Acesta este un spark special, pentru că voi vorbi despre care este prețul pe care îl plătești dacă faci ceva din vină.
Se pare că vina este una dintre cele mai grele sentimente sau cele mai grele stări pe care poți să le duci ca persoană umană și este devastatoare să o simți în interior.
Iar pentru că generația mea nu a fost educată și învățată cum să dizolve sentimentele de vină și rușine, suntem purtători ai acestor sentimente, și aș vrea să îți arăt în spark-ul de astăzi ce plătești și care este prețul pe care îl plătești când faci ceva din vină, indiferent că o faci conștient sau nu.
Și am trei situații specifice pe care le voi discuta pe rând și prețul pe care îl plătești pentru fiecare din ele.
Prima situație este situația evidentă în care ai rănit pe cineva, perceptual vorbind.
Și de ce zic perceptual? Este că vina este percepția falsă că prin acțiunile tale ai cauzat mai mult negativ decât pozitiv, mai multă durere decât plăcere, mai mult minus decât plus.
Doar că există această Lege a Dualității și a Polarității care spune că de fiecare dată lucrurile sunt într-un echilibru perfect.
Așa că atunci când ai percepția de vină, ai o percepție denaturată, pentru că nu vezi echilibrul acesta perfect și vei vedea că ai cauzat prin acțiunile tale mai mult negativ decât pozitiv.
Prima situație pe care o discut este atunci când știi specific ce ai făcut și te simți vinovat pentru lucrul acela.
Și cel mai ușor exemplu pe care pot să ți l dau aici este legat de copil.
Te simți vinovată față de copil că îl lași cu o bonă.
Te simți vinovat sau vinovată față de copil că îl lași la grădiniță plângând.
Te simți vinovat față de copil că l-ai luat prea târziu de la grădiniță, că nu ai stat suficient de mult cu el, că în weekend nu ai avut chef să te joci cu copilul, că n-ai avut chef să ieși cu el, că nu l-ai scos la aer și așa mai departe.
Și ai acțiunile concrete în minte pe care percepi tu că ar fi trebuit să le faci, nu le-ai făcut sau le-ai făcut într-un mod anume.
Mai mult, poate te simți vinovat sau vinovată că l-ai plesnit, sau că l-ai dus prea devreme la grădiniță sau la creșă.
Și primul preț pe care îl vei plăti în acest tip de relație, dacă te simți vinovat sau vinovată față de copilul tău, este că o să supra compensezi prin ceva.
Adică ca să acoperi această vină față de el spui „Am greșit în trecut, ți-am cauzat mai mult minus decât plus, voi face în prezent sau în viitor niște plusuri care să acopere acel minus, perceptual, din trecut.”
Doar că problema majoră cu acest tip de gândire este că nu vei face în fapt nimic ca să acoperi minusul din trecut. Vei crea doar plusuri în prezent și în viitor, fără să poți să acoperi vreodată minusul din trecut dacă nu ai făcut echilibrarea pe momentul de minus din trecut.
Altfel spus, degeaba îi dai acum lui prăjitură dacă lui nu i-ai dat apă când îi trebuia și i-a fost sete.
Degeaba îi dai prăjituri, degeaba îi dai jucării, pentru că lui îi trebuia apă în trecut. Și te judeci pe tine pentru că nu i-ai dat apă, ca atare îi dai prăjitură în prezent.
Nu funcționează, nu compensează.
Ce vei face mai mult este că vei supra compensa și îi vei da mai mult copilului.
Adică îi vei lua jucării mai scumpe, îl vei trimite în tabere mai scumpe, îi vei lua profesori mai scumpi, îi vei lua haine mai scumpe, îi vei da mai mulți bani, îi vei da gadgeturi mai scumpe sau îi vei cumpăra mai repede gadgeturi.
E ca și cum spui „OK, nu m-am dus la timp după copil la grădiniță, nu l-am luat la ora 5, l-am luat la ora 6. Mă simt vinovat sau vinovată față de copil că nu l-am luat de la grădiniță„ și seara plânge și zice că mai vrea să se uite la televizor.
Și tu lași de la tine și spui „Bine, uită-te!” ca să-ți acoperi ție sentimentul de vină că nu ai ajuns la timp după el.
Lași de la tine în reguli în relație cu copilul. Acesta este un al doilea mod de compensare.
