Astăzi am oportunitatea incredibilă, pentru care sunt recunoscătoare, să vorbesc despre 10 moduri de a asculta și cum tăcerea vindecă.
Astăzi voi vorbi despre ascultare și tăcere, și formele în care cele două se pot manifesta.
Și da, am identificat 10 forme în care poți să taci și să asculți, foarte diferite ca manifestare, dintr-o extremă în alta. Și poate doar anumite nuanțe care diferă între cele 10 feluri, atunci când le privești ca pe o evoluție de la un fel de a fi, a tăcea, și a asculta la celălalt pol opus.
Dar înainte să intru în subiectul zilei de astăzi, aș vrea să te rog ceva.
M-am documentat și, pe baza acelei documentări, am început să pregătesc o serie de sparkuri despre emoții, stări și transformarea lor. Și înainte să le înregistrez, am să te rog ceva.
Spune-mi, te rog frumos, în primul comentariu de astăzi – și oprește acum acest Spark ca să pui comentariu – care sunt acele emoții despre care ai vrea să vorbesc cel mai mult? Care sunt acele emoții pe care ai vrea să știi cum poți să le echilibrezi? Care este cauza lor? Ce înseamnă emoția respectivă și cum poți să faci pace cu ea sau să pui stăpânire pe ea?
Așa că, înainte de a asculta acest Spark, te rog tare frumos să oprești audio-ul, să scrii un comentariu pe YouTube și să spui care sunt acele lucruri, acele emoții sau stări despre care ai vrea să afli mai multe, pe care ai vrea să știi cum să le stăpânești, să le echilibrezi și cu care ai vrea să știi să lucrezi.
Și acum voi începe să vorbesc despre cele 10 moduri de a tăcea și a asculta.
Prima și prima și prima variantă dintre ele, și voi porni cu o extremă, este când ți-ai propus efectiv să nu asculți, să nu vrei să primești nimic de la acea persoană.
E ca și cum ai pune o barieră de protecție între tine și persoana respectivă și efectiv nu ești dispus să asculți nimic.
Nu răspunzi – e un fel de tăcere, de retragere în interior- dar nici nu asculți cu adevărat ce are de spus. Pur și simplu blochezi cealaltă persoană ca și cum ar fi ignorată sau n-ar exista.
În situația asta, se întâmplă atunci când de exemplu, ai o ceartă cu un partener și pur și simplu vrei să te distanțezi de el, nu mai vrei să lași ca felul în care vorbește sau ce spune să ajungă la tine, și nu vrei să lași ca energia acelei persoane să ajungă la tine.
Asta este o situație în care ridici o barieră și nu asculți deloc. Pur și simplu nu vrei să asculți.
A doua variantă în care poți să asculți este: vrei să demonstrezi că ai dreptate, că ce știi tu e corect și vrei să ai dreptate.
Vrei să te faci ascultat, nu vrei să asculți cu adevărat și asculți doar pentru a combate. Efectiv, singurul lucru care îl faci atunci este să auzi ca să poți să răspunzi și ca să-ți demonstrezi propriul adevăr. În fapt, în situația aceasta nu auzi, nu asculți cu adevărat.
În situația aceasta, ca să poți să transformi întreaga dinamică într-un mod mult mai constructiv de operare, pune-ți mai întâi întrebarea „Ce beneficii ai dacă ceea ce susține celălalt e corect?” și „Ce dezavantaje ai dacă ceea ce susții tu este incorect, dacă nu se întâmplă, nu asta este realitatea?”
În felul acesta vei ajunge la un spațiu de echilibru în tine, din care cu adevărat poți să primești, prin ascultare, și poți să răspunzi.
Al treilea mod în care poți să asculți și să taci este atunci când nu asculți până la capăt și deja ai un răspuns.
Situația asta s-a întâmplat acum câteva seri la un webinar în care o persoană s-a oferit să lucreze voluntar cu mine. I-am adresat o întrebare și încă înainte să-mi termin întrebarea, a început să-mi răspundă.
