Monica Ion: Hei, salut! Am un invitat surpriză astăzi. Stau de vorbă cu Dragoș Alexa.
Dragoș Alexa: Salut, dragilor.
Monica Ion: E o surpriză foarte mare pentru mine. El e expert în inovație și tema discuției de astăzi cu Dragoș este despre aliniere.
Trebuie să recunosc că nu îl știu de multă vreme pe Dragoș, dar din ultimele zile de interacțiune, am avut surprize plăcute. La ce nivel de autenticitate am reușit să interacționăm și cum mă challenge-uiește, că trebuie să recunosc.
Îmi spune când bullshit-uiesc, cu o privire, și când nu sunt aliniată cu mine, tot dintr-o privire.
Așa că tema de astăzi, tocmai cu Dragoș, este tema alinierii. Și despre asta vom vorbi astăzi, pentru că chiar am încredere că alinierea creează un flux în viața unei persoane în care simți că curgi odată cu viața și se întâmplă lucruri pentru tine și ai senzația că ești un val și navighezi, și cealaltă parte în care ți se întâmplă numai din alea în care…
Dragoș Alexa: Te bullshit-uiești prea mult.
Monica Ion: Da.
Dragoș Alexa: Cred că asta e chestia care am învățat-o foarte repede de la tine, legată de aliniere. Alinierea înseamnă și libertatea de a nu fi încărcat de bullshit. La fel e în inovație. Inovația fără aliniere nu se poate, pentru că nu poți să te deschizi, nu poți să fii aliniat cu ce purpose ai, ce misiunea ai în zona de business, și să faci să te aliniezi.
Și bullshit-ul e exact partea de scuturare. S-ar putea să fie prima condiție ca să fii aliniat și vibrațional și cu tine însuți și cu orice.
Da, foarte mulți antreprenori fac partea cu bullshit-ul pentru că e la îndemână. E foarte simplu să te bullshit-uiești. Așa cum tot tu mi-ai spus, partea cu minciuna. Să spui minciuni, să spui povești, să-ți spui povești de bullshit.
Monica Ion: Da, și hai să o luăm așa step by step, cumva, de la mic la mare. Că ai pus aliniere de la tine până la aliniere cu Dumnezeu și Universul, dacă vrei, și ai să le luăm pas cu pas în zona asta și să ducem cât se poate de mult și în zona antreprenorială și zona de vânzări, bani, marketing.
Dragoș Alexa: Hai să începem cu antreprenorii că e cel mai simplu.
Antreprenorul, prima minciună pe care și-o spune și din care se dezaliniază e ce business face, în ce business vrea să se afle.
Monica Ion: Tell more!
Dragoș Alexa: Din 500 de antreprenori cu care am discutat, probabil am găsit doi dăruiți, dăruiți, însemnând aliniați. Aliniați cu o misiune, o viziune și un purpose.
În partea de business sunt 3 întrebări: trebuie să îți placă ce faci, să fii bun, să te aprecieze cineva și să faci bani.
Dacă acestea trei nu sunt aliniate – asta este primul test de non-bullshit în antreprenoriat.
Nu se întâmplă una din cele trei, la revedere!
Poți să faci ce vrei tu, o să dai faliment, o să închizi, pe lângă partea de greșeli fiscale sau de contabilitate, alinierea e principiul că ar trebui predat primul în școala de business. Nu se predă. Nu există aliniere cu business-ul tău în business.
Eu cu mine însumi – începe de la decizia de a deveni antreprenor. Vreau să devin antreprenor?
Monica Ion: E acesta adevărul meu, să îmi manifest ființa în felul acela, să-mi manifest potențialul?
Dragoș Alexa: Profesional e o aventură grea pe care o bagatelizează prea mulți. Altă minciună.
Nu știm să ne alegem la ce suntem buni. Copiem.
În România avem o problemă și de mindset de inovație. Adică nu facem inovație pentru că nu credem. Mai bine copiem din Ungaria o shaormerie, orice altceva. Vezi implozia inclusiv pe domeniul tău.
Câți life coach avem care vor să facă ceva, doar că vor să copieze succesul altcuiva, ne aliniindu-se sau aliniindu-se la purpose-ul sau la misiunea altuia.
Suntem copiatori de misiuni.
Monica Ion: Aici aș vrea să completez că prima aliniere este cu tine și este legată de autenticitatea aia de care sunt valorile tale sau abilitățile unice, că tocmai discutasem asta despre abilități unice. Și la ce sunt cu adevărat bun, pe unde îmi curge apa, care sunt lucrurile alea care le fac și mă împlinesc? Și aici de cele mai multe ori, când cineva intră în antreprenoriat are un gap de acoperit, pentru că eu sunt bun la ceva și am expertiză la ceva, îmi dau seama că sunt bun la asta, dar mă duc în antreprenoriat, care e o altă mâncare de pește. Acolo trebuie să fac management, acolo trebuie să fac alte lucruri care nu mai sunt adevărul meu, nu mai sunt în alinierea mea.
Dragoș Alexa: Antreprenorii se înconjoară foarte repede de nevoia de supraviețuire și nu mai au timp, nu își mai acordă timp și deprioritizează alinierea. Pentru că alinierea, cel puțin în primii ani de antreprenoriat, pare o fiță, pare un lux. Și e exact invers. Exact partea asta, da, hai să nu investim în sediu și în laptopul mare. Ce-ar fi să investim în a te alinia cu tine însuți ca să vezi dacă business-ul acesta îți va produce.
Ori nealinierea cu tine însuți, pe ce vrea mușchiul tău adică, dacă e despre misiune sau nu îți place misiunea, aliniază-te cu business plan-ul tău.
Dacă vrei să ai un pragmatism din ăsta ciudățel, perfect!
Aliniază-te cu promisiunea unică de vânzare, cu anatomia produsului, cu modelul de business… Ai cu ce să te aliniezi.
Nu o faci pentru că… sau iarăși intri în zona aia de copiere unde vrei să fii inspirat de alții și nu te inspiri, nu te lași inspirat de propria ta persoană, propria ta aspirație, de propriul tău traseu, râu, să se scurgă din tine ceva.
Nu! Nu facem, pentru că nu-i cultural. Cultural cred că avem și o problemă de-a prioritiza orice e important pentru noi, de fapt.
Și încă o chestie, recent învățată iarăși de la tine este partea de permanență. Faptul că m-am alineat o dată nu-i suficient. E un proces continuu, care inclusiv asta ne sperie, iarăși cultural, pentru că… „dar nu se poate să terminăm totuși?” O aliniere am avut. Dar uite, trebuie să o faci de șase ori în viața sau de șase ori pe an… și ne sperie chestia asta.
Lucrul cu noi ne sperie, lucrul cu alinierea noastră, care e parte, bucățică mică din lucru cu noi, apoi cu lucrul, cu afacerea, apoi lucrul cu colegii, apoi lucrul cu tot ce înseamnă clienți, experiență, să te dăruiești, să-ți bifezi alinierea, să ți-o vezi materializată și prin bănuții care trebuie să-ți intre în cont și prin efectul pe care îl ai, impactul pe care îl ai în viața omului…
Prin biscuitele ăla pe care l-ai făcut. Biscuitele ăla, dacă îl faci cu aliniere, va avea… nu doar că va avea gust bun dar… Nu știu ce va face … nu te va îngrășa.
Monica Ion: Va fi recomandat. Da, și îți priește.
Aceasta e una din experiențele la care am fost foarte atentă aici, în Cipru.
Mergeam la magazin și simțeam în magazin că nu sunt produse care îmi priesc. Care nu înseamnă mare lucru… le miros, nu au miros, știi? Înseamnă că simt că nu au… o să zic și ai să râzi… nu au iubirea pusă în ele, în felul în care au fost crescute, îngrijite, livrate, puse pe raft. Nu au iubirea în ele, caring-ul acela.
Dragoș Alexa: Nu-i de loc de râs. Exact ciudățenia sau aparenta ciudățenie a unei astfel de sintagme… Să iubești ce faci și chestia asta să se simtă în produsul sau în serviciul tău… Asta e.
Și iarăși… Poate te pun într-o poziție inversă. Tu te aliniezi, tu care ești expert în a arăta altora alinierea. Tu încă lucrezi în a te alinia, pentru că realitatea ta se schimbă. Viziunea… zilele astea, numai aliniere am făcut. Și e greu to stand câteodată. E cu ups and downs, dar într-adevăr și când îți iese te simți. O simți, ai spus tu ieri, o simți în coloană. Alt semn nu ai nevoie, decât cel vegetativ, pe lângă cel logic. Îl simți în corp.
