Salut și bine te-am regăsit la Friday Spark, materialul pe care ți-l pregătesc în fiecare vineri, ca să fie o temă de gândire pentru tine în weekend.
Astăzi îl am împreună cu mine pe Ștefan. Discutăm împreună despre ce înseamnă conectarea, cum arată ea, cum se regăsește în diferitele aspecte ale vieții tale și cum poți să te deconectezi doar cu un gând, dar și să te reconectezi cu un gând.
Și vorbim în primul rând de conectare cu tine și cu misiunea ta, nu neapărat conectarea cu ceilalți.
Motivul pentru care suntem împreună aici este că am avut o discuție legată de cartea pe care urmează să o lansăm în limba engleză, despre legile universale. Și am discutat despre conectare în contextul cărei legi?
Legea ordinii. Și anume că ai o ordine interioară atunci când te simți conectat cu tine însuți, cu misiunea ta și ai un sentiment de dezordine atunci când te simți deconectat.
Super! Și am povestit aici despre cum văd eu vizual această conectare. De acolo a pornit discuția, sădită într-o seară și răsărită a doua zi dimineața, când spusesem că eu reprezint conectarea ca pe o rețea de luminițe interconectate. Fiecare persoană, fiecare om, este o luminiță conectată cu multe alte luminițe, exact așa cum suntem în relațiile noastre. Doar că, în reprezentarea mea mentală, aceste luminițe sunt tridimensionale și sunt conectate prin fire subțiri de lumină.
Ca și cum ar fi o pânză de păianjen gigantică și fiecare nod de acolo e o luminiță. Și sunt legate între ele și, cum spui tu, nu e bidimensională, e tridimensională.
Exact. Și spuneam atunci, în discuția noastră, că în momentul în care ești conectat, ești în lumină și în momentul în care începi să judeci, perceptual vorbind, cazi din lumină.
Se stinge becul.
Se stinge becul și te deconectezi de la misiunea ta, dar te deconectezi și de la rețeaua de oameni la modul real. Chiar dacă aparent poți să fii conectat, la modul în care te deconectezi… Nu simți că ai acea conectare nici cu ceilalți. Asta a fost discuția de seară, iar tu, a doua zi dimineață, ai venit cu o perspectivă faină și de aia am decis să facem Spark-ul ăsta împreună.
Partea asta de conectare cu tine însuți și cu Dumnezeu e ceva care e căutat în două direcții: pe de o parte, în spiritualitatea creștină și, pe de altă parte, în lumea de business din Vest. Și fiecare folosește alt limbaj, dar spune în esență același lucru.
În spiritualitatea creștină avem acea conectare cu Dumnezeu de care vorbesc călugării, asceții și pe care, atunci când simt că nu mai au, că au pierdut conectarea cu Dumnezeu, trăiesc o dramă interioară. Una dintre cele mai frumoase și bine cunoscute cărți în domeniul ăsta este „Cuviosul Siluan Athonitul – Între iadul deznădejdii și iadul smereniei”, în care vorbește despre drama asta a pierderii conectării cu Dumnezeu.
De cealaltă parte, în lumea vestică avem o stare de flux, despre care a scris Mihaly Csikszentmihalyi, un autor, un doctor maghiar care a ajuns în Statele Unite.
În partea de business și în întâlnirile pe care le-am avut cu comunitățile antreprenoriale din Statele Unite, foarte mulți au vorbit despre starea asta de flux și starea de conectare ca pe un lucru pe care vrei să îl obții, în care vrei să trăiești, dar e ca și cum ar fi intangibil, pentru că de puține ori oamenii au resursele potrivite ca și instrumente să ajungă acolo.
Și de multe ori lumea crede că ajunge să mediteze sau să îmbrățișeze un copac sau să umble desculț în iarbă ca să se conecteze.
De ce zici tu că nu e suficient asta?
