6 pași pentru a-ți stabili priorități clare
În acest spark scriu despre resetarea priorităților și cum să spui NU mai des.
De unde vine incapacitatea de a spune NU și cum poți să găsești resursele în tine ca să spui NU atunci când este nevoie și atunci când e să-ți prioritizezi limitele personale, când e să prioritizezi propriile tale obiective și viziunea ta.
Să știi că, orice faci, faci alegeri și decizi în mod conștient sau inconștient ce este cu adevărat important pentru tine.
Sunt două surse principale de unde vin alegerile pe care le faci.
1. Prima sursă a alegerilor tale este din programările ce derivă din căsuța în care te-ai născut.
Căsuța în care te-ai născut este, imaginar vorbind, o căsuță dată de condiționările mentale, emoționale, culturale, sociale, religioase, morale, ale contextului în care tu te-ai născut, inclusiv ale epocii în care tu te-ai născut.
Asta înseamnă că în casa propriu zisă, în care tu te-ai născut, prin prezența părinților tăi, aceștia au adus cu ei condiționările lor, fricile lor, convingerile lor.
Au adus cu ei visul sau posibilitățile pe care ți le imprimă în ce este posibil pentru tine sau unde poți să ajungi.
Au adus cu ei dezamăgirile pe care le-au avut și nu doar ale lor, ci a șapte generații în spate.
Altfel spus, locul în care te-ai născut ca și context social, economic, de mentalitate, psihologic – emoțional este dat de acest bagaj pozitiv și negativ cu care vin părinții tăi înspre tine.
Și ei sunt reprezentanți ai generațiilor care au trecut, cu durerile lor, cu speranțele lor, cu nereușitele lor, cu aspirațiile lor, dar sunt și reprezentanți ai diverselor comunități din care fac parte, și aduc cu ei normele ce vin din biserică, normele morale cu care poate și ei au fost crescuți sau pe care le-au preluat de la alții, aduc cu ei toate aceste condiționări.
Primele alegeri pe care le faci atunci când ești mic, atunci când explorezi lumea, poartă cu ele alegerile părinților, prin faptul că tu nu vrei să îți dezamăgești părinții.
Primești feedback de la ei, pozitiv atunci când răspunzi în aliniere cu aceste condiționări și negativ atunci când nu răspunzi în aliniere cu aceste condiționări.
Așa se face că, în primii 6 ani de viață, atunci când mintea ta este ca un burețel care absoarbe tot, în contextul în care te-ai născut, părinții, prin feedback-urile pe care ți le dau, vor da mai departe condiționările lor în relație cu tine și te vor condiționa, îți vor condiționa mintea să aleagă într-un anume fel care să răspundă așteptărilor lor.
Iar mintea ta va face bucuroasă acest lucru, pentru că scopul ei este supraviețuirea. Ca atare, tu nu vei dori să îți dezamăgești părinții ca persoane care te îngrijesc și care îți asigură supraviețuirea, ci vei dori să le corespunzi în mare măsură, în așa fel încât tu să te simți în siguranță.
Este un schimb în care tu cumperi siguranța și plătești cu preluarea condiționărilor lor.
La nivelul creierului, aceste alegeri, bazate pe aceste condiționări, au o încrengătură foarte importantă, și anume: la nivelul creierului aceste procese decizionale sunt ca o serie de circuite neuronale bine bătătorite, bine mielinizate.
Minimizarea înseamnă că practic terminațiile nervoase (axonii) sunt îngroșate din cauza țesuturilor de mielină care se depun deasupra lor. Asta înseamnă că acele circuite neuronale îngroșate permit impulsurilor electromagnetice care trec prin creier să circule mult mai repede, în fracțiuni de secundă.
În felul acesta, acele circuite se formează ca niște autostrăzi în mintea ta, în care impulsurile electromagnetice sau informația circulă cu foarte, foarte mare viteză.
Asta înseamnă că la nivelul minții tale, alegerile care vin din condiționările tale din copilărie, de care nu ai cum să scapi, numite și pre-condițonări, prin faptul că informația trece atât de repede pe circuitele bine exersate, încât nu mai ai control conștient asupra ei.
Până să îți dai seama ce ai făcut, ai făcut-o deja, pentru că informația a trecut de atâtea ori pe circuitele respective și circuitele sunt atât de bine exersate, încât deciziile sunt luate cu fracțiuni de secundă înainte să devii conștient de ele.
