emoțional. Am folosit acea manifestare a furiei strategic. Asta a fost un progres extraordinar pe care l-am văzut atunci.
Adică poți să manifești furia atunci când aceasta este cel mai eficient comportament prin care poți să obții ceva. Dar nu că nu te poți stăpâni.
Și atunci, ca să poți să îți controlezi furia, și încă o dată, dacă vrei să controlezi o manifești mai mult, dacă vrei practic să o integrezi, să o echilibrezi, e important să mergi la percepțiile de bază care determină emoția aceasta de furie.
Acum urmează să îți vorbesc despre cum vei echilibra furia.
Însă înainte să merg să îți spun fiecare pas pentru echilibrarea furiei, am să îți spun că voi lua și voi trata separat trei cazuri de furie, ca trei tipuri de furie.
Prima este furia față de tine.
Nu uita, furia presupune atașamentul față de o variantă ideală.
Furia față de tine este atunci când tu ai fi vrut ca tu să fi făcut altfel decât ai fi vrut.
Spre exemplu, ești furios sau furioasă pe tine că într-o situație anume nu ai spus ce ai gândit și te blamezi pentru asta, dar manifești furie față de tine.
Știi, genul acela de „Pfff, asta ar fi trebuit să fac, asta ar fi trebuit să spun” sau „Doamne, ce fraieră am fost că n-am spus asta”. Aceasta este una dintre variante.
A doua variantă este când ai furie față de alții.
Ai fi vrut ca soțul tău, copilul tău, soția ta, să facă altfel, șeful tău să facă altfel, un client să facă altfel, și ai atașament față de varianta ideală.
„Trebuia ca clienții să plătească la timp. Colegul meu trebuia să termine sarcina la timp” și asta este furia față de alții.
Și mai poate să fie furia față de un eveniment sau față de o situație în care nu este față de o persoană anume manifestată furia, ci e o furie generală.
De exemplu, ești furios pe guvern că impune taxe și consideri că nu este fair lucrul acesta.
Ești furios pe o țară anume pentru regulile pe care le impune legat de minorități. E doar un exemplu.
Ca să facem echilibrarea percepției de bază, așa cum îți spuneam mai devreme, este că poți să prelucrezi și poți să te vindeci de furie dacă echilibrezi percepțiile de bază.
Percepțiile de bază pornesc de la atașamentul față de varianta ideală.
Adică te-a deranjat ceva foarte tare, este percepția de bază. Te-a deranjat că soțul tău te-a criticat în public sau soția ta te-a criticat în public și ai fi vrut foarte tare o anumită variantă. Și atunci această anumită variantă și atașamentul mental față de această variantă creează furia.
Respectiv, ai fi vrut ca să te fi susținut, să te fi lăudat în public. Nu a făcut-o și cu cât mai mult nu a făcut-o, cu atât mai mult tu vei simți furie față de el sau ea.
Vom folosi Legea Dualității și Legea Sincronicității ca să echilibrăm percepția de furie.
Legea Dualității presupune că în fiecare situație, atât în situația reală care s-a întâmplat, cât și în situația ideală care ai fi vrut să se întâmple, în fapt, sunt plusuri și minusuri în mod egal, sunt neutre ambele.
Adică și cum s-a întâmplat, are plusuri în mod egal cu minusurile, și cum ai fi vrut să se întâmple are plusuri în mod egal cu minusurile.
Mai precis, minusurile sunt la nivelul plusurilor. Aceasta este aplicarea Legii Dualității.
Iar Legea Sincronicității spune că suportul și challenge-ul coexistă, așa că dacă tu ai fi vrut ca cineva să manifeste varianta ideală față de tine, presupunem că nu a manifestat acea persoană care ai fi vrut să manifeste.
Asta nu înseamnă că ție ți-a lipsit acea trăsătură manifestată față de tine, și altcineva a manifestat acea trăsătură, poate în altă formă față de tine, în exact același moment. Aceasta este Legea Sincronicității.
Și atunci, hai să vedem cum aplici aceste două legi în echilibrarea percepției de furie.
Vom porni cu primul exemplu atunci când manifești furia față de tine.
Să zicem că într-o situație anume, tu ai fi vrut la o ședință să glăsuiești, să-ți spui ideea.
