3 experiențe care mi-au schimbat percepția asupra vieții fizice
Salutări din Laos!
Acesta urmează să fie o destăinuire și o poveste transformațională, care sper să te susțină și pe tine, căci de câte ori, cineva din apropierea ta, trece printr-o transformare, deschide spațiul pentru tine, ca și tu să ai acces la acea transformare mult mai rapid.
Acest lucru a fost demonstrat de Rupert Sheldrake, care a făcut diferite experimente pe oameni și pe animale. în care arată că odată ce cineva a rezolvat o problemă și a avut o transformare importantă prin a găsi soluția la problema respectivă, acea problemă a putut fi rezolvată mult mai ușor și de alții din jur.
Așa că orice pas pe care îl face careva din jurul tău, cineva cu care ești interconectat, poate să fie însoțit de o mică recunoștință din partea ta către celălalt, care a făcut acel pas, pentru că lucrează și pentru tine.
Cu ocazia asta sunt prima care vreau să-mi exprim recunoștința față de toți cei care au urmat programele noastre, au lucrat în webinariile și workshop-urile noastre și au făcut o transformare interioară care în mod indirect a lucrat și pentru mine, pentru că sunt conectată cu tine.
Trebuie să-ți spun, de asemenea, că locul în care sunt este o cameră de hotel pe malul unui afluent al Mekongului, în Laos și nu am chiar intimitatea pe care aș vrea să o am. Deasupra mea cineva face party și ascultă muzică foarte tare. Așa că dacă din editări nu ies toate sunetele de fundal, este tocmai pentru acest motiv: că nu am reușit să am intimitatea pe care aș fi vrut să o am pentru a înregistra acest mesaj.
Te rog să privești acest spark ca pe un spark al transformării tale, în mod special atunci când ești într-un loc în care te întrebi ce naiba cauți în locul respectiv și cum naiba locul respectiv e legat de realitatea ta și de ceea ce poți tu să obții.
Poate te-ai aflat uneori între extreme și te-ai întrebat cum poți să le conții pe amândouă sau cum sunt ele interconectate.
Despre asta este spark-ul de astăzi.
Am ajuns aici pe tărâmurile acestea extrem de sălbatice ale Mekongului, în Laos și practic toată călătoria noastră a fost legată de apă.
Dacă știi, probabil din cosmologie, apa și pământul sunt elemente feminine. Aerul și focul sunt elemente masculine.
Iar în observațiile mele legat de tiparul și fractalul Laos-ului, unul dintre elementele observate a fost că fractalul acestui loc este extrem de feminin, pentru că e foarte legat de a lucra cu mână, de natură, de supraviețuire. E legat de apă, pescuit în apă, îmbăiat în apă, spălat în apă curgătoare (vorbesc aici despre apele mai curate decât Mekongul, care este destul de nămolos) și despre a cultiva pământul, conectarea cu pământul.
Oamenii aceștia șed pe pământ când gătesc, când mănâncă, așa că este o zonă foarte aproape de natură, de pământ, iar oamenii sunt foarte conectați cu pământul.
Toată experiența mea a fost în jurul acestei percepții legat de pământ și legat de apă.
Peste tot pe unde am stat în Laos, și cred că sunt vreo cinci locații în care am stat, au fost lângă apă. Fie au fost pe malul Mekongului, fie a afluenților Mekongului, fie pe malul unor ape de munte curgătoare, care până la urmă se vărsau în Mekong. E ca o rețea din aceasta incredibilă de apă care conectează lucrurile.
Și poate știi că atunci când mergi într-un loc nou se zice „Ia o piatră în gură”. De ce? Pentru că te conectezi cu locurile prin salivă, prin apă. Nu doar prin faptul că iei o pietricică în gură, care e doar o poveste, ci prin faptul că iei din apa aceea prin toate plantele și legumele și fructele cultivate acolo.
Deci conectarea aceasta cu locurile noi în care merg se face mult prin mâncare și prin apă.
Așa că m-am întrebat ce caut aici? Pentru că energia din care am venit a fost o energie cu vibrație spirituală foarte înaltă.
Am avut câteva conversații înainte să vin legate de calea mea în viață, legate de frecvența pe care operez, legate de misiunea mea, legat de ce este în câmpul meu din punct de vedere al moștenirii energetice cu care vin, dar și din punct de vedere al cifrelor.
Și am ajuns aici, dintr-un spațiu conectat cu aceste câmpuri astrale, și mă gândeam cum pot eu, în locul acesta, care-i foarte legat de pământ și de energia fizică, să mențin, să dezvolt, să cultiv acea energie spirituală cu care am venit încărcată, în acest loc.