Dar de fapt nu-mi răspundea mie, ci continua să își ruleze povestea și îmi dădea răspunsuri în continuare la ceea ce zicea ea, nu la ceea ce am întrebat eu.
Am oprit-o și am întrebat-o dacă a auzit întrebarea pe care i-am pus-o și a spus că da, a auzit-o.
Am rugat-o să repete întrebarea, după care a zis că a auzit doar jumătate din întrebare.
Am rugat-o să repete jumătatea pe care a auzit-o și a reieșit că, de fapt, a auzit o frântură, nici aceea nu completă, corectă.
Ce se întâmpla în situația persoanei respective era că, de fapt nu asculta. Avea deja un răspuns. Și ce făcea ea în interiorul ei era că își rula povestea, adică nu voia de fapt un răspuns. Nu voia de fapt un dialog sau o interacțiune cu cineva, ci căuta o modalitate prin care să-și ruleze povestea. O poveste care doare, prin care vrea să demonstreze că ceea ce știe este adevărat.
În situația asta, dacă nu asculți până la capăt și deja ai un răspuns, și îți rulezi povestea, du-te să vezi „Ce ai de câștigat prin faptul că îți rulezi povestea?”
Și dă la întrebarea aceasta, cel puțin 50 de răspunsuri.
Ce ai de câștigat că îți rulezi povestea și că nu vrei să renunți la povestea ta sau nu vrei să transformi povestea ta?
E foarte importantă întrebarea pe care ți-am pus-o, pentru că, de fapt, te susține să-ți transformi relativ repede povestea.
Al patrulea mod în care poți să taci și să asculți este tăcerea agresivă, atunci când vrei să demonstrezi un anumit punct de vedere și vrei poate să pedepsești pe cineva.
Și situația este atunci când poate ai avut un conflict cu cineva și în sinea ta spui „Gata, nu mai vorbesc cu persoana respectivă”.
În contextul acesta singurul lucru pe care de fapt îl asculți este povestea din capul tău, și anume „de ce tu ai dreptate, ce trebuia să-i zici persoanei respective, cum faptul că s-a purtat a fost greșit…” și îți rulezi povestea.
Practic, acea poveste pe care o ai în mintea ta ocupă timp și spațiu în mintea ta și nu te lasă să te concentrezi pe altceva. Și tăcerea agresivă este atunci când tu decizi ”nu mai vorbesc cu tine”.
Ești acasă, poate ești cu partenerul tău de viață sau cu copiii, și în mod intenționat nu vorbești, nu îți exprimi nimic în afară, dar trântești lucrurile ca să demonstrezi că ești supărată. E o tăcere agresivă prin care practic îi arăți celuilalt că a greșit raportat la percepția ta.
În această situație, ce poți să echilibrezi este să vezi care sunt acele lucruri pe care le rulezi în capul tău: fie ce a zis el, partenerul, și consideri că a fost greșit și vezi „Care au fost beneficiile tale, că persoana respectivă a spus lucrul acela? Ce dezavantaje ai fi avut dacă ar fi spus așa cum te așteptai și ar fi fost pace și armonie?”
De asemenea, te rog frumos, vezi și acele variante și alternative pe care tu le rulezi în mintea ta în care tu spui „Trebuia să-i spun asta… Trebuia să fi spus asta…” Și vezi „Ce dezavantaje ai fi avut tu dacă ai fi spus lucrurile acela și ce beneficiu ai avut prin faptul că nu ai spus și că practic ai ales o altă modalitate de reacție la reacțiile celuilalt?”
În felul acesta poți să reduci tăcerea agresivă și să îi dai o altă formă în care poți să lucrezi mai ușor cu ea.