Nu ai spus-o și altcineva a spus-o jumătate de oră mai târziu.
Și ești furios sau furioasă pe tine că nu ți-ai spus ideea și altcineva ți-a furat ideea sau ți-a manifestat ideea. Nu a furat-o de la tine, dar pur și simplu pentru că tu ai tăcut, nu ai vorbit, nu ai spus ideea pe care ai avut-o, a spus-o altcineva.
Și atunci, primul lucru pe care te invit să îl faci este să definești ce ai făcut tu, pentru care ești furios pe tine. Nu ți-ai spus ideea la timp. Asta e judecata pe care tu o ai.
A doua întrebare este cum ți-ai cocreat tu situația respectivă?
Și aceasta întrebare este foarte importantă. Se referă mult mai mult la fractali și are în spate Legea Fractalilor, care spune că așa cum faci un lucru, așa le faci pe toate, și că există un tipar comportamental care este în spatele comportamentului tău, în spatele a ceea ce ai manifestat. Cum ți-ai cocreat tu situația respectivă, în care tu să nu vorbești și să nu îți spui ideile?
Și aici, răspunsul pe care îl dai, scopul răspunsului pe care îl dai nu este să te învinovățești sau să te auto învinovățești, ci este să descoperi care este tiparul acela pe care îl ai în spate.
Și primul răspuns pe care poate l-ai dat la întrebarea aceasta – Cum ți-ai cocreat situația că nu ai vorbit atunci când ai avut oportunitatea? – poate primul răspuns este „Mi-a fost frică să vorbesc”.
Dacă rămâi la răspunsul acesta, este superficial, dar dacă mergi încă un pas în spate și vezi de fapt care este cauza, și răspunzi ceva de genul: „Nu vreau să-mi asum durerea în a-mi spune opinia, pentru că atunci când am făcut-o acasă am fost pedepsit sau pedepsită pentru lucrul acesta”, deja știi că ai o rană din spate care trebuie rezolvată și știi că ai fost condiționat în felul acesta de a nu spune ce dorești sau ce gândești cu adevărat din familie.
Și scopul întrebării ăsteia este să mergi să lucrezi în profunzime la cauza cauzelor.
Până la sfârșitul acestui material o să îți dai seama și ce mai poți să faci cu întrebarea respectivă.
Deci, prima întrebare este: Ce ai făcut și îți apasă butoanele, te înfurie?
A doua întrebare este: Cum ți-ai cocreat situația asta? Și aici scopul este să descoperi tiparul.
A treia întrebare este : Care este fantezia sau dorința de perfecțiune, de variantă ideală pe care ai fi vrut să o manifești?
În situația asta tu, pentru că tu te judeci pe tine este că nu ai glăsuit la timp și din cauza asta ai pierdut oportunitatea să-ți exprima ideea.
Și să ai grijă în situația în care spui varianta ideală, respectiv cum ai fi vrut să fie, să fie opusul la ce ai făcut tu și judeci și îți apasă butoanele.
Adică, opusul la faptul că nu ai glăsuit la timp nu va fi că ceilalți ar fi trebuit să te întrebe pe tine. Ci opusul la varianta judecată, adică varianta ideală, ar fi să fi ridicat mâna, să fii întrerupt și să-mi fi spus foarte clar opinia sau ideea.
Și prima întrebare care te duce, de fapt către echilibrare, dincolo de descoperirea tiparului, respectiv întrebarea numărul 4 este: Ce dezavantaje ai fi avut tu și cei față de care ai fi manifestat varianta ideală, dacă ai fi manifestat varianta ideală?
Deci dacă tu ai fi glăsuit la timp și ai fi întrerupt și ai fi cerut atenție și dreptul de a vorbi, ce dezavantaje ai fi avut tu în momentul acela în valorile tale cele mai înalte și din momentul acela până în prezent?
Și la fel, ce dezavantaje ar fi avut colegii tăi sau grupul față de care ai manifestat trăsătura inițială, dacă tu ai fi glăsuit la timp și ai fi făcut varianta ideală?
