Friday Spark #112 – Adevărata iubire de sine

Cum să te alegi și să te prioritizezi pe tine

Monica: Subiectul zilei de astăzi este self love și îl am alături de mine pe partenerul meu de șotii, de glume, de viață, de cină și de toate cele.

Ștefan: Dar mai ales de cină, că tocmai am mâncat.

Monica: Mulțumesc Ștefan, că ești astăzi aici și că mă susții să formulăm cum e partea asta de self love, și în acest spark ne propunem să vorbim despre ce este self love, ce nu este self love și cum poți cu adevărat să ajungi la self love. 

Și, de asemenea, vom vorbi despre bula asta de cursuri de ”să te iubești pe tine însăți” și, de fapt, fantezia pe care aceste cursuri se bazează.

Spuneai tu mai devreme despre ”Hai să începem cu opusul la self love”. 

Ștefan: Da. Noi am mai avut o conversație despre acest subiect și în acea conversație vorbeam despre ce vedem zi de zi.

Vedem că sunt mulți oameni în jurul nostru care își urăsc viața, se urăsc pe sine, își urăsc jobul. Acest lucru este confirmat și de studii macro sociale, cum sunt cele de la organizația Gallup.

Cred că nu mai târziu de 2022-2021, a fost ultimul studiu, care confirmă din nou același trend din ultimii 20-30 de ani, că două treimi din populația activă, din oameni activi nu se simt inspirați de ceea ce fac zi de zi, 8 ore, 9 ore, 10 ore, 11 ore. Trăiesc o viață de ”quiet desperation”, de suferă în tăcere.

Și pe acest fundal vedem de cealaltă parte cursuri care îți spun că ar trebui să te iubești pe tine și cum să te iubești pe tine și face sens, aparent face sens, pentru că dacă tu nu te iubești pe tine, cum ai putea să ceri de la altcineva să te iubească, dacă tu nu îți dai acel lucru? E ca și cum ai spune să aibă altcineva grijă de tine, dar tu nu ai grijă de tine.

Monica: Da, și imaginea pentru acesta este o femeie din România, de exemplu, care lucrează 8-10 ore, trage cot la cot cu bărbații, cu soțul ei, se duce acasă, are grijă de copii, are grijă de casă, poate are ajutor, poate nu are ajutor. Dar se simte în rotița asta de hamster și se întreabă ”ok, până unde și de ce? Și ce sens au toate astea?”

Sigur că există motivație să îți crești copiii frumos, să-ți trimiți copii la o școală bună, să le dai o educație bună, dar la un moment dat întrebi ce sens are toată povestea asta?

Și da, îți mai oferi o vacanță, îți mai oferi o haină frumoasă, o bijuterie frumoasă, dar despre asta e viața? Doar despre asta-i viața?

Și te vezi alergând așa și fiecare zi este ca cealaltă. Un weekend este ca celălalt și este aproape predictibil ce o să se întâmple în viață. Și atunci începe disperarea, pentru că te întrebi ”Ok,da pentru ce? Ce sens are?”

Ștefan: Oamenii care nu ajung la disperare, ajung la shopping.

Monica: Exact. Ajung la shopping, la overeating, la mâncat excesiv, la băut o sticlă de vin seara înainte de culcare, că nici nu îți dai seama când se întâmplă lucrul ăsta.

Ștefan: Cu Netflix, popcorn, cipsuri și tot așa, pentru că confundă self love, dragostea de sine cu…

Monica: A-ți da voie să trișezi.

Ștefan: A-ți da voie să trișezi, exact.

Monica: Să te recompensezi pentru ceva.

Și asta este acea zonă în care oamenii trăiesc din trebuie și în care ei trăiesc în zonă de supraviețuire.

Vorbim aici, la corespondent fizic de chakrele inferioare, acolo unde duci cu tine durerile acumulate, frustrările, programările, că ”așa se face și așa trebuie”. De Crăciun trebuie să ai sarmale, la nuntă trebuie sa ai sarmale și toată seria asta de programări pe care le ai cu tine.

