Skip to content Skip to footer

Friday Spark #115 – Cum să aplici Legile Universale în orice situație

4 povești reale

În acest spark vei afla patru povești reale cu patru persoane pe care le-am întâlnit, unele dintre ele le-am întâlnit pur și simplu pentru că așa a adus soarta.

Nu voi folosi numele reale ale acestor persoane și e interesant cum poți să folosești Legile Universale în diferite contexte.

Trebuie să-ți spun că aceste contexte în care m-am întâlnit cu persoanele a fost de la avion până la o cină sau la o cafea în oraș. Unele persoane le știu de mai multă vreme, altele de mai puțină vreme, dar ce va fi interesant în acest spark este să vezi cât de ușor se găsesc contexte în care poți să aplici Legile Universale și cât de ușor pot fi ele aplicate.

Prima poveste pe care vreau să ți-o spun este despre Elena.

Așa cum ți-am spus, nu reprezintă numele real al persoanei. Am înlocuit numele ei cu un nume fictiv, în așa fel încât să nu se poată identifica persoana.

Elena este o doamnă pe care am întâlnit-o pe avion și avea piciorul protejat cumva. Nu era limpede dacă este după operație sau ce s-a întâmplat.

Am stat chiar lângă Elena în avion și pentru că mi-a fost cumva ciudat să o întreb de ce s-a întâmplat și cum de a ajuns cu piciorul așa sensibil. Nu era încălțată cu piciorul, avea un sistem de suport din ăsta care-i ținea piciorul fix și a spus că simte foarte multă durere și a cerut medicamente pentru calmarea durerii.

Și cum veneam dinspre Istambul, am întrebat-o dacă a făcut cumva o operație în sistemul medical din Istanbul, pentru că eram curioasă să aflu detalii despre ce s-a întâmplat și cum merge în sistemul medical din Istanbul.

Elena mi-a spus: „Nu, nu asta am făcut. Am trecut doar prin Istanbul. Eu am fost de fapt în Statele Unite, împreună cu fiul meu, să vizitez familia și am avut un accident. Stai să-ți spun cum s-a întâmplat accidentul.”

Și a început să-mi dea o mulțime de detalii legat de faptul că era pe un scuter electric, nu scuter pe o trotinetă electrică, în New York. Și chiar atunci s-a întâmplat un accident și mi-a dat toate detaliile legat de cum s-a întâmplat accidentul.

Am întrebat o deci pe Elena dacă îmi permite să-i pun câteva întrebări legate de cum a cauzat ea din punct de vedere mental și emoțional acest accident, pentru că i-am spus că nu există accidente care se întâmplă aleatoriu, ci că a cocreat această experiență.

S-a arătat foarte curioasă, Elena, de această perspectivă asupra lucrurilor și a zis: „Mi se pare foarte interesant ce spui.”

Și am zis:„Ok, hai să vedem prin ce gânduri și emoții ți-ai creat acest accident?”, am întrebat-o pe Elena.

Iar ea a răspuns:„Nu, nu, nu, eu l-am creat. Stai să-ți explic din nou cum s-a întâmplat, că s-a oprit cineva în fața mea, a trebuit să frânez și nu am vrut să frânez nu știu cum, a trebuit să pun piciorul jos și unde s-a întâmplat accidentul”.

Și am zis: „Uite, nu se întâmplă nimic aleatoriu în Universul ăsta. Tu, cu niște gânduri ale tale, ai creat acest accident. Poți să mi spui, te rog frumos, ce gânduri ai avut atunci când erai pe trotineta electrică? Ce gânduri ai avut prin care puteai să-ți creezi accidentul asta?”

Și Elena mi-a spus:„ Nu știu. Chiar nu știu.”

Zic: „Hai, gândește-te un pic.” Și i-am mai spus: „Dacă îmi permiți să-ți spun ceva „injury” means jury within, adică să ai un un accident, să îți cauzeze o rană, înseamnă că există o judecată interioară prin care ți ai creat acea rană. Și am întrebat-o dacă e cumva ceva în care s-a simțit prea bine și a simțit nevoia să se pedepsească pentru acel prea bine. Poate pentru că e o stare din familie, poate pentru că sunt alte contexte sau pentru ce anume s-a simțit ea vinovată acolo?”

