Skip to content Skip to footer

Între A STA în zona de confort și a A IEȘI din spațiul ei există o singură diferență: îmbrățișezi DISCONFORTUL sau NU

Sparkul acesta este despre: A IEȘI DIN ZONA DE CONFORT versus A STA IN DISCONFORT

Aș vrea să încep cu o împărtășire: La cursurile la care am fost de-a lungul timpului, am auzit de mai multe ori participanți spunând că obiectivul lor în acel curs este să iasă din zona de confort. Când au fost întrebați: “Ce-ți place să faci?”  am auzit oameni spunând: “Să ies din zona de confort.” 

Mi s-a părut amuzant răspunsul la întrebarea aceasta, pentru că mi se pare în sine o prostie mare să ai ca obiectiv: să ieși din zona de confort sau să-ți spui că îți place să ieși din zona de confort. Și îți spun de ce: pentru că, dacă aceleași persoane care au spus că le place să iasă din zona de confort ar fi fost invitate să tricoteze, care pentru o bună parte dintre ele, este o ieșire din zona de confort sunt șanse mari să fi dat cu andrelele de pamant și să zică: “Nu-mi place această ieșire din zona de confort!” 

Atunci, hai să vedem! 

Ce înseamnă această ieșire din zona de confort?

Vreau să-ți spun că în momentul în care trăiești în valorile tale cele mai înalte, oricum vei căuta să ieși din zona de confort.  Nu ești mulțumit cu ce ai, pentru că ai o chemare internă să-ți umpli un gol în diferite moduri, poate, din ce în ce mai înălțătoare, din ce în ce mai complexe și în mod natural vei căuta să ieși din zona de confort.

Dar nu-ți stabilești ca obiectiv (Hai să ies din zona de confort) ci îți stabilești obiectiv, (hai să ating următorul obiectiv, următorul nivel la care pot să am acces.)

Acum, dacă mergem în valorile joase, stai să vezi ce se întâmplă când trăiești acolo:

În momentul în care trăiești în valorile tale joase unde nu poți să spui că ești cel mai bun și nici cel mai productiv, cel mai eficient mod este să creezi niște rutine cu care printr-un efort minim poți să obții rezultatele pe care ți le dorești. Pentru că în zona de valori joase nu o să vrei să ieși din zona de confort. În zona de valori joase, ori de câte ori trebuie să ieși în afara zonei tale de confort vei face urât. Nu-ți va plăcea, te vei lupta, vei întreba “De ce trebuie să fac lucrul acesta?” Și nu-ți va plăcea să faci acele lucruri care nu sunt aliniate cu tine pentru care trebuie să depui efort mai mare. 

Imaginează-ți că faci un lucru care deja nu-ți place și cineva îți spune “Hai să-l faci altfel, într-un mod care necesită și mai mare efort din partea ta.” Ca atare, mintea va refuza să îl facă așa că, dacă aplici soluția inteligentă, în momentul în care trebuie să faci ceva în valorile tale joase sau în momentul în care trăiește în valorile tale joase, îți dezvolți niște rutine care să-ți asigure supraviețuirea la nivelul acelor valori joase. 

Și am să-ți dau un exemplu legat de sport: pentru mulți oameni sportul este important, teoretic, la nivelul minții dar nicicum sportul nu reușește să se stabilizeze în valorile cele mai înalte ale persoanelor respective. Adică e undeva pe locul 4, 5, 6 iar asta înseamnă că nu ai sustenabilitate și va trebuie să tot depui efort pentru a face acel lucru care nu e aliniat cu valorile tale cele mai înalte. Și ca să poți să menții un anumit disconfort, să poți relaționa cu acel disconfort și să poți să treci prin el ca să ai rezultatele pe care le vrei, poți să faci în felul următor:

În primul rând e fain dacă legi acea acțiune de valorile tale cele mai înalte și vezi cum a performa efectiv acțiunea respectivă te susține pe tine în valorile tale cele mai înalte. 

Apoi vezi ce parte din ce ai de făcut ești dispus să-ți asumi și ce parte nu. 