Și viața din TREBUIE este cruntă. 

Nu e de mirare că există atâția oameni pe pastile antidepresive și anti anxietate, pentru că în zona aia de ”trebuie”, alergi de la un ”trebuie” la altul, și de cele mai multe ori bifezi ”trebuiele” care-i pentru ceilalți și nu îți mai rămâne ție pentru ce este cu adevărat relevant, inspirațional, semnificativ pentru mintea și pentru inima ta. 

Ștefan: Îți mai rămâne un pic de energie seara cât să te uiți la Netflix.

Monica: Exact, exact. Și acesta este un mod de a trăi viața.

Ștefan: Da, și pe urmă, în loc să ai grijă de tine cu adevărat, să dormi bine, să mănânci bine, să faci sport, seara mănânci mai mult decât trebuie sau mănânci prostii, bei alcool, te uiți la filme mai mult decât ai vrea să te uiți.

Monica: Și uite așa un cerc vicios din care e foarte greu de ieșit. Și atunci vine și povestea aia: ”Dar nu merit eu? Să-mi dau…

Ștefan: Cum să nu meriți o prăjitură?

Monica: Exact. Dar nu merit eu o bijuterie? Nu merit eu o vacanță în care să mă răsfăț?

Ștefan: Niște haine de la Zara. 

Monica: Da. De unde o fi.

Ștefan: Am aflat de curând conceptul ăsta de fast moving clothing, de faptul că îți cumperi haine de valoare mică doar pentru emoția care ți-o dă atunci. Și a fost pentru mine când am aflat prima dată de conceptul ăsta, a fost așa un șoc mental. Cum adică să-ți cumperi haine doar pentru emoția momentului?

Crescând într-o familie săracă, fără posibilități, cumpăratul hainelor era ceva strategic. Adică împărțeam, rămânea de la fratele mai mare la fratele mai mic și așa mai departe. Nu cumpărai haine de emoție. A fost un moment important.

Monica: Deci în partea asta, ce e cel mai important este că la nivelul ăsta de trebuie, mintea separă durerea de plăcere și spui fac X lucru care mă doare pentru că nu-mi place să-l fac și care trebuie să-l fac, ca mai apoi să am plăcerea în faptul că mă apreciază partenerul de viață pentru cât lucrez sau mă apreciază părinții pentru că le spun uite cât am lucrat și uite ce am reușit să obțin.

Ștefan: Sau pentru că îmi spun că fac pentru copii, pentru familie, pentru ca să avem ceva acasă, pentru ca să putem să mergem într-o vacanță, pentru ca să ne putem lua nu știu ce mașină, nu știu când…

Monica: Da, inclusiv pentru ”lasă că trag acum, ca pe urmă să pot să-mi iau acel lucru”, pe care scrie frumos, cu o marcă mare, o anume chestiune de statut. Și este o recompensă pentru un ”trebuie” pe care l-ai făcut, în care ai cheltuit energie și în care de fapt nu te-ai hrănit, nu te-ai regăsit în activitatea respectivă, altfel nu ai avea nevoie de o recompensă ulterioară.

Și te întreb pe tine, poate fi asta self love?

Adică cât de puțin te iubești dacă ești capabil să te torturezi atât încât să bifezi toate listele alea de trebuie, ca pe urmă să-ți dai o recompensă.

Nu asta este self love. Ceva e gresit. Și cursurile astea de self love, cele mai multe, se adresează acestor persoane.

Și nu ai cum să compensezi cu iubire de sine faptul că zilnic faci ceva ce nu te împlinește, pentru că nu te iubești suficient de tare pe tine să faci ceva ce-i cu adevărat relevant pentru mintea și inima ta. 

Ștefan: În realitate, separarea durerii de plăcere este începutul procesului de degradare a minții umane. Este începutul locului în care îți pierzi puterea, și de aici oamenii merg mai departe în a da vina pe alții, în am dă vina pe șeful, pe guvern, pe vecini, pe părinți, pe oricine, numai ei nu. Adică nu își asumă responsabilitatea pentru acțiunile lor.