Monica Ion: Prima aliniere este cu tine și pornește de la cine ești tu, de la esența la cine ești tu.
Și când vorbim despre cine ești tu, nu vorbim despre lugu-lugu, sunt o ființă iubitoare, ci sunt o formă de manifestare a esenței tale divine în această viață și acel lucru care cumva e făcut cu har, apropo de discuțiile de ieri.
Cumva simți că îți curge apa pe acolo. Și celelalte lucruri, în care se simt că nu merg lucrurile la fel de ușor, se materializează mai greu, se întâmplă mai greu, ai mai multe piedici și le simți ca fiind grele. Nu ai chef pentru ele, n-ai dispoziție pentru ele și așa mai departe.
OK, intri în antreprenoriat, ai o aliniere cu tine, prima aliniere legat de onestitate, de ce sunt eu dispus să fac și ce nu.
Prima minciunică este că vreau să fiu antreprenor. În foarte, foarte multe cazuri, pentru că de fapt vreau să fiu un expert liber. Este de foarte multe ori adevărată asta. Nu este că vreau să fiu antreprenor. Asta vine cu altceva la pachet.
Și atunci, în momentul în care îți spui o anumită poveste legat de cine ești tu, acea poveste îți determină toate comportamentele, toată realitatea.
Cu cât mai autentică este povestea, cu atât mai mult manifestarea ei în realitate se întâmplă mai repede.
Cu cât mai cu compromis este povestea, ca să nu zicem minciună, dar e: „mai las un pic, mai las un pic, mai las din timp, mai las din preț, adaptez să-i fac pe plac celuilalt” – și asta iar e o condiționare culturală- cu atât mai compromis îmi va fi business-ul, rezultatele, manifestarea a ceea ce fac.
Dragoș Alexa: Și mai ales dezvoltarea. Dezvoltarea, bunul parcurs, evoluția, și ți se va deduce exact componenta unică – iubirea, componenta unică de emoție a produsului pe care tu îl faci.
Ai spus un lucru foarte, foarte important pe partea de alinierea care îți dă încredere. Și aici un lucru foarte important.
Uităm cât de importantă ne este, mai ales în vânzare… apropo, toți antreprenorii trebuie să facă vânzare, iar din vânzare simți cel mai repede momentul în care nu mai ești aliniat. Pentru că nu poți să minți, nu poți…
Inevitabil, dacă nu crezi în acel produs, nu îl simți, nu ești aliniat cu el, nu primești încrederea de a bate pumn în masă, cu dragoste și cu iubire să poți să-l ajuți pe om vânzându-i acel produs, acel serviciu pe care tu îl ai.
Monica Ion: Aici cred că foarte importantă este partea aia de copiere. Pentru că dacă eu copiez ce face altcineva și iau metode, tehnici, care am văzut că funcționează la altcineva, nu am certitudine legat de ele, ca atare, nici la vânzare, nici la livrare nu o să am rezultatele respective, rezultate de top cu oamenii. Nu le simți. Cumva lipsește iubirea din ele.
Asta nu înseamnă că dacă iau ceva din afară, experimentez, trăiesc, fac, învăț, ajustez, fac metoda mea, nu înseamnă că lucrurile nu poate să fie, să ducă înspre ceva unic.
Aici aș vrea să spun, și poate ai văzut un scurt video cu Lady Gaga despre Madonna. A fost într-un interviu și a fost comparată cu Madonna. Și a spus „Cu tot respectul, Madonna este o băbuță drăguță (almost like that she said), dar eu știu câte ore am stat în studio. Eu știu cât timp îmi ia și câtă sudoare pun acolo ca să-mi compun melodiile. Eu știu cum gândesc spectacolele. Eu nu sunt doar un interpret al unei melodii scrisă de altcineva, care face un show pe scenă. E mult mai mult de atât, la instrumentele pe care le cânt, la tot ce fac, așa că nu mă puneți în aceeași căsuță cu Madonna. Nu sunt Madonna.”
Dragoș Alexa: Alinierea te lasă să investești energia pe care altcumva n-ai avea cum. A fi antreprenor e și așa greu. Timp, efort, bani, orice investit.
Dacă nu ai măcar acest – apropo de spark – acea scânteie de aliniere ca să îți dai energia și să poți să faci ce face Lady Gaga cu muncă titanică… da nici eu nu aș vrea să fiu comparat.
Când înțelegi cât de mult contează ca antreprenor să fii și aliniat și să îmi faci munca necesară, da… ești în altă ligă, de fapt. Ești în altă ligă.
Poate s-ar putea să fie chiar diferența între antreprenor și patronel, acea aliniere, acea inspirație, că ai nevoie să te inspiri cumva de undeva, să dai drumul la bullshit, să nu mai copiezi, să pui, să faci transferul ăla de dragoste inspirată, pentru că ești aliniat.
Ce-i alinierea de fapt, până la urmă, dacă e să o spui altcumva?
Monica Ion: Pentru mine sunt acele șase stări integrate și înseamnă să fii în perfect alignment cu sufletul tău și cu Dumnezeu.
Asta înseamnă cumva că voința divină și voința individuală sunt într-o perfectă aliniere și ai șuvoi de flux de la viață, de energie de la viață, pentru că nu mai vrei tu să impui ce vrei tu: „Eu vreau creionul roșu.”, ci spui: „Wow, creionul verde mi-a fost dat aici, e pe calea mea. Acum pot să-l folosesc în misiunea mea.” Și îți dai seama, în momentul acela, și asta mi se pare fascinant.
Mi se pare că ai o dublă poziționare. Odată îți dai seama că ești important, că ai o menire pe lumea asta, o misiune pe lumea asta și ești atât de mic, că misiunea aia e mult mai mare decât tine, și e așa o smerenie față de măreția misiunii în slujba căreia ești pus.
Ca atare, nici o misiune nu e misiune, dacă nu are dorința de a servi și de a rezolva problemele celorlalți, de a fi acolo, în serviciul tuturor.
Și acum aș vrea să revin puțin la copiat și certitudine și supraviețuire.
În percepția mea, din lucrul cu antreprenori, copiatul și energia de supraviețuire sunt la același nivel de lipsă de autenticitate, adică lipsă de aliniere.
N-am curajul să-mi asum o soluție unică pe care o găsesc eu. Iau o soluție copiată de la Ionică, vecinul cu shaormeria de peste drum, și o să fac ca Ionică.
Dar asta înseamnă că eu nu-mi onorez măreția din mine, că am o treabă de făcut pe lumea asta și pot, am acces la resursele să fac lucrul ăla, ci mă duc în valorile mele cele mai joase, unde trăiesc din energia de supraviețuire ca atare ghici ce? Business-ul va fi la nivel de supraviețuire. Și motivul principal pentru care business-urile ajung la nivel de supraviețuire, cred că este lipsa de aliniere a owner-ului, a managerului sau CEO-ului, a proprietarului.
Dragoș Alexa: Aliniere cufundată în frică. Frica de inovație, de exemplu.
Nu inovăm și preferăm să copiem pentru că pare mai simplu, pare mai ieftin, pare mai sigur.
Avem nevoie de certitudinea succesului și am vrea să-l obținem cât se poate de repede, pentru că succesul îl privim calea cea mai scurtă către a face bani. N-ai cum! Nu există deja nici măcar conceptul de aliniere, pentru că n-ai…
Dacă tot te duci la bănuței… vrei să copiezi, vrei să-ți găsești short cut-uri și bineînțeles că n-ai chef să inovezi, n-ai chef să riști.
Inovația are garanția riscului, nu are garanția succesului, cu siguranță.
Inovația cere aliniere, pentru că altfel nu faci nici măcar primul pas înspre a crea ceva nou, mai cu seamă ceva nou, care trebuie să fie aliniat cu tine. Și există frică. Frica de vânătoare după ce? După unicitate imaginată… „Da eu nu știu cine sunt, dar eu nu știu ce pot să fac special, dar nu știu de ce. ”
Nici nu am încredere. Iarăși am o copilărie în spate de „stai liniștit în banca ta, toți facem temele de la pagina 5, toți mergem în a 5-a la tabăra de vară.”
Totul se întâmplă industrial, anti inovație. Deci de ce am fi motivați să căutăm aliniere? Nu mai bine împrumutăm de la alții, care sigur n-o să aibă succes?