Ceea ce înseamnă că acele condiționări extrem, extrem de puternice sunt prima opțiune pentru mintea ta – să meargă pe acolo pe unde a mai fost, să aleagă raportat la durerile pe care le-ai experimentat și raportat la poveștile despre durerile pe care le-ai experimentat și nu mai vrei să le trăiești, și raportat la plăcerile pe care le cauți, pe care le-ai trăit odată și vrei să recreezi acele stări.
Așa cum am spus, prima alternativă legată de deciziile pe care le iei și de alegerile pe care le faci își are originea în condiționările pe care le ai în copilărie și în cei doi factori care determină orice acțiune, de fapt reacție: dorința de a evita durerea și dorința de a căpăta plăcerea.
2. A doua alternativă de acțiune este acțiunea spontană din inspirație.
Atunci când acționezi spontan din inspirație, ai certitudine și încredere în ceea ce faci. Știi cu siguranță că alegerea pe care o faci este alegerea inspirată pentru tine și te duce către direcția pe care tu ți-o dorești.
În contextul respectiv acea alegere este o manifestare a iubirii raportat la tine însuți și raportat la scopul pe care îl ai.
Este o manifestare a valorilor tale cele mai înalte, a acelor lucruri care sunt cu adevărat priorități pentru mintea ta.
Iar în contextul acesta nu este vorba despre ce vrei, ci este vorba despre cine ești.
Adică, în acest al doilea tip de alegere, atunci când acționezi spontan, acționezi spontan bazat pe definiția ta identitară, iar definiția ta identitară este dată de cele mai înalte valori ale tale.
Ești cele mai înalte valori ale tale, prioritățile tale personale de viață.
Nu este despre a vrea, pentru că atunci când vrei acționezi pe bază de lipsă și de fapt reacționezi la o lipsă percepută. Atunci când vrei vrei să acoperi un gol, dar atunci când acționezi spontan din inspirație, nu este despre a acoperi un gol, este despre a-ți manifesta potențialul.
A manifesta, în cea mai înaltă formă, ceea ce ești tu ca și contribuție către lume și ca și devenire a ta. Adică să manifești în cel mai eficient mod cine ești față de tine însuți, să îți dea împlinirea maximă, și înspre exterior să servești în cel mai eficient mod cel mai mare număr de oameni. Și asta din cine ești tu, nu din ceea ce vrei.
Când vine vorba despre o decizie, te confrunți cu o decizie atunci când alegi din condiționările căsuței în care te-ai născut sau atunci când condiționările căsuței în care te-ai născut intră în conflict cu inspirațiile tale.
E ca și cum tu îți dorești să călătorești și este inspirațional pentru tine și te simți atras în a călătorii peste mări și țări, dar asta intră în conflict cu capacitatea ta de a-ți susține părinții, pentru că părinții au spus că tu vei fi cel care sau cea care vei avea grijă de ei la bătrânețe.
Cu alte cuvinte intră în conflict această îndatorire și programare din copilărie, să ai grijă de părinții tăi la bătrânețe, cu inspirația ta, cu viziunea ta despre viață, cu ceea ce este important cu adevărat pentru tine.
Am întâlnit recent un caz cu care am lucrat, chiar aici în Bali, o domnișoară pregătită să devină doamnă, pregătită să se căsătorească.
Am avut o interacțiune scurtă când i-am vizitat acasă, iar după interacțiunea respectivă am avut multiple viziuni despre ea cum că în câmpul ei energetic există această posibilitate ca ea să devină o femeie de afaceri, în alt context decât cel din Bali, pentru că am văzut-o așa cum nu se îmbracă oamenii în Bali: în costum, cu geantă, cu poșetă, într-un oraș mare, conducând o mașină, cu totul altă viață decât este viața de aici din Bali.
Am sunat-o și am întrebat-o dacă e deschisă să împărtășesc viziunea pe care am avut-o despre ea și informația pe care am avut-o, căci a revenit de mai multe ori.
Și semnul pentru mine că e nevoie să dau informația respectivă mai departe e atunci când informația vine în mod repetat către mine. Cum viziunile s-au repetat, am sunat-o pe această domnișoară și am invitat-o la o masă ca să povestim.