Deci o dată că îi iei lucruri – supra compensezi în altă direcție, și pe urmă devii flexibil la regulile pe care le ai față de copil.
Ce se întâmplă și prețul pe care îl plătești atunci când acționezi din vină față de el este că o dată copilul va avea neclaritate legat de regulile pe care le ai în relație cu el.
Nu-i va fi lui clar care sunt regulile. De ce uneori îl lași mai mult la televizor, de ce nu? De ce uneori trebuie să respecte regulile, de ce uneori nu… și modelezi față de copil acea variantă de sacrificiu, pentru că tu te vei sacrifica pentru el în viitor, dacă în trecut ai sentimente de vină neechilibrate.
Adică îi vei arăta copilului un model de sacrificiu.
Vei ceda tu de la tine, din regulile tale. Vei lăsa tot de la tine. Vei avea limite mai puțin ferme, care sunt un preț extraordinar de mare de plătit pentru tine, dacă compensezi pentru sentimentele de vină față de copil.
Și cu ce vei plăti dacă compensezi pentru sentimentele de vină față de copil atunci când te sacrifici pentru el și faci pentru el lucruri pentru că nu le-ai făcut în trecut așa cum crezi tu că ar fi trebuit să faci?
Este că ai limite mai puțin ferme în relație cu el. Și limitele mai puțin ferme, în general în relație cu ceilalți, duc în timp sau pot duce în timp la boli autoimune.
Gabor Maté spunea asta în mod repetat. Foarte mult din faptul că nu poți să stabilești limite ferme în relație cu ceilalți, are de-a face cu cauzalitatea bolilor autoimune sau cu psihologia bolilor autoimune.
Al doilea exemplu când ai rănit pe cineva, perceptual, și prin percepția ta, crezi că ai făcut mai mult negativ decât pozitiv, sau ai produs mai multă durere decât plăcere cuiva…
Putem să luăm un exemplu, față de partenerul de viață și aici intră practic orice fel de adulți. Pot să fie colegi de-ai tăi, pot să fie șefi, poate să fie orice fel… clienți pe care i-ai păcălit sau i-ai mințit și te simți vinovat față de ei.
Și ce se întâmplă în situația asta este că vei căuta și în acest tip de dinamică să compensezi.
Una din modalitățile prin care compensezi este că nu vei îndrăzni să spui ce vrei căci te simți vinovat pentru ce ai făcut în trecut.
Ca atare, te vei simți rușinat să-l suni pe client, poate să îi ceri banii, pentru că știi și tu că i-ai întârziat livrarea și ai cauzat probleme în producție.
Pur și simplu n-o să dai telefonul ăla. Știi că tu i-ai livrat mai târziu și el, clientul, va beneficia de tratament preferențial, pentru că tu ai percepția că i-ai cauzat mai mult negativ decât pozitiv. Nu vrei să adâncești negativul ca atare, nu vei da telefonul acela de a încasa banii.
Și la fel se întâmplă și cu oricare dintre ceilalți parteneri cu care lucrezi, colegi cu care lucrezi.
Deci nu vei îndrăzni să pui limite ferme în relație cu cei față de care percepi că ai greșit făcându-le mai mult negativ decât pozitiv și deci, simțindu-te vinovat.
Vei percepe că te simți nevrednic, pentru că tu ai greșit, adică nu meriți și vei ajunge să faci lucruri cu care nu ești de acord, lucruri pe care nu le consideri aliniate cu tine, iar apoi ajungi să te judeci pentru ele.
Vreau să mă înțelegi foarte clar aici. Faci un lucru pentru care te judeci, apoi lași de la tine.
Nu ești de acord, faci lucruri cu care nu ești de acord, care nu le consideri aliniate cu tine, pe urmă te vei judeca pentru aceste lucruri pe care le-ai făcut, cu care n-ai fost de acord.
Și uite aici un ciclu care se adâncește din ce în ce mai puternic, de vină, care te duce în jos în ceea ce privește nivelul de merit.
E foarte, foarte brutal ce se întâmplă.
Altfel spus, să zicem eu, în relație cu partenerul sau cu un partener de business sau personal… Nu contează. Un exemplu. Eu în relație cu un partener l-am mințit legat de anumite rezultate.