Monica Ion: Așa de adevărat. Vreau să împărtășesc aici un AHA pe care l-am avut Duminică, și pe urmă mergem înapoi la care e locul ăla din tine din care poți să faci inovație?
Am lucrat cu o doamnă și am rămas așa de șocată când mi-a spus ”mie mi se spunea, când am fost mică, zicea ea, că sunt bună. ”Ești așa de bună, Ești așa de bună.”
Și mi-am amintit , „A, waw! Și mie mi s-a spus că am fost bună, când am fost mică, că într-adevăr îmi păsa de lucruri. Pe urmă mi-am dat seama. Am fost bună când am fost mică și am învățat să fiu cuminte. And this was such a mind F* pentru că efectiv asta am învățat.
Treci la școală, respectă regulile, să nu cumva să zici ceva ce-i în afară, cel mai mult ce poți să zici în afară e 10 cu steluță, that’s it.
Dar dacă faci de 10 cu steluță desenat cu creta, nu mai e apreciat. Nu e în sistem, îmi pare rău, nu ești valoros.
Ca atare învățăm să fim cuminți. Învățăm de mici, de la mama și tata, când îți spun ”ar trebui să faci așa ca eu să fiu fericit sau să nu fiu trist”, indirect, prin comportamentele pe care le au, învățăm această lipsă de aliniere cu sinele.
Și dacă mergem înapoi la povestea cu inovația și alinierea, tu cum vezi?
Este posibilă inovația din lipsă de aliniere? Cum le vezi interconectate?
Dragoș Alexa: Poți să angajezi oameni, dar nu o să fie niciodată capabili. Expertiza mea în inovație nu e de a crea inovația. Este de a o identifica în persoana interlocutorului care și-o dorește.
Aidoma segmentului de oameni care vor să lucreze cu tine, trebuie să ai o durere. Trebuie să înțelegi că nu poți merge mai departe fără a schimba ceva. Inovația nu e pentru toți.
Cel care vrea să fie brutar poate că are nevoie să inoveze o dată la 20 de ani o rețetă nouă de pâine, cu miere de ghimbir. Bravo lui! Nu e inovație, e cercetare, e pasiune. Se confundă treaba.
Inovație e despre nou, necunoscut și, într-adevăr dat, dorința de a-ți urma calea. Să fie totul your search, cea mai bună inovație, pe lângă pragmatismul că da, va trebui să producă repede bănuți să se autosusțină, businessul inspirat de acea idee inovativă, este despre a fi bine cu tine.
Și iarăși dna Lady Gaga, să te duci să muncești și să nu simți că muncești și să faci și să… da, faci de toate, dar faci într-o direcție și inovația cred că e mai mult a găsi ideea aliniată, ideea unică, nebunească, aliniată cu tine, pe care doar tu o poți face.
Toți ne dorim să fim în acel tip de Blue Ocean, în acea tip de corabie unde nu ne batem cu competitori, pentru că corabia ta e deja aliniată cu tine, tu ai făcut-o și îți merge în direcția alinierii tale.
Monica Ion: Și astfel, practic, în loc să concurezi cu alții, poți să îți creezi o industrie proprie, o nișă proprie. Dar asta, după părerea mea, nu are cum să funcționeze din copiat sau din luat 5 elemente de la alții pe care le pun într-un mix.
Nu e sustenabil dacă nu ai alinierea aia interioară. Adică, tehnic vorbind, este un antreprenor X și este pur antreprenor. Nu știe să facă ceva. Și zice, „iau elementul A de la cineva, elementul B, de la altcineva, elementul C de la altcineva, le pun împreună și le fac într-un așa zis Blue Ocean”. Crezi că e sustenabil asta?
Dragoș Alexa: Nu. Este o struțo-cămilă. Va fi un puzzle, va arăta ciudat, se va simți ciudat, dar mai ales va fi nenatural.
Monica Ion: Asta voiam să zic, că parcă nu are viață, nu vine din conectarea aia.
Dragoș Alexa: Va fi un roboțel, poate numit Frankenstein, nu mai țin minte exact ce mână de la care și ce ficat de la care gorilă era în carte, dar cu siguranță e ceva care nu o să supraviețuiască.
Nu o să fie frumos, nu o să fie aliniat, nu o să poată să iubească, pentru că nu are cum. Are prea multe părți din alte idei.
E o tehnică de a da cu zarurile și să iei 7 idei din alte industrii, să vezi ce pușcă. Nu, nu am auzit.
Poți, poți să faci inovație prin copiere, dar există șanse, sau dacă ai norocul să ți se alinieze ție mai bine.
Se întâmplă. Se întâmplă să vezi la altul o idee, care să te inspire, să îți dai seama că ți-o dorești și plus mai și scânteia adițională care o face un milimetru mai la dreapta, dar care milimetru s-ar putea să conteze, să devină Apple.
Apple, „de căutat”, a furat tot design-ul de la Braun.
Braun avea un radiator, din radiator totul a devenit stația, unitatea de bază de la Mac. Nu contează, dar a ieșit Apple. Acuma mai puțin discutăm despre Braun și mai mult despre Apple.
Este voie să copiezi „să furi”, dacă furi pentru inspirația ta, pentru inovația ta și atașezi alinierii chestii care le faci mai bune, se atașează, le simți că sunt ale tale sau le simți că ți se potrivesc.
Monica Ion: Asta e un alt aspect important. Să le faci cumva ale tale, să le… eu le-aș zice așa, în forma nouă în care vorbesc- să le pui în ordine în câmpul tău. Să știi exact ce iei de acolo, pentru ce, cum și cum se integrează cu celelalte, ca să fie o chestie care curge în spațiul tău.
Dragoș Alexa: Superputerea celor aliniați este asta: că deja odată aliniați le este ușor să ia elemente, să atașeze, să-și genereze mai multă putere, mai multă velocitate în acea direcție.
GPS-ul e dat de aliniere. După aceea, ce benzină folosești… Trebuie să fii și deștept.
Într adevăr, alinierea duce un pic, accelerează un pic, mai ales în prezența inteligenței și a sincerității, a iubirii, te propulsează.
Nu toți oamenii aliniați o să ajungă miliardari. Poate că nu asta e dorința lor, felul lor de a fi.
Monica Ion: Putem să vorbim și despre alinierea cu banii, ca și o chestiune separată.
Un lucru mai vreau să te întreb. Aș vrea să am acces la ființa ta în toată onestitatea ta, ceea ce nu e greu, că ești o ființă onestă. Și te rog frumos să îmi răspunzi la întrebare.
Aici se aude sunet de tobe, să zicem.
Tu, în adâncul sufletului tău, tu crezi că fiecare om e capabil, la nivel de esență, să își găsească adevărul acela interior, în care să trăiască și să aducă ceva unic pe lumea asta? Vorbim de potențial.
Dragoș Alexa: Mi-a plăcut întotdeauna ideea de liber arbitru, dar mi s-a părut că nu e despre alegeri de stânga sau dreapta, de bine sau rău. E despre alegerea modului în care vrei să trăiești sau să nu trăiești sau să exiști.
Și într-adevăr, a alege să lucrezi pe aliniere, să lucrezi pe tine, să lucrezi pe tot ce pare aparent woodo-boodo, și să încerci să ieși din mulțime, din mocirlă, din greutatea și urâțenia vieții care e grea și merită sau nu merită trăită, aia este esența liberului arbitru.
Dacă Doamne-Doamne ne-a dat o putere de a decide, decizia de a vrea, a fi. Avem nevoie să alegem să fim elevați sau nu, să trecem la următorul nivel.
Prietenul meu din Satu-Mare le spune celor care le este bine așa cum sunt „vite”, e o sintagmă urâtă. Culmea, că el e chiar văcar.
Doar că sunt oameni care le este bine așa cum sunt: de la 9 la 5, televizor două ore, poate o plimbare în parc, și s-a terminat viața, am murit, Doamne, mulțumim! A fost bine.
Alții poate vor mai bine și fără aliniere, fără acest lucru cu tine… cred că alinierea e prima sau cea mai simplă metodă de a-ți da seama.
E ușa de intrare la un alt nivel de revoluție, de dezvoltare, de evoluție, de a te găsi, de a regăsi, de a te redescoperi, de a te reinventa, de a avea cu totul alte așteptări de la viață și de la… Sfârșitul e de fapt.
Monica Ion: Foarte fain și mulțumesc frumos pentru că ai spus asta. Pentru că cred eu, că alinierea nu-i posibilă către potențialul acela al tău divin, dacă faci ce se așteaptă ceilalți, dacă îți spui poveștile cu care ai fost programat de-a lungul vieții de către părinți, educatoare, învățători și așa mai departe, și dacă încerci să te micești ca să corespunzi standardelor sociale.
