Tema spark-ului de astăzi sunt motivele pentru care o persoană, atunci când este într-o relație și își susține partenerul, se pierde în relația respectivă și își pierde propria identitate în relația respectivă.
Spark-ul acesta face parte dintr-o mini serie de două spark-uri, căci săptămâna viitoare voi vorbi despre cum poți să îți susții partenerul în relație fără să-ți pierzi propria identitate. Soluții concrete.
Însă, explorând subiectul acesta, am descoperit o serie de cauze importante pentru care cineva, atunci când intră într-o relație, își pierde identitatea în relație, se pierde în relație.
Cel mai adesea, acest lucru se întâmplă atunci când vine vorba despre femei implicate în relații care își susțin partenerul să își atingă obiectivele și ele nu mai sunt aproape nimic în afară de partener în relație. Nu își găsesc identitatea și nu își definesc identitatea decât prin relație.
Nu este un lucru bun sau rău „per se”. Apare o problemă doar atunci când relația se strică din cauza asta sau atunci când persoana în cauză, care s-a pierdut în relație, ajunge la depresie, ajunge la nemulțumire, neîmpăcare cu sine.
Deci în acest Spark explorez cu tine cauzele principale pentru care o persoană ajunge să se piardă într-o relație, iar în spark-ul următor, săptămâna viitoare am să-ți spun ce să faci, să poți să susții partenerul în relație, dar să nu ajungi să te pierzi într-o relație.
Și pentru că în acest spark vreau să-ți spun atât probleme, cât și soluții, structura după care am să-ți descriu fiecare dintre motivele principale pentru care o persoană își pierde propria identitate într-o relație atunci când își susține partenerul.
Am să-ți spun de ce se întâmplă lucrurile respective, o să-ți spun care este cauza, de ce se întâmplă cauza respectivă, cum se manifestă și cum apare în viața ta sau în viața cuplului, cum arată rezultatul final și cum poți să ieși din acea cauză, din acea problemă, acționând chiar asupra problemei de bază, chiar asupra cauzei.
Înainte să intrăm în cauzele pentru care o persoană se pierde într-o relație, aș vrea să îți povestesc ceva despre 3 moduri de relaționare din perspectiva valorilor.
Fiecare persoană are un set de valori, lucruri care îl inspiră, care sunt importante pentru ea.
În momentul în care partenerul este sus în valorile celeilalte persoane, înseamnă că acea persoană își va canaliza celelalte valori pentru a-și susține partenerul.
Spre exemplu, dacă un bărbat este prima valoare pentru o femeie, celelalte valori, cum ar fi familia, dezvoltarea personală, banii sau oricare ar fi celelalte valori pe care această persoană le are, vor fi aliniate, se vor raporta la valoarea relație, la valoarea partener pe care o are această persoană.
Îți reamintesc că valorile sunt lucruri concrete pe care o persoană le face și care se văd în viața ei. Valori sunt: relația, familia, sănătatea, banii, grădina, munca, relația cu clienții, prietenii, lucruri concrete care se văd.
De cele mai multe ori să te pierzi în relație apare în contextul în care partenerul este sus în valorile tale și/sau îl admiri pe partenerul tău, adică îl prețuiești mai mult decât te prețuiești pe tine și prețuiești valorile lui mai mult decât prețuiești valorile tale.
Adică îl vezi pe el cu anumite trăsături mai sus, mai bogat, mai avut din perspectiva acelor trăsături decât te vezi pe tine. Te vezi pe tine mai jos, vezi că îți lipsesc acele trăsături sau nu le ai în egală măsură cu partenerul.
Sacrificiul apare de cele mai multe ori atunci când îl prețuiești mai mult pe celălalt pentru ceea ce este și pentru valorile lui, decât te prețuiești pe tine și îl vezi mai sus din perspectiva manifestării valorilor lor decât te vezi pe tine.
Atunci apare sacrificiul și atunci există riscul să te pierzi în relație și să-ți pierzi propria identitate în relație.
Cum poți să ajungi la cauza problemelor, raportat la această temă, este subiectul zilei de astăzi. Iar săptămâna viitoare am să-ți spun cum poți să îți susții partenerul și să nu te pierzi în relație, să nu îți pierzi propria identitate în relație.
Când spunem că o persoană se pierde într-o relație mă gândesc la o situația în care această persoană își neglijează propria identitate, propriile nevoi, dorințe sau valori pentru a se conforma așteptărilor sau cerințelor partenerului.
Practic, persoana ajunge să își sacrifice individualitatea și să își definească existența aproape exclusiv prin prisma relației.
Când se întâmplă lucrul acesta? Când îl pui pe partenerul tău pe un piedestal.
Ce înseamnă că îl pui pe un piedestal? Înseamnă că vezi că el are ceva ce tu nu ai în egală măsură sau ție îți lipsește complet și prețuiești mai mult acele lucruri, acele trăsături pe care le are partenerul tău decât apreciezi trăsăturile tale, adică valorile tale cele mai înalte.