Inclusiv pe avion am ascultat o înregistrare pe care am avut-o de la una dintre doamnele cu care am vorbit, legat de numerologie.
După ce am ajuns aici, am ascultat o ședință legat de darurile energetice cu care am venit pe lumea asta, și cumva și mi s-a părut că spațiul acela din care am venit era mai binecuvântat decât spațiul acesta în care am ajuns, care e foarte legat de pământ.
E ca și cum pleci dintr-un loc care îți este familiar, în care te simți bine, și ajungi într-un alt loc care îți place, dar îți este oarecum străin. Și te întrebi, ce soare te-a făcut să pleci din locul din care ai plecat, ca să ai această experiență complet opusă față de experiența din care ai venit, vorbim energetic, emoțional, mental, inclusiv din punct de vedere al confortului pe care l-am avut.
Și cum niciun lucru nu este întâmplător, toate se așează la locul lor.
Și vreau două lucruri să-ți spun neapărat din această experiență, care te pot susține și pe tine să faci conectarea între extremele între care poate uneori exiști, perceptual vorbind.
Știi, când am ajuns aici am început să vorbim, eu și Ștefan și am zis: „Ce naiba căutăm noi în Laos? Ce facem noi aici?
Și am spus: „Ok, știi, când eu am fost mică, tata avea o carte care era ceva legat de Mekong”.
Era un roman, cel mai probabil un roman de aventură sau un roman din acesta despre război, în care se vorbea despre războiul din Vietnam, dar scenele de acolo se desfășurau pe malul Mekongului, în Laos. Războiul din Vietnam a avut repercusiuni și asupra Laos-ului.
Cartea în sine nu m-a atras niciodată, dar de câte ori parcurgeam biblioteca părinților mei, dădeam peste cartea asta și mă uitam la ea.
Am reținut clar de acolo numele Mekong. Am vorbit cu tata, l-am întrebat unde e Mekongul, ne-am uitat pe Atlas, mi-a povestit despre zona aceasta a fluviului și despre Laos un pic, și mi-a spus despre ce-i cartea pe care el o citise. Pe mine nu m-a atras niciodată.
Dar cartea aceea, când mă uitam printre cărțile din bibliotecă, cartea aceea de mai multe ori mi-a căzut în mână. Nu m-a atras niciodată să o citesc, dar m-a motivat foarte mult să visez despre ce este posibil peste mări și țări.
Eram în liceu, în primii ani de liceu, când aveam conversațiile acestea cu tata. Să fi avut 15-16 ani în perioada respectivă.
Și gândește-te că atunci când a căzut comunismul, aveam 13 ani, deci era la 2-3 ani după comunism. Nu știam exact ce este posibil pe lumea aceasta și am trăit foarte mult în senzația de imposibil, de nu se poate, prin răspunsurile pe care le-am primit de la părinții mei, prin ce am văzut că au experimentat părinții mei.
Așa că pentru mine să ajung în Laos vreodată, pe malul Mekongului, în momentul acela a fost un vis din acesta de neatins.
Și nu-ți mai spun că atunci când am fost mică și am început să văd niște filme din acestea de aventură… unele din filmele care m-au fascinat cel mai mult au fost din categoria celor Indiana Jones, în orice formă. În care mergi într-un tărâm necunoscut și descoperi încărcătura spirituală a locului prin faptul că poate ajungi să vezi ce este în piramide sau prin faptul că descoperi niște magii ale locului, care sunt purtătoare ale unei bogății locale specifice.
Așa că mă vedeam când eram mică, ca un fel de Indiana Jones, explorator în locuri din acestea extraordinare, tărâmuri virgine, în care descopăr mistere ale existenței, mistere ale civilizațiilor de acolo, mistere și înțelepciuni ale locului.
Așa că iată-mă în Laos, povestind cu Ștefan despre visul acesta pe care l-am avut când am fost mică și despre faptul că Mekongul a existat ca informație în spațiul meu de când eram mică. Doar că atunci niciodată nu mi-aș fi imaginat așa ceva, ca eu să ajung aici și să am aceste explorări.
A fost pur și simplu încântător și extraordinar să-mi dau seama că acel lucru pe care l-am crezut la un moment dat imposibil, dar care a fost ca sămânță de informație în câmpul meu, la un moment dat a crescut, a înflorit și iată-mă acum pe malul Mekongului.
Prima lecție din această călătorie a fost: ai toate semințele de succes și de ce e posibil în spațiul tău. Toate indiciile și acele chei către succes, către a-ți împlini visele, pe care le-ai văzut poate de mic copil, le ai în spațiul tău de când exiști.