Mă simt vinovată că l-am mințit. Voi căuta să fiu mai amabilă cu el, să-i ofer niște facilități, să las de la mine, să-i fac lui viața mai bună, timp în care eu nutresc resentimente față de el, creez resentimente față de el pentru că fac ceea ce nu este cu adevărat aliniat cu mine.
Mă judec pe urmă pentru lucrurile pe care le-am făcut, care nu sunt aliniate cu mine și uite, de aici un ciclu de nu merit.
Ca atare, la final de an, când e să împărțim banii, de exemplu, o să zic „Ia tu mai mult, iau eu mai puțin”, pentru că mă simt vinovat sau vinovată pentru acțiunile din trecut, plus cumulul acelea de lucruri, de lucruri pe care le-am încălcat, pe care le-am făcut împotriva cumva voinței și alinierii mele, ca să ofer compensare partenerului și să acopăr golul acela pe care perceptual l-am creat prin faptul că i-am făcut mai mult negativ decât pozitiv în vina inițială.
Deci asta este prima situație când ai rănit pe cineva și îți amintești exact pe cine ai rănit, cu ce fel de comportament și îți amintești exact momentul.
Și uită-te într-o situație de genul acesta, uită-te în primul rând care-i modalitatea în care ai supra compensat, ai făcut mai mult decât trebuia în relația respectivă. Vezi ce compromisuri ai făcut pentru relația respectivă.
Vezi cum ai construit resentimente față de persoana respectivă și vezi care a fost plata pe care tu ai făcut-o până la urmă, dacă pui și sentimentele de vină inițiale – ce ai făcut pentru ele – și pe urmă că te-ai simțit vinovat sau rușinat pentru că ai făcut lucruri cu care n-ai fost de acord doar ca să faci pe plac și să acoperi gaura inițială de dezavantaje pe care ai creat-o persoanei acesteia.
Al doilea mod în care reacționezi pe bază de vină și o altă modalitate prin care plătești prețul dacă faci ceva prin vină, este situația aceea când ai acumulate sentimente de vină din trecut, care sunt mai multe la număr față de mai multe persoane și care, dacă te întreb acum, ți-ar fi poate greu să le numești foarte specific.
Ce se întâmplă în situația ta este că ai niște simptome specifice, dacă ai sentimente de vină cumulate și pe care le-ai adunat în timp.
De exemplu, îți cer scuze pentru emoțiile tale.
Te-ai speriat, îți ceri scuze. Te bucuri prea mult, îți ceri scuze. Îți ceri scuze pentru emoțiile tale. Te-ai întristat, îți ceri scuze.
Al doilea simptom pe care îl ai aici este că îți ceri scuze exagerat când greșești.
Când percepi că ai adus cuiva un prejudiciu sau ai făcut ceva altfel decât trebuia să fi făcut, îți cer scuze exagerat: „Vai, iartă-mă! Îmi pare rău, dar te rog, nu te supăra.”
Trimiți e-mail-uri, trimiți mesaje cu o mulțime de justificări ca să te asiguri că persoana respectivă nu se supără pe tine.
Nu accepți complimente.
Când ai greșeli adunate în trecut și multe vini adunate în trecut, unul dintre simptome este că nu accepți complimente: „Ești frumoasă, ce bine arăți!”.
„Ah, e doar o cămașă comună!”
”Ah, e doar o haină veche pe care o am.”
Nu accepți complimente.
Refuzi ajutorul atunci când ai multe greșeli adunate în trecut, multe vini adunate în trecut. Refuzi ajutorul, nu te lași ajutat.
Lași de la tine cu ușurință.
Poți fi ușor convins să faci opusul a ceea ce ai ales. Adică, la un moment dat, cineva are o altă opinie și zici: „Bine, facem ca tine.” Și nu îndrăznești nici măcar să spui ceea ce ai fi vrut tu să obții.
Lași de la tine. Renunți la planul tău și dai curs ușor planului sau planurilor altora.
Un alt simptom pe care îl ai dacă ai sentimente de vină acumulate, este că nu stabilești limite clare în relație cu ceilalți.
Nu reușești să te ții de cuvânt în a-i aduce pe ceilalți să se țină de cuvânt în relație cu tine. Ce înseamnă asta?
Înseamnă că e ok ca persoana cu care lucrezi să nu îți plătească acum, să îți plătească peste o săptămână, peste două săptămâni.