Pierderea propriei identități în relație este o problemă ce apare adesea și din dorința de a-l susține pe partener sau de a menține armonia în cuplu. Aceasta poate fi cauzată de o combinație de factori emoționali, psihologici și sociali.
Și, așa cum ți-am spus mai devreme, am să-ți vorbesc despre câteva dintre cauzele pentru care o persoană poate să își piardă propria identitate într-o relație de cuplu și cum poți să acționezi asupra acelei cauze ca să nu te pierzi în relația de cuplu. Iar săptămâna viitoare urmează partea a doua a acestui spark.
Nu le spun în ordine statistică, le spun în ordinea în care le-am identificat, o ordine aleatorie.
Primul motiv pentru care apare această această pierdere în relație este teama de abandon.
De ce se întâmplă să te pierzi în relație din cauza fricii de abandon, este pentru că se gândesc, oamenii, că dacă nu își prioritizează partenerul sau nu se conformează dorințelor acestuia vor fi respinși sau abandonați.
Această frică îi determină să-și neglijeze propriile nevoi pentru a păstra relația. Adică ești într-o relație de cuplu, ai frică de abandon (care nu a apărut în relație, cel mai probabil a apărut înainte, cel mai probabil o ai din copilărie teama de abandon) și pentru că îți este teamă să îți pierzi partenerul, îl vei prioritiza pe acesta, îi vei prioritiza nevoile acestuia, vei prioritiza valorile lui, vei prioritiza ce este important pentru el, neglijându-ți, în contextul acesta, valorile tale ca să păstrezi relația, ca nu cumva să pierzi relația.
Însă ce se întâmplă în situația asta este că adesea apare efectul contrar.
Adică în momentul în care tu, într-o relație, nu mai ești tu cel care a intrat în relație, cel de care s-a îndrăgostit partenerul tău, ci devii acea unealtă pentru ca celălalt să își împlinească valorile, tu nu mai ești tu în relație și de cele mai multe ori în situațiile astea apar trădări în relație, înșelat în relație sau chiar dizolvarea relației.
Frica de respingere sau abandon ca și cauză a pierderii identității într-o relație de cuplu se manifestă adesea prin acceptarea unor compromisuri excesive. Faci orice pentru partenerul tău, peste limitele tale de suportabilitate, peste limitele a ceea ce tu consideri că este normal.
De asemenea, se manifestă și prin evitarea exprimării propriilor opinii sau dorințe pentru a evita conflictele.
Lucrurile mărunte în care se vede acest tip de abordare este: „Spune tu ce vrei”, „Mergem unde vrei tu”, „Nu contează, mi-e totuna”, „Alege tu” și nu îți pui propriile opinii, propriile dorințe pentru a evita conflictele.
Și, pe lângă aceasta, accepți compromisuri excesive. Nu spui atunci când partenerul se întoarce des târziu de la lucru, nu spui și nu îndrăznești să spui de teamă să nu fii părăsit sau respins.
Ca și rezultat, persoana care are această teamă de abandon sau de respingere, ajunge să se conformeze complet partenerului, pierzându-și individualitatea.
Și, așa cum ți-am spus la fiecare din aceste cauze pentru care o persoană se pierde într-o relație, am să dau și eu o soluție.
În contextul acesta, soluția este: să echilibrezi partenerul tău în admirație, adică să îl scoți de pe un piedestal, să vezi că ceea ce admiri la el ai și tu.
Această echilibrare este valabilă pentru toate cauzele pe care urmează să le enumăr și este cauza de bază.
Cum echilibrezi partenerul în admirație?
1. Prima dată să vezi ce admiri la el.
2. Al doilea lucru este să vezi că și tu ai calitativ și cantitativ în aceeași măsură, ceea ce admiri la el.
3. Al treilea pas este să vezi că el are opusul trăsăturii admirate
4. Al patrulea pas este să găsești dezavantaje pentru tine și pentru ceilalți atunci când partenerul manifestă trăsătura admirată.
În felul acesta l-ai scos pe partenerul tău de pe un piedestal și este egalul tău.
Dacă vrei să faci un pas mai specific, în contextul acesta când vorbim despre frică de respingere sau abandon, cel mai ușor poți să echilibrezi această percepție folosind Legea Sincronicități.
Frica de respingere sau abandon apare pentru că în trecut ai avut experiențe în care ai avut percepția că ai fost respins sau abandonat. Te-a durut lucrul acesta și nu mai vrei să experimentezi în viitor aceeași durere de respingere sau abandon.
Ca atare, sincronicitatea aplicată corect și complet poate să te susțină, să echilibrezi respingerea sau abandonul.
Este foarte important ca să ajungi la rezultate, să echilibrezi toate momentele de percepție, de frică, de respingere și de abandon. Deci, practic va trebui să mergi în trecut să vezi când ai avut percepția de respingere sau de abandon și să echilibrezi toate aceste momente.