I-am împărtășit viziunea mea despre ea și mi-a spus că își dorește foarte mult să meargă să studieze în străinătate, să lucreze în străinătate, să găsească un internship în străinătate, dar ei i s-a spus că ea va avea grijă de părinți. Și nu atât explicit, cât prin faptul că sora ei cea mai mare a plecat din casă și nu mai vrea să trăiască în casa părintească și cum sora cea mică e prea mică, ea a preluat această îndatorare față de părinți, această datorie față de părinți de a avea grijă de ei.
Ca atare, intenția ei și inspirația ei era în conflict cu ce credea ea că se așteaptă părinții, cu programarea pe care a avut-o în căsuță: că dacă primul copil nu era dispus să aibă grijă de părinți, al doilea copil trebuia să aibă grijă de părinți. Și iată că e într-o situație în care trebuie să ia o decizie.
Deci, atunci când faci alegeri inspirate nu ești pus în situația să iei decizii, ci ești pus în situația în care să acționezi din aliniere cu inspirațiile tale.
Ideile vin către tine, curg către tine și le pui în aplicare fără să îți pui sub semnul analizei deciziile, pentru că ai certitudine că este alegerea potrivită. Ai certitudine că ceea ce alegi să faci te duce înspre direcția potrivită.
Acum, în al doilea mod în care poți să acționezi spontan nu e vorba despre decizie, e vorba despre alegeri spontane, din inspirație.
Aș vrea să-ți reamintesc că atunci când e vorba de decizie, este un conflict între inspirațiile tale și „trebuiele” din spațiul tău, programările ce vin din căsuța în care te-ai născut.
Un lucru foarte important atunci când analizezi o situație și ești pus în situația să iei o decizie sau ești pus în situația să iei o decizie, gândește-te în primul rând că ești pus în situația să iei o decizie, pentru că nu îți urmezi inspirațiile. Pentru că ai percepția că făcând ceea ce trebuie, poate te duce către inspirația ta, însă rareori este așa.
Decizie înseamnă să pui capăt unei opțiuni, să omori o opțiune, și în contextul acesta o să-ți spun ceva ce nu o să-ți placă: fie omori opțiunea de a-ți urma viziunea și a-ți împlini destinul, fie omori opțiunea de a reacționa din programările pe care le-ai moștenit sau care ți-au fost transmise prin părinții și bunicii tăi.
O altă problemă legat de decizie este că adesea oamenii, antreprenorii, managerii își evaluează deciziile și fac o listă de pro și contra a deciziilor pe care le au de luat, căutând în felul acesta să echilibreze deciziile, văzând și dezavantajele lor și beneficiile lor, luând în considerare două sau trei alternative.
Însă, chiar dacă mintea ajunge să vadă beneficii și dezavantaje la două-trei alternative decizionale pe care le ai, atâta vreme cât există incertitudine în spațiul tău atunci când faci această analiză, înseamnă că nu acționezi din inspirație.
Deci, faptul că faci această analiză de plusuri și minusuri înseamnă că nu acționezi din inspirație, ci că acționezi influențat de „trebuiele” dat de programările și condiționările din căsuța în care te-ai născut.
Deci, atâta vreme cât nu e inspirație, e incertitudine.
Când ai certitudine, înseamnă că ești aliniat și ești în inspirație.
Acum o să spui: „Bine, Monica, dar am o mulțime de lucruri de făcut, căci trebuie să împac mai multe roluri din viața mea”, cum ar fi rolul de părinte al cuiva, rolul de copil al cuiva, rolul de partener al cuiva, rolul de expert sau manager sau antreprenor pe care îl am. Și rolurile acestea adesea pot să intre în conflict.
Iar eu îți spun că aceste roluri intră în conflict doar dacă te lași condiționat de acele povești care ți-au fost spuse în copilărie și nu faci alegeri autentice, inspirate și aliniate cu tine.
În inspirațiile tale, în valorile tale cele mai înalte nu există un conflict între identitățile tale sau rolurile tale.
Fie că ești antreprenor în primul rând, apoi părinte, apoi om care are grijă de sănătatea lui, și acestea sunt cele trei valori cele mai înalte ale tale, acestea nu vor fi niciodată în conflict.