Elena a fost foarte surprinsă când i-am arătat această perspectivă și a pus-o pe gânduri, și a început să se gândească care au fost gândurile de și emoțiile legate de sentimentele de vină. 

Și mi-a spus: „Știi, Monica, de fapt, în această situație noi ne-am dus și am făcut excursia asta cadou din partea fratelui meu. Și eu m-am simțit vinovată că el cheltuie atâția bani pe noi și nu ne-a dat voie să plătim nimic în această excursie, ci el a achitat toate costurile. Și m-am simțit vinovată față de el, pentru că el are doi copii mici de întreținut și am simțit că e o greutate, o povară pe care și-o asumă cu noi pentru că a plătit acea excursie în Statele Unite.”

Am zis: „OK, deci te-ai simțit vinovată că beneficiezi de acel cadou din partea fratelui tău și că el privează familia proprie de banii pe care i-a dat către familia ta.” Și a zis că da, exact așa este.

Și am întrebat: „OK, este el sau tu, fratele mai mare?”

A spus că „eu sunt sora mai mare, dar că în general fratele a fost protejat și a fost tratat preferențial de către părinți, dar că în general cu amândoi au fost foarte agresivi în familie.” Adică față de copii a existat agresivitate în familie.

Și am întrebat-o pe Elena dacă vrea să o ajut să echilibreze percepția asta, ca să poată să se vindece mai repede. Pentru că dacă cauza este eliminată, atunci și impactul, efectul se compensează mai repede. Adică se poate vindeca mai repede dacă rezolvă cauza prin care a creat acel accident. Dacă cauza nu este eliminată, vindecarea va fi mai grea.

Și a făcut foarte mult sens pentru Elena când i-am zis perspectiva asta și i s-a părut foarte, foarte interesantă abordarea. Și mai voia să vorbesc cu ea, s-o mai întreb. Și am zis ok.

„Ce benficii a avut fratele tău și familia lui, că el ți-a oferit această oportunitate, a oferit această oportunitate familiei tale? Ce a avut el de câștigat?

Iar Elena a început să dea diferite răspunsuri și până la urmă a spus: Știi, a simțit că poate să își manifeste iubirea față de sora mai mare și asta e un lucru important, pentru că nu a avut contextul și oportunitatea să facă asta.” Iar când ea a spus asta, au început să-i dea ochii în lacrimi. Și am zis „Perfect, bravo!” Asta a fost una dintre cele mai mari shift-uri de perspectivă pe care le-a avut în lucru cu ea.

I-am mai spus așa:„Uite, de fiecare dată există un schimb echitabil. Asta înseamnă că tu i-ai dat ceva fratelui tău pentru care el a plătit cu acea excursie și în momentul în care el a decis că plătește pentru acea excursie, deja tu i-ai dat, tu te-ai revanșat față de el, tu i-ai dat deja ceva în schimb. Ce i-ai dat tu fratelui tău mai mic?”

Această întrebare a pus-o pe Elena pe gânduri și a spus: „Da, i-am dat iubire, i-am dat apreciere, i-am dat afecțiune…” și printre răspunsurile pe care le-a dat a spus unul care a fost foarte important pentru ea.

„I-am dat oportunitatea să fie o figură paternă diferită de cum a fost tatăl nostru în copilărie” – tata care bea, care a fost agresiv și cu ei și cu mama lor -„și i-am dat oportunitatea să fie o astfel de figură paternă, father figure, diferit decât a fost tata.”

Și când a dat răspunsul acesta Elena, pur și simplu fața ei s-a liniștit și i s-a luminat.

Astăzi, Marți, când înregistrez acest spark, i-am trimis un mesaj Elenei să o verific, să văd dacă a avut loc operația și cum se simte. Astăzi a spus că are operația. O să sun zilele următoare să văd cum este și cum și-a revenit.

Această discuție a avut loc în aproximativ 45 de minute cu această doamnă pe un avion.

O altă poveste pe care am să ți-o relatez ține de o dinamică de cuplu. N-am să fac referire la niciun fel de nume, o să spun doar el și ea.

