Sunt în Laos acum, în nordul țării, la o jumătate de oră de granița cu China, într-o zonă muntoasă, cu junglă, cu vegetație extrem de abundentă, zonă foarte caldă și umedă. Nu mai este așa de cald cum a fost în zonele de sud ale Laos-ului, dar este în continuare cald.
Am venit aici, după cum poate știi deja, să călătorim, să explorăm țara și în același timp să lucrăm pe relația noastră de cuplu. Însă, spre surpriza mea, această experiență nu a fost atât despre relația de cuplu cât a fost, despre relația cu mama.
Aș vrea să îți relatez în acest spark cum am transformat și am dus la nivelul următor relația cu mama, chiar dacă ea a murit și a plecat de pe lumea asta acum 4 ani și jumătate.
În această expediție mi-au fost desemnați parteneri. Nu știu cum au fost aleși partenerii cu care să lucrăm pe parcursul acestei călătorii, cu care să avem schimburi de idei și cu care să ne susținem reciproc, dar persoana care a fost desemnată ca parteneră a mea în această călătorie este o doamnă din Statele Unite care, în mod miraculos, are trăsături ale mamei.
În primele zile ale acestei expediții nu m-am simțit extraordinar de bine și nu am avut efectiv timp să mă conectez cu ea decât foarte, foarte puțin. Eu am stat departe de grup, iar ea a participat la activitățile de grup. Să spunem că am făcut minimul necesar.
Însă într-o seară, în prima locație în care am poposit, după ce am plecat din civilizație, după ce am plecat din Luang Prabang, am mers în zona Laos-ului rural, de pe malul Mekong-ului, într-o anumită zonă foarte greu accesibilă. Am stat acolo două nopți, dacă nu mă înșel.
La prima cină pe care am avut-o acolo, am stat împreună cu partenera mea. Nu știam de ce îmi apasă niște butoane.
Nu pot să spun că mă irita sau mă enerva foarte, foarte tare, dar era ceva acolo care nu îmi dădea pace, un soi de neașezare în relația noastră care nu îmi dădea pace.
Seara, la cină, am văzut că această doamnă a mâncat extraordinar de puțin, însă a cinat două beri cât a stat cu mine la masă. Și când am văzut-o că a cinat beri și i-am văzut trăsăturile feței, mi-am amintit instant de ce îmi apasă butoanele. Pentru că îmi amintește de mama mea, care în secret mai consuma alcool fără să știe tata, fără să știm noi și care cumva trecea cu alcoolul pe sub radar și bineînțeles că îi era rușine de lucrul acesta.
A fost primul șoc pe care l-am avut când mi-am dat seama că, de fapt, această doamnă, al cărei nume nu vreau să-l spun, este de fapt mama mea.
Și mi-am spus „ce oportunitate extraordinară să pot să reașez relația cu mama”, în acest context în care chiar sunt capabilă să folosesc munca pe care o fac cu mine însămi și cu atât de mulți clienți, să o pot folosi în această relație, să reașez relația cu mama.
După prima seară în care mi-am dat seama că de fapt ea este purtătoarea energiei mamei mele, nu 100%, dar în mare măsură, și nu doar cu băutul berii, ci și cu blândețea cu care vorbește, cu faptul că are o reținere în a se deschide, cu faptul că caută să-i susțină pe ceilalți, o mulțime de trăsături pe care le-ai considera pozitive, dar și trăsături din acestea negative, cum ar fi faptul că ea este singura care uită ceva. Și-a uitat pantofii chiar înainte să plecăm și tot grupul a trebuit să o aștepte să meargă să-și recupereze pantofii ca să putem să pornim cu grupul.
Ei, mărunțișuri de genul acesta în care ei îi lipsește ceva, ea are o problemă, pentru că și mama mea făcea sub o formă sau alta același lucru. Era zăpăcită în anumite situații, uita lucruri.
Mi s-a părut extraordinar că pot să reașez relația cu mama prin interacțiunile pe care le am cu ea.