Cum faci asta? Mergi într-un moment specific în care ai avut percepția că cineva te-a respins pe o anumită temă sau cineva te-a abandonat. Fii prezent cu momentul. Acesta este pasul 1.
Pasul 2 – cine, pe același subiect pe care ai fost respins sau abandonat, te-a ales pe tine, fie ca opus al percepției de respingere, fie ca opus al sentimentului de abandon. Și vei vedea că există cineva care te-a ales pe tine.
Apoi, pasul următor, 3, este să vezi ce beneficii ai avut tu că ai primit opusul respingerii sau opusul abandonului de la persoana care te-a ales pe tine și ce dezavantaje ai fi avut dacă ai fi primit opusul respingerii sau abandonului, de la persoana de la care ai fi dorit să primești alegerea aceea, să fi fost ales.
Am să-ți dau un exemplu. Un moment de abandon a fost când tata a uitat să vină după mine și să mergem să cumpărăm ghiozdan. M-am simțit abandonată atunci. Tata nu s-a ținut de promisiune față de mine.
Cine m-a ales atunci pe mine? Cine a fost disponibil să vină cu mine în momentul acela a fost mama și bunica. Mama și bunica au fost opusul egal al lui tata în momentul respectiv. Cât m-a abandonat tata în momentul acela atât m-a ales mama și bunica.
Ce beneficii am avut eu că m-a ales mama și bunica și ce dezavantaje aș fi avut eu dacă m-ar fi ales tata în momentul acela și tata ar fi venit după mine?
Astea sunt următoarele două întrebări:
Beneficii am avut că m-au ales mama și bunica? Au fost ca au un ochi practic.
Era vorba despre a merge să cumpăr un ghiozdan. Mama și bunica au un ochi practic, știu să aleagă, știu să aleagă lucruri care țin mult, lucruri care sunt și frumoase estetic, care sunt și practice, care sunt și utile și alegerea lor mă susține pe mine mai bine din punct de vedere al resurselor și a folosirii resurselor în a-mi alege ghiozdanul, nemaivorbind de faptul că cu ele pot să am o altă conectare, am alte subiecte de discuție și este o relaționare pe linie feminină, în care mă simt în siguranță și simt că pot să fiu eu însămi. Nu trebuie să corespund.
Ce dezavantaje aș fi avut dacă ar fi venit tata cu mine să cumpere ghiozdanul? Ar fi fost că tata m-ar fi lăsat să aleg. Aș fi căutat să aleg să-i corespund lui, ca alegerea mea să corespundă lui. Ar fi ales, cel mai probabil, lucruri mai puțin practice sau nu ar fi știut să mă susțină să aleg lucruri practice. Cel mai probabil ar fi ales și în funcție de preț, dar fără să țină cont de calitatea produsului. Și dacă mergeam cu tata practic, alegerea pe care aș fi făcut-o ar fi fost mai puțin mulțumitoare pentru mine.
Ca să poți să scapi complet de frica de respingere sau abandon e nevoie să aplici același proces pe toate momentele de abandon și pe toate momentele de respingere.
Cu acest mod de operare am scăpat de teama de abandon. Nu mai am frica de abandon. A fost una dintre reușitele mele cele mai importante în lucrul cu Legile Universale, pentru că am crezut că teama aceasta de abandon nu o să dispară niciodată.
E adevărat că există abandonul în spațiul meu, că nimic nu dispare, totul se transformă, dar nu am frică legat de el, nu mă mai atinge.
Al 2-lea motiv pentru care o persoană se poate pierde într-o relație este dorința de a fi partenerul perfect.
De ce se întâmplă asta? Există o presiune de a fi un partener ideal pe care și-o asumă multe femei sau bărbați, iar această presiune de a deveni un partener ideal vine cu ideea de a oferi sprijin necondiționat partenerului, de a fi mereu disponibil, care poate duce la ignorarea propriilor nevoi.
Această dorință este adesea alimentată de așteptările sociale, de nesiguranțele personale și de tiparele preluate din familie.
Dacă, spre exemplu, în familie ai învățat că tata e deștept și mama nu se simte că e la fel de deșteaptă ca și tata, și mama s-a sacrificat pentru ca tata să facă carieră. Se întâmplă foarte des în familii asta.
Vei găsi un partener pentru care să te sacrifici, care poate vrea o carieră medicală sau o carieră care necesită mulți ani de studiu, multă dedicare și poate multe sacrificii. În contextul acesta reproduci tiparul părinților.
Dorința de a fi un partener perfect poate să vină și din tiparele pe care le-ai preluat de acasă, în care unul dintre parteneri a fost „partenerul perfect” pentru celălalt, s-a sacrificat pentru ca celălalt să își împlinească valorile.
Cum se manifestă dorința de a fi un partener perfect? Se manifestă prin încercarea constantă de a satisface toate nevoile partenerului, toate nevoile partenerului – lumea ta se învârte în jurul lui- și prin neglijarea propriilor interese și priorități pentru a părea ideal. Nu doar în ochii partenerului a părea ideal, ci și din punct de vedere al așteptărilor și normelor sociale.