Dacă doar permiți să se întâmple și spui da unor chemări misterioase ale Universului către oportunități noi, acele lucruri pur și simplu se întâmplă pentru tine.
Și iată că acest prim lucru a deschis pentru mine spațiul de a vedea cum miracolele de genul acesta s-au întâmplat pe parcursul existenței mele.
Nu e prima dată când se întâmplă asta. Ce am crezut că e imposibil la un moment dat, ca eu să vin pe malul Mekong-ului și să văd ce e aici și să mă conectez cu înțelepciunea locului, a fost cu adevărat posibil.
Și mă simt binecuvântată și privilegiată că pot să am această experiență și că pot să o împărtășesc cu tine.
Asta a fost o primă transformare importantă în câmpul meu, pentru ca e ca și cum trecutul s-ar fi legat de prezent și s-ar fi manifestat acum, iar această manifestare a trecutului în prezent, a acelui lucru imposibil devenit posibil, a deschis pentru mine și pentru tine acum, un nou spațiu de ce este posibil, văzând cum ceva ce ai crezut că nu se poate întâmpla vreodată, de fapt s-a întâmplat.
Așa că aceasta a fost prima mare conștientizare.
Și mai vreau să-ți spun încă două.
A doua mare conștientizare a fost legată de spiritualitate și de conectarea cu pământul.
În acest loc în care e o sărăcie și modestie, în care oamenii trăiesc aproape de Pământ, majoritatea dintre ei trăiesc de la o zi la alta.
Majoritatea timpului lor este legat de a avea grijă ca să aibă hrană, să cultive orezul, să aibă grijă să aibă apă pe câmpurile de orez. Dacă nu au pământurile lor, cei care au pământuri sunt considerați bogați, atunci orice loc pe care îl găsesc pe un versant de munte îl folosesc pentru cultivarea orezului sau a oricăror plante, bananieri, platani. Orice poți să cultivi acolo.
Așa că viața e destul de dură aici și e legat de supraviețuire, de cum îmi găsesc locul și cum îmi cultiv locul ca să pot să supraviețuiesc.
Însă această preocupare legată de pământ, apă, alimentație, mâncare e legată de chakra 1 și chakra 2 – nevoia de supraviețuire, apartenență la trib, apartenență la familie, îndoctrinare socială, religioasă.
E fascinant să vezi cum această muncă de Sisif, în care a doua zi o iei de la capăt, a treia zi o iei de la capăt și nu se mai termină niciodată, de fapt, aduce un soi de pace, prezență și liniște, incredibile.
Și aici revin cu acea poveste din Karate Kid pe care poate o știi, când maestrul de karate, Miyagi, îi arăta băiatului cum să facă mișcările acelea de spălat geamuri. L-a pus să spele geamurile mașinii lor cu o mișcare circulară dinspre interior înspre exterior și cu mână dreaptă și apoi cu mâna stângă.
Și băiatul, tot spunea „Dar eu vreau să fac karate odată, lasă-mă să fac karate!” Și maestrul spunea „Du-te, fă mișcarea asta! Spală geamurile, cercul din interior către exterior cu mâna dreaptă, cu mâna stângă. Repetă.”
Este vorba de magia pe care o aduce prezența asupra unui lucru pe care îl faci la nivel de măiestrie, din nou și din nou și din nou. Nu contează ce este.
Poate să fie lucratul pământului, poate să fie cultivarea orezului; poate să fie să cauți un versant pe care să plantezi niște bananieri și pe urmă să ai grijă să poți să-ți culegi recolta; poate să fie să găsești un loc pe malul fluviului și în perioada secetoasă să poți să cultivi locul acela.
Această preocupare către a face un lucru din nou și din nou, aduce un soi de măiestrie și prezență, dar și un soi de iluminare implicită prin faptul că, făcând un lucru simplu, din nou și din nou, poți să îl găsești pe Dumnezeu și poți să găsești spiritualitatea în acel lucru.
A doua lecție foarte importantă – spiritualitatea nu se întâmplă doar dacă mergi la un ashram sau dacă îți iei o provocare incredibil de mare, ci e în lucrurile mărunte pe care le faci din nou și din nou.
Iar un lucru simplu pe care poți să îl faci este, de exemplu, spălatul vaselor.
Îmi place să spăl vase. Nu gătesc foarte mult. Nu am avut oportunitatea asta de multă vreme, dar îmi place să spăl vase, pentru că e ca o meditație.
E ca și cum l-a învățat maestrul Miyagi pe copil să facă mișcarea aceea de rotație, de parare a unui posibil atac.