Și atâta vreme cât vrei să faci asta, înseamnă că asta ai ales și asta este o cale pe care, la modul conștient sau nu, vrei să mergi. Dar dacă vrei cu adevărat să trăiești într-un spațiu de aliniere și să ai o contribuție, you kind of have to do the work.
Adică trebuie să elimini un pic din straturile alea din cine ți-au pus alții că trebuie să fii. Di ce a trebuit să fii pentru X sau pentru Y, din a fi cuminte to fit in.
Dragoș Alexa: Alinierea nu o poți cumpăra la promoție. S-ar putea să fie asta problema.
Refuzăm să discutăm despre astfel de concepte imateriale și deloc tangibile, pentru că iarăși nu există shortcut, nu există. Nu pot angaja un zugrav să mi-o deseneze, să mi-o arate, să mi-o map-eze, și am nevoie să lucrez.
Nu există nimeni care să mi-o ofere într-o cutie de mătase roșie: „Bună ziua, este pentru dumneavoastră, doamna Monica. Stați liniștită că eu am pregătit-o. Atâta v-am așteptat!” Este scena cu Harry Potter.
Lumea își imaginează că alinierea se întâmplă când Harry Potter intră în atelierul de făcut baghete la domnul nu știu cum îl chema, și încearcă, și după trei încercări, îi dă bagheta magică perfectă pe care doar el și Harry Potter știe și poate să…
Nu. Nu există. Alinierea trebuie să ți-o descoperi, trebuie să sapi în tine și exact munca aia de sapă, aia trebuie să o investești.
Monica Ion: True! Simt aliniere aici la diferite nivele, pe măsură ce trece timpul. Și nu e vorba despre eu cu alții, cât eu cu mine, la diferite nivele.
Pentru mine, și asta este și emoțional, așa că să mă ierți te rog dacă devin puțin emoțională, acum doi ani de zile, când am avut o revelație, tot așa, în muncă cu mine, cu un coach din Africa de Sud, am avut o revelație că treaba mea este globală, și că e ca o păturică care învelește lumea cu felul în care Legile Universale servesc în a rezolva anumite probleme. A fost foarte, foarte puternică pentru mine. Am văzut asta.
Ca să pot să îmbrățișez această misiune, pe care o cred adevărată în tot corpul meu, a trebuit să îmi cresc nivelul de merit acolo, pentru că poveștile de până atunci au fost de ” nu chiar meriți asta. Cine ești tu să spui asta?” E un dialog interior care…
Dragoș Alexa: Este un pic nebună chiar. Cum adică? Cum îți permiți să ai astfel de aspirații?
Monica Ion: Da, da. Și în repetate rânduri, când am lucrat cu clienți, pentru că știi că dacă mergi pe o cale, e foarte ușor pe urmă să iei pe cineva și să duci pe aceeași cale către destinația lui, nu către destinația ta.
Când am lucrat cu alții foarte mult apare chestiunea asta, mai ales când vine vorba de o muncă poate spirituală sau de componenta spirituală a unei munci de brutar, poate să fie, „cine ești tu, să îndrăznești să spui că poți asta, că ești asta, că ești menit să faci asta?”
Dragoș Alexa: Se pare că crește nivelul de bullshit. Nivelurile acela de aliniere se complică pe măsură ce și bulshit-ul pe care ni-l spunem, sau ne lovim din partea societății, se complică. Cine ești tu să îmi spui că nu?
Monica Ion: Vocea mică din interior. Cine ești tu să zici că nu?
Dragoș Alexa: Da, inevitabil, după cei șapte ani de acasă și alți 12 ani de programare, cred că e normal să te sperii de propria… nu neapărat menire, cât unde te poate duce alinierea.
Te sperie și vezi păturica și globul și inevitabil, poate instinctual, te apuci, mai ales tu o persoană care deja ai avut un volum de lucru cu tine, încă ai secunda de dubiu.
Secunda de dubiu e despre… Am învățat chestia asta de la Sam Harris cu meditația. Nu te certa când nu te mai poți concentra. Îți muți înapoi alinierea, te duci pe menire, te calmezi, te liniștești. Nu-i nicio problemă, că nu ești concentrat pe punctul verde de pe geam. Respiri cu blândețe, cu dragoste… Probabil că dubiul acela trebuie să plece. Văd că ai o metodă foarte bună de a te alinia, plus că nu îți pasă, oricum e calea ta, de ce ți-ar păsa.
Monica Ion: I-a zi-mi, tu cum ai găsit adevărul acela interior, al tău, de a fi expert pe inovație?
Dragoș Alexa: Eu încă lucrez. Am 20 de ani de hăituit. Aici Ștefan are o metaforă foarte bună. Ștefan, soțul tău. Partea cu datul în stânga și în dreapta, până nu mai ai ce da. Alinierea este și despre de cât de puține colțuri nu mai dai cu capul.
Inovația e simplă de… Ca și în life coaching , e simplu de atribuit, dar n-o poți dovedi decât dacă ai acele blue oceans ca și studii de caz, ca succesuri, să zicem. Dar nu, nu sunt ale mele, nu sunt ale mele.
Încă nu cred că sunt perfect aliniat cu mine însumi. Încă am de lucrat. Și s-ar putea… acum 3 ani, poate că mi-aș fi zis strategie de branding.
Acum am componenta de inovație, pentru că alinierea mea a creat contextul ca eu să pot să fiu mai aproape și de sintagma asta și de a furniza serviciul ăsta ca și menire. Și sunt și bun. Da, sunt bun, îmi place ce fac și fac bani din chestia asta. Măcar astea 3 le aliniez.
Monica Ion: Cool! Mi se pare foarte fain așa, în ce văd eu din afară, ca aliniere a ta interioară.
De exemplu, când am lucrat împreună zilele trecute, pur și simplu ți-au venit lucrurile și am crezut că e un proces care e: a, b, c d bătut în cuie, dar efectiv luai din informațiile din care veneau spre tine și le organizai, le reorganizai, până ajungeai la un soi de claritate care poți să zici că-i aliniere.
Da ce nu mi s-a părut foarte fain este că ai adus chestia asta la nivel de întreg grup. E ca și cum ai făcut ordine din tot câmpul ăla de informații, foarte variate și colorate ale oamenilor, le-ai dus la simplu, clar, de impact, și bang, ordine la toți.
Dragoș Alexa: Da, dar nu-i corect. Pentru că nu-i a mea.
Era un dans între mine și informațiile date de voi și mapate mai cu puțin bullshit.
Într-adevăr, senzorul meu de bullshit e mai mai… știu să renunț repede la el, punctual, pentru că le-am avut pe ale mele suficient de mari. Cred că am spus acum câteva minute – Inovația nu-i a mea, este a voastră. Probabil că văd mai bine, tocmai pentru că mă forțez să fiu pragmatic și să gândesc și în bănuți și în executabile.
Și nimic n-a fost inutil. 25 de ani de muncă, de agenție, de advertising, marketing și până și design grafic, cred că mi-au dat partea asta de ”putere” să mă concentrez pe chestiile care au potențial maxim, dar asta le și văd alineate când le spui.
Secretul, dacă vrei, secretul meu e că… eu mă duc pe lumina ochilor. Când văd că ție ți se aprind ochii pe când le spui știu că „A, de ce nu vedem chestia aia?”
Și poate că pare că e ideea mea dar e de fapt ideea ta, dar că eu știu să te ajut să nu uiți de ea și să nu renunți la ea, pentru că la alții nu a funcționat.
Monica Ion: OK, admit, totul, zici tu. Eu cred că dacă tu nu ai avea o ordine interioară pentru asta, o aliniere cu a face asta, ar fi practic imposibil.
Pentru că alinierea aduce ordine în haos. Și alinierea ta aduce aliniere și ordine în jurul tău, în ce se întâmplă în jur. De aia când cineva e bine, toată lumea din jur se liniștește. Dacă cineva zice că e bine, dar de fapt nu e bine, sare o conductă undeva, explodează ceva.
Cred că poți să faci partea asta de facilitare, de a capta ideile, a le da formă și în gândul tău, probabil a le duce până la piață, vânzare tot felul de alte modalități practice de operare cu ele, dacă nu ai avea alinierea interioară către asta, greu ar fi posibil.