Ca rezultat, persoana devine dependentă de validarea partenerului, își pierde autonomia și se simte că nu mai este nimic în afara relației, adică se definește identitar doar prin relație.
Cum poți să echilibrezi acest lucru? În primul rând, mergi în cursul Putere pe Tocuri și echilibrează-ți trecutul, ca să nu preiei și să nu duci mai departe tiparele preluate de la părinții tăi.
Al doilea lucru pe care să îl faci este să-ți echilibrezi partenerul în admirație. Este ceea ce ți-am dat ca prim exercițiu la punctul anterior, atunci când am vorbit despre frica de respingere și abandon, ca și cauză pentru care cineva se poate pierde într-o relație.
Iar al treilea lucru este să vezi ce anume percepi că faci tu, prin care ești un partener perfect, acele lucruri pe care le admiri la tine, și vezi ce dezavantaje ai avut tu și partenerul tău când ai fost „partenerul perfect”.
Deci până acum ai văzut care au fost acele comportamente prin care tu te-ai definit ca fiind partener ideal.
Al doilea lucru a fost să vezi ce dezavantaje ai avut tu și ce dezavantaje a avut partenerul, și poate și copiii, atunci când ai manifestat acest comportament ideal.
Iar punctul numărul 3 este ce beneficii ar fi avut partenerul, tu și copiii, dacă manifestai opusul comportamentului așa zis ideal, al comportamentului prin care te definești ca partener perfect pentru perechea ta.
Dacă răspunzi la aceste întrebări, aplici Legea Dualității în a vedea că atunci când joci rolul de partener perfect și tu și ceilalți aveți în mod egal dezavantaje cu beneficii, dar și atunci când ai juca rolul de partener opus al perfectului, cel mai probabil manifestând trăsături disprețuite de cuplu, ai avea și tu și partenerul tău în egală măsură, beneficii.
Dacă faci acest exercițiu corect și complet, te vei elibera de presiunea de a fi un partener perfect.
Al 3-lea motiv principal pentru care o persoană se poate pierde într-o relație este lipsa unei identități bine definite înainte de relație.
Mare atenție, în special în situația celor care nu pot să stea în afara unei relații, care pleacă dintr-o relație în alta, se mută dintr-o relație în alta și nu mai știu cine sunt.
De ce se întâmplă asta? Dacă o persoană nu are o identitate clară, nu știe cine este cu adevărat, înainte de a intra într-o relație, este mai probabil să se piardă în nevoile și dorințele partenerului său.
Dacă nu știi ce e important pentru tine, dacă nu știi cum să poți să menții ce e important pentru tine în timp ce ești într-o relație, va fi foarte greu să îți menții identitatea în relație.
Cum se manifestă acest lucru? Adoptarea intereselor, valorilor sau stilului de viață a partenerului.
E ca și cum renunți la acele lucruri care păreau importante pentru tine și dintr-o dată mergi la sală cu partenerul, mergi la țară la părinții lui și culegi struguri odată cu el, deși tu nu ai făcut niciodată asta în viață, adopți un stil de viață vegan pentru că așa face partenerul și în felul acesta devii ca și cum ai fi un alias al partenerului tău, o replică a partenerului tău. Dar acest mod de a fi are riscuri.
Al doilea lucru legat de felul în care se manifestă lipsa unei identități bine definite înainte de relație este lipsa unor preocupări proprii, unor valori clar definite, reale și aliniate cu tine. Iar acest subiect este extrem, extrem de important.
De ce? Pentru că, de cele mai multe ori, atunci când tu nu ești în aliniere cu tine însuți și ești sub influența încă a părinților și nu ai reușit să îți dai seama cine ești și la nivel subconștient cauți să îți mulțumești părinții, valorile tale nu sunt valorile reale.
Dacă nu ai ieșit de sub influența părinților și nu știi cine ești și intri într-o relație, tinzi să faci următorul lucru: să înlocuiești ce ai luat de la părinți ca autoritate cu ce iei de la partenerul tău, ca autoritate.
Adică ce au zis părinții până atunci a fost important, iar de acum încolo ce zice partenerul în relație va fi important și nu doar în relație și legat de alte aspecte.
Și atunci, când tu nu ai valorile clar definite și îl ai pe partener în admirație și nu ți-ai lucrat relația cu părinții, ai șanse foarte mari să te pierzi într-o relație cu cineva, mai ales dacă acea persoană este ușor mai dominantă.
Ca rezultat, relația devine singura sursă de identitate și valoare personală. Adică te identifici tu pe tine doar prin prisma relației, pentru că nu mai ai alte lucruri pe care le faci, care să fie relevante pentru tine, cu care să te identifici.
Iar dacă pe acest fundal apare un copil, de cele mai multe ori asta este o problemă pentru relație, de cele mai multe ori.
Acum ce să faci ca să nu ajungi la această cauză, de lipsa unei identități bine definite înainte de relație.