Al cincilea mod de ascultare este ascultarea de tip «da, dar». Este o ascultare foarte combativă, în care, în fapt nu asculți ce zice celălalt și nu asculți la modul propriu zis, ci cauți în timp ce celălalt spune ceva, cum poți să-i demonstrezi că greșește.
Tot focusul tău în situația respectivă este să vezi unde greșește celălalt, să cauți greșeala, nodul în papură, ce face acea persoană și este greșit.
În situația asta cu ascultarea «da, dar», ce se întâmplă este că, în fapt, în mintea ta continuă o procesare. Nu asculți de fapt cu adevărat.
Și procesarea asta are ca scop să demonstrezi celuilalt că ceea ce îți spune este greșit. Adică, pentru orice ar spune celălalt, tu vrei să-i demonstrezi că celălalt greșește.
Și atunci, ca să poți să ieși din această stare mentală de «da, dar», în primul rând te invit să folosești «da, și» în loc de «da, dar» și să exersezi pentru o săptămână.
Dacă ai acest mod de a vorbi « da, dar», să exersezi pentru o săptămână, să spui «da, și» și să construiești pe ceea ce spune celălalt, până la nivelul la care integrezi acest «da, și» în loc de «da, dar». Acesta e primul lucru pe care poți să îl faci.
Al doilea lucru este puțin mai subtil și profund și pornește de la faptul că atunci când vrei să combați adevărul celuilalt, ești foarte cert de adevărul tău.
Și ce poți să faci într-o situație de genul acesta este să vezi de ce tu ții de adevărul tău. De ce e important pentru tine ca tu să ai dreptate și celălalt nu?
Și vezi de unde ai învățat tiparul ăsta, pentru că cele două sunt în același timp: el greșește și e important să-i arăți că celălalt greșește și tu ai dreptate.
Asta este ca o dinamică în care e pierdere-câștig.
Nu ai cum să construiești o relație pe termen lung, pentru că nu poate să fie câștig – câștig, e cu ”dar” nu cu ”și”.
Dacă spui «da, și» poate să fie câștig – câștig. Dar «da, dar» unul pierde, celălalt câștigă.
Și vezi unde ai învățat tiparul acesta și notează pe hârtie unde ai învățat tiparul ăsta de «da, dar», tiparul combativ, pentru că e un tipar de discuție care te costă foarte, foarte mult.
De ce? Pentru că mergi în lumea aceasta cu adevărul tău. Adevărul tău este povestea pe care tu ți-o spui despre viață. Nu este adevărat. E povestea pe care ți-o spui despre tine, despre ceilalți oameni, despre relații, despre reușite, despre nereușite, despre ce-i posibil și ce nu-i posibil.
Și în lumea în care trăiești ești cu acest adevăr al tău. Și ce faci este că, de fapt, nu îți dai voie să înveți și să te adaptezi, pentru că orice primești, primești prin prisma asta de «da, dar» și nu asculți de fapt lucruri care ar putea să te susțină, să crești mai repede și să treci prin mai puține situații de încercare și eroare în viața ta.
Al șaselea mod de ascultare și tăcere este atunci când în continuare mintea ta lucrează, operează, nu se oprește, și este acel tip de ascultare când evaluezi și judeci.
Și în situația asta judeci. Înseamnă că vei căuta erorile în sistemul de operare a celuilalt și vei căuta să vezi unde greșește, chiar dacă nu spui lucrul ăsta.
E ca atunci când poate, când ai fost mică sau când ai fost mic, ai ascultat un prieten, sau poate nu de mult s-a întâmplat asta, ai ascultat un prieten sau o prietenă care și-a relatat povestea.
Și în felul în care și-a relatat povestea tu ai judecat și ai evaluat niște acțiuni ale persoanei respective, dar tu nu i-ai spus că o judeci și o evaluezi pentru lucrurile respective.
Poate să fie, de exemplu, o prietenă care s-a confesat și a spus că și-a înșelat partenerul, și tu o judeci foarte tare că și-a înșelat partenerul pentru că acest lucru este inadmisibil pentru tine.