Și prima dată când ni s-a spus „În călătoria pe care o aveți împreună, stați împreună și povestiți despre subiectul X și Y” am fost „Ahh, chiar trebuie să facă asta? Nu sunt sigură că am chef să fac asta sau am disponibilitatea să intru în detalii cu această persoană.”
Dar am spus, să merg cu o abordare de curiozitate, de interes și poate de susținere și de deschidere ca să văd ce este acolo.
Am avut un drum de 3 ore și jumătate de parcurs împreună.
Prima interacțiune a fost destul de generală, superficială. Nu am intrat foarte mult în profunzime și pot să spun că a fost un pas spre deschidere și spre comunicare între noi, dar nu am intrat în profunzime.
Însă pe al doilea drum pe care l-am făcut de 3 ore și jumătate, conștientă de faptul că ea este o reprezentarea energiei mamei mele, m-am apropiat de ea într-un alt mod, cu deschidere, curiozitate, iubire și am discutat cu ea ca și cum ar fi mama mea.
Am susținut-o cu ce am putut și am pus o mulțime de întrebări să văd cum funcționează ea, care e magia pe care o aduce în lumea aceasta, care sunt punctele ei forte, care sunt lucrurile pentru care nu este văzută și ar vrea să fie mai mult văzută.
Și am avut o discuție cu ea ca și cum aș fi avut oportunitatea să vorbesc cu mama din nou, ascultând-o cu adevărat acum.
A fost extraordinar să pot să am această experiență, pentru că am aflat foarte multe lucruri prin această doamnă despre mama mea, lucruri pe care le-am considerat adevărate.
Mă emoționează și mă inspiră lucrul acesta, pentru că consider că unele relații sunt dincolo de timp și spațiu. Relațiile acestea sunt relații din planuri spirituale manifestate în planuri fizice și cred că, la fel cum e relația cu Ștefan,sau relația cu Elena, la fel a fost și relația cu mama, ca și cum avem o conexiune dincolo de timp și spațiu.
Și a fost extraordinar să învăț în felul acesta despre fricile mamei mele, îngrijorările ei, nefericirile ei, magia ei, super puterile ei, chiar dacă ea nu a fost prezentă fizic cu mine în acea călătorie.
Acum tu știi deja despre faptul că folosesc Legea Transformării în situațiile acestea. Legea Transformării spune că nimic nu dispare, totul se transformă.
Asta înseamnă că trăsăturile mamei, care au fost cumulate într-o singură persoană în viața fizică pe care a trăit-o pe lumea asta, s-au dispersat și au fost preluate de alte persoane și niciodată mama nu lipsește. Întotdeauna este în spațiul meu, manifestată într-o infinitate de forme.
Poate să fie manifestată de o floare, pentru că mamei îi plăceau florile.
Poate să fie manifestată de copii pentru că aveau o iubire specială pentru copii.
Poate să fie manifestată de persoane de sex masculin sau feminin, care manifestă un soi de energie maternă față de mine, de suport.
Și exact așa am simțit-o pe această doamnă care, în contextul acela al călătoriei și acesta în care suntem noi în această expediție, ea este o cumulare a mai multor trăsături de la mama.
În contextul acesta m-am gândit: „Ok, mai pot să lucrez pe relația cu mama, pentru că dacă inițial mi-a apăsat niște butoane, înseamnă că mai sunt lucruri nerezolvate cu mama în trăsăturile admirate, judecate față de ea.”
Și ți-am recunoscut și în alte spark-uri cred, că am ezitat foarte mult să lucrez pe trăsăturile admirate la mama, pentru că era ca și cum aș pierde-o definitiv. Și atunci a durat ceva până să-mi asum și această parte de a lucra pe trăsăturile admirate la mama.
Dar acum a fost mai mult despre trăsături judecate și despre ce îmi apăsa butoanele: faptul că e zăpăcită, aiurită, ține grupul în urmă, are nevoie de extra timp, extra energie ca să funcționeze și în același timp este o persoană care este iubită de grup pentru că este modestă, oferă suport, oferă sprijin și e prezentă, blândă în interacțiuni.