Și acea mișcare simplă, cu prezență, te poate duce la momente de iluminare prin prezența pe care o ai.
Așa că nu am mai fost atât de nesăbuită în a judeca ce e aici ca fiind o viață simplă a unor oameni săraci, ci este viața acelui om care face, care își duce crucea și care găsește spiritualitatea și înălțarea făcând lucrurile simple, din nou și din nou, până la nivel de măiestrie și până obține conectarea cu Dumnezeirea prin prezența extraordinară în viața fizică și în lumea fizică.
Asta a fost a doua mare lecție, iar invitația pentru tine este să vezi cum lucruri simple pe care le faci, de fapt te susțin să te înalți spiritual cu inima.
A treia experiență puternică pe care am trăit-o a fost într-o sesiune de breathwork pe care nu am experimentat-o în mod deosebit până acum (doar într-un alt curs în care am mai fost am mai avut o sesiune din aceasta de breathwork).
Breathwork presupune, sau a presupus în contextul acesta în care am fost, să mergem într-o sală, să ne întindem pe niște saltele.
Inițial am șezut pe saltelele respective și am respirat pe trei timpi. 3 timpi inspirați, 3 timp expirați, dar cu forța, creând o suprasaturare de oxigen în creier.
Și am făcut lucrul acesta pentru, cred vreo 40 de minute, în două runde mai mari, iar rundele mai mari, fiecare a avut câteva runde mai mici, fără să am o senzație deosebită. Doar mă concentram pe respirație.
În momentele acelea în care mi-am ținut respirația, am ajuns într-o senzație din aceasta profundă de pace și liniște.
După ce am terminat sesiunile acestea de respirat forțat, următoarea parte a sesiunii mari a fost despre a te întinde, a-ți pune ochelarii care izolează orice fel de lumină (și dacă îi deschideai vedeai doar întuneric).
Ne-am pus ochelarii, ne-am întins pe saltelele de yoga pe care le-am avut acolo și am stat în liniște ascultând un playlist de muzică, făcut de fetele care au condus sesiunea de breathwork.
Ce mi s-a întâmplat în sesiunea aceasta de breathwork a fost foarte similar cu călătoriile mele spirituale în meditație sau atunci când pur și simplu înainte să adorm, sunt deschisă către a primi informație fără a judeca ceea ce primesc și având încredere în vocea interioară care este prezentă în mine sau prin mine.
Dar ce a fost acum a fost spectaculos, pentru că a fost a doua oară când am avut o experiență extracorporală. Nu că a fost un scop în sine, pur și simplu am ieșit din corp și am văzut sala de sus.
Și nu doar atât. În această ieșire din corp m-am văzut, nu de sus, ci acolo unde eram eu sus. Am simțit puterea vindecătoare a frecvenței în care eram în momentul respectiv. Am simțit cum vindecarea se întâmplă în mine și am simțit cum eram calibrată cu frecvența aceea a vindecării într-un mod incredibil de puternic.
Și nu doar atât, ci transmiteam din acel loc în care eram vindecare către tot grupul pe care îl vedeam jos. Vedeam inclusiv corpul meu acolo.
A fost o senzație incredibilă. Mi s-a părut foarte puternică conectarea cu frecvența de vindecare.
Și nu doar atât… și acum te invit, dacă ești dispus să asculți, să mergi mai departe.
Dacă spui că până acum a fost prea mult pentru tine, opreste-te aici și ia-ți ce îți trebuie din acest Spark până în momentul acesta. Lasă ce-i mai încolo pentru un alt moment în care poate ești dispus sau deschis să îmbrățișezi mai mult din acest mesaj.
Dacă până acum a fost suficient, e în regulă. Poți să-l oprești aici. Lasă-mi doar un comentariu cu ce a ajuns la inima ta din ce ți-am spus în acest spark.
Ce s-a mai întâmplat de acolo este că am intrat și m-am conectat foarte puternic cu frecvența de vindecare și am avut experiența în care am simțit frecvența de vindecare.
De la „Da, eu, Monica, pot să mă conectez la această frecvență de vindecare” până la „eu, Monica sunt această frecvență de vindecare. Sunt parte din ea, sunt purtătoare a ei, sunt eu frecvența de vindecare”.
Și odată cu aceasta am înțeles în profunzime ce spune Neale Donald Walsch când spune „I am”, puterea lui „I am”, sau la fel cum spune Wayne Dyer despre „I am și puterea lui I am”.
Exact asta am simțit: că am înțeles în sfârșit ce spuneau acești domni. Asta a fost un AHA extraordinar de mare.