După asta, următorul nivel este paranoia, când crezi că cineva are ceva cu tine, până la a crede că te urmărește cineva și cineva ți-a instalat nu știu ce pe calculator sau pe telefon. Deci sunt diferite grade de paranoia, dar din ce în ce mai accentuate.

Și ultimul nivel de separare în minte este schizofrenia, care asta înseamnă până la urmă înseamnă separarea minții.

Monica: Deci separarea durerii de plăcere, adică fac ceva mai întâi, mă sacrific mai întâi ca pe urmă să obțin plăcere, este un act de disempowerment, pentru că ai percepția că trebuie să faci, raportat la o autoritate de la care ai învățat acel trebuie, și pe care dai vina, pentru care trebuie să faci, cum ai spus, șeful, părinții, partenerul de viață, copiii – pentru copii trebuie să fac- și pe urmă să primești o recompensă.

Ștefan: Dacă stai să te gândești la nivel macro social, unul dintre cele mai frecvente moduri să distrugi o populație financiar este cu cardurile de credit pentru că separă plăcerea de durere. Cumperi acum și plătești peste 30 de zile.

În România era creditul cu buletinul în care cumperi acum și plătești la anul sau altădată. Și în momentul în care facem asta, adică asta e foarte clar, orice guru financiar bine intenționat o să-ți spună taie cardul de credit. Dacă nu ești finanțist și nu știi cum funcționează, taie cardul de credit.

Și de ce spun asta? Pentru că ei știu care sunt efectele, știu ce înseamnă să separi plăcerea de durere și la nivel de populație asta degradează populația din punct de vedere financiar, le ia puterea din punct de vedere financiar.

Când integrezi plăcerea și durerea, atunci întărești mintea, întărești o populație. Când o polarizezi, ce înseamnă polarizare? Înseamnă separarea celor doi poli plăcere – durere în cazul nostru, atunci îi iei puterea.

Anticii știau asta. Cezar spunea ”Divide et impera”, separă și cucerește. Era modul în care reușeau să cucerească populația. Cum? Le dădeau pâine și circ. 

În Roma antică separau durerea de plăcere. Le dădeau distracție, distragere, plăcere cu circ și cu pâine, și oamenii uitau de mizeria în care trăiau.

Monica: Pentru moment.

Ștefan: Pentru moment. În momentul în care integrezi plăcerea și durerea faci drumul în sens invers. Mintea ta devine puternică și în loc să se degradeze, se întărește și devine din ce în ce mai puternică.

Monica: Asta este cealaltă variantă despre care urmează să vorbim și ce înseamnă cu adevărat self love-ul adevărat.

Da, știu că m-am repetat. Atunci, hai să concluzionăm partea aceasta. Atunci când trăiești de fapt în valorile tale joase, în limbajul meu, și când faci lucrurile alea din zona de trebuie, pe baza tuturor acelor programări pe care le ai din trecut + pe baza poveștii pe care ți-o spui despre viață, separi durerea de plăcere, și la nivel profund, tu crezi că nu meriți să faci acele lucruri care te împlinesc.

În opoziție, crezi că trebuie să faci o mulțime de lucruri, că așa se face sau că așa se cere sau așa îți cere cineva. În fapt, e doar o poveste pe care ți-o spui. Nu este realitatea. E doar o poveste pe care ți-o spui.

Cealaltă fațetă a monedei este când faci lucrurile care te inspiră cu adevărat. 

Și aici cred că fiecare din cei care ne ascultă a avut cel puțin un moment în viață când a făcut ceva care era dificil, cel puțin părea dificil din afară și poate era greu și pentru pentru tine, dar ți-a dat atât de multă împlinire lucrul acela, încât nu ai simțit greutatea lui. Te-a umplut cu energie, ai avut o satisfacție interioară din a face lucrul respectiv. Ai simțit din interior că te umple.