Așa că am început să echilibrez percepția aceasta de „e zăpăcită, își uită lucrurile, ține grupul în urmă”.
Am început să lucrez pe trăsăturile acestea și să văd că potențează de fapt blândețea, înțelegerea, empatia, capacitatea de susținere a grupului și că ne-a unit foarte mult ca grup prin aceste experiențe. Pentru că oamenii, ca reacție, au fost empatici și susținători în relație cu ea, fără judecată.
Și ce a făcut pentru noi a fost ca noi, ca grup, să fim mai uniți și mai blânzi unii cu alții în interacțiunile pe care le-am avut.
De asemenea, am realizat atunci când am echilibrat această trăsătură, că mama avea doar nevoie de mai multă atenție și că poate nu i-am dat atenție suficientă.
Acum tu știi că în permanență ne rescriem trecutul, de fapt. Și atunci când mă aud că mi-am spus aceste lucruri, că nu i-am dat suficientă atenție, m-am dus înapoi în trecut să-mi echilibrez și partea de vină legat de ea și să văd: „nu i-am dat atenție”- „când nu i-am dat atenție?”- „care a fost forma în care i-am dat atenție”, ca să dispară percepția aceasta de lipsă.
I-am dat atenție prin lucrurile pe care i le-am cumpărat, excursiile care le-am făcut împreună, telefoanele pe care le-am dat aproape zilnic să văd ce face și cum e, prin faptul că era prima persoană cu care împărtășeam bucuriile și așa mai departe.
Atunci am văzut că de fapt a primit atenție într-o anumită formă de la mine.
Apoi a intervenit judecata. „Da, dar n-a primit atenție de la tata.”
Și am început să văd care-i forma, în care a primit atenție de la tata. Și tata a fost acolo, lângă ea de câte ori ea făcea ceva ce era relevant pentru ea, fie că era vorba de gătit, de pregătit pachete pentru copii, de făcut plăți. Oricare ar fi fost lucrurile de care avea nevoie să fie susținută, tata chiar a fost acolo și i-a dat atenție.
Așa că, cu această percepție și cu această echilibrare, am avut oportunitatea extraordinară să închid o serie de percepții pe care le-am avut în relație cu mama și să duc relația cu ea la nivelul următor.
Am fost extrem de recunoscătoare că am putut să o cunosc pe mama mea în acest fel, dincolo de timp și spațiu.
A doua experiență extraordinară pe care am avut-o tot în contextul acesta al relațiilor și tot în contextul relației cu mama, a fost că au fost o serie de activități opționale, dintre care era și o clasă de gătit mâncare laoneză, cred. Și am fost singura care m-am înscris la această activitate fiind singura activitate pe care o voiam din toată lista activităților.
Mi am spus că n-am fost niciodată la un curs de gătit. Mi s-ar părea fain să mă duc la un curs de gătit și de ce nu, să-l fac aici în Laos, primul meu curs de gătit. Nu am valoare pe gătit, dar mi se pare o activitate relaxantă.
Și una dintre doamnele cu care am interacționat, care are o blândețe extraordinară, este o doamnă din New York, pe care am recunoscut-o ca fiind un suflet vechi, am văzut în ea o înțelepciune extraordinară, iubire profundă față de umanitate, vibrație înaltă și capacitatea de vindecare.
Iar când am aflat ce face am rămas șocată, pentru că lucrează într-un domeniu tehnic.
Această doamnă pe nume Maria, care Maria este și numele bunicii mele, mama mamei, a ales opțiunea de gătit ca fiind opțiunea a doua. Și clasa de gătit s-a mutat de pe dimineață pe după masă, ca atare și Maria am putut să participe la această lecție de gătit, iar apoi, pe lângă Maria, ni s-a mai alăturat și Maia.