Mergi și echilibrează-ți părinții cu trăsături admirate și cu trăsături judecate și echilibrează-ți partenerul.
Ți-am arătat cum poți să-ți echilibrezi partenerul în admirație, iar ce facem în echilibrarea părinților facem în programul Putere pe Tocuri.
Este un proces de 9 săptămâni în care tu poți să lucrezi pe relația cu trecutul, ca să dai puțin la o parte din programele pe care le-ai preluat de la ei și să poți să îți dai seama cine ești.
Al 4-lea motiv pentru care cineva poate să ajungă să se piardă într-o relație este codependența emoțională.
Codependență emoțională se întâmplă în relațiile codependente, când o persoană îți definește valoarea prin capacitatea de a avea grijă de partener. Aceasta poate duce la sacrificarea propriei identități pentru a satisface nevoile celuilalt.
Se întâmplă foarte des în situații în care trăiește o persoană cu un alcoolic, cu un dependent de droguri, inclusiv atunci când ai trăit mult cu o persoană care necesită îngrijire medicală, și ajungi să te definești doar ca îngrijitor al acelei persoane.
Se întâmplă în relația dintre părinți și copii, când copiii au grijă de părinții lor, dar am văzut și cazuri în care părinți care au grijă de copiii lor, care au nevoi speciale și persoana care are grijă de copii sau de copilul cu nevoi speciale își pierde identitatea în acel tip de relaționare.
Cum se manifestă acest mod de a-ți pierde identitatea într-o codependență emoțională? Se manifestă prin nevoia constantă de a fi necesar sau apreciat de partener.
Și acum o să-ți spun ceva ce nu o să-ți convină.
Până la urmă, dacă te definești identitar prin acea persoană care are grijă de cel bolnav, dependent, cel care are nevoi speciale și te definești identitar așa creezi un ciclu prin care persoana respectivă nu se poate vindeca, pentru că la nivel subconștient, interesul tău este ca acea persoană să rămână dependentă sau bolnavă, pentru că este singura ta sursă de împlinire să ai grijă de persoana respectivă.
Știu că nu ți-a plăcut ce ți-am spus. Mai ascultă încă o dată.
E foarte important în mod special acolo unde există copii bolnavi de multă vreme și părinți care au grijă de ei, sau părinți bolnavi multă vreme și copii care au grijă de ei.
Cum se mai manifestă cauza de codependență emoțională în pierderea identitară în relație? Este preluarea responsabilităților emoționale sau practice ale partenerului.
E ca și cum, pentru că îl îngrijești pe celălalt, celălalt nu mai are responsabilități, celălalt nu mai are lucruri de făcut și tu ajungi să faci 80%, 90%, 70% din ce e nevoie în casă, în relație cu copiii, în relația cu partenerul, din punct de vedere financiar etc.
Ca rezultat, persoana devine absorbită de relație și își pierde autonomia și acel tip de relație îi dă împlinire, pentru că se simte utilă și se definește prin această utilitate, prin acest fel de a servi în relație.
În contextul acesta, echilibrarea pe care să o faci este ușor diferită față de ce ți-am spus până acum.
În situația aceasta, ca să acționăm asupra cauzei cauzelor și ca să putem să descâlcim o situație atât de complicată, primul pas pe care te invit să îl faci este să vezi ce beneficii ai că ești în această relație de codependență emoțională și că servești sacrificându-ți nevoile. Ce ai de câștigat în felul acesta?
Și găsește 100 de beneficii pentru care faci lucrul acesta, ca să vezi care sunt cauzele cu adevărat importante, relevante, pentru care tu faci această acțiune, pentru care tu ești în acest context de codependență.
Al doilea lucru este, după ce identifici cele mai importante cauze, să vezi cum altfel poți să obții acele beneficii pe care le ai în acest fel de relație, altfel decât prin relația în sine.
Spre exemplu, dacă unul dintre beneficii este că te simți util că ai grijă de părintele tău sau de copilul tău care are nevoi speciale sau care are o situație specială, cum altfel te poți simți util decât având grijă de acel copil sau de acel părinte care e dependent de tine sau de acel codependent, acea persoană care este dependentă de substanțe sau de alcool.
În momentul în care vezi cum altfel poți să îți împlinești acea nevoie pe care tu o ai, pentru care tu stai în relație și găsești asemenea alternative, pentru fiecare din cele 100 de răspunsuri pe care le-ai dat, vei avea o serie de alternative care se repetă.
E important să le conectezi cu ce este cu adevărat relevant pentru tine, cu valorile tale reale, ca să poți să-i dai minții tale alternative decât să stea într-o relație, cu un dependent și să te definești identitar doar prin acea relație, să poți să începi să îți extinzi perspectiva și să vezi lucrurile puțin diferit.
Este efectiv parte din procesul de transformare a dependențelor, ca să poți să mergi mai departe și să poți să transformi și să ieși din asemenea relație.