Prima întrebare din cele două pe care ți le-am menționat acum, respectiv ce dezavantaje ai fi avut tu dacă ai fi manifestat varianta ideală, te duce cu adevărat spre liniștirea minții. Și va trebui să găsești dezavantaje până dezavantajele ating nivelul beneficiilor pentru varianta ideală.
Imediat cum ai găsit dezavantaje, dacă ai fi făcut varianta ideală, până la nivelul beneficiilor, mintea ta se va linisti, pentru că mintea percepe pentru situația asta că ar fi avut doar beneficii dacă s-ar fi întâmplat varianta ideală. Dar pe măsură ce listezi dezavantajele tale, dacă tu ai fi manifestat varianta ideală, judecata ta începe să scadă și vezi că a fost bine și așa cum s-a întâmplat și dacă s-ar fi întâmplat varianta ideală nu ar fi fost doar pozitiv fără negativ.
A cincea întrebare este: Ce beneficii ai că nu ai glăsuit la timp?
Adică ce ai avut tu de câștigat, că nu ai glăsuit la timp este opusul întrebării pe care ai avut-o anterior întrebării numărul 4, doar că aici, în situația aceasta, vei găsi beneficii la ce s-a întâmplat.
La întrebarea aceasta nu ai voie să dai răspunsurile opuse de la întrebarea anterioară, ci vei porni cu situația în sine, așa cum s-a întâmplat.
Nu ai răspuns la timp, altcineva a dat idea ta la timp. Care au fost beneficiile tale că altcineva a dat ideea și că tu nu ai glăsuit?
Un beneficiu poate să fie, e doar un exemplu, că altcineva a răspuns de implementare, ca atare, tu poți să înveți din experiența altcuiva.
Și atunci acesta este un beneficiu specific întrebării: Ce beneficii ai avut că s-a întâmplat așa cum s-a întâmplat, respectiv nu ai glăsuit la timp?
Ultimele două întrebări, dezavantaje pentru varianta ideală și beneficii pentru situație așa cum s-a întâmplat, au în spate Legea Dualității și a Polarității.
Și acum urmează magia, și anume Legea Sincronicității.
Ultima întrebare presupune să descoperi unde ai făcut tot tu opusul.
Legea Sincronicității spune că suportul și challenge-ul coexistă în același context.
Asta înseamnă că dacă tu nu ai glăsuit legat de un anume proiect, în momentul ăla, în exact același moment, în exact același moment, tu ai făcut opusul.
Și atunci te oprești în momentul în care ai avut percepția că nu ți-ai susținut punctul de vedere și exact în momentul ăla te conectezi cu momentul ăla, devii prezent sau prezentă cu momentul acela și exact în momentul ăla vezi unde tot tu ai făcut opusul.
Și anume, tot în același domeniu, în același proiect, în același business, unde ți-ai susținut punctul de vedere, în exact același moment.
Și știu că poate părea contraintuitiv, dar gândește-te că trăim într-o lume cuantică, nu într-o lume fizică și deterministă, și la nivelul tău există echilibru, pentru că ai și o trăsătură și opusa trăsătură, pentru că ești un sistem și tu ești în echilibru…
Așa că chiar dacă în momentul acela nu ai glăsuit legat de a-ți susține ideea, în același moment tu ai comunicat o idee a ta cuiva, legat de același proiect, în același business.
Poate ai comunicat non-verbal. Poate ai comunicat că trimisese-și un e-mail și ai simțit că persoana respectivă a primit mesajul. Poate pur și simplu ai văzut că atunci i-a picat fisa cuiva din grupul acela cu care ai fost, în momentul în care nu ți-ai spus ideile legat de ce spuseseși anterior și ai fost vocal sau vocală legat de subiectul acela.
Ideea este că cu Legea Sincronicității nu presupui, ci cu Legea Sincronicității ești prezent cu momentul și răspunsul îți va apărea în minte din prezență, nu din presupunere sau din deducție.
Orice e prin presupunere sau prin deducție nu e funcțional, nu compensează percepția inițială.
Legea Sincronicității este cel mai greu de aplicat, pentru că sunt foarte multe variabile de care trebuie să ții cont ca să o aplici corect, așa că e important să respecți instrucțiunile întocmai. Și poți să obții ajutorul de la unul dintre colegii mei în programele pe care le avem, ca să poți să aplici Legea Sincronicității corect.