Nu aș folosi cuvântul bucurie, dar e ceva înspre bucurie. Pur și simplu satisfacția unui lucru pe care l-ai făcut cu toată ființa ta. Nu doar ”bine, fac asta și plec” cum e la zona de trebuie, ci toată ființa ta e în acel lucru pe care îl faci.

Și întrebarea mea onestă pentru tine și pentru fiecare din cei care ascultă: când faci un lucru din acesla care-i cu adevărat… simți că ești cu toată mintea, tot corpul, toată ființa ta acolo, îți mai pui problema de self love?

Nu. Răspunsul este nu. Self love este irelevant în momentul ăla. Nici măcar nu îți pui întrebarea asta.

Când faci lucrul acela cu toată ființa ta, ca și cum ai avea senzația că toate lucrurile până în momentul ăla s-au întâmplat ca tu să poți să faci lucrul ăla și vezi perfecțiunea înspre trecut și vezi și în viitor ce e posibil pentru tine, când ești prezent cu toată ființa ta și faci un lucru care te împlinește, ești iubire.

Nu mai e nevoie de poveste de self love. Și nu numai că ești iubire, simți că te iubește Dumnezeu și Universul. Simți că tu manifești iubirea în ceea ce faci și nu există decât iubire în acel moment al acțiunii tale. Pur și simplu asta e.

În contextul ăla nu îți mai trebuie să mergi acasă, să iei o prăjiturică sau să mănânci cipsuri la film și să adormi numai după ce bei niște vin. Nu e nevoie de asta, pentru că atât de mult te-a umplut lucrul ăla, atât de mult te-a încărcat și ți-a dat energie, și simți că are semnificație așa profundă pentru tine încât nu mai ai nevoie de altceva.

Te auto reglezi în cât mănânci, în cât dormi. Cel mai probabil ai nevoie de ceva mai puțin somn, nu atât de mult.

Nu, nu cauți să îți umpli golurile existențiale cu altele, pentru că te umple lucrul respectiv suficient de mult. Și ești iubire acolo. Emani lumină, ești prezent cu ce faci, ai certitudine și pur și simplu strălucești.

Și ce-i interesant – știu că vrei să zici ceva – ce e interesant este că la bază există de fapt sămânța aia de te iubești pe tine suficient încât să îți dai voie să faci acele lucruri. Există și asta, dar nu ajungi la locul acesta prin faptul că îți spui mantre de cât de drăguț sau drăguță ești sau cât de deștept ești și îți faci afirmații pozitive și te recompensezi din când în când cu ceva.

Nu ai cum să ajungi aici în modul ăla de recompensă, pedeapsă, separare cauză-efect, separare pozitiv de negativ. E imposibil! Oricât ți-ai da – meditație, ceaiuri vindecătoare, picături vindecătoare, uleiuri extraordinare, masaje, ciocolată – oricât te-ai strădui să mănânci corect ca să ajungi acolo, că este și varianta asta ”lasă că o să mă iubesc după ce slăbesc”, mănânci corect ca să ajungi acolo, nu funcționează. Nu merge.

Ștefan: Adevăratul self love este a te prioritiza pe tine, dar nu a te prioritiza din trebuie: ”Gata de acuma trebuie să merg la sală și trebuie să mănânc dieta asta și trebuie…”, ci a te alege pe tine cu adevărat, câteodată într-un mod complet contraintuitiv. Cum ar fi să te plătești pe tine prin: să economisești bani, pentru că atunci e singurul mod în care te plătești pe tine.

Monica: Dar vezi, și astea le consider un pic cu tangentă, Ștefan, pentru că da, înveți asta, și da, e adevărat ce spui tu, dar asta vine ca și consecință a faptului că faci ceva ce este perfect aliniat cu tine și cu misiunea ta.

Și dacă ești și faci ceva care e perfect aliniat cu misiunea ta…

Ștefan: Această idee, ultima, este alt me – prioritization, e ultima stare de prioritizare.