Toate aceste doamne Maria și Maia aveau rădăcini în Europa de Est mai mult sau mai puțin. Maria are rădăcini în Grecia, s-a născut în Grecia și a plecat de copil în Statele Unite, și Maia se născuse în Rusia și a plecat ulterior în Canada.
Eram la clasa de gătit în care nu înțelegeam nici jumate din ierburile care erau în salata respectivă. Pentru unele plante nici nu aveau cuvinte în limba engleză, erau atât de specifice acestei țări și acestei regiuni.
Am avut experiența foarte faină de a sta într-o bucătărie exterioară. Imaginează-ți că eram într-o clădire, pe niște stâlpi, cu o terasă deasupra unei plantații de orez. Clădirea era deschisă și aveam o bucătărie acoperită acolo, dar cu două laturi deschise către plantația de orez și către terasă, înconjurați fiind de munți.
Mi s-a părut un loc magic în care să poți să faci o mulțime de lucruri, de ce nu și o lecție de gătit.
După ce am terminat de tăiat și de pus pe foc lucrurile, am cerut o cafea de la hotel. Această experiență fiind în sat, în afara hotelului, i-am rugat să-mi aducă o cafea.
Când m-am așezat pe scaun alături de Maria și Maia, răsfirați așa prin acea bucătărie, și beam cafeaua, m-am întrebat „ce naiba caut eu la o lecție de gătit, pentru că nu e în valorile mele cele mai înalte. Ca atare, cum se poate că am ajuns eu aici, în această experiență? Că n-are sens pentru mine.”
Și știi că nu alegi din greșeală, că de fapt alegi lucrurile aliniate cu valorile tale. Și chiar dacă aparent nu e așa, la nivel profund, așa e.
Atunci mi-am dat seama că cele două doamne împreună, Maria și Maia, cu proveniență din Europa de Est, Rusia, amândouă blonde, amândouă blânde, cu capacitate de susținere, trecute prin viață, se vede că au suferit și că au avut dificultăți în viață, adică se vede că poartă niște răni profunde, poate lucrate, poate nu suficient de lucrate, mi-am dat seama că ele două sunt de fapt mama mea.
Mama mea a fost blondă, a purtat multă suferință cu ea, cum le-am văzut și pe cele două doamne, și locul în care mă conectam cu mama era bucătăria.
În bucătărie era locul de siguranță în care nu existau scandaluri. Era acel moment în care o susțineam pe ea să facă ceva ce era relevant pentru ea, să aibă grijă de familie și era locul nostru de conectare. Puteam să ne conectăm în bucătărie lucrând ceva împreună, fie că era prăjitură, fie că găteam prânzul sau găteam alte lucruri împreună.
A fost extraordinar să-mi dau seama că retrăiesc același tip de energie, același tip de relație cu cele două doamne care împreună o reprezentau pe mama mea.
Așa că la sfârșitul acestei experiențe, când am realizat acolo acest lucru, le-am spus celor două doamne cum sunt ele, mama mea.
Maiei i-am spus că are râsul mamei mele când râdea cu toată fața și când i se vedea toată dantura prin zâmbetul larg pe care l-a avut, într-un mod frumos știi, în care se vede bucuria vieții când râde sau când zâmbește așa, cu toată fața.
Și am avut posibilitatea să-i spun prin Maia cât de mult apreciez zâmbetul ei, cum faptul că atunci când zâmbește sau râde se iluminează lumea întreagă, că liniștea pe care o aduce o apreciez foarte mult și o simt ca un suport prezent în viața mea, cum faptul că atunci când este prezentă și dedicată face lucruri extraordinare să se întâmple.
Și am avut o conversație cu mama mea pe care niciodată nu am avut-o și pe urmă a trebuit să merg să echilibrez acest lucru, cum că nu a existat niciodată. A trebuit să văd care-i felul în care am avut această conversație, ca să nu intru în polarizări. Dar revin la subiectul ăsta.