Îmi sunt niște oameni extraordinari de dragi, pe care îi prețuiesc din adâncul inimii mele. Iar povestea aceasta este povestea de la o cină și doar câteva schimburi de replici o să-ți dau din această cină pe care am avut o în 4, de fapt cu Ștefan, cu el și cu ea. Așa cum am spus, nu o să spun niciun fel de nume aici.

Toată povestea a plecat de la dinamicile de cuplu și discuția de la cină a fost extraordinară, în contextul în care au fost întrebări în amândouă sensurile legat de cum gestionăm dinamica de cuplu, cum gestionăm provocările pe care le avem fiecare dintre noi și care este istoricul relației noastre printre altele, și câteva dureri legate de experiențele trecute.

Și având în vedere că recent am sărbătorit cu Ștefan 10 ani de când ne-am căsătorit și am făcut un all white party, ne-au spus că suntem luminoși și că relația noastră este într-un alt loc și au fost o mulțime de întrebări legate de cum am ajuns acolo și cum am depășit dificultățile în relație.

Povestind cu cei doi oameni extraordinari și când m-a întrebat Ștefan de ce îmi doresc să mă întâlnesc cu ei, motivul pentru care îmi doresc să mă întâlnesc cu ei este că sunt oameni de o curățenie sufletească incredibilă. Sinceri, onești unii cu alții și cu alții, dornici să susțină, să ajute și pentru că văd ce e mai bun în oameni.

Și în discuțiile acestea, una dintre teme a fost de cum am rezolvat diferitele probleme și diferitele dificultăți, iar jocul dintre ei a fost că el era nemulțumit de ea când percepea că ea face mai mult pentru alții decât face pentru el, indiferent despre ce este vorba.

Și acest lucru se manifesta în diferite contexte: că pleacă mai târziu la un restaurant sau la o petrecere, pentru că ea se ocupă de alții, nu se ocupă de el, că face mai multe pentru alții decât face pentru el din punct de vedere culinar, că-i alintă mai mult pe alții decât îl alintă pe el. Și dinamica lor este extraordinar de frumoasă până vine vorba de subiectul acesta.

Și l-am întrebat pe el: „Ce crezi tu că e în spatele acestei povești pe care ți-o spui: că te defavorizează pe tine atunci când faci pentru alții și că ai percepția că face mai mult pentru alții decât te face pentru tine?”

Iar el a răspuns foarte sincer, așa cum îl știu, pentru că e dispus să se uite în interiorul lui, a zis: „E rana de abandon”.

Și am spus:„Uite ce-i, te-am auzit că spui povestea asta și ți-o spui de destul de multă vreme și practic nu faci decât să îți amărăști viața cu povestea asta, pentru că în atâția ani de căsnicie și de relație, vezi că soția ta e lângă tine, nu te părăsește, nu te înșală, e acolo și caută să-ți facă toate poftele. Aveți o dinamică intimă incredibilă. Ce ai de câștigat când spui povestea asta? Și de ce nu-ți spui altă poveste? Adică, ai putea să-ți spui orice altă poveste, dar ți-o spui pe asta? Asta înseamnă că ai ceva de câștigat din faptul că-ți spui această poveste. Ce ai de câștigat din asta?”

Și el stă se gîndește, așa cum îl știu, un om sincer care caută în interiorul lui și spune:„Cred că obțin conectare prin povestea asta”.

Și l-am întrebat: „Auzi, oare asta e cea mai eficientă cale prin care să obții conectare și atenția nedivizată ai soției tale? Cât poți să obții conectare printr-un milion de alte feluri, dar să să cauți supărare ca să te conectezi cu celălalt, este asta oare cea mai eficientă strategie? Nu este oare, doar o poveste pe care ți-o spui, o tehnică pe care ai învățat-o să obții conectarea așa? Cum ai mai putea să obții conectare fără să joci jocul ăsta de m-am supărat că tu trebuia să faci altfel?”

Iar această întrebare l-a pus în mod serios pe gânduri. Încă nu m-am întâlnit nici cu el, nici cu ea, nici cu ei de când am avut această conversație. Dar am vrut neapărat să împărtășesc această această poveste în Spark, pentru că mi se pare extrem de relevantă.

Noi, fiecare din noi, rulăm în mintea noastră niște povești prin care ne interpretăm realitatea, fără să mai verificăm poveștile astea prin care ne interpretăm realitatea.