E ok și îl înțelegi dacă nu îți mai plătește deloc, în unele situații, în anumite circumstanțe.
E ok să nu ai timpul tău și copiii să intre peste timpul tău de învățare, de odihnă, de orice.
E ok ca soțul tău sau soția ta, partenerul tău să schimbe planurile în ultimul moment și să renunți la ora de sport pentru că cineva nu și-a făcut planul inițial cum trebuie în familie. Și nu stabilești limite clare, pur și simplu îți invadează ceilalți spațiul.
Nu stabilești limite clare legat de cine și când te sună.
Nu stabilești limite clare legat de când răspunzi la telefon.
Nu stabilești limite clare legat de felul în care oamenii reacționează față de tine.
Tolerezi, de exemplu, să se strige la tine. E doar un exemplu.
Apoi, un alt simptom că ai multe vini adunate în trecut este că îi prioritizezi pe alții înainte de tine și te lași constant în ultimul loc.
Asta înseamnă că mai întâi ai grijă de familia ta, ai grijă de copii, ai grijă de părinți, ai grijă de afacerea ta, ai grijă de clienții tăi, și tu ești pe ultimul loc.
După ce ai dat tuturor, nu mai ai de unde să îți dai ție, de cele mai multe ori.
Un alt simptom că ai vini adunate este că nu ceri ceea ce crezi că meriți. Nu îndrăznești să spui ce vrei și te lași dus de ce vor ceilalți.
Nu ceri ceea ce crezi că meriți, ca respect din partea celorlalți; ca bani atunci când îți vinzi produsele sau serviciile; ca ajutor din partea familiei, din partea părinților, din partea soțului sau soției, din partea copiilor, din partea furnizorilor, din partea clienților și așa mai departe.
Nu îndrăznești să spui ce vrei. Iar când vine o situație de genul în care te întâlnești cu prietenii și tu îți dorești de mult să mergeți într-un loc, în weekend cu copii, nu spui care e locul pe care ți-l dorești. Speri ca cineva să spună locul la care te gândeai tu. Dacă cineva ar spune poate îl susții pe acela să își întărească opinia, dar tu nu îndrăznești să ceri pentru tine și să spui: „Uite, mie mi-ar face deosebită plăcere să mergem acolo în locul X.”
Un alt simptom că ai vini multe adunate în corpul tău este că nu spui ce gândești de teama de a nu supăra pe cineva.
Gândești ceva, dar în același timp te gândești că dacă spui asta, o să îl superi pe X, o să îl superi pe Y, o să-l rănești pe Z, și mai bine nu spui lucrurile acela.
Dacă îi spui adevărul mamei sau partenerului sau cuiva relevant din existența ta, te temi că se va supăra și nu îndrăznești să spui ce gândești ca să nu superi persoana respectivă.
Acum, judecățile pe care le ai față de tine atunci când ai sentimente de vină se adună în timp și creează simptomele pe care ți le-am enumerat.
Știu, sunt multe și sunt foarte, foarte grele. Mi-ar plăcea dacă mi-ai lăsa un comentariu: în care din aceste simptome te-ai regăsit, din cele enumerate?
Și ce se întâmplă este că aceste simptome acumulate în corp și aceste vini care le au creat determină reacțiile, care sunt simptomele, care în esență îți arată sau prin care plătești un preț pentru vină – că nu spui, nu ceri, lași de la tine, faci compromisuri – și pentru toate acestea ajungi să te judeci mai tare și ai percepția că meriți mai puțin.
Deci, primul lucru este că aceste vini adunate în corp creează aceste simptome, iar aceste simptome sunt o oglindă a unui nivel de merit scăzut.
Asta înseamnă că tu, la nivel profund, ca ființă, indiferent ce declari cu mintea conștientă, vei avea percepția că tu nu meriți un corp sănătos, un iubit care să te respecte, un copil care să fie premiant, de exemplu.
Nu meriți banii pe care te gândești că ai vrea să-i ceri. Nu meriți clienții cu care ți-ai dori cu adevărat să lucrezi.
Și dintr-un nivel de merit scăzut poți să mergi în orice fel de contexte, chiar dacă ți se deschid porțile nu vei fi ales pentru că nu ai percepția că meriți să primești acel contract sau nu ai percepția că meriți să primești și să lucrezi cu acei clienți.