Dragoș Alexa: Eu știu că am ușa deschisă la Univers. Eu așa îi spun. Nu-i de inspirație, nu-i de cucu bau, pur și simplu mă las deschis oportunităților, ideilor care vin și ne înconjoară permanent.
De la oricine poate să vină ideea.
Spuneam cred ieri, pe mașină, cu doamna de serviciu. Dacă doamna de serviciu poate să vină la un brainstorming, Doamne ajută, să vină! Că s-ar putea să aibă ea un insight, un input.
E mai greu să nu mori idei decât să le generezi. Poți să generezi idei, dacă nu ți le recunoaște nimeni, se duc în eter și se duc în neant. Da, într adevăr, văd mai mult potențial, mai mult… Dar din nou, mă repet mă iau după acest… emitentul cât de mult crede în ideea respectivă. Și multe idei sunt ale voastre nu sunt ale mele. Da, știu să le pun mai bine pe flipboard, atâta, le clarificăm împreună și renunțăm la bullshit.
Monica Ion: Mi-a plăcut foarte mult ce ai zis tu, și acum două zile sau ieri când am vorbit pe mașină, iar ai zis chestia asta, că ai ușa deschisă la Univers. Ai zis că, dacă nu mă înșel, că nu sunt ideile tale, că îți vin, le primești, și că ai, humbleness-ul acesta în a menține, în a primi ideile respective, să nu le asumi că sunt ale tale, că le primești. Which is all fine! Dar cum împăcăm asta cu certitudinea alinierii? Cum se împacă cele două?
Dragoș Alexa: Reformulează? Ajută-mă. De ce aș pune la îndoială certitudinea alinierii cu ușa…?
Informațiile vin. Nu e inspirație. Nu știu dacă e inspirație, nu știu. Nu cred că există un cuvânt.
E o stare în care… Cum generezi o muzică? Cum îți vine ideea de… La Lady Gaga cum îi vine manuscrisul. Îi vine, îi vine de undeva.
Mulți au chestia aia cu muza. Mulți trebuie să se oprească. Dacă îți vine inspirația și îți vine ideea creativă sau ideea perfectă, mulți nu știu s-o țină minte, dapoi să mai și stea să….Era dragul de el un compozitor, care în mijlocul autostrăzii se oprea pentru că avea ideea și știa sigur că peste trei minute o să dispară.
Alții aud simfonii, alții văd, visează nu știu ce machetă de următorul iphone sau următoarea chestie.
De undeva ne vine chestia asta. Că vine din partea cerebrală, că vine din… aici vine și ipocrizia.
Majoritatea dintre noi suntem creștini și când spunem lucru despre suflet, despre ușă de la un nivel sau divinitate, o luăm, ne uităm un pic cruciș la persoană. Poate că are nevoie un pic de un psihiatru, a luat-o pe arătură.
Și totuși, lucrând cu atât de multe idei, am nevoie să mă… Nu pot să zic că sunt ale mele, cred că mi-aș lua mințile. Și așa sunt arogant și mă cred special. Dacă mai îmi pun și povara asta că ideile creative sunt ale mele… Nici pomeneală!
Monica Ion: OK, pot să te provoc cu un nivel mai departe?
Dragoș Alexa: Te rog. Cu banii?
Monica Ion: Nu! Ajungem și acolo. Dar stai un pic. Eu zic așa. Partea asta de certitudine poate fi percepută ca un fel de aroganță, pentru că zici „Nu! Așa e! Ai încredere în mine sau nu ai încredere în mine, e așa cum zic eu, certitudine.”
Adică știi cu toată ființa ta, știi că-i adevărat lucrul ăla, calea aia, ideea respectivă. Și vine cu un soi de aroganță, certitudinea.
Dragoș Alexa: La fel ca visul tău de a îmbrăca lumea prin… Aia nu-i aroganță? Cum îți permiți tu?
Monica Ion: Da, exact, exact! Cum îmi permit eu? Cine sunt eu?
Dragoș Alexa: Nici dl. Steve Jobs, nu mai țin minte cât a făcut Steve Jobs, că acuma sunt tot felul de povești, dar una dintre atributele lui era și aroganța viziunii de a avea cel mai bun produs din respectiva categorie.
Aroganța s-ar putea să fie inspirată de aliniere, pentru că e și un succes. Adică ești conștient nu doar de unicitate, cât de momentul acela, pe care l-ai vânat și ți l-ai făcut dar sau ți s-a făcut dar. Încă nu e foarte clar.
Trebuie să fii un pic mândru. La fel cum ești mândru de copilul tău că a luat nota 10 la matematică și știi că e dăruit de matematică, cu atât mai mult, că poate că ai fost inspirat să nu îi ceri 10 și la desen, că nu are …are două degete stângi, la fel trebuie să… Cum ne bucurăm altfel de aliniere? Decât prin decât certitudinea sau aparenta aroganță?
Monica Ion: Hai să înlocuim poate aroganță sau mândrie cu responsabilitate. Pentru că dacă ideea aia ți-a fost dată ție…
Dragoș Alexa: Siguranță. E încredere.
Monica Ion: Și certitudine.
Dragoș Alexa: E o încredere, e o liniște.
Bineînțeles că invidia se manifestă cu cine ești tu, inclusiv invidia mea asupra formei mele. Forma mea trecută e invidioasă pe forma mea prezentă. Dar de ce nu a fost mai repede? Da. Putem să spunem oricum, doar că s-ar putea să nu fie greșită, s-ar putea să nu fie…să nu avem nevoie să ne abținem.
Da, avem nevoie să nu o luăm pe arătură, iarăși să ne bucurăm prea tare că suntem prea geniali, ne-o luăm și o să ni se strice softul că n-o să mai pornească ideea genială.
Monica Ion: De asta și pui întrebările când vine o idee. Vorba ta, „hai să-i dăm în gură!”
Adică hai să vedem dezavantajele ideii respective, ca să avem noi planul și răspunsul pentru dezavantajele respective, nu să ne muște Universul de fund cu…
Dragoș Alexa: Ideile sunt vii, ideile dacă sunt prea bune, s-ar putea să aibă o problemă atât de puternică după ce ai lansat-o. Și se întâmplă asta foarte des.
Tot ce e prea bun, să fie ideea genială, de care toată lumea se îndrăgostește, mi-e cea mai frică de ea. Pentru că dacă nu o duci până o balansezi cu „Hai să vedem totuși ce ar putea să se întâmple greșit”, nici nu te pregătești, nu-i strategic corect și și te duci și ți-o iei. Ți-o dă viața pe stânga… Te-aduce aduce la 0. La echilibru.
Monica Ion: Cool! Hai să vorbim despre alinierea cu clienții, despre care am discutat acum câteva zile, de alinierea cu clienții, și pot să te invit să spui tu perspectiva ta despre ce înseamnă alinierea asta cu clienții?
Dragoș Alexa: Vorbeam de alinierea cu noi, vorbeam după acea alinierea cu acea afacere pentru care ne dedicăm timp, energie, și mai ales partea de resurse financiare și materiale.
Urmează alinierea cu echipa pe care o să o ai, idea cu produsul pe care tot în cercuri concentrice, și bineînțeles că încerci să păstrezi aceeași intensitate de aliniere, astfel încât cu cât se duce, hai să-i spunem aura ta sau impactul tău până la client, să încerci să păstrezi ceva, cât mai autentică, cât mai mai clară acea aliniere, deci acea iubire, deci acel impact pe care dorești să ți-l faci.
Și aici intervine problema pentru că noi gândim în marketing, gândim într-un mod dezaliniat. Căutăm avatar, căutăm persona, căutăm… și toate sunt perfecte, doar că punem atribute psihometrice, geografice.
„Doamne ajută să facă 35 de mii de lei pe lună, dacă se poate să fie blondă, dacă se poate să fie și domnul cu ochi albaștri și să aibă facultate și să…”Și iarăși sunt componente care le simțim că nu sunt neapărat aliniate. Nici măcar…Acolo se oprește alinierea.
Încercăm alinierea… totuși, hai să fim pragmatici, pentru că, deși ți-ai făcut alinierea, ai făcut munca pe aliniere, în momentul în care vrei să-ți prezinți, să-ți vinzi produsele, să-ți materializezi acea componentă de a face și bani, după cum am descoperit ce-mi place și lumea apreciază ce fac, ne oprim și ne poticnim la partea cu audiența, cu marketingul, cu a materializa, a face oamenii, a-i convinge pe oameni să cumpere fără să vindem, pentru că produsul e atât de aliniat încât se întâmplă vânzarea oricum.