Îți spun că este foarte important acest mod de funcționare, pentru că inclusiv tu, subconștient, îl ții pe celălalt în problema pe care o are, fie că este dependență de substanțe, fie că este afecțiune, boală și așa mai departe.
Al 5-lea motiv pentru care o persoană se pierde în relație este nesiguranța și stima de sine scăzută.
De ce se întâmplă asta? Pentru că o stimă de sine scăzută poate face o persoană să creadă că nu este suficient de valoroasă pe cont propriu și că trebuie să se sacrifice pentru a menține relația.
Cum se manifestă acest lucru? Prin acceptarea unui comportament toxic sau a unor cerințe nerezonabile din partea partenerului, prin nevoia constantă de aprobare și validare. Iar ca rezultat, persoana devine dependentă de relație pentru a-și simți valoarea.
Sacrificiul în relație apare tot dintr-o stimă de sine scăzută și dintr-o nesiguranță. Asta înseamnă că, practic, persoana care intră într-o relație și are nesiguranță și stimă de sine scăzută se va sacrifica pentru celălalt și își va defini valoarea prin relație și atât.
În contextul acesta îi va permite celuilalt, pentru că celălalt îl vede mai puternic, mai destept, mai capabil decât pe el însuși sau decât pe ea însăși, îi va permite comportamente care sunt neproductive pentru persoana care se sacrifică.
Cum poți să echilibrezi această situație este să îți crești stima de sine.
Cum poți să faci lucrul acesta? Este în primul rând să-ți identifici valorile.
În momentul în care știi care sunt valorile tale și știi ce e cu adevărat important pentru tine, începi să le prioritizezi pe acestea și să ai reușitele tale acolo, din perspectiva altor valori decât relația.
Dacă, spre exemplu, în valorile tale este munca, este relația ta cu familia, vezi ce reușite ai în muncă, ce reușite ai în relație cu familia ca să poți să îți crești stima de sine pornind de acolo, pornind din experiențele pe care tu le ai în valorile tale cele mai înalte. Și, desigur, echilibrează partenerul în admirație.
Așa cum ți-am spus, acesta este un element comun la toate aceste cauze pe care le atingem când vine vorba de motive pentru care te pierzi într-o relație.
Al 6-lea motiv pentru care se întâmplă ca cineva să se piardă într-o relație este frica de conflict.
De ce se întâmplă asta? Este că mulți oameni evită conflictele din teama de a nu strica relația și mulți oameni privesc conflictele ca fiind un lucru negativ. „Ar trebui să evit conflictele”.
Această evitare îi determină să își reprime propriile dorințe și să-i prioritizeze pe ceilalți, să prioritizeze nevoile partenerului.
Cum se manifestă? Prin acceptarea unor decizii sau comportamente care nu sunt în acord cu principiile de operare pe care persoana le care. Prin evitarea exprimării dezacordurilor propriilor opinii ce ar putea crea conflicte.
Ca rezultat persoana ajunge să se simtă frustrată, neîmplinită, dar continuă să evite confruntările.
Cum poți să echilibrezi acest lucru?
În afară de a-l echilibra pe partenerul tău în admirație, mai e un element foarte important pe care poți să îl faci. Teama de conflict apare atunci când tu ai asociată mai multă durere decât plăcere cu ideea de conflict.
Asta înseamnă că în trecutul tău, în experiența ta, au existat momente dureroase legate de conflict. Fie că ai fost tu în conflict și poate ai fost bătut, lovit, certat, umilit, fie ai asistat la un conflict, poate între mama și tata, poate între tata și soră, poate între alți membri ai familiei și ai resimțit conflictul acela ca fiind dureros pentru persoana la care ai ținut.
Spre exemplu, am o situație cu care am lucrat, o clientă, care a fost protejată de tata, însă tatăl ei o bătea pe sora ei și pentru diverse motive sora ei a suferit aparent mai mult decât a suferit ea. Și clienta mea, a cărei tată îi bătea sora, avea teamă de conflict. Ca mod de operare, era blândă, căutând să evite, prin orice mijloace, conflictul.
Deci ai frică de conflict atunci când ai avut în trecut tu situații conflictuale sau atunci când tu ai asistat la situații conflictuale în care a fost implicat cineva care îți era drag și ai perceput un dezechilibru mare acolo în ceea ce privește persoana implicată.
Cum poți să echilibrezi situațiile acestea? Este să mergi în fiecare moment în care tu ai avut un conflict și să vezi ce beneficiu ai avut tu pentru desfășurarea conflictului respectiv și ce dezavantaje ai fi avut dacă s-ar fi întâmplat varianta ideală. Asta este doar aplicarea Legii Dualității și a Polarității.
Și te-aș mai invita, în manifestarea conflictului respectiv, să vezi ce judeci la persoana care a inițiat conflictul, care poate a fost agresivă, și să vezi care este forma în care și tu ai trăsătura respectivă.
În felul acesta vei deține conflictul, vei stăpâni conflictul, va fi al tău și vei vedea că nu este doar negativ. Vei vedea și latura lui pozitivă, până ajungi la echilibru.