Sau o vei judeca pe persoana pe care o auzi că vorbește pentru că a cheltuit o sumă extraordinar de mare, în mintea ta, pe anumite bunuri sau pe vacanțe, pe servicii pe care și le-a permis, această persoană.
Și atunci, tu de fapt nu asculți, ci asculți parțial, dar judeci ceea ce spune, ca atare nu lași să ajungă la tine esența a ceea ce spune persoana respectivă.
În situația asta, ce cauți să faci și ce faci de fapt este că îți proiectezi sistemul tău de valori asupra persoanei respective și o judeci prin prisma valorilor tale și o evaluezi ca fiind bună sau rea, această persoană, conform valorilor tale, în loc să îl iei pe om așa cum este cu valorile lui.
Și atunci, ca să poți să ajungi într-o stare în care cu adevărat să asculți, nu doar aparent, și să nu judeci persoana respectivă, ca să poți să ai o relație deschisă cu persoana respectivă, e nevoie să pui judecățile la o parte și să înțelegi că persoana respectivă are un alt sistem de valori decât valorile tale.
Cum poți să faci lucrul acesta este să-ți pui întrebarea:
1. Care sunt valorile persoanei pe care o judec, respectiv după ce criterii, adică valori, ia deciziile pe care le ia?
2. Care sunt valorile mele pe care le proiectez asupra ei, și în felul acesta devii conștient care sunt ochelarii prin care te uiți la viața celeilalte persoane?
3. Cum îmi servește mie, în valorile mele, că această persoană are sistemul de valori pe care îl are?
Pentru că acea persoană, în momentul respectiv, e acolo să-ți îmbogățească viața printr-o altă perspectivă, printr-un alt sistem de valori decât valorile tale.
Și atunci, în felul acesta, practic aveți o situație de câștig-câștig, dacă ai acest exercițiu, mic exercițiu interior.
Perfect. Până aici ți-am vorbit despre 6 moduri de ascultare și toate aceste 6 moduri de ascultare au avut ca raportare conținutul a ceea ce spune persoana respectivă.
Și ai văzut că aceste moduri de tăcere și de ascultare în fapt au fost doar ascultări parțiale.
Nu ai ascultat complet ce are de spus cealaltă persoană, pentru că mintea ta rula alte povești în același timp.
Deci nici una dintre aceste șase modalități pe care ți le-am descris până acum nu este o modalitate care să funcționeze pe termen lung și să ajute la construirea unei relații tip câștig-câștig cu cealaltă persoană.
Al șaptelea mod de ascultare este special și anume nu mai asculți conținutul și te detașezi de ceea ce spune persoana respectivă, adică conținutul, ci începi să asculți tiparele a ceea ce spune persoana respectivă și mai precis, a felului în care vorbește persoana respectivă.
Acest mod de ascultare, să asculți tiparele este primul mod de ascultare care este dincolo de greșeli, pentru că nu mai cauți să vezi ce a greșit celălalt, de ce nu-i adevărat ce zice celălalt, de ce-i adevărat ce spui tu, și nu este o modalitate de interacțiune și de a tăcea și de a asculta combativă, ci este o modalitate în care efectiv observi structura pe care vorbește cealaltă persoană. Când asculți tiparele…
Ce înseamnă să asculți tiparul?
Înseamnă să vezi cum își organizează persoana respectivă timpul în interacțiunea cu tine.
Care sunt subiectele pentru care alocă mai mult timp sau pentru care nu alocă timp.
Care sunt subiectele peste care trece persoana respectivă ca și cum nu ar exista, ca și cum nu ar merita timpul ei.
Care este ritmul cu care vorbește și ce înseamnă asta despre ea, dar nu proiectat, ci pur și simplu observi ritmul în care vorbește. Despre ce vorbește mai repede, despre ce vorbește mai încet.