Nu facem chestia asta pentru că suntem dezaliniați tactic, de fapt.
Nu există soft care să ne calculeze oamenii potriviți cu alinierea, pentru produsul nostru. Și atunci evităm iarăși componenta asta, riscantă, de a avea încredere, de a înțelege că există un magnetism dat de alinierea respectivă, un produs aliniat atrage, și nu numai. E diferența între inbound și outbound.
Outbound-ul înseamnă o agresivitate de a bate la ușă, toate ușile de la etajul 5 , și ”Doamne ajută să răspundă cineva, să-mi deschidă”.
După aceea am conversația. După aceea văd dacă e potrivit produsul, dacă e aliniere la to do list-ul de vânzare și de materializare a procesului… e al optulea sau al nouălea, dacă mai și ajungem acolo.
Monica Ion: Dacă ajungem acolo! Poate că scopul este „Bună ziua, te-am fermecat. Ai luat produsul, nu te mai văd.” Zero aliniere.
Dragoș Alexa: Și confundăm și, din păcate, încasarea este înainte de aliniere. Faptul că am încasat banii nu înseamnă succes. Pentru că banii încasați dar produsul sau serviciul nu-i aliniat, acel client va fi nemulțumit, nu va vorbi despre tine, nu va crea un impact gratuit în Universul tău, nu va deveni niciodată un ambasador real și te privezi de cel mai puternic vânzător din Universul tău de antreprenor – clientul mulțumit, aliniat cu produsul și îndrăgostit, și care simte iubirea și care e magnetizat.
Monica Ion: Super. Deci varianta nu este, forma aia clasică de locuiește la Cluj, are 35 de ani, are un cățeluș alb, are doi copii, toată descrierea asta.
Dragoș Alexa: Sunt componente fizice care contează, materiale care contează. Probabil că dacă eu am o brutărie doar în Cluj, în cartierul Gheorgheni, are sens. Există o logică a sferei, doar că alea-s date. Așa cum știu că am nevoie de papuci când ies, sunt cam date. Da ok. E eronat să ne concentrăm doar pe ele sau să fie suficient ele.
Monica Ion: Și cealaltă variantă pe care am explorat-o zilele acestea a fost, o spunem vibrațională. Și această alternativă vibrațională de a găsi clienții sau de a te alinia cu clienții, prin ce poți să o definești?
Dragoș Alexa: Din nou asumarea unei componente pe care nu ai cum să o cuantifici. Nu poți să vezi, nu ai un instrument la o ușă, să îl pui la ușa magazinului tău, să vezi, să lași doar oamenii cu vibrația potrivită să intre.
Contează să fie bani. Există iarăși criteriile fizice, doar că… Principiul autenticității în social media. De ce există videouri care în două ore fac cinci milioane de vizualizări?
Pentru că există o autenticitate translatată sau cu care oamenii vibrează, empatizează, se regăsesc, se oglindesc. Vibrația asta are diferiți termeni în marketing.
Da, noi am ajuns la vibrație pentru că pentru noi, pentru vocabularul nostru, a contat mai mult această vibrație. La fel de bine poate să fie regăsire, impact emoțional empatic. Orice.
Doar că da, pentru noi a făcut sens vibrația. Vibrația pentru că în vocabularul nostru, are corespondentul și de valoare percepută, are și de readiness, a fi pregătit să primești un serviciu, de a fi pregătit să îl consumi, de a fi pregătit, să depui efortul care te va durea, efort și muncă, și va fi și acea coordonare, aliniere din nou cu momentul vieții tale.
E un cumul, o sumă de elemente care trebuie să se întâmple în același timp ca noi să putem să-l ajutăm pe om, să-i oferim cu dragoste acel serviciu pe care noi îl oferim.
Monica Ion: Care de fapt definesc o anumită stare, care e mai greu cuantificabilă în termeni logici, matematici, cum ar fi cei care au suferit în urma unui abuz în familie, care definește foarte clar o categorie.
Și poate să fie o persoană care are 20 de ani și este pregătită să lucreze pentru asta, poate să fie o persoană de 50 de ani care a zis „Știți ce? Am făcut tot ce a fost nevoie , acum chiar vreau să mă ocup de mine”, dar nu mai restrângem atât de mult din termenii aceștia geografici și fizici, ci luăm pe un cumul de factori, de stări care definesc acea frecvență, practic căreia ne adresăm.
Dragoș Alexa: Pentru că așa muncim. Pentru că acesta e produsul nostru. Acesta este serviciul nostru. Pentru noi, face sens. Dacă la un brutar îi explicăm despre ”Dragul meu brutar, vibrația clientul tău ar trebui să fie X, ca tu să poți să vinzi pâine cu maia”, o să nu…
De asta nouă ni se aliniază zilele astea atât de bine lucrurile, pentru că noi, pe lângă aliniere, avem inteligența. Încrederea dată de această aliniere ne permite și ne dă încredere să putem folosi și vocabularul potrivit pentru noi, care după aceea să-l transmitem echipei noastre.
Am ajuns la principiul alinierii prin taxonomie. Adică echipa noastră va folosi aceleași cuvinte ca noi. Clienții noștri vor înțelege și iarăși vibrația se transmite și exact prin materializarea asta de copywriting.
Monica Ion: By the way, s-ar putea totuși să fie brutarii inspirați să facă după vibrație pâine și să fie clienți care s-o cumpere. Numai imaginează-ți, pâine făcută sub clar de lună sau who knows. Cu o altă vibrație!
Dragoș Alexa: Până acolo trebuie să lăsăm să dospească 12 ore pâinea și încă nu avem răbdare, pentru că eficiența industrială…
Monica Ion: Dar ar fi și o pâine pe care poți să o vinzi la alt preț.
Dragoș Alexa: Imaginează-ți cât de frumoasă ar fi pâinea făcută sub clar de lună. 18 lei.
Da și cu acele elemente, atribute pe care le dai produsului tău, pe care oricine știe să facă pâine, dar domnul care face sub clar de lună și mai face și în nu știu ce pădure dăruită cu har sau orice altceva…
Monica Ion: Și cu lemn de nu știu care…
Dragoș Alexa: Da, da, o să fie 59 de lei și nu o să-i fie nici rușine și o să-și plătească lumea, și lumea o să dea și nu să întrebe: „Domnu brutar, da de ce e așa de scumpă?” Pentru că nu mai contează. Când e aliniere nu mai contează cât costă.
Monica Ion: Ultimul subiect cred. Banii și alinierea cu banii.
Cum vezi tu banii și alinierea cu banii într-o afacere? Cum simți tu asta?
Dragoș Alexa: Trebuie să existe.
Nu are cum să fie obiectul principal al motivației tale de a fi în călătoria asta. Nu ai cum!
În momentul în care ignori banii, înseamnă că ești prea visător, ești prea creator, ești prea… Nu!
Doza de normalitate și de pragmatism. Ai nevoie să faci bani tocmai pentru că ai o misiune nobilă, pentru că ai o viziune aliniată și nu se poate face fără bani și te deconectezi de la lumea în care trăiești. Nu mai ești om.
Adică dacă vrei să faci chestia asta, nu îți fă nici o afacere. Poți te duci altundeva, în alt Univers, în alt context.
Banii sunt element energetic, e un schimb, e o tranzacție.
Dar dacă spui cu câtă greutate, cu cât te uiți, din experiența mea cu antreprenorii… voi aveți curs exact pe chestia asta și aș aminti să zic că l-am făcut. Nu! Urmează să-l fac.
Pentru mine greutatea… cu cât pui mai multă greutate, sau insiști, sau ai o gravitate pe care o atribui banilor cu care lucrezi, cu atât o să-ți fie mai greu și să-i ții, să îți producă și să te ajute.
Sunt un instrument, sunt o energie care, din păcate, atrage multă rușine. „Mi-e rușine să cer. Mi-e rușine să pun 59 de lei la kilogramul de pâine, deși am mers noaptea sub clar de lună, deși am făcut”. Uităm să ne recompensăm, să atribuim recompensa pe care mi-ar dovedit-o încasarea banului.
Monica Ion: Deci poți să fii aliniat cu calea ta, în business, și să manifești acel dar divin pe care-l ai sau potențialul pe care-l ai, dar dacă nu ești aliniat cu banii, practic te împiedici să servești mai multă lume. Rămâi tu cu datul tău sau darul tău în căsuța ta, pentru că ți-e rușine să ceri bani…
Dragoș Alexa: E cel mai simplu să dai de gard o idee bună, pentru că nu ți-ai făcut pricing-ul cum trebuie, pentru că nu știi cât să ceri, o dată… aici ai undeva la 85% dintre antreprenorii din România nu știu să-și calculeze prețul, măcar prețul de break-even.