Conflictul între roluri apare atunci când tu te lași influențat de programările și condiționările din căsuța în care te-ai născut.
Atunci când în mintea ta se aude vocea tatălui tău care spune că familia e mai importantă și e mai important să ai o familie sănătoasă decât bani, în cazul acesta va fi în conflict ideea de familie cu ideea de antreprenoriat sau dezvoltare de business.
În cazul în care există acest conflict, este doar pentru că aduci în ierarhia ta de valori și în adevărul tău interior, o distorsiune a unor programări pe care le-ai preluat din căsuța în care te-ai născut, a unor condiționări pe care le-ai învățat și le-ai preluat din căsuța în care te-ai născut.
Deci, în valorile tale cele mai înalte nu ai decizii de luat, ci acționezi în mod spontan și nu există conflict între rolurile tale.
Conflictul există doar atunci când în valorile tale, în ordinea lor și în felul lor de manifestare, lași influența programărilor căsuței în care te-ai născut.
Un lucru important în contextul acesta este să fii conștient de care sunt valorile tale cele mai înalte și să știi că tu asta ești și că nu e nimic greșit cu tine că tu ai această ierarhie a valorilor. Să știi că, contribuția ta în lumea aceasta, în Universul acesta, vine tocmai din această ordine perfectă a valorilor pe care o ai.
Indiferent cine e nemulțumit de tine și de ierarhia ta a valorilor, tu ești perfect așa cum ești pentru misiunea ta, inclusiv nemulțumirea altora de lângă tine este perfectă așa cum este pentru misiunea ta.
Deci, ca să poți să dizolvi acest conflict între rolurile pe care le ai, primul lucru pe care te invit să îl faci este să devii conștient de valorile tale reale, de cine ești tu în mod autentic și să vezi cu ce voci din exterior, preluate din exterior, de fapt intră în conflict valorile tale atunci când te afli într-o situație în care trebuie să iei decizii.
Și din nou, să îți reamintești că este o alegere să poți să trăiești din inspirație și să alegi din inspirație și din ce este cu adevărat important pentru sufletul tău, pentru chemarea ta și pentru misiunea ta.
Sau este o alegere să spui NU acestor lucruri și să spui DA condiționărilor tale din trecut.
Și această alegere o faci în fiecare oră și în fiecare moment al existenței tale.
Acum hai să vedem câteva aspecte legate de a spune NU.
Primul lucru pe care aș vrea să îl punctez este că te invit să vezi dacă atunci când spui NU alegi între ce este important pentru tine și misiunea ta, nu la nivel declarativ, ci la nivel de inspirație.
Respectiv, poți să alegi lucrul cu care ai cel mai mare impact în lumea asta, si, de cealaltă parte, ce poți să alegi sunt prioritățile altora și ce vor alții de la tine, ce este important pentru alții.
Deci, în momentul în care ești invitat să spui NU și ai de ales, vei spune nu oare inspirațiilor tale și misiunii tale, sau vei spune NU, mai degrabă celor care vin cu programările și cu așteptările lor?
Și gândește-te cât de dramatică e alegerea atunci când vrei să faci pe plac partenerului tău, pentru că așa ai învățat din condiționările pe care le ai și renunți la misiunea ta.
Când faci acest lucru, chiar dacă e o singură dată în viață (deși, dacă ai făcut-o o dată, sunt șanse să o faci de mai multe ori) în fapt, construiești resentimente în relație cu partenerul tău pentru că ai renunțat pentru el la ce este important pentru tine.
Am avut situații de genul acesta în care soția a avut așteptarea de la soț ca el să fie prezent în relație cu copilul, așa cum îți imagina ea. Să fie prezent în relație cu ea, așa cum își imagina ea. Și adesea l-a forțat pe partenerul ei să aleagă între misiunea lui și munca lui, adică ce era cel mai important pentru el și între ce era cel mai important pentru ea.
În situația asta și ea și el au fost în situația de „sau îmi împlinesc misiunea sau aleg cuplul și renunț la misiunea mea, pentru cuplu”.
Ce s-a întâmplat este că partenerul a ales de mai multe ori cuplul și a ales să intre în povestea ei și în viziunea ei despre prioritățile ei și a dezvoltat resentimente față de ea, resentimente consistente și a perceput-o la un moment dat ca pe o greutate. Și-a perceput partenera ca pe o greutate care îl împiedica să-și împlinească misiunea.