Mariei i-am spus că o văd ca pe latura împlinită a mamei mele, ca și cunoaștere, înțelegere, înțelepciune și capacitate de conectare profundă cu lumea și cu cei din jur. Și e un soi de blândețe și iubire ce vine din suferință, pe care numai unii oameni o au.
Știi, oamenii care trec prin ceva foarte dificil, au un soi de bunătate, un soi de blândețe pe care puțini o au, o capacitate de înțelegere foarte profundă a celuilalt dincolo de cuvinte, pentru că prind foarte repede frecvența de suferință și pot să relaționeze cu ea dintr-un spațiu de blândețe.
Și am avut discuția cu cele două doamne ce mi-a prins extraordinar de bine și a fost un cadou extraordinar să pot să mai gătesc odată cu mama mea, aici în Laos.
Și acum, de fiecare dată când mă aud că spun întotdeauna sau niciodată, mă duc la situațiile respective și caut să fac echilibrările pe loc, ca să nu port încărcătura respectivă cu mama.
Atunci când mi-am spus că nu am avut niciodată această conversație cu mama mea, m-am dus să văd care a fost forma în care am avut aceste tipuri de interacțiuni și aceste tipuri de conversații cu mama mea.
Și țin minte momente specifice în care, de exemplu, mergeam cu mama la piață și o întrebam despre cum a fost relația cu tata. Cum a fost când a fost ea copil, care sunt lucrurile relevante pentru ea, cum face ea ca mamă față de noi. Alte momente în care știu că stăteam în bucătărie și în care am întrebat-o despre „ce înseamnă pentru tine un anumit lucru și de ce faci asta, cum ai făcut cu noi atunci când noi am fost mici.”
De fapt, avusesem conversațiile cu ea în altă formă și nu a lipsit nimic, pentru că nimic nu lipsește.
Și în felul acesta pot să spun că, deși mama mea nu mai trăiește în lumea aceasta fizică, conexiunea cu ea la nivel spiritual, la nivel energetic, există și va exista cel mai probabil pentru totdeauna și că această excursie nu a fost despre relația cu Ștefan și relația de cuplu atât de mult, cât a fost despre a duce relația cu mama, la un alt nivel, într-un context dat de Univers, în care s-a întâmplat să fiu în această excursie, cu acest grup incredibil de oameni, să o întâlnesc pe mama mea în relația cu prima doamnă despre care v-am povestit, mai apoi în relația cu cele două doamne cu care am gătit împreună și să pot să duc relația la nivelul următor.
Mi se pare incredibilă viața și mi se pare incredibil de fain cum te ghidează Universul dacă ești deschis să vezi sau să simți care sunt lucrurile care vin către tine. Universul îți spune ce ai de făcut.
Așa că îmi exprim recunoștința față de Univers și față de Dumnezeu că a creat acest spațiu în care să pot să duc relația cu mama la nivelul următor și să pot s-o așez într-un loc mult mai stabil și care-mi servește mai mult în forma aceasta, altfel nu s-ar fi întâmplat aceste lucruri.
Iar acum, la final, îți mulțumesc foarte frumos că ai ascultat această împărtășire, cu niște lacrimi, și întrebarea mea pentru tine este „Care este acea persoană care nu mai este în viața ta fizic prezentă, dar care se manifestă prin alții față de tine?”
Faptul că nu este fizic prezentă este posibil să fie copilul tău care a plecat la facultate, e posibil să fie cu un prieten, o prietenă cu care nu mai ții legătura, e posibil să fie cineva din viața ta care a murit, de care ai percepția că ți-e dor.
Doar uită-te la ce este în jurul tău și vezi că nimic nu s-a pierdut, doar s-a transformat și că această persoană există în continuare în spațiul tău, manifestată în altă formă, exact în forma în care îți priește cel mai mult și în care te susține cel mai mult.
Așa că, lasă-mi te rog un comentariu și spune-mi cine este acea persoană care nu mai este în viața ta și care vezi că se manifestă în altă formă.