Monica:  Da, dar toți știm că cea mai mare transformare vine de la spiritual în jos. Așa că putem să mimăm că avem self love.

Ștefan: Da, să mergem la servici mai mult pentru sală, pentru economii, pentru faptul că mâncăm sănătos, dar dacă nu prioritizezi partea spirituală și nu te alegi pe tine prima dată acolo, în a face acele lucruri care te împlinesc, atunci degeaba faci celelalte sau nu că degeaba,dar e mult mai greu să începi să faci toate celelalte.

Monica: E mult mai greu, aproape către imposibil, pentru că sunt în conflict două credințe despre tine.

Una ca ai ceva valoros de oferit lumii acesteia și ești unic și ești manifestarea existenței divinului în viața asta într-o formă unică, și ai ceva unic, prin care poți să servești…și e credința asta.

Și cealaltă în care vorbim despre doar partea umană în care zici ”Da, trebuie să merg la sală, trebuie să economisesc și Doamne ajută, poate la un moment dat ajung să mă iubesc! Dacă fac suficiente cursuri, la un moment dat ajung să mă iubesc pe mine”.

Și nu, nu, pur și simplu nu funcționează asta.

Și atunci nu doar să te alegi pe tine și să te prioritizezi pe tine la nivel de economii, bani, mâncare și așa mai departe, ci să te prioritizezi și să faci acele lucruri care îți dau strălucire în fiecare zi, acele lucruri care sunt misiunea ta cu adevărat. Și nu doar asta, ci și în forma care este cea mai aliniată cu tine.

Pentru că s-ar putea să fac ceea ce mă inspiră, ”mă inspiră copiii”, aud foarte mult asta, să petrec timp cu copiii. Perfect! 

Ce anume din timpul pe care îl petreci cu copiii te inspiră, de fapt? Îți place să-i duci la școală, să-i aduci de la școală și să faci pe taximetristul?

Îți place să împăturești hăinuțele, să le pui în dulapuri? 

Nu, nu, nu.

Îți place să le dai în fiecare zi de mâncare? 

A nu, nici asta nu-mi place. 

Dar ce îți place? 

Să fac jocuri educative cu ei. Asta mă face să strălucesc. Asta îmi dă împlinire.

Aia fă-o! Aia este misiunea ta. Când faci asta ești iubire și ai self love implicit. Și dacă faci asta, nu mai ai nevoie să te recompensezi din afară pentru toate celelalte micuțe: împăturit hăinuțe, dus copii, adus copii, făcut toate lucrurile alea. Pentru alea ai nevoie să te compensezi cu self love pentru că de fapt nu te împlinesc, nu îți dau împlinirea, nu răspândesc lumină, nu sporesc lumina din tine.

Ștefan: Da, și de multe ori lăsăm ceea ce ne împlinește, cum în exemplul tău să joci jocuri educative cu copiii, și faci toate celelalte, iar pe astea le lași la sfârșit, când și ei sunt obosiți și tu ești obosit și nu mai… ”Gata, Lasă, hai să facem…

Monica: băiță și la culcare…

Ștefan: Da. Și ar trebui să faci exact invers. Să începi cu acel lucru care te împlinește cel mai mult și toate celelalte să vină după. Asta e prioritizarea. Asta e cu adevărat, iubirea de sine. Când începi cu acel lucru care îți dă strălucire.

Atenție, nu care e ușor, pentru că nu căutăm să fie ușor și să fugim de greu, pentru că jocurile logice, educative pot să fie foarte grele, dar acolo integrez plăcerea și durerea. Acolo nu îți pasă dacă e greu și ușor, acolo vrei la amândouă.

La fel, în business.

Dacă luăm exemplu cu copiii în care faci de mâncare, ai grijă de casă, faci pe taximetristul și faci toate celelalte lucruri, la fel în business, un antreprenor sau un manager face de toate, dar de fapt pe el îl împlinește, poate doar recrutarea sau doar partea de analiză statistică.