Și vorbim doar despre percepții. Nu vorbim despre adevăr.
Pentru că, până la urmă, inclusiv cu cererile ei, dacă el vedea cum îi servește lui, pentru misiunea lui și înspre misiunea lui, nu ar fi fost nici o problemă. Dar el s-a văzut forțat să aleagă între misiunea lui și misiunea ei, ceea ce era important pentru ea. Și în felul acesta cei doi au ajuns la divorț.
Ca atare, te invit să nu îți forțezi partenerul sau să nu forțezi pe cineva apropiat să aleagă sau să renunțe la misiunea lui pentru tine, pentru că aceste dureri și aceste răni intervin în relația voastră, adună resentimente în relație și este inevitabilă distrugerea relației dacă nu lucrezi cu tine.
O altă perspectivă legat de a spune NU e următoarea: atunci când spui NU la ceva ce nu este aliniat cu tine, înseamnă că te prețuiești suficient de mult pe tine însuți sau pe tine însăți ca să îți respecți propriile priorități, ca să îți respecți propriile alegeri.
Deci, atunci când spui NU cuiva ce nu e aliniat cu tine sau spui NU la ceva ce nu e aliniat cu tine sau spui NU solicitării cuiva care nu e aliniată cu tine, înseamnă că te prețuiești suficient de mult pe tine încât să îți respecți propriile priorități, să respecți propria ta viziune despre viață, să respecți propria ta misiune, iar misiunea ta este mai importantă decât orice sau oricine pe lumea asta. Este ceea ce îți dă împlinire.
Dacă misiunea ta este să crești copii, să crești lideri, să creezi ceva și e legată de alții, dedicarea ta se vede în direcția respectivă și acolo se văd prioritățile tale.
Dar dacă misiunea ta e legată de un impact mai mare, oricând cineva îți cere ceva ce intră în conflict cu acest impact mai mare pe care îl ai și cu această misiune a ta, vei alege prețuirea de sine prin faptul că îți alegi calea și îți alegi misiunea.
Atunci când faci compromisuri la calea ta și la misiunea ta și spui DA altcuiva, care te deturnează de la calea ta, înseamnă că nu te prețuiești pe tine suficient de mult.
Este oglindă pentru tine că altcineva contează mai mult decât contezi tu și raportarea ta la misiunea ta.
Știu că poate suna extrem de dureros ceea ce îți spun, dar ai încredere în mine că așa este.
Dacă alegi pe altcineva mai mult decât pe tine, vei renunța ușor la misiunea ta și te poți trezi la 50, 60, 70 de ani, spunându-ți minciuni că atât ai putut să faci.
Un alt aspect legat de a spune NU are legătură cu sacrificiul.
Adesea, în cultura noastră este favorizat sacrificiul: m-am sacrificat pentru copiii mei, m-am sacrificat pentru partenerul meu.
Adesea acest sacrificiu vine cu o încărcătură foarte mare asupra celui pentru care te-ai sacrificat.
De cele mai multe ori, în cupluri, în care unul s-a sacrificat pentru celălalt, a construit resentimente pentru celălalt pentru că a renunțat la ce e important pentru el de dragul celuilalt, a renunțat la valorile lui de dragul celuilalt și asta a adus resentimente în cuplu.
Sunt destul de puține cupluri care rămân împreună bazat pe povestea aceasta de sacrificiu.
În momentul în care unul dintre parteneri percepe că se sacrifică în mod constant pentru celălalt partener, erodează relația, strică relația și o duce într-o zonă toxică.
Sacrificiul este atunci când faci pentru valorile celuilalt și pentru ce crezi tu că este important pentru celălalt, renunțând la propriile valori, la împlinirea misiunii tale.
Și din nou, atunci când te sacrifici, arată o stimă de sine scăzută, pentru că tu crezi că celălalt este mai important decât tine și misiunea lui este mai importantă decât misiunea ta. Crezi mai mult în potențialul celuilalt decât în potențialul tău, altfel nu ai face sacrificiul.
Dacă ai vedea sămânța divină plantată în tine ca misiune manifestată în lumea aceasta, nici o clipă nu ai face sacrificii și nu ai renunța la ce e important pentru tine ca să acomodezi ce e important pentru altcineva.
