Monica: Am Avut un AHA astăzi foarte tare legat de LIBERUL ARBITRU.
Primul nivel la care se manifestă liberul arbitru și poate unul dintre cele mai puternice este acela de a alege ce poveste îți spui. Dacă îți spui o poveste dintr-o mentalitate de victimă sau îți spui o poveste despre cum lucrurile se întâmplă pentru tine.
Oricare poveste ți-o spui, este adevărată și îți creează destinul.
Ceea ce omitem să vedem de foarte multe ori este că avem putere asupra acestei povești.
Ștefan: Ce fain este asta! Inclusiv despre corpul fizic, faptul că îți spui povestea că ești bătrân, că îmbătrânești, te plângi de probleme de sănătate…bine nu tu, prieteni de-ai tăi care se plâng de probleme de sănătate. Acestea sunt pur și simplu povestea pe care aleg să și-o spună.
Chiar mă uitam zilele trecute la un prieten comun care e în vârstă și povestea pe care și-o spune este că devine mai flexibil, că face exerciții, că face sport, yoga, vrea să facă un “camino”, încă unul, pentru că își spune o altă poveste despre sănătate. În loc să spună: „Gata, eu de acuma nu mai pot…”
Monica: Aș vrea aici, dacă ești de acord, având în vedere background-ul tău și relația ta cu religia din timpul copilăriei, ce înseamnă acolo liberul arbitru? Din ce ai învățat tu când ai fost mic, din zona acesta de religie, ce înseamnă liberul arbitru?
Ștefan: Este un subiect care m-a intrigat foarte mult…pentru că e practic motivul alungării omului din rai, în Biblie. Omul greșește acolo, pentru că are liberul arbitru și în realitate e foarte greu de înțeles liberul arbitru acolo pentru că, atâta timp cât lucrurile sunt împărțite în bine și rău, aproape că nu ai liber arbitru.
Și pot să merg să dezvolt un pic subiectul acesta pentru că primii oameni, Adam și Eva, la început în Biblie erau ca niște copii. Adică erau inocenți, nu știau cu ce se mănâncă lucrurile ca și cum ar fi acum niște copii de 3-4-5 ani. Tu ca părinte știi că al tău copil o să pună mâna unde nu trebuie. Tu știi că dacă îi spui să nu se ducă acolo, fix acolo o să se ducă.
De asta m-a intrigat atât de mult pentru că noi știm că e în natura noastră să facem lucrurile așa și evident că Dumnezeu în marea lui înțelepciune știe. De aceea e omniscient, omnipotent, omniprezent. Știa că o să se întâmple asta și atunci de ce ar pune o regulă ca asta?
Deci cumva foarte mult m-a intrigat povestea de acolo și nu am rezolvat-o până când nu am înțeles Legea Dualității și a Polarității.
Monica: Și cum ai rezolvat-o înțelegând Legea Dualității și a Polarității?
Ștefan: Pentru că atunci când nu mai ești în dualitate, nu mai ești în bine și rău, ci le integrezi pe amândouă, atunci ai liber arbitru.
Atunci poți să alegi cu adevărat, când nu fugi de rău și vrei să alegi binele, când nu ești dependent de suport, ceea ce numești tu bine și vrei să fugi de provocări, ci le îmbrățișezi pe amândouă.
Și atunci ai cu adevărat liber arbitru.
Monica: Tocmai de asta mi se pare că primul nivel al liberului arbitru se referă la povestea pe care ți-o spui, pentru că dacă vezi că se întâmplă un lucru, îl etichetezi ca fiind rău, negativ.
Ștefan: Care îți blochează calea, în loc să fie pe calea ta este în calea ta.
Monica: Dacă îți pui întrebarea: „Ce am de câștigat din lucrul acelea?” și vezi și jumătatea luminoasă, ai transcens dualitatea de bine și rău. Nu este vorba că transferi într-o zonă de bine sau că e bine că s-a întâmplat, ci e cu plusul și minusul cu care s-a întâmplat, vezi că s-a întâmplat pentru tine și ieși din povestea de bine și rău.
Și de asta Legea Dualității nu transformă negativul în pozitiv, ci transcende negativul, aducând în compensație, în echilibrare partea luminoasă, pozitivă a evenimentului.
Și doar atunci poți cu adevărat să alegi pentru că altfel, așa cum ai zis tu, în fapt, reacționezi.
Atâta vreme cât reacționezi nu ai liber arbitru, ci doar reacționezi la durere.
A durut ceva din trecut, iar tu reacționezi astăzi bazat pe acea durere, poate nici nu mai știi care e durerea de bază, dar reacționezi. Și asta te ține într-un “red trap”, într-o rotiță de hamster și de fapt nu ai liber arbitru acolo.
Ștefan: Ajungi până la o urmă ca o persoană care iubește să meargă la sală sau iubește un sport. Doare când mergi la sală și este efort, apoi e cu febră musculară dar dacă iubești să faci asta te bucuri și de durere și de febră musculară și te bucuri și de endorfinele pe care ți le dă sportul.
Monica: Și ai cea mai mare creștere.
Ștefan: Da și ai cea mai mare creștere. Ești într-o formă optimă cu organismul tău, cu corpul tău făcând sport pentru că îmbrățișezi ambele părți, nu vrei să fie doar bine, nu vrei să fie doar confortabil la sală, că altfel nu ai făcut nimic.
În concluzie ai cu adevărat liber arbitru atunci cand vezi ambele părți în egală măsură și vezi că sunt pe calea ta, nu în calea ta.