Cam astea au fost întrebările ca să echilibrezi folosind Legea Dualității și Legea Sincronicității și Legea Fractalilor, ca să echilibrezi percepția de furie față de tine.
Acum voi trece foarte scurt prin întrebările pe care să le folosești atunci când manifești furie față de altcineva.
Să spunem că manifești furie față de copilul tău.
Este una din situațiile des întâlnite pentru care părinții, în special mamele, se simt extrem de vinovate. Poate și tații se simt, se simt vinovați, doar că ei exprimă mai puțin acest lucru.
Și atunci primul pas este să definești ce a făcut copilul și ți-a apăsat butoanele și a determinat o reacție de furie. Și fii specifică sau specific, spune în comportamente ce a făcut sau nu a făcut copilul, care a determinat reacția ta de furie, sau pentru care ai manifestat tu furia.
Un exemplu de comportament poate să fie specific: nu a respectat regulile, nu a reacționat la invitația mea, deși i-am spus de 5 ori anterior.
Fii cât se poate de specific sau specifică atunci când definești ce a făcut și ți-a apăsat butoanele. Nu spune doar a fost rău sau nu spune, a fost neascultător. Definește sub formă de acțiune ce a făcut sau nu a făcut și ți-a apăsat butoanele
Întrebarea numărul 2 este: Cum ți-ai cocreat tu situația respectivă?
Cum ți-ai cocreat tu faptul ca al tău copil l-ai invitat odată, l-ai invitat de 2 ori, l-ai invitat de 3 ori, l-ai invitat de 5 ori să facă ceva și nu a făcut lucrul ăla. Cum ai cocreat tu această situație?
Și vezi că poate nu ai fost prezentă cu copilul când i-ai cerut lucrul ăla. Vezi că de multe ori l-ai lăsat după ce a plâns un pic să facă acel lucru care i-l interziseseși înainte și n-ai pus limite ferme.
Și în felul acesta îți descoperi tiparele și vezi și care e comportamentul pe care tu să îl schimbi ca să poți să obții reacții diferite.
Întrebarea numărul 3 este: Care este varianta ideală pe care tu ți-ai imaginat-o?
Cum crezi tu că ar fi trebuit să fi făcut copilul? Pentru că ești atașat de varianta ideală a copilului: să fi răspuns imediat la prima ta invitație și să se fi conformat cerințelor tale. Adică să pună, de exemplu, tableta jos și să meargă să se spele pe dinți.
Cât se poate de specific spune care ar fi fost varianta ideală a comportamentului copilului, aceea de care mintea ta este atașată, așa cum te gândești că ai fi vrut să se întâmple, și ar fi fost totul perfect dacă se întâmpla așa.
Următoarea întrebare este, și cea mai importantă întrebare din acest proces este: Ce dezavantaje ai fi avut tu dacă copilul ar fi pus tableta jos și s-ar fi spălat imediat pe dinți?
Respectiv, dacă la prima indicație, prima instrucțiune, copilul ar fi pus jos tableta și s-ar fi spălat pe dinți, ce dezavantaje ai fi avut tu în momentul acela în valorile tale cele mai înalte și din momentul acela până în prezent?
Mai mult, ce dezavantaje ar fi avut copilul dacă el s-ar fi conformat în momentul acela și din momentul acela până în prezent?
Deci vei căuta dezavantaje pentru tine, o dată, și pentru copil, a doua oară, dacă el s-ar fi conformat. Și listezi suficiente dezavantaje până atașamentul tău față de varianta ideală scade.
Scopul acestor răspunsuri este să ajungi cu mintea la echilibru, nu să mergi dincolo de echilibru și să țopăi într-un picior de bucurie că „Wow, ce bine că copilul nu a respectat normele”, ci să ajungi la recunoștință și să vezi că a fost un moment de perfecțiune și pentru tine și pentru copilul tău.
Al cincilea punct este să vezi ce beneficii ai avut tu că al tău copil nu a respectat cerința ta din prima și ce beneficii a avut copilul că nu a respectat cerința ta din prima.
Și aici vei da beneficii, beneficii, beneficii, beneficii până beneficiile ajung la nivelul dezavantajelor că el nu a făcut ceea ce i-ai cerut tu.