Dacă conflictul s-a întâmplat altcuiva, atunci mergi în momentele în care ai asistat la acel conflict.
Vei găsi beneficii pentru persoana respectivă că a trecut prin conflictul respectiv sau momentul respectiv de agresivitate, și dezavantaje dacă s-ar fi întâmplat varianta ideală. Nu în ultimul rând, vezi agresorul, cel care a generat conflictul, ce judeci la el și vezi care-i forma în care și tu ai trăsătura respectivă.
Al 7-a cauză pentru care apare această pierdere a identității într-o relație este idealizarea partenerului.
Ți-am spus de la început că aceasta este cauza principală pentru care cineva se pierde într-o relație. Chiar și dacă ajunge cineva într-o relație cu un dependent, motivul pentru care rămâne în relație este că în continuare are admirație față de partener.
Idealizarea partenerului sau ai pune pe un piedestal este cauza cauzelor atunci când vorbim despre pierderea identității în relație.
De ce se întâmplă acest lucru? Oamenii când își idealizează partenerul cred că acesta este mai important sau mai valoros decât ei. Această dinamică poate duce la sacrificarea propriei identități pentru a-l merita pe partener.
Mare atenție și la acest lucru, poate fi moștenit din familie.
Cum se manifestă? Prin punerea partenerului pe un piedestal, prin neglijarea nevoilor proprii, pentru a-l face fericit pe partener. Ca rezultat, relația devine dezechilibrată, iar persoana care se sacrifică poate să ajungă să se simtă invizibilă.
Motivul pentru care unii oameni se simt invizibili este că îi pun pe ceilalți mai presus decât sunt ei înșiși. Îi văd mai importanți, mai valoroși decât ei înșiși.
Ți-am spus deja cum poți să echilibrezi atunci când îl pui pe partener pe un piedestal, la punctul numărul 1.
Al 8-lea motiv este confuzia între iubire și sacrificiu ca și cauză pentru care cineva se pierde într-o relație.
Atunci când există confuzie între iubire și sacrificiu, te vei pierde într-o relație.
De ce se întâmplă asta? Mulți oameni cred că iubirea adevărată înseamnă să te sacrifici complet sau parțial pentru celălalt. Această percepție greșită poate duce la pierderea identității.
Cum se manifestă? Prin renunțarea la propriile visuri sau obiective pentru a-l susține pe partener. Prin prioritizarea constantă a relației în detrimentul propriei persoane, cu lucruri mici, cum ar fi: Ți-ai programat ceva. Partenerul are o urgență. Renunți la programarea ta pentru urgența partenerului, pentru ca să poți să îl susții pe el. Renunți la relațiile tale, pentru ca să poți să îl susții pe el. Renunți la prieteniile tale pentru ca să poți să susții pe el.
Adesea, ca rezultat, persoana care face confuzie între iubire și sacrificiu ajunge să se simtă epuizată și neîmplinită.
Vreau să spun ceva important: iubirea nu este sacrificiu și sacrificiul nu este iubire.
Dacă iubești pe cineva și persoana respectivă te iubește, înseamnă că îl iei pe celălalt așa cum e, cu plusuri și minusuri, și te iei pe tine așa cum ești, cu plusuri și minusuri. Îl vezi pe celălalt nici mai sus, nici mai jos decât pe tine.
Și în contextul acesta, de ce misiunea celuilalt ar fi mai importantă decât e misiunea ta?
Tu crezi că pe celălalt Dumnezeu l-a binecuvântat cu niște daruri și la tine a fost un pic mai zgârcit și ție nu ți-a dat. Nu se întâmplă lucrurile așa.
Ca om, ca potențial, ești la fel de valoros ca partenerul tău. Ca atare, nu ai niciun motiv pentru care să te sacrifici. Ești înzestrat la fel cum este înzestrat și el, partenerul, pentru misiunea ta.
Ai darurile perfecte pentru misiunea ta. Ai traumele perfecte pentru misiunea ta.
Partenerul tău, la fel, are dramele perfecte, traumele perfecte și darurile perfecte pentru misiunea lui. Ca atare, de ce să faci un sacrificiu pentru celălalt?
Creșterea frumoasă apare atunci când vă susțineți unul pe celălalt în valorile cele mai înalte, fără să vă sacrificați.
Ce să faci atunci când ai confuzie între iubire și sacrificiu? Este un exercițiu foarte simplu.
Du-te în momente în care ai avut percepția că te-ai sacrificat, ai renunțat la ce a fost important pentru tine pentru ca să prioritizezi ce e important pentru celălalt, și vezi ce dezavantaje ai avut tu și ce dezavantaje a avut celălalt, că tu te-ai sacrificat, l-ai prioritizat pe el sau nevoile lui, mai presus decât nevoile tale.
Și la fel, ce beneficii ar fi avut partenerul și ce beneficii ai fi avut tu dacă făceai opusul sacrificiului și, spre exemplu, ai fi fost complet egoist în momentele respective?