Și tu, și eu rulăm niște povești în care facem o interpretare superficială, rapidă, confortabilă, adică pe cărările bătătorite asupra realității.

Nu întotdeauna aceea este povestea care te ajută cel mai mult. Și atunci când îți amărăști zilele și te superi pentru ceva. Măcar pune-ți întrebarea care e povestea pe care mi-o spun și nu este adevărată? Ce joc joc eu aici? Pentru ce beneficiu? Și când ai niște răspunsuri serioase, profunde în interiorul tău la aceste întrebări vei avea o pistă pe care să pleci, în intenția de a schimba povestea.

Pentru că odată ce ai răspuns la întrebările pe care ți le-am pus mai devreme, ai posibilitatea să-ți pui și întrebarea: „Cu ce altă poveste pot să înlocuiesc povestea pe care mi-o spun eu? Cum altfel pot să obțin același lucru pentru care eu rulez povestea asta stupidă care m-a supărat de atâta vreme?”

La finalul întâlnirii i-am spus lui: „Auzi, știi, ești matur. Ești deja în deplinătatea facultăților tale mentale, emoționale. Îți trăiești viața într-un mod împlinit. Ai o viață frumoasă și aveți o viață frumoasă. Oare crezi că mai e nevoie să duci povestea asta mai departe cu tine? Sau poți să decizi în tine că poți să-i dai drumul?”

Iar el a spus: „Mă gândesc!”

Așa că sper că din această experiență și din această conversație să se fi întâmplat ceva în inima lui încât să schimbe puțin acul și să meargă într-o altă direcție. O să îl verific și pe el și pe ei.

Următoarea poveste este dintr-un salon. Din nou conversație adevărată. Nu o să spun ce fel de salon, iar pe domnișoara cu care am lucrat în acele ore, în care ea a lucrat cu mine la înfrumusețarea mea, am avut o conversație despre viața ei amoroasă.

Această domnișoară se numește Dana. Dana e un nume fictiv, nu e numele ei real, dar o să folosesc Dana ca să fie mai ușoară în toată discuția, toată prezentarea și toată povestea.

Dana dă peste domni care nu sunt disponibili, care spun că sunt disponibili și nu sunt de fapt disponibil pentru o relație. Și acest lucru a supărat-o foarte tare pentru că în mai multe rânduri a depus eforturi pentru a construi relație cu cineva și nu s-au întâmplat lucrurile în direcția în care și-ar fi dorit ea.

Și din nou i-am cerut permisiunea Danei să-i pun câteva întrebări. Și oamenii par mai deschiși la aceste întrebări foarte dureroase și neplăcute ale mele decât m-aș fi așteptat.

Și am întrebat-o pe Dana dacă îmi dă voie să-i pun câteva întrebări și am venit cu direct întrebarea la țintă, în care i-am explicat foarte pe scurt despre Legea Transparenței și Reflecției și i-am spus „Uite tot ce vezi în ceilalți, ai și tu în tine. Ca atare, dacă tu vezi la domnii cu care te întâlnești lipsa de disponibilitate pentru a avea o relație serioasă, așa cum zici că îți dorești tu, înseamnă că și tu ai aceeași lipsă de disponibilitate pe care o vezi la ceilalți, indiferent ce spui tu cu mintea ta conștientă acum.”

Și pentru că Dana are o energie ușoară și se poate glumi cu ea, am și tachinat-o un pic cu subiectul ăsta, și a zis:„Cum cum,cum? Cum adică? Dar eu chiar vreau o relație serioasă. Și eu sunt aia care spun că vreau o relație serioasă, dar ei nu vor și nu-s dispuși să se implice într-o relație serioasă!”

Zic:„ Stai un pic, Dana, răspunde-mi la întrebare. Unde nu ești tu disponibilă emoțional pentru o relație serioasă? Pentru că dacă o vezi în ei, o ai și tu în tine.”

„Nu, Nu.” Că putea să jure că ea nu are această trăsătură.

Și am zis: „Ok, dar poți să realizezi că tu nu ai putea să o vezi la ei dacă tu nu ai în tine? Că n-ai avea niciun reper mental, ca reprezentare mentală, dacă tu nu ai avea asta în tine, tu nu ai putea să recunoști înafară?”