Și punctul 6 este sincronicitatea: Când tu i-ai cerut copilului să facă ceva și practic tu ai îndreptat o forță față de el și nu te-a ascultat, în exact aceleași moment a cui cerință o ascultă și față de cine manifestă opusul tot el, și vezi că el și ascultă și nu ascultă în același timp?
Deci, în momentul în care vezi că s-a făcut liniște în mintea ta, înseamnă că echilibrarea ai făcut-o cum trebuie.
La fel, vei aplica aceleași întrebări și pentru situația în care consideri ca fiind injust și te irită, te enervează, te înfurie o decizie a Guvernului, felul în care, în general, oamenii se comportă poate cu o minoritate sau orice îți apasă butoanele.
1. Definești în mod specific ce a făcut acea entitate, oamenii sau guvernul sau oricine îți apasă butoanele și te deranjează… Deci ce au făcut sau n-au făcut.
2. Cum ți-ai cocreat tu situația respectivă? Și răspunsul la această întrebare, în acest context, este extrem, extrem de important, pentru că vei vedea unde nu ți-ai asumat tu responsabilitatea pentru realitatea ta și poți să schimbi imediat ceva.
3. Care este varianta ideală pe care tu ți-ai fi dorit-o? Respectiv cum să fi acționat guvernul sau țara respectivă?
4. Ce dezavantaje ai fi avut tu și/sau oamenii față de care s-a îndreptat decizia Guvernului sau experiența respectivă? Ce dezavantaje ați fi avut dacă s-ar fi întâmplat varianta ideală?
5. Ce beneficii au avut persoanele care au beneficiat de decizia pe care tu o consideri injustă, că s-a luat acea decizie injustă? Ce beneficii au avut în moment și din momentul acela până în prezent?
6. Cine, față de aceeași categorie față de care s-a produs injustețea, a făcut opusul ca să existe echilibrul la nivelul categoriei de populație respectivă?
Dacă pui aceste 6 întrebări și le aplici pentru fiecare din situațiile în care îți apasă butoanele, vei vedea că judecata ta se dizolvă și că furia ta scade. E ca și cum ai luat-o cu mână.
Acum aș vrea să mergem cu un strat mai în profunzime și am să-ți dau mai multe detalii despre ce am lucrat eu, ca fundalul meu de reacție să nu mai fie furia.
Pentru că am lucrat pe situațiile pe care le-am întâlnit, exact cu întrebările pe care ți le-am împărtășit, furiile față de clienți, furiile față de soț, față de bărbați, acolo am avut foarte, foarte multă furie pentru că aveam atașament față de anumite variante ideale care mi s-au vândut prin poveștile care mi s-au spus de cum ar trebui să fie viața, ori viața nu era așa. Și atunci am avut foarte multe resentimente, pentru că bărbații nu se conformau normelor din mintea mea, așa că am avut mult de lucru acolo.
Iar după aceea ce a contat foarte mult este că am lucrat în profunzime și acesta este un alt strat pe care doar îl împărtășesc cu tine, dar nu vom intra în acest lucru în profunzime.
Aceste echilibrări au dus la substratul de furie și la liniștirea substratului de furie, ca reacție principală pe care o aveam față de oameni în general.
Și ce am echilibrat au fost bătăile de la tata și asta a contribuit extraordinar de mult ca mintea mea să se liniștească, pentru că eu am crezut că bătăile de la tată au fost o reacție foarte unfair, incorectă a tatălui meu.. Că acel bărbat care trebuia să mă protejeze și să mă ajute să îmi construiesc încrederea în sine mi-a distrus încrederea în sine. Deci era varianta ideală, atașament maxim față de ea.
Al doilea lucru: nu puteam să fiu așa cum voiam, trebuia să fiu așa cum voia mama, plus trebuia să fiu așa cum voia școala, trebuia să mă conformez și această conformare și programarea la care am fost supusă, să mă conformez, plus dorința mea de a manifesta libertatea, au determinat un substrat de furie mărișor.
Al treilea lucru pe care am lucrat a fost bunica, care m-a învățat să fiu drăguță și amabilă cu toată lumea și să nu-i supăr pe alții. Din nou este a te conforma și a face ceva împotriva ființei tale, lucru pe care l-am învățat. Iar foarte multă conformare și a face ceva împotriva voinței tale duce la furie.