Monica Ion: For real?
Dragoș Alexa: Da, pentru că uită de cheltuieli.
Domnul brutar, în cele mai multe cazuri își calculează făina, mălaiul, nu timpul lui și uită de electricitate câteodată, și după 3-4 ani își aduce aminte că mai vine un contabil mai inspirat. Nici așa nu, la nivel de bază a pricing-ului nu suntem chiar inspirați.
Iar rușinea e dată de absența bucuriei, în bani, la nivel global.
Ce te bucură? Răspunsul e simplu. Nu-i cât e pâinea dincolo.
Dacă vrei să ai un preț pentru munca ta, pentru produsul tău cu har construit, livrat cu har și te uiți în stânga la cel dezaliniat care are altă poveste, are alte nevoi, poate că e disperat, poate că pune la 15 lei… și iarăși nu copia. Există o tehnică, bineînțeles, tactic, nu o să pui un milion de dolari la o pâine, deși s-ar putea. Dacă este făcută pe Luna, s-ar putea să renteze.
Cât ai nevoie să poți să continui să fii motivat? Iarăși vine… banii, decizia despre bani uităm să o aliniem în noi. Cât cred că e bine, cât simt că e bine?
Iarăși e o chestie imaterială, dar atâta de bine funcționează… Am făcut multă consultanță. Am simțit că mi-e rușine. Am simțit că. Dar știam.
am început să îmi spun „da, dacă aș fi cerut 2.000 de euro pe ideea asta? Mmm, ce bine ar fi fost! A, ăla era prețul pe care trebuia să-l cer.”
Știm prețul că suntem experți în industria noastră, de aia am devenit antreprenori. Știm exact cât să cerem. Da, uităm să ne ascultăm instinctul, pe noi înșine, apoi piața. Bineînțeles că și piața decide.
Dacă ai un produs de un milion de lei și nu ți-l cumpără nimeni iarăși cele 3 puncte.
Monica Ion: E foarte fain ce ai zis, că practic prețul trebuie să fie… și îl simți că e aliniere cu prețul… deci trebuie să fie în aliniere cu tine, și îl simți că îți aduce bucurie. Adică e ca și cum aduce viață în business suficient ca să mergi mai departe, nu la nivel de supraviețuire să mergi mai departe, ci în bucuria de a face lucrurile care de fapt e o bogăție în potențialul pe care îl oferi și ești recompensat pentru asta.
Dragoș Alexa: Banii sunt energie. Adică știm misiunea, avem vehiculul de multe ori, pentru că l-am creat, suntem experți în a-l conduce și nu știm să punem benzină.
Ne e rușine să punem benzină, deși avem nevoie de benzină. Dar pentru benzină, uităm cât de bucuroși ar putea fi clienții să nu plătească prețul pe care ne-ar ajuta să mergem mai departe, și ne-ar bucura, pentru că noi îi bucurăm.
Instinctiv orice persoană normală la cap sau la suflet, dacă i-ai făcut o bucurie vrea să-ți întoarcă bucuria!
Monica Ion:Așa e, dar nu vezi așa. Adică în momentul acela când ai rușinea în spate, când poate ți s-a zis cum poți să ceri ceva? Nu cere, nu.
Îmi amintesc când eram mică, acuma mi-a venit în minte. Mergeam undeva la vecini și bunica mea zicea Nu primi ce ți se oferă, dar finuț, așa. ”Vrei o prăjitură?” Eu, ”Da”. Bunica, cu o privire, ”Nu, nici o prăjitură!”
E o programare profundă în care zici ”ok, nu primi ce ți se oferă”.
E ca și cum vine bogăția spre tine, nu, tu trebuie să zici nu, că trebuie să fii modestă, să nu îl deranjezi pe celălalt. Nici nu cred că era vorba de modestie.
Și programele astea își spun cuvântul uneori mai puternic, și asta lucrăm în Inspired Money Foundation, programele astea își spun cuvântul mai puternic decât bucuria de a face lucruri, de a avea schimbul acela echitabil și clientul da, e bucuros să plătească.
Dragoș Alexa: Și e energie, pentru că i-am dat bucurie. Uităm că până și bucuria e o energie, dar am dat bucurie, primim bănuți, pentru că oamenii ne mulțumesc.
A naibi, că în cultura românească ne enervăm când domnul doctor de la țară nu primește pachețelul sau bănuțul sau.. Știm și vrem să dăm, parcă nu știm să cerem sau ne e rușine să cerem pentru că am fost învățați cu totul alte chestii.
Monica Ion: Aici am o poveste foarte faină a unui client care e genial în felul în care lucrează. Și făcea lucruri la un preț care considera că e sub nivelul lui pentru diverse povești: nu pot, că piața, că deja e scump, că ceilalți cer și mai puțin decât cer eu.
Problema era că după fiecare ședință în care simțea că are un progres real cu clientul, la ceva vreme, venea și dădea cu pumnu în masă și zicea: ” uite cât de valoroasă e munca mea, uite cât fac ei din ce am făcut eu. Mie mi se cuvine o parte din asta.”
Și ghici ce? E în energie de supraviețuire.
Adică nu câstigă energie de prosperitate, pentru că nu și-a cerut banii la nivelul la care considera că merită și prin faptul că nutrea resentimente față de clienți, îi alunga pe clienți.
Dragoș Alexa: Corect. Câteodată e mai bine să nu vinzi decât să vinzi ieftin, și să îți dai seama că cât de prost ai fost, sau cât de… te mănâncă mai mult insuccesul.
Nu, nu poți supraviețui cu good enough money, cu suficienți bani pentru a supraviețui ca să vindem. Deși stresul tău de a vinde 10 unități, s-ar putea, la prețul corect să trebuiască să aibă nevoie să fii doar o unitate, să fii împlinit.
Cum îți seama că oamenii te apreciază? Prin review-uri? Pe Google? Prin aplauze? Prin nu știu ce aplicație?
Nu. Și-au plătit banii, au plătit prețul pe care tot tu l-ai cerut și îl consideri că te bucură. Și atunci iarăși vine alinierea și iar îți vine inspirația și iar îți vine idea mai bună, ai altă energie, te poți trezi la ora 5, ești mai în aliniere cu soția ta, pentru că nu ești ciufuțel după 9 ore de muncă sau 12, pentru că ai cerut bănuții. Este iarăși un ingredient. Poate că e la fel de important ca și calitatea laptopului pe care lucrezi, dar e parte din ecuație, subiectiv, extrem de complicat de decis.
Dar cea mai potrivită experiență, de a stabili prețul, metodă: Mă simt bine cu prețul? Îl merit? Meriți mai mult? Da merit mai mult. Cât?
Am avut o experiență cu o cofetăreasă, care avea și un produs de lux, tort și toată viața ei s-a raportat la competitorii ei. La ea câte e kilograme? Hai să uităm. Cât te-ar mulțumi? și am ajuns la un preț destul de, cu 30% mai scump. Nu a contat.
Monica Ion: Nu i-au scăzut vânzările din cauza asta?
Dragoș Alexa: Nu. Lumea venea pentru produsul ei, pentru calitatea produsului. A, trebuia să plătești. Nicio problemă. Câteodată te ajută.
Între un parfum Bvlgari de 80 de lei și unul de 800 de lei parcă l-aș lua pe ăla de 800 lei, ca ăla 80 s-ar putea să fie prea ieftin să-mi dea cu virgulă, că-i fals.
S-ar putea atâta să coste producția, dar nu contează prețul producției. N-am ajuns la partea în care există Value Based Pricing unde oamenii care pe cât de bucuroși sunt și pe cât de mult valorează pentru ei, sunt dispuși să plătească nu pe prețul de listă, ci cât merită pentru ei.
Pâinea de lună s-ar putea pentru mine să fie 100 de lei. Aș da 100 de lei, nu trebuie să citesc. În State era componenta lăsați cât doriți. Aveai ouă, lăsați cât doriți. How much is fare? Cât crezi că-i corect? 20 de dolari lăsam la 6 ouă, pentru că ne plăcea experiența, că ne duceam să luăm noi de sub fundul găinii. Cât doriți, cât vă lasă inima.