Și a zis: „Da,da, asta are logică. Înțeleg asta.”

Și zic: „OK, hai să vedem care e forma în care tu, în această ultimă relație, nu ai fost disponibilă mental și emoțional pentru relație.”

Ei, am jucat ping pong destul de mult cu ideea asta, pentru că nicicum nu voia să admită că ea are aceeași trăsătură pe care o judecă la domnul cu care avut sau domnișorul cu care a avut întâlnirile recente.

Și ea se jura că ea e acolo, ea vrea relație și ea face tot ce ține de ea și-i sinceră și spune și-i asumată. Ei nu sunt asumați și ei nu spun că nu vor o relație, spun că vor o relație, dar de fapt nu vor o relație.

Și am zis:„Ok, bine, hai să vedem în această relație, în această dinamică cu acest domn, care au fost situațiile în care tu ai zis că vrei o relație și de fapt nu voiai o relație?”

Și din nou am avut ping pong cu ea, pentru că tot nu voia să recunoască că are trăsătura aia.

Ei bine, o jumătate de oră am jucat ping pong așa, cred că, cel puțin, ca până la urmă să-i dau câteva exemple din ceea ce a povestit ea.

Și am zis: „Uite, în momentul în care ai făcut ce ai simțit că vor mai mult prietenele tale în relația asta, decât voiai tu de la relația asta, atunci cu adevărat voiai o relație?”

Și s-a oprit un pic blocată și a zis „Nu, chiar nu, nu! Atunci eu nu voiam o relație și prietenele mele au pus presiune pe mine să intru mai profund în relația asta.”

„Deci ai fost acolo, ai zis că vrei mai mult, dar de fapt nu voi ai mai mult. Și pentru că a existat contextul cu influența prietenelor tale, tu ai făcut acțiunea de a spune că vrei o relație în timp ce nu voiai o relație. Dar nu e că te-au pus prietenele, că asta e o poveste convenabilă, este pentru că tu ai ales să faci așa.”

Nu i-a plăcut Danei, când i-am spus aceste lucruri, nu i-au plăcut de nicio culoare, dar într-un fel simțea că am dreptate cu ce am spus.

Și am zis: „Ok, hai să vedem alte situații în care, în această dinamică cu domnul cu care te-ai întâlnit tu, de fapt nu voiai o relație asumată, nu voiai să-ți asumi emoțional și mental o relație serioasă. Alte situații în care tu ai făcut asta?”

A găsit câteva situații și până la urmă a găsit contexte în care ea a interacționat cu fostul ei iubit și exista o portiță deschisă cu fostul ei iubit, momente în care ea nu își dorea relația cu actualul domn cu care se întâlnea.

Când spun portițe deschise, existau niște capete emoționale interconectate acolo, în relația dintre ea și fostul iubit. Chiar dacă nu se întâlneau, chiar dacă nu avea o relație fizică cu fostul iubit, ea, în diferite situații, era mai deschisă emoțional față de fostul iubit decât față de domnul cu care se întâlnea.

Când a văzut asta a avut loc o schimbare foarte mare în energia ei și în emoția ei și am zis „Da, îmi dau seama că și eu am făcut la fel și că, de fapt, motivul pentru care am creat despărțirea” , care tocmai se întâmplase cu acest domn care nu voia să-și asume relația, a fost pentru că, de fapt, ea mai avea capete de relație deschise cu fostul iubit, dar nu doar cu fostul iubit, ci și cu alți iubiți de dinainte. Discuții, povești, gânduri către ei și lucruri ne încheiate în mintea și în spațiul ei emoțional, în relație cu foștii iubiți.

Nu pot să spun că este o generalizare, la toată lumea să se întâmplă așa. Pot să spun că acest caz așa a fost. Și în timp, în care m-am făcut un pic frumoasă, am avut și posibilitatea să împărtășesc din munca mea cu cineva care nu are nicio treabă cu domeniul acesta.

Ultima poveste pe care ți-o spun este tot o poveste într-un context de întâlnire personală. M-am întâlnit cu Irina la o cafea și am stat la povești.

Irina este o domnișoară pe care o prețuiesc extraordinar de mult. Este frumoasă, este deșteaptă, are o intuiție incredibilă. Mi-a plăcut foarte mult Irina de când am cunoscut-o. Este smart. Îi plac Legile Universale și avem despre ce să povestim.