Observi apoi pauzele și tăcerile, neliniștile pe care le lasă acolo și vezi cum acestea se întrepătrund cu ritmul.
Observi structura pe care vorbește, cuvintele pe care le repetă și nu atât ca și conținut, ci ce înseamnă cuvântul respectiv, ci poate ce vrea să transmită prin acele cuvinte.Încă o dată, fără să proiectezi asupra ei nimic.
Este o ascultare în care asculți tiparul, nu îl interpretezi, doar îl asculți.
Asculți apoi cuvintele care au o altă vibrație. Le simți ca fiind diferite de celelalte cuvinte pe care le-a folosit persoana respectivă.
Unele cuvinte pot să aibă o vibrație mai joasă și le resimți ca fiind mai grele, încărcate și altele le simți că au o vibrație mai înaltă și simți că ridică nivelul discuției, aduc o energie pozitivă, încărcată, luminoasă, energică în discuția respectivă.
Asculți, de asemenea, linia poveștii pe care persoana respectivă o are. Cum sare de la un subiect la altul sau merge liniar.
Asta înseamnă să asculți tiparul, nu să sari să pui etichete și să interpretezi, ci să taci, să asculți, să nu judeci și să asculți mai mult decât ce vrea să spună persoana respectivă, ci să observi tiparele din care operează.
Asta înseamnă nu doar că asculți forma, adică tiparul, ci poți să asculți și conținutul, să fii atent și la conținut și să urmărești și tiparul. Dar scopul tău este să descoperi tiparul după care vorbește.
Și de ce e important asta? Pentru că, așa cum faci un lucru, așa le faci pe toate, ca atare, dacă asculți tiparul unei persoane și vezi cum vorbește persoana respectivă, va fi foarte ușor să îți dai seama cum operează persoana respectivă și în alte contexte.
Al optulea mod de a asculta este unul special. Vorbim despre a asculta și cu alte simțuri decât simțul auzului.
Este atunci când asculți nu doar tiparul și ritmul în care vorbește persoana respectivă, ci pui acel lucru în contextul realității tale.
Și acum o să-ți dau un exemplu de cum este asta aici în Bali, unde sunt, și ascult și zgomotele din afară.
Lucrez afară. În momentul în care am o ședință de explorare sau în momentul în care am o ședință de lucru cu un client, ascult ce zice el, cum zice el și caut să văd cum rezonează acel lucru cu: ce aud în natură ca și crengi rupte, veverițele care se mișcă și sar de pe o creangă pe alta și le aud, cum orăcăie broaștele, cum aud cicadele…
Și văd cum acest mod de a vorbi a persoanei respective se potrivește cu contextul. Și caut să văd, de asta spun că sunt implicate mai multe simțuri, caut să văd echilibrul acestui tot la care am onoarea să asist.
Pentru că ceea ce îmi spune persoana respectivă în fața mea îmi spune întreaga natură, pentru că trăiesc într-un Univers coerent.
Și caut să văd, și cuvântul pentru mine este ”să văd”, care sunt conexiunile între ce și cum spune persoana respectivă și tot ce pot să obțin prin a conecta acele lucruri cu realitatea mea curentă și cu ce aud și văd în jurul meu.
În contextul acesta se poate produce magie.
Pentru că trăim într-un Univers sistemic, asta înseamnă că ce lucrez cu clientul respectiv reprezintă o parte din fractalul meu. Tot ce se întâmplă în jurul meu reprezintă o parte din fractalul meu și din fractalul clientului.
Și ca atare, dacă leg ceva ce am obținut din realitatea mea și din ce am ascultat în realitatea mea de ceea ce spune clientul, toată discuția poate să aibă loc într-un spațiu de ”pure consciousness”. Și am să-ți dau un exemplu.