Și de multe ori inima îi lasă pe oameni pentru că sunt bucuroși, pentru că au experiență bună… îi lasă mai mult decât brake even-ul, pentru că sunt aliniați.
Monica Ion: Foarte fain asta. Foarte fain. Am totuși încă o întrebare ca să legăm inovația de bani. Cum vezi tu lucrurile?
Pentru că dacă te gândești așa, tu ești scump. Inovația, toată lumea asociază cu ceva scump. Trebuie să ai bani ca să faci inovație. Cum vezi tu cele două energii, asta a gândi liber și autentic și a crea ceva din cine ești, cum vezi legătura cu banii?
Dragoș Alexa: Pragmatism.
Omul de inovație sau, la fel ca și omul de creație, trebuie să creeze valoare rapidă. Trebuie să ai un plan de aplicabilitate rapidă, pentru că riști visul tău de woodo-boodo și în business să nu-și aibă justificare de return of investment.
Cât de repede pot să dau ceva repede cu ideea mea, astfel încât omul să continue să investească într-o zonă de risc?
Și atunci, inovația este iarăși, despre tutor yourself, pentru că va trebui să 1. să investești… nu mai e oul și găina. Cineva va trebuie să riște. Nu stai să avem produsul.
Câteodată poți să faci un MVP- un minimum viable product , câteodată nu poți să inventezi o chestie care durează doi ani să o lansezi, dacă e un produs electronic, de exemplu.
După ce ai identificat acea… Lucrăm astăzi pe viziune, pe 10 ani. Am identificat-o, am descris-o, ne întoarcem … totuși ce landing page simplu putem să facem cu un e-mail și un produs care ne ia mai puțini bani?
Și asta-i cred că, avantajul de a lucra într-o experiență de marketing și de a livra, pentru că te obligi să ai totuși rezultate financiare palpabile, rapide, care e cel mai ușor bănuț de făcut repede, chiar dacă ideea e nebunească?
Monica Ion: Și consideri că rezultatele financiare oglindesc nivelul de aliniere?
Dragoș Alexa: În maturitatea produsului sau serviciului, da.
Există șanse să nu reflecte realitatea, inclusiv să fie supraponderală, să fie prea mult dintr-o dată sau să ne meargă prea bine cu un produs nepotrivit care are șansa să nu deraieze.
Există anumite stadii în maturitatea serviciului să observăm că ne funcționează foarte repede, foarte bine și ca și cost de achiziție și ca toată componenta de business să atragă.
Câteodată suntem puși la încercare să vedem how true to ourselves suntem cu ideea pe care am definit-o. Ne ducem să vindem macaroane, deși noi, visul și viziunea noastră e acea pâine făcută sub clar de lună.
Da, bineînțeles că s-ar putea să avem și macaroane, pentru că e un mix de marketing în bucătărie, unde de poimâine o să devenim pastesterie, sau ce Dumnezeu îi spune la partea asta. Dar în timp în maturitate vom fi echilibrați.
Banii vor fi suficienți încât să întrețină bifarea… Și e nevoie de mulți bani, că de obicei, enormitatea unei inovații bune, a unui serviciu inovativ bun are o viziune sau o destinație, o destinație intermediară, că se va schimba, bineînțeles, destul de mare, destul de greu de atins fără bănuți suficienți. Plus că mai trebuie să și trăim și să ne bucurăm.
Monica Ion: Totuși, mai am o întrebare, Dragoș. Este faină discuția. Mi se pare foarte fain locul în care ai dus și ai deschis un alt subiect în mintea mea:cum învingi gravitația?
Am avut discuția asta și am discuția asta cu tot felul de oameni care au anumite povești, lucrăm împreună, vorbesc de zona mea, ei se duc înapoi în povestea lor.
Și e jocul ăsta în care ies un pic din poveste, intră înapoi în poveste, ies un pic în poveste, intră înapoi în poveste.
Dragoș Alexa: Hai să definim gravitația, că percepția și aparenta metaforă e foarte puternică.
Gravitație, de multe ori înseamnă oamenii nealiniați. Cumulul de oameni pe care îi ai în echipă, care sunt nealiniați, cu instrumente nealiniate, cu mult bullshit, care la rândul lor și inevitabil nu e nicio companie, nici o organizație nu o să poată să fie zen cu founder-ul sau cu acea aliniere descoperită cu tine.
Este vorba despre instrumente care au rămas ancorate din decizii de acum trei ani. Este vorba despre strategii de marketing ale unei doamne de acum trei luni.
Este nevoie de acel proces recurent, de „Suntem încă aliniați? Suntem încă aliniați? Ce am făcut? Unde? Mai suntem pe traiectorie?
Câteodată uităm să facem chestia asta și atunci gravitația… greutatea sau lipsa de aliniere e foarte confortabilă. Și atrage oamenii, atrage lenea, atrage conformismul și atunci într-adevăr se cumulează… e masivă, greu de urnit și de aia tu îi spui gravitație, pentru că atrage și poate păcăli oameni să fie confortabili.
Inovația și alinierea îi doare. Doare, e inconfortabilă și nu are stabilitate. Adică mâine schimbăm, pentru că creșterea în sine e inconfortabilă.
Monica Ion: Și în organizație și personal, pe toate planurile.
Dragoș Alexa: Și organizația este organism viu. Așa cum noi, când nu suntem aliniați, suntem somnolenți, ni se întâmplă părți vegetative, ne îmbolnăvim, așa și organizația se îmbolnăvește pentru că… și o simți în orice vrei să faci, orice lucru, orice idee nouă se lovește de ”dar dacă”.
Dar dacă o să se întâmple invers? Dar de ce nu vedem problema aceste idei noi pe care voi vreți să o faceți? Sunteți nebuni? De ce suntem nebuni să credem că putem acoperi cu o păturică lumea?
Monica Ion: Și… foarte bine cu ideea asta, e foarte bună, dar hai s-o facem ca noi, adică pe calea noastră, în felul nostru de a face lucrurile și practic reduci inovația la un soi de set de reguli, obișnuințe, care distrug ideea inovativă de la început.
Dragoș Alexa: Nu poți să faci… cred că titlul o să fie cu pâinea sub clar de lună.
Nu poți să faci pâine în clar de lună, cu lampă albă. Dar, o să-i vină ideea unui băiat, unui leneș. Și leneșii sunt și buni, că găsesc soluții rapide ca să scape de complexități, dar în același timp, în contextul unei organizații cu gravitație mare, te vei trezi că un zăpăcit a aprins două secunde o lanternă, lanterna de la telefonul mobil. Gata i-am pus un pic de lumină, e sub clar de lună.
Dar de acolo vine minciuna. De acolo vine lipsa de iubire. De acolo vine produsul neconform. De acolo nu mai eficientizăm rețeta, că lasă, că știm că mai merge și așa…
Și sunt mulți deștepți, pentru că-i mai simplu să nu faci inovație. E mai simplu să nu muncești la aliniere.
Monica Ion: Clar. Superb!
Un gând de concluzie dacă ai sau așa ce te-a inspirat din conversația asta? Cu ce vrei ca oamenii să rămână.
Dragoș Alexa: Să aibă curaj. Curaj de a munci, curaj de a munci și că munca în sine aduce rezultate.
Nu, nu ai nevoie neapărat de o rețetă ca să faci inovație. Nu există. La fel nu există o rețetă să ai inovația X, pentru că nu-i despre asta. Dar poți și există un proces, există niște pași, caută-i.
Fiecare poate s-ar putea să aibă alți… dar există. Există metode de a provoca inovație. Există metode de a provoca, de a alinia. Doar că trebuie să fim dispuși să muncim și s-ar putea să și trebuiască să plătim.
Monica Ion: Well that’s a good one! Și cred că e important pentru că valorizezi și apreciezi în felul ăsta contribuția celorlalți și ești mai dispus să o pui în practică decât dacă primești.
Dragoș Alexa: ChatGPT versiunea gratuită nu o să știe să-ți răspundă la inovație, la ”Dragă ChatGPT, care este inovația și alinierea mea? Mmm…S-ar putea să nu funcționeze. Suntem safe!
Monica Ion: Dragos, îți mulțumesc foarte frumos pentru această conversație.
A fost super dinamică și mi-a plăcut foarte mult. Sunt curioasă, cei care ne ascultă cu ce AHA rămân de aici, legat de inovație și legat de aliniere.
Mulțumesc foarte frumos Dragoș Alexa.
Dragoș Alexa: Mulțumesc de oportunitate.
Monica Ion: Expert în inovație.
Dragoș Alexa: Mulțumesc.