Și tema discuției sau una dintre temele discuției cu Irina a fost legată de faptul că ea percepe că îi lipsește o relație și că toți din jurul ei, de vârsta ei sunt așezați la casele lor, iar ea nu. Și dacă ea nu este ca ceilalți, înseamnă că e ceva în neregulă cu ea. Și nu e doar problema asta, ci există o problemă între mama ei și ea, căci mama ei a criticat-o pe ea, o critică cu foarte multe lucruri, dar îi place să o critice și să-i apese butoanele cu faptul că nu are o relație și că ar trebui să fie altfel ca să aibă o relație, iar acest lucru o deranjează pe Irina. Ăsta este contextul.

Și am început să vedem ce e acolo și ce se întâmplă în realitatea Irinei, ca să vedem de ce își creează această realitate în care nu are un iubit.

Și acum, în general, subiectul acesta îl abordez după principiul că dacă nu există iubit sub formă de unul, înseamnă că ai mai multă durere decât plăcere în relație cu un bărbat, în situația ei, acumulată de-a lungul timpului, durerea acumulată de-a lungul timpului, și menții relația cu un bărbat sub formă de mai mulți, adică nu ai cu unul singur, ai cu mai multe persoane care împreună manifestă față de tine trăsăturile acelui bărbat de care ai nevoie, pentru că te-a durut în trecut și în forma asta în care trăsăturile bărbatului sunt dispersate și în zece oameni joacă rolul bărbatului împreună față de tine, pentru că nu vrei să mai experimentezi o durere pe care ai experimentat-o în trecut. Asta este teoria generală legată de relații.

Și există un protocol foarte simplu de vindecare a acestui model de existență, sau a acestui mod de relaționare cu bărbații, dacă ești femeie.

În situația asta însă, abordarea a fost ușor diferită, pentru că povestea a venit cumva dinspre părinți înspre ea și dinspre faptul că mama este critică cu ea legat de faptul că ea nu are o relație și că are talentul să ia peste butoanele mama, cum e treaba mamei să apese butoanele copilului ca să simtă că le are și să știe la ce are de lucrat copilul. Deci mult mai apasă îi butoanele cum că ea nu are o relație.

Și atunci nu am luat modalitatea clasică de abordare, cea pe care ți-am spus-o mai devreme, ci am încercat să văd cum acest lucru este perfect în dinamica lor. Pentru că atunci când lucrez cu cineva, caut să văd perfecțiunea în dinamica care se întâmplă, echilibrul și intenția mai mare decât ceea ce pare să fie intenție manifestată prin comportamentul anume. 

Adică mama manifestă critică, dar intenția ei nu este să-și îndepărteze fiica și să facă să se simtă vinovată sau să inducă sentiment de inadecvare prin faptul că nu este ca ceilalți, ci intenția mamei este ca să-și vadă fiica împlinită, fericită, cel mai probabil printr-o relație, dar nu doar atât.

Orice mamă se bucură să și vadă copilul împlinit, trăind o viață împlinită. Așa că asta-i premisa de la care am început să analizez toată situația.

Și din discuție profundă în discuție mai profundă, am ajuns la următoarea concluzie. În primul rând că mama ei joacă rolul bărbatului în dinamica lor. Și i-am spus:„ Irina, trebuie să-ți echilibrezi mama, pentru că atâta vreme cât mama trăiește, va fi foarte greu să ai o relație, pentru că ea ocupă rolul bărbatului în relație cu tine.”

Și Irina a fost un pic surprinsă și a zis: „Da, într adevăr, așa este. Într-adevăr, așa este. Mama ocupă rolul bărbatului în relație cu mine, ca și sprijin financiar când este nevoie, ca și susținere când este nevoie.” Cumva, mama e bărbatul în relație cu tine.

Și am zis „Ok, ai două posibilități:

1.să aștepți suficient de mult până mama ta va pleca de pe această planetă,

2. să echilibrezi relația cu mama și cu trăsături judecate și cu trăsături admirate la ea.”