Un alt aspect legat de a spune NU și a refuza pe cineva ține de viziunea pe care o ai despre celălalt.
Aici am avut o conversație recent cu unul dintre colegii mei despre ce înseamnă să spui NU cuiva.
Și în discuția cu persoana respectivă am ajuns la esența problemei care spunea că: dacă ai spune NU persoanei respective, ai defavoriza-o.
Tradus lucrul acesta în termenii Legilor Universale și în termenii felului în care funcționează mintea, înseamnă că dacă refuzi pe cineva, aduci mai multe minusuri decât plusuri persoanei respective raportat la valorile ei și ai percepția că poți să-i faci un așa zis rău. Și dacă nu reușești să acționezi înspre NU-ul respectiv, înseamnă că vezi persoana respectivă ca pe o victimă incapabilă să se descurce în situația în care tu o pui refuzând-o sau refuzându-i anumite favoruri.
Adică un NU poate să fie, spre exemplu, a renunța la o anumită colaborare sau a renunța la o structură de colaborare.
Dacă ai o frică interioară în a spune NU colaborării respective sau modului în care colaborezi cu persoana respectivă, dacă ai o frică și o reținere interioară, înseamnă că o vezi pe acea persoană mai slabă decât tine și mai incapabilă să găsească resurse, în interiorul ei, ca să facă ceva inspirațional cu viața ei.
Ai percepția că tu care ești mai puternic trebuie să faci aceste lucruri pentru ea. Dar nu este așa. Asta este din nou un bias în ceea ce privește ordinea perfectă care există în lumea asta. Pentru că atunci când spui NU îi aduci persoanei respective în mod egal beneficii cu dezavantaje și persoana respectivă are toate capacitățile necesare ca să găsească răspunsuri pentru viața ei.
Și cum acel lucru poate să fie negativ, poate să fie pozitiv în egală măsură. Nu vorbim aici despre a transforma ceva negativ în ceva pozitiv, ci vorbim despre a vedea echilibrul perfect și a vedea persoana respectivă ca fiind la fel de capabilă ca tine să găsească soluții și să meargă mai departe.
Și atunci, când spui NU cuiva, îl respecți suficient de mult încât să-i arăți că ai încredere în el, că ai încredere că se descurcă și că găsește soluții, că nu este o victimă.
Un alt aspect legat de a spune NU și legat de sacrificiu este când te sacrifici înseamnă că tu ești victimă în devenire, căci îl consideri pe celălalt incapabil să se descurce și e posibil să faci treaba în locul lui, să te încarci cu durerea lui, cu problema lui și tu vei ajunge în curând în rolul de victimă.
Acest lucru este inevitabil, pentru că atâta vreme cât te poziționezi sus, deasupra, și spui „Da, eu știu mai bine decât celălalt. Eu pot și trebuie să îl apăr și să îl protejez” și iei greutatea altora, vei ajunge inevitabil în rolul de victimă.
Ultimul aspect legat de a spune NU ține de respectarea standardelor la care lucrezi.
Recent am urmărit câteva episoade din reality show-ul lui Gordon Ramsay, Hell’s Kitchen și mi-a plăcut enorm de mult cum acest chef, care cred că este un tiran în bucătăria lui, are anumite standarde pe care nu le scade ca să acomodeze incapacitatea, greșelile sau lipsa de standarde ale celorlalți.
Deci să spui NU, uneori înseamnă că ești capabil să menții niște standarde pentru care tu ai o viziune clară, standarde legat de: cum vrei să servești clienții, cum vrei să acționezi în relație cu ceilalți, cum vrei să îți atingi misiunea și obiectivele, care sunt standardele după care tu te ghidezi.
Acum aș vrea să închei cu șase pași pentru a stabili priorități clare, a fi capabil să le urmezi și a spune NU atunci când este necesar.
1. Primul pas în setarea priorităților este să începi cu viziunea, cu ce este aliniat cu tine.
Să începi cu acel lucru inspirațional care îl vezi ca viziune posibilă pentru tine și pentru manifestarea potențialului tău.
Și am ales foarte bine cuvintele atunci când am formulat în felul acesta.
Nu este despre ce vrei în acest prim pas.
Nu este să începi cu acel lucru pe care îl vrei. Și e o diferență importantă între a vrea și între a face alegeri din aliniere și din inspirație.