Spre exemplu, din a face sport poate vrei să delegi către un antrenor să-ți facă program de lucru la sală și vrei ca tu să rămâi cu parte de execuție. Poate nu ești dispus să stai atât de mult în zona de disconfort încât să cauți exerciții, încât să înțelegi de ce anumite exerciții sunt potrivite pentru tine și de ce altele nu, raportat la rezultatele pe care le vrei, dar ești dispus să faci efortul.

Atunci, dacă reușești să stabilești în zona de valori joase o rutină prin care o parte din ceea ce ai de făcut delegi și execuți o parte pe care o legi de valorile tale iar în aplicare, poate mai conectezi cu valorile tale și, îți spun imediat cum, atunci este posibil ca, deși activitatea respectivă este în afara valorilor tale și nu ești dispus să-ți asumi disconfortul, totuși să ai sustenabilitate în a face lucrul respectiv. 

Ce spuneam mai devreme legat de sport este că, atunci când conectezi activitatea de sport cu ceva care este cu adevărat în valorile tale cele mai înalte ai șanse mai mari să susții activitatea respectivă.

Dacă îți place să înveți, de exemplu, este o soluție să asculți ceva ce te inspiră sau ceva ce te motivează în momentul în care faci sport. 

Dacă îți place muzica, ascultă muzică în timp ce faci sport.

Ce vreau să reții de aici este că: în valorile tale joase poți să funcționezi asumându-ți disconfortul minim prin anumite rutine conectate în esență cu valorile tale și să delegi cât mai mult din acele părți inconfortabile în așa fel încât să faci doar acele lucruri care sunt necesare. Altfel, nu e sustenabil să stai în disconfort în valorile tale joase. Mintea și corpul nu te susțin să faci lucrul acesta.

Acum hai să mergem înapoi la valorile cele mai înalte. 

În momentul în care trăiești în valorile tale cele mai înalte se activează telencefalul, care generează o energie a minții și a corpului ce te susține în disconfort. În mod natural îți vei asuma disconfortul în valorile tale cele mai înalte și vei ieși din zona de confort, stabilindu-ți obiective din ce în ce mai mari ca să îți umpli acea necesitate interioară care te cheamă către valoarea respectivă, acel vid pe care îl ai.

Când trăiești în valorile tale cele mai înalte, ieși din zona de confort în mod automat stabilindu-ți obiective din ce în ce mai mari. Ai susținerea minții și a corpului iar asta te face să nu vrei să pleci din zona respectivă de disconfort. 

În valorile tale cele mai înalte, zona de disconfort este o zonă la limita dintre plăcere și durere. Adică, îți place provocarea pe care ți-ai luat-o, ți se pare interesant și atrăgător obiectivul pe care ți l-ai luat și, ești dispus să stai în durerea care te duce la împlinire lui timp îndelungat spre deosebire de valorile tale cele mai joase, unde nu savurezi plăcerea, ci doar vrei să eviți durerea. Acesta este o diferență extraordinar de mare și extraordinar de importantă. 

Revenind la valorile înalte, în momentul în care le trăiești și îți asumi un obiectiv mai mare și ieși în afara zonei de confort, de fapt, ești la limita dintre plăcere și durere.

Ce îți permite să stai mult în zona de disconfort și să stai suficient de mult cu o problemă în zona aceea de provocare pe care ți-ai asumat-o, este tocmai că ești la limita dintre plăcere și durere. 

Și ghici ce? Aici nu ai nevoie să conectezi această acțiune cu valorile tale cele mai înalte, pentru că ai resursele minții și ale corpului, care îți permit să rămâi în zona respectivă de limită între plăcere și durere. Să stai suficient de mult cu o problemă sau în zona de disconfort este calea către a face ceva cu adevărat remarcabil.

Mulți oameni nu au rezultate remarcabile pentru că nu sunt dispuși să stea suficient de mult cu problema, cu disconfortul, cu durerea pe care o resimt acolo. Vor să scape de durere, ceea ce înseamnă că trăiesc în esență în valorile lor joase, adică fac ceea ce trebuie, nu ceea ce îi inspiră.