A doua zi l-am împărtășit cu prietenul meu Kim, în care i-am spus „Uite, am mers de la ideea aceasta de a mă conecta cu frecvența de vindecare, pentru că, știi cel mai probabil spark-ul, acela că vindecarea nu se face, se primește. Frecvența vindecării este acolo doar e nevoie să te deschizi către ea. Iar toată înțelegerea acestei vindecări s-a dus acum la nivelul următor, pentru că nivelul următor este de „Eu sunt vindecare”. Ceea ce e pur și simplu extraordinar. Eu sunt acea frecvență de vindecare”.
Și am convingerea că toate acele persoane care au reușit să se vindece, oricare ar fi fost afecțiunile lor, pot să fie de la afecțiuni simple până la cancer, care au trecut prin diagnosticuri din acestea foarte grele, s-au vindecat pentru că au devenit vindecarea însăși. E extraordinară înțelegerea asta. Aș vrea să o pot pune mai bine în cuvinte. Sper că m-am făcut înțeleasă.
Și al treilea lucru pe care l-am experimentat tot în acea sesiune de respirație a fost următorul: până acum, cel mai sus, am putut să merg prin meditație. Și v-am povestit despre meditația aia în care am ajuns să fiu separată și am avut percepția asta de abandon, separată de Dumnezeu.
Și unul din lucrurile de care devin tot mai conștientă, legat de munca mea, este felul în care lucrez cu clienții – ajung cu ei în frecvențe diferite.
Îmi imaginez existența aceasta ca o ca pe o scală din aceasta de frecvențe, de la frecvențe mai înalte la frecvențe scăzute. Și până acum, unde mi-a fost dat să merg cu frecvențele și unde am dus lumea în meditațiile de grup, a fost până la locul acesta de particulă în care ești una cu toate, dar ești și separat în același timp. Și e ușor să ajungi acolo.
Mi-a fost ușor să ajung acolo și eu, mi-a fost ușor să ajung acolo și cu grupul, însă niciodată nu am ajuns mai departe de atât.
Și m-am întrebat: „ce este mai departe?”
Pentru că îmi dau seama că dacă am ajuns până acolo, înseamnă că am acces la o serie de frecvențe în care lucruri pot fi rezolvate.
Problemele clienților mei, cu care lucrez pot fi rezolvate mai repede și mai bine, în funcție de care este disponibilitatea persoanei cu care lucrez, de a urca la anumite frecvențe și de a ajunge cu mintea într-un loc în care mintea gândește altfel decât din locul din care a creat problema respectivă.
Este în continuare fizică și matematică.
Și mergem înapoi la povestea lui Einstein care spunea că nu poți să rezolvi o problemă cu aceeași minte care a creat problema respectivă. Trebuie să gândești altfel.
Asta înseamnă să mergi la altă frecvență, în care regulile sunt altele, gândirea e diferită, alte lucruri sunt importante sau structura lucrurilor importante este diferită, în care lumina pe care o pui pe diferite elemente, din cele care compun problema, este diferită, în așa fel încât vezi altfel lucrurile și transformarea se întâmplă de la sine.
Și m-am simțit binecuvântată pentru că printre mesajele pe care le-am primit de la Univers prin aceste meditații, au fost că treaba mea este să pot să-i însoțesc pe oameni și să creez spațiu să călătorească la aceste frecvențe, ca să poată să-și rezolve mai ușor problemele.
Însă nu am mers niciodată mai departe de la acea separare.
Însă în această sesiune de de breathwork am ajuns într-un alt loc, într-un loc de bliss, de iubire.
Am ajuns să simt că am ajuns acasă până la divinitate.
M-am simțit extrem de ușoară. M-am simțit luminoasă, parte din divinitate primind atâta iubire sau de fapt nici nu primind, că stăteam în atâta iubire, încât a fost copleșitoare această iubire.
Și m-am văzut din acest loc pe mine, micuță, nesemnificativă, pe planeta Pământ, care primea atât de multă iubire de la Dumnezeu, în același timp.
Iar acest loc și această experiență au fost atât de înălțătoare încât pur și simplu nu puteam să mă opresc din plâns. Era plâns de câtă iubire am putut să simt.
Iar acum trimit mai departe către tine un pic din această iubire, dacă poți să o primești în inima ta.
Și te rog frumos, lasă-mi un comentariu, dacă ți-ar plăcea să simți această iubire plină, deplină, necondiționată și să simți cu adevărat în fiecare celulă a ființei tale faptul că ești vindecare și faptul că ești iubit sau iubită necondiționat.
Îți mulțumesc foarte frumos că ai citit spark-ul meu până la capăt.