În situația aceasta ai o perspectivă mult mai echilibrată asupra ceea ce înseamnă sacrificiu sau prioritizarea nevoilor celuilalt peste nevoile tale.
A 9-a cauză pentru care cineva se pierde într-o relație este lipsa limitelor sănătoase.
De ce se întâmplă asta? Fără limite clare, este ușor să te pierzi în nevoile și dorințele partenerului. Lipsa limitelor poate duce la o relație dezechilibrată.
Cum să manifestă acest lucru? Prin acceptarea cerințelor nerezonabile sau a unui comportament care este neconstructiv pentru tine sau pentru relație, prin lipsa timpului personal sau a spațiului personal pentru propriile interese. Ca rezultat, persoana devine complet absorbită de relație și își pierde autonomia.
Într-unul din spark-urile trecute, am vorbit despre cum să spui nu fără să te simți vinovat, fără să te simți vinovată. Ascultă spark-ul acela, o să te ajute pentru a stabili limite sănătoase.
Din nou, ca să poți să ajungi la echilibru pe subiectul limitelor sănătoase, e nevoie să-ți echilibrezi, pe de o parte, partenerul în admirație, pe de altă parte să vezi ce beneficii au ceilalți față de care impui limitele sănătoase și ce dezavantaje ar avea ceilalți dacă continui să nu pui limite, fie că e vorba despre partener, fie că e vorba despre copil, merită să faci exercițiul acesta.
Al 10-lea motiv pentru care o persoană ajunge să își piardă identitatea într-o relație este dorința de a evita singurătatea.
Frica de a rămâne singuri îi determină pe unii oameni să facă orice pentru a menține o relație, chiar dacă asta înseamnă să își sacrifice identitatea.
Acest lucru se manifestă prin acceptarea unei relații nesănătoase sau dezechilibrate, prin renunțarea la propriile valori pentru a păstra partenerul.
Am întâlnit asta în situații în care femei care sunt aparent în putere și au în afară o imagine de femei de afaceri, acceptă relații în care să își întrețină partenerul pentru că au o teamă foarte mare de singurătate. Și am văzut asta în repetate rânduri.
Cum poți să echilibrezi acest caz specific pe care vorbesc? Este, pe lângă a-ți echilibra partenerul, să vezi care e forma în care ești singură în relație, în egală măsură cu cât ești cu cineva. Și atunci când ai fost singur sau singură, pe cine ai avut atunci? Ca să nu ai teamă de singurătate și să vezi că singurătatea o ai și atunci când ești într-o relație.
Al 11-lea motiv pentru care o persoană se poate pierde într-o relație este influența traumelor din trecut.
Experiențele din copilărie sau relațiile anterioare pot influența modul în care o persoană se comportă în relații. Tiparele preluate de la părinți pot influența modul în care tu te porți în relații.
De exemplu, dacă ai fost neglijat emoțional, poate simți nevoia să te sacrifici pentru a primi iubire.
Cum se manifestă acest lucru în relație atunci când îți pierzi identitatea? Este că ai un comportament sau comportamente de îngrijitor excesiv. Te îngrijorezi și îi îngrijești excesiv pe ceilalți. Te preocupă exagerat de mult nevoile lor. Ai, de asemenea, frica de a pierde iubirea dacă nu te conformezi.
Cum poți să echilibrezi aceste traume din trecut este să te înscrii în programul Putere pe Tocuri în care lucrezi, pe tiparele pe care le-ai preluat de la părinții tăi și lucru pe traume.
Dacă ai această cauză de influență a traumelor din trecut care își pun amprenta asupra relațiilor și te pierzi în relații, ca rezultat poți să repeți tipare nesănătoase și să îți neglijezi propriile nevoi.
Aici poate să intervină tiparul de sacrificiu pe care l-ai preluat din familie, poate să intervină tiparul în care tu a trebuit să devii adult și să ai grijă de părinții tăi, să devii părintele părinților tăi și ești prins între două generații și ai prea multe de dus.
Ți-am enumerat 11 cauze pentru care poți să îți pierzi identitatea într-o relație și inclusiv cum poți să echilibrezi aceste cauze într-un mod primar, dar ca să ai rezultate.
În Spark-ul următor am să îți vorbesc despre cum poți să ai o relație în care să-ți susții partenerul fără să te pierzi și fără să pierzi propria identitate în relație.
Lasă-mi acum un comentariu legat de care din cele 11 cauze pentru care te pierzi în relație ai experimentat-o cel mai recent. Căci dacă le-ai ascultat pe toate, e imposibil să nu le fi identificat în viața ta în mai mică sau mai mare măsură.
Ideea e să nu fie ele dominante aceste cauze și să lucrezi la relația cu trecutul tău ca să poți să ai o altfel de relație și să poți să te definești altfel în relație, decât poate au făcut-o părinții tăi.
Aștept comentariul tău.
Te îmbrățișez cu multă iubire și recunoștință.
Monica sunt și îți mulțumesc că ai citit acest spark.