Punctul 4, foarte important și la care încă lucrez acum, este dorința de perfecțiune. Vreau să fiu perfectă și încă vreau lucrul acesta. Încă nu sunt împăcată cu imperfecțiunile mele și voi aloca, tocmai datorită acestui lucru, un capitol special pentru dorința de perfecțiune.
Și te rog frumos să îmi lași un comentariu cu dorința de perfecțiune, dacă vrei și tu să aloc un capitol special pentru dorința de perfecțiune.
Pentru că ce se întâmplă este că dorința de perfecțiune duce către furie față de sine: „Eu nu am fost perfectă. Eu mă judec pe mine că nu am fost perfectă” și pe termen lung această furie față de sine determină boli autoimune, afecțiuni ale pielii și inclusiv hipertensiune dacă înăbuși această furie față de tine însuți. Deci acesta este un capitol separat.
Alte lucruri la care am lucrat au fost lucrurile reprimate, acele lucruri pe care nu le-am spus la timp în relație cu Elena, în relație cu colegii, pentru că și acestea contribuie la substratul de furie.
Și ce am lucrat de fapt aici a fost să-mi asum latura întunecată – că nu sunt plăcută, opusul la ceea ce m-a învățat bunica să fac. Și aicia ce am făcut a fost că am găsit beneficii pentru ceilalți dacă eu spun ce gândesc la timp și dacă nu amân lucrurile
M-a ajutat extraordinar de mult ca să calmeze stratul de furie pe care l-am avut.
Din nou la ce am lucrat a fost setarea clară de limite în relație cu ceilalți, pentru că invaziile limitelor mele pe care nu le-am semnalat la timp, au dus la furie față de alții și față de mine că nu am semnalat acea încălcare a limitelor și de asemenea, am avut furie foarte multă care a provenit din energia de supraviețuire.
Și îți atrag atenția asupra acestui capitol și voi vorbi separat despre cum să ieși din energia de supraviețuire în seria acestor materiale pe care le pregătesc pentru tine.
Așa că, dacă ești interesat sau interesată și de subiectul acesta, de energia de supraviețuire și cum să ieși din energia de supraviețuire, oprește te rog frumos din nou acest material, scrie „vorbește despre energia de supraviețuire” pentru că atunci voi vedea că este interes pe subiectul acesta și că vei putea folosi materialele pe care le creez.
Deci au fost extrem, extrem de multe de lucru ca să îmi reglez ca și comportament, ca și tipar de reacție, energia de furie.
Așa că ți-am împărtășit din curtea mea ce am lucrat eu și lucrurile la care mai lucrez pe tema furiei.
Acum aș vrea să-ți povestesc despre câteva cazuri pe care le-am lucrat pe furie cu clienți reali și am să încep în ați împărtășit o povestire pe care am mai spus-o legat de furie. Și povestirea se numește familia perfectă.
Am mers în vizită la o familie perfectă. E exact acea imagine de familie pe care ți-o dorești din afară. Cei care au pozele perfecte pe social media, din locuri exotice, în care este mama – divină, frumoasă, atrăgătoare, feminină, blândă, este tata – varianta asta masculină puternică, realizată profesional, și copilul.
Ei doi trăiesc într-un mediu idilic și efectiv au tot ce și-ar putea dori, de la vacanțe în locuri frumoase, bani, business care are succes, casă frumoasă în oraș, cu grădină mare, casă de vacanță la munte, timp liber și așa mai departe.
Însă când am fost în vizită la ei, ce am observat a fost micro reacțiile de furie ale copilului, fetiță, vorbim de fetiță care este la grădiniță, nu este la școală. Și primele reacții de pe pe fața copilului care le-am văzut au fost de furie și nu reușeam să înțeleg ce se întâmplă în contextul respectiv, de ce copilul recurge atât de mult la furie.
Și e un principiu foarte important aici, pentru că copii manifestă furie dacă părinții își reprimă furia. Ceea ce părinții reprimă, copiii exprimă.
Ca atare dacă copilul manifesta furia prin micro mimică, deci prin mimică și prin micro gesturi ale feței, înseamnă că părinții reprimau o furie.