Și acum aș vrea să-ți vorbesc despre doi oameni remarcabili, care au rezultate remarcabile și pe care îi văd cum stau în zona de durere, în zona de disconfort și stau suficient de mult timp asupra unei probleme. 

Un exemplu este Ștefan, soțul meu. El, când ceva merge bine sau foarte bine în business ș, schimbă lucrurile. Și, din afară pare enervantă trăsătura aceasta: “Cum? De ce schimbi dacă ceva merge bine?” și caută să facă același lucru și în relație.

“De ce schimbi ? Era bine! De ce vrei să schimbi?”

Ce reușește să obțină prin asta în business? 

Este cu 2-3 păși în față vremurilor. Estimează ce urmează să vină și răspunde. Înainte să apară problema, el are deja soluția. Și pentru că stă cu aceste gânduri suficient de mult, are această capacitate de a estima înspre ce merg lucrurile în business, ce vor avea nevoie oamenii și de a preveni, de a răspunde. înainte ca nevoia să apară. 

Ce face el este că stă, de cele mai multe ori, într-o cameră cu o tablă mare pe care scrie. Și face ture în cameră timp de ore. Stă cu acea problemă, o oră, două, trei și din nou ziua următoare încă două-trei ore, ziua următoare încă două-trei ore…

Și la un moment dat mi-a spus: “Știi? Până la urmă pot să rezolv orice. Trebuie doar să stau suficient de mult cu problema pentru că apoi îmi vin răspunsurile.”

Nu dă un răspuns la problema pe care și-o pune de creștere doar să scape de durere, pentru că asta ar însemna să reacționeze la ce se întâmplă, nu să acționeze strategic. 

Și unul dintre motivele pentru care businessul lor are un impact mare și rezultate excelente este că, Ștefan stă suficient de mult cu durerea.

O altă persoană pe care o apreciez deosebit de mult și care își asumă zona de durere și de disconfort în mod remarcabil este Răzvan Căzănescu. El are o anduranță de a sta cu durerea sau cu o problemă incredibilă și am să-ți spun cum face el.

Își pune o întrebare în valorile lui cele mai înalte, dorește să găsească o soluție și stă cu disconfortul de a testa diferite soluții în minte, de a încerca, de a creea diferite soluții, până alege una. Și stă suficient de mult cu problema, până când mintea lui agreează o soluție. 

După ce a stat suficient de mult cu problema și a luat soluția respectivă de bună, o lasă un pic acolo după care o mototolește, o aruncă la gunoi și o ia din nou de la capât. Respectiv se dezîndrăgostește de soluția pe care a avut-o și reia aceeași problemă. 

Tu îți dai seama ce anduranță are mintea acestei persoane ca după ce găsește o soluție, tot el o mototolește și spune: “Nu! Se poate și mai bine!” Nu e mulțumit cu ce a făcut prima data, ci merge încă o dată pe aceeași cale. Caută să găsească soluții și mai bune. 

E dispus să renunțe la soluția pe care a adoptat-o și e mare lucru să poți să faci asta.  Și 

o ia de la zero, stă încă o dată cel puțin încă pe atâta timp în zona de disconfort ca să găsească o altă soluție și mai bună decât cea de dinainte. 

Aceste două persoane pe care le-am menționat, Ștefan și Răzvan, până la urmă fac ceea ce a spus Einstein. El a spus așa:”It’s not that I am so smart, it’s that I stay with the problems longer.” Tradus ar fi: “Nu că aș fi eu deștept, dar stau cu problema mai mult.”

Capacitatea de a avea rezultate remarcabile vine din a sta suficient de mult cu o problemă, din a sta suficient de mult în zona de disconfort, iar lucrul acesta poți să-l faci exclusiv în valorile tale cele mai înalte, pentru că acolo ești dispus să stai la limita dintre plăcere și durere. Și tocmai pentru că ai plăcerea vei putea îmbrățișa și durerea versus valorile tale cele mai joase, acolo unde vei căuta să eviți durerea și vei căuta să îmbrățișezi doar plăcerea. 

PS: Lasă-mi, te rog gândul tău legat de acest spark și spune-mi care este zona în care ție îți place să îmbrățișezi durerea.

Leave a comment