Nu meriți corp sănătos, frumos, armonios, nu meriți sănătate, nu meriți viața, o viață îmbelșugată, nu meriți banii, nu meriți partenerul care să te respecte și să te iubească, jobul, clienții – datorită acestor vini cumulate.
Și în timp, judecățile acestea de sine pot provoca boli autoimune și boli ale pielii.
Deci, cât te costă faptul că acționezi din vină? Este că lași de la tine. Te costă bani, te costă energie, te costă sănătate, te costă relații pe care le strici pentru că acționezi pe bază de vină.
Imaginează-ți că atunci când te judeci pentru ceva ce ai făcut. E ca și cum corpul pierde energie, ca și cum s-ar sparge un furtun în corp și pierde corpul energie pe acolo.
Tu pierzi energie vitală prin aceste judecăți de sine și te vezi mai mic, mai slab, mai neputincios decât ești cu adevărat. Crezi că meriți mai puțin decât meriți cu adevărat, decât poți să obții cu adevărat, decât valorează serviciile pe care le oferi.
Și vei căuta, prin acțiuni ulterioare, să astupi furtunul acela. Dar nu poți să-l astupi pentru că e spart dintr-o anumită cauză, dintr-o anumită vină, și tu cauți prin comportamente ulterioare să astupi furtunul ăla, să îl corectezi, să îl repari.
Nu ai cum să faci asta decât dacă mergi înapoi la acele vini inițiale pe care le-ai purtat și dizolvi acele vin inițiale.
Degeaba încerci ulterior să compensezi pentru furtunul spart. Nu ai cum.
Până nu mergi înapoi la vinile inițiale, până nu mergi înapoi, vei pierde energie pe acolo, și vei compensa dând prăjitură în loc de apă.
Atunci când cineva a fost însetat acum două săptămâni tu-i dai prăjitura astăzi. Nu are cum să funcționeze. Doar că faci asta inclusiv față de tine.
Al treilea și poate cel mai dureros mod în care plătești pentru ceea ce faci din vină este când ai vină generală, legat de copilăria ta sau legat de nașterea ta.
E o situație specială aici pe care am întâlnit-o în mod deosebit la doamne, mai rar la domni și am întâlnit-o în multe situații în care persoana cu care am lucrat a fost copilul unui părinte singur. Fie unul dintre părinți a dispărut, a plecat, a murit, s-au despărțit părinții… nu contează. Aa fost copilul unui părinte singur.
Vină generală o ai atunci când ai percepția că ai fost o povară pentru părinții tăi, asta în mod special când ai avut un părinte singur, sau părinții au fost foarte săraci, sau părinții au avut mulți copii și tu ai fost ultimul copil, deci ai percepția că ai fost o povară pentru părinții tăi. Ai percepția că nu te-au vrut.
Și aici sunt foarte multe situații în care copiii care sunt astăzi adulți, cu care am lucrat, au spus că au auzit sau li s-a spus clar de către părinți că nu i-au vrut. Au avut percepția că nu au fost copii doriți, au fost copii veniți prin întâmplare și gata, ne-am pricopsit.
Mai ales că mai sunt și părinți care spun „ce ar fi fost viața mea dacă nu te-ai fi născut tu”, și copilul trăiește într-un sentiment de vină că s-a născut.
De asemenea, mai apare această percepție de vină generală atunci când părinții s-au sacrificat pentru tine, atunci când părinții au avut o viață grea și ai avut percepția că tu ești o povară pentru ei și ei fac lucrurile din greu ca să poată să îți ofere ție ceea ce percepi tu că ai nevoie sau ceea ce credeau ei că ai nevoie.
Și ce se întâmplă în situația asta, adesea este că percepi că trebuie să faci eforturi extraordinare pentru ceva și vei munci mai mult decât e nevoie. Vei alege calea cea grea, vei avea percepția că nu meriți nici să fii. Și ai programarea că meriți mai puțin în general.
Dacă cineva îți face o favoare, îl supraapreciezi numai pentru că te-a văzut și te-a valorizat.
Vei face compromisuri majore pentru asta, căci nu poți să alegi altceva cu mintea limpede.