Și părinții, cel mai probabil, nu au spus unul față de celălalt ce nemulțumiri au. Nu erau mulțumiți, poate cu ei înșiși. Erau poate nemulțumiți legat de job, legat de relație, legat de relația cu copilul, legat de viața lor.
Și aceste nemulțumiri erau manifestate efectiv de fetiță, că prin mimicile la care recurge aia.
Așa că dacă te uiți în jur, una din cauzele furiei poate să fie și la copii, în mod special ceea ce părinții reprimă, copiii exprimă.
Și ulterior am aflat că într-adevăr au avut multe lucruri nespuse în relație unul față de celălalt și multe nemulțumiri care le-au reprimat și care ulterior au ieșit la suprafață.
De fapt copilul le arăta părinților ”Hei, nu, nu aveți rezolvate lucrurile dintre voi. Nu ați spus ce gândiți, nu v-ați exprimat nemulțumirile. Aveți lucruri de echilibrat.”
Aceasta este prima povestire legată de furie și de lucru pe furie.
A doua povestire legată de furie și de prelucrare a furiei, și vreau să spun că aici, în situația cu fetița și familia perfectă, nu am intervenit, doar au făcut lucrurile sens mai târziu, în momentul în care am înțeles efectiv contextul lor.
Revenind, a doua poveste legată de furie și ce am lucrat este legată de clientul meu, Mihai, care și el are un substrat incredibil, sau avea un substrat incredibil de mare de furie.
Și cum se manifesta furia aceasta? A fost că înjura, înjura în relație cu mine, nu mă înjura pe mine, dar scotea niște înjurături, înjura în relație cu angajații lui, în relație cu clienții. Acolo înjura pe bune. Înjura în sport, când făcea sport… ca să fie doar senin acasă.
De asemenea, au fost situații în care și-a luat unu, unu, doi clienți de guler și i-a scuturat un pic, clienți care nu voiau să plătească, deci furie manifestă.
A dat niște pumni în pereți, a mai spart niște pereți și uși. De asemenea, și-a bătut unul sau doi angajați…
Ca atare, dacă vezi comportamentul acesta, nu judeci omul, ci te gândești că are o serie de reprimări care nu sunt rezolvate și care în fapt se manifestă și ies la suprafață, condensat și concentrat, prin furie.
Așa că acest om a manifestat furie, iar apoi hai să vezi de unde a venit toată situația asta.
El și-a propus să fie exemplar în relație cu soția, iar mai apoi, când i s-au născut copiii, în special că a avut două fete, și-a propus să fie exemplar în relație cu copiii lui. El și-a propus ca atunci când merge acasă să fie doar senin, doar liniștit, să manifeste doar pace și serenitate.
Ceea ce înseamnă că tot ce a reprimat în familie a fost nevoit să exprime în alte locuri. Noroc că omul făcea kickboxing și făcea sport, că își scotea o parte din furie și din reprimări acolo. Gândește-te altfel ce ar fi însemnat.
Și pe ce am lucrat cu el, în afară de situațiile pe care le considera injuste – că un client nu a plătit, că un client l-a fraierit ca un client nu l-a respectat, că angajații nu și-au făcut treaba – în afară de aceste echilibrări pe care le-am lucrat folosind acele întrebări pe care ți le-am dat ție mai devreme, am lucrat cu el pe echilibrarea percepțiilor din trecut, în care, în special în relație cu tatăl lui, nu a fost văzut și a avut reprimări acolo. În sensul în care nu a fost văzut, nu a fost apreciat, a fost bătut de taică-său, a fost pus la punct, nu l-a lăsat să facă ceea ce și-ar fi dorit el cu adevărat ca școală, ca relații, ca drum în viață.
Și atunci, de acolo, din relația cu tata au fost foarte multe răni pe care le-a avut, care au determinat acest substrat de furie.
Da, după ce am lucrat cu el, s-a liniștit foarte mult și nu și-a mai luat clienții de gât. Yey!
Următoarea temă pe care lucrez din nou frecvent sunt mamele care au furie față de partener și în mod special față de copii, și se simt vinovate pentru furia pe care o manifestă față de copii. Strigă la copil. Și aici vreau să-ți ofer o perspectivă diferită.