Monica: Da, dar mai face încă 10 pe lângă.

Ștefan: Atunci zici ”Mie business îmi place să fac, dar îl vezi că e stors de energie și terminat, și nu-i așa. Din business. Îți place o anumită bucățică. Începi cu aia. Nu, o lași și pe aia la sfârșit, poate pe weekend, după ce ai tras de tine 5 zile și te lasă toată lumea în pace și nu mai ai colegi pe lângă și atunci în sfârșit te apuci și tu să faci… Nu. Începe prima dată cu acel lucru. Prioritizează-te pe tine. Asta este self love.

Monica: Adică să prioritizezi acele lucruri care îți sporesc lumina, care te împlinesc, care, chiar dacă sunt dificile, ție îți dau o împlinire aparte atunci când le faci, și îți sporesc lumina, îți sporesc energia și ai semnificație când le faci. Simți că faci ceva care e meaningful, care are sens pentru tine și cu care simți că faci parte din ceva mai mare.

Și când faci asta,vorba cuiva cu care am vorbit recent, ți se dă în treit sau înzecit, dacă vrei.

Pentru că dacă faci și ai focus pe lucrurile acelea cu trebuie, pe ce ai focus crește. Ca atare, dacă acolo ai focus o să ai mai mult de ”trebuie” și mai mult de ”trebuie” până ajungi în spital.

Dacă ai focus însă pe zona asta, de ”ce te inspiră cu adevărat”, și le numim astea valori înalte sau partea asta inspirațională, simți că există o componentă spirituală în manifestarea acelui lucru pe care îl faci indiferent ce faci, fie că ai grijă de copii, dacă asta este una dintre prioritățile, valorile tale cele mai înalte, fie că lucrezi unu la unu cu clienții, fie că faci recrutare, fie că faci vânzare, simți că e acolo întreaga ta ființă și simți că ești menit cumva să faci lucrul ăla. Ți s-a dat, cumva e normal să îl faci tu.

Și nu numai atât, pentru că sporești lumina, devii magnetic pentru ceilalți. Îi atragi pe ceilalți pentru că ei văd acea strălucire în tine și te întreabă cum faci, ce faci, de ce faci, explică-mi. Și în felul acesta, pentru că tu te-ai așezat la locul tău și ai făcut lucrul acela, și ceilalți din jurul tău se reașează în locuri în care și ei îți dau voie să fie așa.

Dar dacă eu sunt în ”trebuie” și zic ”Vai, câte trebuie să fac, fă și tu aia, pentru că trebuie”, e ca și cum ne tragem în jos unul pe celălalt, ca oameni, și devine existența și în familie mai grea, și în firmă mai grea, și în comunitățile din care facem parte, pentru că trebuie și pentru că nu onorăm inspirația divină pe care fiecare din noi o avem. 

Și să te alegi pe tine înseamnă să alegi să faci acea activitate, culmea, prin care ai cel mai mare impact.

Pentru că atunci când faci lucrul ăla care este cu adevărat aliniat cu tine, ai cel mai mare impact și pentru tine și pentru celălalt. Și mi se pare foarte curios asta.

Adică te iubești pe tine, faci lucrurile ăla care îți dă inspirație și care este manifestarea iubirii, și în egală măsură e pentru tine și în egală măsură servești prin el.

Mi se pare magic asta. E cu efect dublu. E ca o lumânare pe care o pui în fața unei oglinzi și dintr-o dată ai de două ori mai multă lumină în cameră.

Ștefan: Așa e. Hai să încheiem. Cred că am vorbit un pic mai mult decât de obicei, dar a meritat.

Monica: Acum pentru cei care ne-au ascultat până aici, lasă-mi un mesaj legat de care este un pas pe care poți să-l faci către a manifesta iubirea prin ceea ce faci, nu pentru alții, nu pentru tine, ci a fi iubire când faci ceva. 

Care e primul pas pe care îl faci în direcția asta?

Monica Ion