Și a făcut mult sens în discuția noastră de ce are nevoie să lucreze pe mama, pentru că ocupă rolul bărbatului, locul bărbatului în spațiul ei. Asta înseamnă că există un intenglement, o interconectare care energetic este la nivelul acesta de femeie bărbat și ca să poată să iasă din acest tip de interconectare, și ca ea, Irina să se așeze la locul ei și ca mama ei să se așeze la locul ei de mamă, nu de partener de viață în relație cu ea, e nevoie să o echilibreze cu trăsături admirate și cu trăsături judecate.

Însă după ce ne-am despărțit, m-am mai gândit încă la o alternativă pe care, dacă m-aș mai întâlni cu Irina, aș verifica-o cu ea. Și o să-ți spun situația cu un exemplu din viața mea.

O modalitate prin care am ținut-o pe mama la distanță față de mine, pentru că îmi invada spațiul, pentru că nu respecta cine sunt, voia să fiu altfel, voia să fiu perfectă a fost să nu-i dau niciodată posibilitatea să fiu numărul unu, pentru că asta ar fi însemnat că ce a făcut ea cu mine a fost corect, iar eu am judecat-o pentru ce a făcut cu mine, pentru critică.

Iar dacă eu ajungeam acolo unde își dorea ea, îi confirmam că ce a făcut a fost bine. Și m-am întrebat dacă nu cumva o fi la fel și în situația Irinei.

Adică nu este cumva asta o modalitate de a-și pedepsi mama pentru câtă critică a primit de la mama, ca tocmai acel lucru pe care îl dorește mama pentru ea, să aibă o relație, să se căsătorească, să nu îl îndeplinească, și asta fiind o modalitate de a o ține pe mama totuși la anumită distanță și de a nu-i confirma, prin faptul că ar avea o relație și le-ar avea pe toate, a nu-i confirma mamei că ce a făcut a fost bine.

Și din nou, soluția la asta este să echilibrezi mama în admirație și mama cu trăsături judecate.

Ei, acestea au fost patru povești casual pe care le-am avut în diferite contexte, unde am avut incredibila oportunitate să aplic Legile Universale cu persoane care le știu puțin, le știu un pic mai mult sau nu le știu deloc. Și a fost o dinamică incredibilă în ultima săptămână în care, din discuții casual, am putut să avem asemenea experiențe împreună.

Mă simt recunoscătoare acelor persoane care au deschis spațiul ca să pot să pun aceste întrebări și să duc această cunoaștere înspre mai multă lume și poate să deschid noi portițe de a interpreta realitatea și de a sta mai puțin în suferință.

Acum, la final, te întreb pe tine, care este povestea cu care ai rezonat cel mai mult și dintre cele patru povești pe care ți le-am spus?

Prima poveste despre piciorul rupt și despre cum te auto pedepsești pentru vină.

A doua poveste despre povestea pe care ți-o spun și cu care îți creezi realitatea și povestea pe care o rulezi din nou și din nou și din nou, dar care nu neapărat îți mai servește.

A treia poveste a fost despre relația cu iubitul și despre Legea Transparenței și Reflexiei.

Iar a patra poveste a fost despre cum, în mod conștient, pedepsindu-i pe ceilalți, ne alterăm și nouă realitatea.

Ei, acea poveste care ți-a plăcut cel mai mult din cele patru, să îmi spui care ți-a plăcut și de ce ți-a plăcut, iar acea poveste care a fost cel mai mult votată, o să-ți spun mai în detaliu cum se poate lucra pe subiectul ăla și cum se poate rezolva subiectul ala, în detaliu cu mai multe elemente decât am făcut-o acum. 

Și cine știe dacă soarta, Universul și Dumnezeu ne ajută, poate chiar o să lucrez cu persoana respectivă cel puțin încă o întâlnire, ca să vedem ce shift are, ca să pot să-ți spun mai departe povestea casual pe care am întâlnit-o.

Te îmbrățișez.

Îți mulțumesc foarte frumos!

Abia aștept să văd comentariile, să văd care este acea poveste care te-a impactat cel mai mult și despre care ai vrea să știi mai multe legat de felul în care se rezolvă.

Și ultimul lucru înainte să închid.

Te rog frumos să dai follow în așa fel încât să fii notificat asupra tuturor noilor ediții de Spark atunci când le public.

Te îmbrățișez, îți mulțumesc că ești!

Leave a comment