Atunci când vrei, baza percepției de a vrea vine din lipsă. Îți lipsește ceva. Vrei ceva ca să umple un gol.
Atunci când acționezi în schimb, spontan și când ai o viziune clară, atunci acționezi din inspirație.
Deci începe cu acele lucruri care sunt cu adevărat aliniate cu tine. Începe cu viziunea pentru lucrurile care te inspiră.
2. Al doilea pas este să stabilești clar pașii care te duc către obiectivul aliniat cu tine.
Care sunt pașii care te duc către obiectivul aliniat cu tine?
3. Pasul al treilea este să prioritizezi acești pași, să îi pui în calendarul tău, în ordinea impactului pe care ei pot să îl aibă asupra obiectivului pe care vrei să îl atingi.
Adică, să pui în calendarul tău, în ordinea importanței, acele lucruri de la cea mai mare importanță la cea mai mică importanță.
Desigur că sunt intercondiționate unele de altele și unele cu altele, așa că poți să le pui și în ordinea logică, firească, de desfășurare în timp, dar ai grijă ca în calendarul tău să fie acțiunile cu cel mai mare impact, iar cele cu impact mai mic poți să le delegi către alții.
4.Al patrulea pas este să faci o listă cu „trebuie”.
Ce trebuie să faci?
Uită-te bine la lista asta și vezi ale cui voci sunt aceste lucruri pe care tu percepi că „trebuie” să le faci? De unde le-ai preluat?
Pot să fie din familie, pot să fie din copilărie, dar pot să fie și de la mentorii pe care i-ai avut sau pe care îi ai.
Și vezi, acești „trebuie”, dacă sunt cu adevărat reali pentru tine sau nu sunt reali pentru tine.
Chiar „trebuie” să faci lucrul în felul acela?
Chiar „trebuie” să faci acele lucruri?
Doar devenind conștient asupra surselor, de unde vin acești „trebuie”, asupra condiționărilor care sunt în mintea ta, asupra durerilor nerezolvate care au determinat acești „trebuie” deja ai schimbat felul în care te raportezi la ce ai de făcut și ai crescut gradul de libertate în a lucra cu adevărat în aliniere cu tine.
5. Al cincilea pas pentru ca să stabilești priorități clare și să spui NU este să refuzi.
Adică să spui NU la trebuie, să spui NU la ce nu e aliniat cu tine, să spui NU la distrageri, să spui NU la prioritățile celorlalți care vor să fie impuse asupra ta.
Să spui NU la așteptările celorlalți despre tine sau legat de tine, atunci când vine vorba de a intra în filmul altora în ordinea priorităților lor și să respecți suficient de mult prioritățile tale, încât spunându-le lor NU să îți spui ție DA. Încât să te prețuiești suficient de mult pe tine și să-ți arăți ție și minții tale că ești important și că misiunea ta este importantă.
6. Al șaselea pas pe care te invit să îl faci este seara să-ți faci o evaluare a zilei.
Vezi, procentual, cât timp, energie ai cheltuit urmărind obiectivele tale, lucrând în zona de inspirație, și ce procent din cât ai făcut în ziua respectivă ai căzut în plasa lui „trebuie”, adică ai lucrat pentru obiectivele altora și te-ai lăsat acaparat, prins de prioritățile altora proiectate asupra ta.
În felul acesta vei învăța din fiecare zi de experiență.
Și tot aici, la punctul 6, spune-ți ce vei face diferit mâine, în ziua următoare, bazat pe experiența ta din ziua respectivă.
În felul acesta aduci ordine la nivelul priorităților tale, aduci claritate, te focusezi mai mult asupra a ceea ce este important pentru tine și înveți să stabilești limite ferme în relație cu ceilalți, în așa fel încât să nu cazi în plasa programărilor lor, priorităților lor sau misiunii lor.
Adesea, viața nu este despre sau-sau, este despre și-și, și există o cale prin care poți să unești prioritățile tale cu prioritățile altora, dar despre asta voi vorbi într-un alt Spark.
Acum, la final, te invit să-mi lași un mesaj despre care este primul pas pe care îl faci în a te alinia cu tine însuți și în a spune NU ca să poți să-ți împlinești prioritățile cu mai mare ușurință și cu mai multă inspirație.