Acesta este cazul special când o femeie, de exemplu, crescută într-o familie în care i s-a spus că nu este vrută, dă de un bărbat care îi dă puțin mai multă atenție și dintr-o dată îl venerează pe acest bărbat, e dispusă să facă totul pentru acest bărbat pentru că îi dă o atenție, o grijă de care percepe că n-a beneficiat în copilărie. Face compromisuri cu ea însăși și adesea ajunge să fie abuzată în situația asta mental, emoțional sau chiar fizic.
Ce se întâmplă, de asemenea, dacă ai această percepție că ai fost o povară pentru ai tăi și cumva nu ar fi trebuit să te fi născut, este că te vei mulțumi cu puțin. În general, te vei mulțumi cu puțin.
Ce se întâmplă din nou, în situația asta este că faci tot ce ține de tine să umpli un sac care nu poate fi umplut. Sacul trecutului în care ție ți s-a dat, și tu percepi că nu te-ai revanșat față de cei care au dat. Ei ți-au dat, tu percepi că nu, și vei căuta să-i faci pe părinții tăi fericiți, împliniți.
Și vei merge cu spatele înspre viitor. Deci mergi cu fața practic înspre trecut și cu spatele înspre viitor.
Cauți să-i mulțumești pe părinții tăi, Cauți să-i faci fericiți. Devin copiii tăi. Ai grijă de ei.
Doar problema este că fericirea lor nu depinde de tine și s-ar putea să cazi în capcana să vrei ca ei să fie bine, dar ei să nu vrea să fie bine așa cum crezi tu că lor ar trebui să le fie bine.
Adesea ai grijă de ei ca de niște copii, ca și cum ar fi copiii tăi, și se întâmplă să îți strici familia ca să ai grijă de părinții tăi, pentru că ai așa mare sentiment de îndatorare față de ei și te simți vinovat că ai fost o povară pentru ei, încât pur și simplu nu poți să fii concentrat pe familia ta din prezent.
Pe urmă, ce se mai întâmplă este că, pe lângă faptul că faci lucruri pentru ei în prezent, ca să te revanșezi pentru ce au făcut ei în trecut pentru tine, nutrești resentimente față de ei și creezi resentimente față de ei. Îi judeci pentru că sunt neajutorați, că nu pot să facă. Ai judecățile tale pe care le ai față de ei.
Și ce se întâmplă este că dacă îi judeci pe părinții tăi, mai devreme sau mai târziu vei ajunge să faci la fel cu copiii tăi.
Adică același sentiment pe care l-ai trăit tu, că ai fost o povară pentru ei, pentru că îi ai și pe părinții tăi de întreținut și te uiți la ei mai mult decât la familia ta din prezent, copiii pot să perceapă că sunt o povară pentru tine.
Un alt preț plătit pentru situația ta este sentimentul de deznădejde, uneori chiar depresia.
Gândește-te că aceste persoane care sunt în situația asta, că au fost copii nedoriți, s-au întâmplat să vină, s-au perceput o povară pentru familia lor: „Vai, biata mama, săraca, m-a crescut singură, sau bietul tata m-a crescut singur…”
Vine cu un sentiment de vinovăție pentru că ești, și este foarte, foarte profund asta. E ca și cum nu ți-ai da voie să fii. Și e greu de dus asta.
Acum, dacă o să spun până la final cum poți să îți echilibrezi vina, aș vrea aici, în situația asta de: Cum se întâmplă? Ce faci atunci dacă te-ai născut într-o familie și ți s-a spus că n-ai fost copil dorit..vreau să ți spun câteva lucruri.
„La nivel de suflet tu ți-ai ales această experiență”, spune Caroline Myss, dar nu e singura care spune.
Caroline Myss spune în „Contracte Sacre” că înainte să vii tu pe lumea aceasta și să te conectezi cu un corp fizic, și sufletul tău să aibă o experiență fizică, sufletul tău știe care sunt experiențele prin care urmează să treacă. Și își asumă aceste experiențe, știind care este calea și care este misiunea lui în această viață fizică.
Ca atare, sufletul tău știe când se naște în familia în care se naște, ce urmează să își asume odată cu vibrația specifică familiei respective.
Deci, la nivel de suflet, tu ți-ai ales această experiență și tu ți-ai ales această rană și este perfectă pentru misiunea ta. Asta la nivel de suflet.
Desigur, cu prima respirație nu îți mai amintești de acest angajament al sufletului și intri într-o experiență în care vei descoperi binecuvântarea acestei situații, experiența vieții fizice.