Sigur acum ai și întrebările cu care să faci echilibrarea.
În momentul în care ajungi să îți manifești furia față de copil, fie prin faptul că strigi, fie prin faptul că îl lovești pe copil peste fund… Și vreau să spun ceva. Majoritatea mamelor, 90 și la % dintre mame, ajung să își pocnească copilul la un moment dat.
Dacă cumva ai făcut asta, echilibrează-ți, te rog frumos, vina în față de copil pentru că o să te ajute incredibil de mult ca să poți să stabilești limite ferme în relația cu copilul.
Faptul că ajungi să îți pocnești copilul este că nu ai stabilit limite ferme până în momentul ăla.
Nu ai stabilit limite fermă pentru că ai perceput că dacă-i pui limite, are mai multe dezavantaje decât beneficii și ai percepția asta pentru că în trecut tu ai suferit când ți s-au pus limite.
De asta insist: Mergi și lucrează pe trecutul tău.
Putere pe Tocuri este programul care face asta pentru femei.
Brain Remodeling for Men este programul care face asta pentru bărbați.
Primul lucru ca să poți să te centrezi în tine și să renunți inclusiv la furie, să lucrezi la stratul profund pentru furie este Putere pe Tocuri. Dacă cumva vrei să afli mai multe detalii despre asta, te rog frumos, pur și simplu lasă-mi un mesaj și colegii mei o să ia legătura cu tine despre programul Putere pe Tocuri.
Deci e foarte important să echilibrezi sentimentele de vină pe care le ai atunci când ai strigat la copil sau când l-ai pocnit pe copil. Și vreau să-ți spun că intri într-un cerc vicios pe care l-am mai menționat aici.
L-ai pocnit sau ai strigat la el, te simți vinovată ca atare, înlesnești limitele, limitele ferme pe care copilul ar trebui să le aibă… „Hai că te las să te uiți 30 de minute mai târziu la tabletă, că oricum am strigat la tine mai devreme”, dar îi lași aceste 30 de minute mai târziu, pentru că tu te simți vinovat sau vinovată, iar mai apoi urmează să strigi la el tocmai pentru că tu nu ai stabilit limite ferme.
Deci e un cerc vicios din care nu poți să ieși în felul acesta, decât dacă îți echilibrezi sentimentele de vină față de copil pentru situația dată și decât dacă mergi în trecut și echilibrezi relația cu părinții.
Și atunci vreau să-ți mai spun ceva aici: NU există persoană care să nu aibă furie.
Forma în care manifești furia depinde de la o persoană la alta, dar toți, ca oameni, avem această trăsătură.
Dacă ai ascultat acest audio până aici, sunt sigură că ai recunoscut manifestări ale trăsăturii de furie față de tine și/au față de alții și te invit cu drag să începi să-ți echilibrezi aceste manifestări ale furiei, pornind cu cele 6 întrebări pe care ți le-am dat mai devreme.
Și uite așa am ajuns la sfârșitul acestui spark legat de furie.
Este cel mai detaliat material pe care l-am pregătit despre furie.
Este complet gratuit și te invit nu doar să-l asculți și să înțelegi de unde vine furia, ci să lucrezi mai întâi la acele lucruri care îți apasă butoanele, iar mai apoi să mergi într-unul din programele noastre Putere pe Tocuri sau Brain Remodeling for Men, să lucrezi la acele cauze pe care le ai de acasă, care sunt baza comportamentului tău de furie sau pentru care furia este una dintre emoțiile tale preferate.
Îți mulțumesc frumos că ai ascultat până la capăt. Cel mai mult poți să iei din acest material dacă asculți cu pix și hârtie, dacă iei notițe, îți pui întrebările și atunci când ai o situație de furie, iei rapid telefonul, îți pui întrebările și începi să faci echilibrările în mintea ta.
Îți mulțumesc că ai ascultat acest material.
Dă te rog frumos like acestui material, dă un share și împărtășește materialul acesta pe social media în general sau cu cine crezi tu că rezonează și pe cine crezi că ar putea să ajute acest material.
Nu în ultimul rând, te invit să dai subscribe la canalul meu de YouTube unde urmează materiale similare pe alte stări și emoții.
Îți mulțumesc!