Într-o ședință cu clientul, a povestit ce a povestit clientul și la un moment dat și-a schimbat tonul vocii. Felul în care a vorbit a intrat într-un alt rol sau într-un alt mod de a fi și de a vorbi. Și fix acela a fost momentul în care am auzit că o creangă s-a rupt și o veveriță a căzut practic de pe o creangă pe altă creangă, i-am arătat, i-am spus clientului meu ”Uite, am auzit o pocnitură de creangă, pe care, ca și cum aș fi auzit-o mai tare decât celelalte sunete, și mă întreb ce legătură are asta cu faptul că am auzit că ți-ai schimbat tonul vocii când ai trecut de la subiectul X la subiectul Y?
Și acest mod de a conecta cele două realități în care ascult și conectez realitatea mea curentă cu ceea ce spune clientul, ajută să mergem cu discuția într-un spațiu de pure consciousness și să gândim din perspective diferite și eu și clientul.
Acesta a fost un salt cuantic pe care l-a realizat clientul cu această întrebare, pentru că a realizat el că operează în două moduri diferite: un mod în care el lucrează într-un proiect și un mod în care este el cu adevărat și este autentic. Și l-a și susținut să găsească modalități de aliniere eficientă.
Al nouălea mod de a asculta este atunci când la varianta pe care ți-am povestit-o anterior, mai adaugi această componentă de a privi ce se întâmplă ca pe un mare întreg, echilibrat, perfect, pe care tu îl simți și din care tu faci parte.
Adică ești în această realitate în care conectezi ce obții prin simțuri, acuma vorbim despre a asculta și a tăcea, ce obții prin simțuri din mediul în care ești, din contextul tău.
Ce obții prin simțul auditiv și ce îți spune clientul? Și aici asculți conținut și tipar… Și nu doar atât, ci vezi un ritm al întregului.
Vezi cum acel client este perfect în locul în care este și perfect aliniat cu ritmul vieții din care faci și tu parte.
De ce e foarte important asta? Pentru că dacă vezi întregul și te antrenezi să vezi întregul din care face parte o persoană, poți să vii cu alte perspective, mult mai înalte și poți să mergi să lucrezi cu clientul în spațiul de pure consciousness foarte, foarte, foarte ușor.
Iar dacă este vorba despre tine și poate nu ești într-o ședință de coaching, poate nu lucrezi cu cineva, ci este vorba doar despre tine, gândește-te că tu în permanență ești conectat cu mediul tău și tu știi când primești semne ca să faci sau să nu faci anumite lucruri și te lași ghidat de semnele acestea.
Îți dau un exemplu. Săptămâna trecută am avut un accident cu scuterul.
Înainte să plec în excursia respectivă cu scuterul, energia din care am plecat în locul respectiv cu scuterul a fost energie încărcată. Eram supărată atunci că nu vrea Ștefan să vină cu mine până în oraș și că vrea timpul lui și vrea să se ocupe de timpul lui. Așa că am zis „OK, mă duc singură, mă descurc singură.”
Deci energia din care am plecat a fost încărcată.
Primele semne de a nu pleca au fost faptul că nu îmi găseam niște lucruri. Mai apoi, după ce am plecat, încă înainte să intru pe șosea, m-am oprit cu scuterul. Am alunecat, practic. Nu am căzut, nu m-am lovit, dar m-am julit un pic. Și acela a fost un moment foarte clar în care, ca și cum natura mi-ar fi spus, prin faptul că am alunecat pe un soi de mâzgă, ca și cum natura mi-ar fi spus ”Du-te acasă, fată!” Evident că nu am ascultat, că am fost mai căpoasă decât natura.
Dar în acest mod de ascultare, în care asculți tiparele, asculți ce e în jur, cauți să vezi sensul în întregul din care faci și tu parte.
Și nu cauți să înțelegi acest întreg cu mintea ta, ci cauți să-l simți cu toată ființa ta și să asculți acele semne, să te lași ghidat de acele semne ale întregului.