Mie mi s-a părut foarte valoroasă metafora ta cu acea pânză de păianjen, acea rețea enormă cu beculețe. Pentru că, aparent, tu percepi când se stinge lumina, când nu mai ești în stare de flux, când nu mai ești în conectare cu Dumnezeu, cu tine însuți. Lumina e acolo, tu nu mai vezi, tu nu mai ești conectat cu ea, ea e în continuare acolo și se stinge prin judecată.
Când mintea separă lucrurile… separă binele de rău, plăcerea de durere, plusul de minus, cauza de efect… atunci când separi lucrurile, mintea ta devine mai slabă.
Gândește-te: când eram copii și desfăceam un aparat de radio, o păpușă, o mașinuță… ca să obținem control asupra acelui lucru, îl separam în bucățele. Romanii spuneau: Divide et impera – separă și stăpânește. Când separi ceva, slăbești structura acelui ceva.
Când mintea ta separă lucrurile, mintea ta slăbește.
Când mintea integrează lucrurile, mintea devine mai puternică.
Și nu doar la nivel de minte. Inclusiv la nivel de structuri sociale. Cele mai puternice națiuni din acest moment sunt United States, United Kingdom… sunt unite, sunt integrate.
Foarte valoroase spuse.
Mi-am pus întrebarea: ce sens are, în mintea noastră, să separăm pozitivul de negativ? Și unul dintre lucrurile pe care le câștigăm făcând asta este că ne validăm povestea despre viață.
„Ai văzut că s-a întâmplat fix ce mă așteptam?”
„Ai văzut că viața e așa cum ziceam eu?”
Ne întărim convingerile prin separare.
Dar, de fapt, nu e o mișcare de evoluție. E o revoluție… ne învârtim în același cerc.
Cazi din grația divină, perceptual vorbind, pentru că tu, prin judecată, ai închis ochii. Nu mai vezi că ești în lumină.
Am vorbit și despre alinierea cu inspirațiile tale. Când ești aliniat cu misiunea ta, e mult mai ușor să fii în lumină.
E ca și cum te uiți printr-un ochean direct spre direcția ta, calea ta, destinația ta. Și atunci vezi clar.
În valorile tale înalte, în prioritățile tale de top, se activează cortexul prefrontal. Ai mai mult oxigen în zonă, faci legături, vezi soluții.
Când ești în prioritățile joase… se activează amigdala. Intră în luptă, fugi sau îngheață.
În creștinism, scopul vieții este dobândirea Duhului Sfânt – adică acea stare de conectare supremă.
Există multe povești despre judecată și despre cum ea te scoate din lumină.
Una dintre poveștile preferate ale lui Ștefan, din copilărie, este despre omul care a făcut toate păcatele pământului, mai puțin unul: nu a judecat pe nimeni. Și pentru asta, a intrat în Rai.
Atunci când judeci, fie pui pe cineva pe un piedestal, fie te uiți în jos cu dispreț.
Ambele te deconectează. În ambele cazuri, te separi. În ambele cazuri, slăbești mintea și ți se stinge lumina.
Fiecare lucru pe care îl vezi la ceilalți, îl vezi pentru că există în tine.
Dacă admiri ceva… întreabă-te: „Unde am eu asta în mine?”
Dacă judeci ceva… întreabă-te: „Unde fac și eu asta în viața mea?”
Fiecare judecată e o oportunitate de integrare.
În concluzie:
Poți rămâne conectat trăind din inspirație și aliniere cu sufletul tău.
Și poți să te reconectezi, de fiecare dată când cazi, aducând înapoi cele două jumătăți: partea de bine și partea de rău.
Și văzând unde e și în tine tot ceea ce vezi în ceilalți.
Îți mulțumesc că ai fost cu noi în această conversație despre conectare.
Dă mai departe acest Spark cuiva care are nevoie să audă asta.
Și dacă vrei să primești și următoarele materiale, abonează-te la canalul meu de YouTube.Te îmbrățișez,
Monica Ion
(Împreună cu Ștefan Irimia)