Cealaltă fațetă a acestei situații este că părinții au ales să vii.
În momentul în care un adult sau doi, un cuplu, au ales să facă copilul respectiv să îi dea naștere, și și-au asumat asta, a fost decizia lor conștientă în acest corp fizic, iar la nivelul corpului fizic care urmează să fie nu a fost niciun fel de decizie.
Deci, în momentul în care părinții au ales să te aibă, a fost responsabilitatea și asumarea lor. Orice ar zice ulterior că tu ești de vină, că tu te-ai născut, și că nu a reușit mama să termine facultatea, sau… s-au întâmplat lucruri negative, percepute ca fiind negative în familie, a fost alegerea lor asumată cu mintea conștientă, pe această planetă, nu doar la nivel de suflet.
Ca atare, este responsabilitatea lor că te-au adus pe tine pe lume. Este o alegere conștientă pentru ei în spațiu și timp. Nu a fost o alegere conștientă în spațiu și timp pentru tine, ci la nivel de suflet. Iar tu nu îți mai amintești de acest lucru.
Așa că asta e o nuanță care te va ajuta să echilibrezi această percepție de vină că te-ai născut.
Și acum pentru toate situațiile acestea, cum poți să echilibrezi sentimentele de vină și sentimentele de rușine… doar de vină am să vorbesc, de fapt.
Sentimentul de vină este percepția falsă că prin acțiunile tale ai cauzat cuiva mai mult negativ decât pozitiv, mai multă durere decât plăcere și este o încălcare a Legii Dualității.
De aceea doare sentimentul de vină și de aceea scade stima de sine, pentru că percepi că te-ai abătut de la o regulă, ca atare, nu meriți.
Uită-te ce se întâmplă dacă cineva se abate de la o regulă în biserică, este exclus din biserica respectivă.
Dacă se abate de la o regulă legală, este separat de alții și închis sau este pedepsit printr-o amendă.
Suferi o consecință în momentul în care te abați de la o regulă.
Ceva similar este și pentru creierul uman atunci când faci o acțiune prin care percepi că ai adus un prejudiciu cuiva.
Îți vei da singur o pedeapsă și îți scade nivelul de merit. Vei avea curaj mai puțin să spui ceea ce vrei și să îndrăznești să ceri cât meriți.
Cum dizolvi sentimentul de vină este să mergi în momentul în care ai percepția că ai cauzat cuiva mai mult negativ decât pozitiv, să vezi care au fost beneficiile acelei persoane în momentul acela, și care ar fi fost dezavantajele persoanei respective din momentul acela până în prezent.
La modul în care lucrăm noi pe aceste sentimente de vină, lucrăm după principiul 20/80, adică 20% din situații care au creat 80% din probleme, pentru că în felul acesta lucrăm strategic și lucrăm pe sentimentele de vină mari, iar cu o rădăcină mare, vin multe rădăcini mici. Ies multe rădăcini mici în același timp când scoți rădăcina mare.
Ca și concluzie, îți reamintesc că am vorbit despre trei sentimente, trei tipuri de sentimente de vină.
Atunci când percepi că ai rănit pe cineva, ai cauzat mai mult negativ decât pozitiv. Știi ce ai făcut și față de cine ai făcut.
A doua situație este când ai multe sentimente de vină adunate din trecut, care generează în prezentul tău simptome cum ar fi că îți ceri scuze exagerat, nu accepți complimente, refuzi ajutor și altele și ele deja sunt acumulate în corp, așezate în corp și determină un nivel de merit scăzut, care este reflectat prin aceste simptome pe care ți le-am enumerat.
Și am vorbit despre vina generală, respectiv situația aceea când te-ai născut și ți s-a spus că nu ai fost un copil dorit, că ai venit din greșeală sau că ai fost o povară pentru adulții care au avut grijă de tine.
Și soluția pe care ți-am oferit-o a fost să echilibrezi sentimentele de vină pe care le ai.
Acum abia aștept să-mi spui cu care din aceste trei situații ai rezonat.
Ai sentimente de vină acumulate în corp?
Ai fost oare în situația aceea în care te-ai simțit vinovat că te-ai născut?
Sau… Îți amintești în mod specific că ai greșit față de cineva apropiat și ai căutat să supra compensezi?
Îți mulțumesc că m-ai ascultat.