Acum, ultima variantă și cea mai high level de ascultare este când nu asculți propriu zis. Este acel moment în care ai percepția că ești una cu toți și cu toate, ca și cum nu ai avea limită între tine și client, între tine și Universul acesta și ca și cum ai interacționa cu lumea prin toată existența ta, prin tot corpul, prin toate simțurile și cu tot ce e în jurul tău.
Simți că faci parte din acest întreg pe care ți l-am descris anterior. Nu cauți să-i vezi perfecțiunea, ci îl simți și simți că faci parte din acest întreg.
Și în acest context, simți cum îmbrățișezi Universul și Universul te îmbrățișează pe tine.
Nu reacționezi la ceea ce spune celălalt, ci simți în tine ce spune el, dincolo de conținut și dincolo de tiparele pe care le folosește. Simți în tine ce spune el și ce vibrează diferit și nu aliniat, dar nu ca judecată, ci pur și simplu simți o vibrație diferită – nu e bună, nu e rea – simți că e altfel decât celelalte lucruri. Reacționezi la asta cu o întrebare sau cu o perspectivă care să aducă vibrația a ceea ce a spus, în ton cu acea lume din care amândoi faceți parte și pe care o creați împreună în interacțiunea respectivă.
Aici este locul în care tăcerea este vindecătoare.
Am ajuns de câteva ori în lucrul meu cu clienții în spațiul acesta și am să-ți descriu un loc în care am fost, de interacțiune cu unul dintre clienții mei.
Eram în Cluj în momentul acela și lucram cu un client pe nume M. Nu o să-ți spun numele lui adevărat.
Și îmi amintesc foarte clar că eram în fotoliu, cu ochii închiși și făceam ședința de coaching cu clientul.
La un moment dat am avut percepția că am ajuns amândoi într-un alt spațiu de interacțiune. Eu am dispărut ca ființă, el a dispărut ca ființă, si făceam parte dintr-un întreg frumos și armonios.
Iar locul în care am fost, ca și percepție, era ca și cum ar fi avut o altă culoare, o altă textură, un alt gust, o altă formă, vizual vorbind.
Nu a fost o halucinație, ci se simțea diferit locul în care eram. Ca și cum nu ar fi fost un aer transparent, ci ar fi fost un aer în care vezi moleculele. E un exemplu, cel mai aproape de cum pot să îți descriu spațiul acesta în care am ajuns.
În acest spațiu în care am ajuns cu clientul M., în acest spațiu a fost tăcere. Tăcere perfectă, conectată cu tot Universul în care nu era nevoie de cuvinte.
Lacrimi îmi șiroiau pe față.
Mă gândeam la dacă ar trebui să spun sau să întreb ceva. Însă gândurile acestea, ca și cum se disipau, dispăreau până în momentul în care să pot să ajung undeva cu ele.
Și când mi-am dat seama că acest spațiu trebuie respectat ca atare, pentru că nu reușeam să articulez nimic, am stat cu clientul în spațiul acesta vindecător.
O transformare magică s-a întâmplat în acest spațiu de tăcere și de ascultare, în care nu doar tăceam, ci ne-am pus amândoi în ritm cu întregul Univers care și-a făcut treaba prin legile după care funcționează el.
Așa că a fost una dintre modalitățile înălțătoare în care am avut privilegiul să ajung să lucrez și acesta este un spațiu pe care îl revizitez cu drag.
Iar în funcție de clienții cu care interacționez pot să ajung mai aproape sau mai departe de spațiul acesta.Uneori, datorită judecăților mele, nu am acces la el și nu pot să tac în spațiul acesta. Uneori pot să ajung foarte ușor la acest spațiu.
Ți-am vorbit despre zece moduri de a tăcea și de a asculta.
Și acum te întreb pe tine pentru al doilea comentariu pe care te invit să-l lași după acest Spark, care este acea modalitate de a tăcea și a asculta pe care tu o practici cel mai frecvent? (dintre cele zece pe care le-am enumerat)
Te îmbrățișez! Abia aștept să văd comentariile tale.
