Până în ziua a 4-a am simțit că lucrurile se așează la locul lor.
E greu de explicat în cuvinte, pentru că senzația efectivă este că e ordine, la un nivel mai mare de vibrație. Ai să spui: CE!?!?!!
Lasă-mă să-ți povestesc.
În ziua 4, colegii știau foarte bine ce au de făcut și la asta s-a adăugat și boost-ul exponențial al modului de lucru cu procese delegative. Adică deveneau din ce în ce mai eficienți la CUM fac ceea ce fac, într-un mod în care fiecare să poată să contribuie eficient, conflictele să fie mediate eficient, focusul să fie pe rezultate.
Iar eu am simțit că pot să respir. Că ies din vârtej, că am spațiul să gândesc strategic și să mă gândesc la viitor. Este efectiv senzația aceea când ieși din nivelul de supraviețuire și începi să ființezi din inspirație și încredere.
Cel mai fain exercițiu din ziua 4 a fost ca liderii din cele două firme, să meargă în vizită și să lucreze cu echipe care nu sunt ale lor. A fost o provocare și pentru echipele care au primit lideri din alte zone decât ale lor, dar și pentru lideri ce căutau să înțeleagă procesele din altă expertiză decât cea proprie.
Asa că, ai mei colegi au spus că mai vor inputul liderilor lui Ștefan 🙂 și au început să apară idei de colaborare începând cu a crea produse împreună, pană la a vizita ședințele/ întâlnirile celeilalte echipe, pentru a contribui acolo dar și pentru a învăța de la ei.
În viziunea mea idealistă, am simțit că suntem ca două firme surori, fară teama să ne deschidem și să învățăm unii de la alții, și că putem să ne susținem, să creștem exponențial împreună.
Dar… gandurile mele nu s-au oprit aici.
Am văzut o posibilitate extraordinară de a avea mai multe firme surori, cu care să putem să avem o asemenea abordare. Firme care să aibă încredere unele în altele și să fie deschise să ofere și să ceară ceea ce au nevoie, pentru ca fiecare să progreseze mai eficient pe calea sa proprie.
Am împărtășit cu Alain ideea și părea încântat de ea 🙂
Acum, trebuie să recunosc că a povestit despre așa ceva cu niște ani în urmă, însă nu am reușit să văd în mintea mea un asemenea sistem. Însă acum, a apărut din interacțiunea cu echipa All About Parenting și din faptul că am ieșit din vârtej.
Ca și conținut, ziua a 4-a cu Alain Cardon a fost despre pregătirea întâlnirilor și am învățat sistemul eficient de lucru legat de cum să pregătești agenda întâlnirii, cum să informezi liderul legat de conținutul întâlnirii înainte de fiecare întâlnire, despre cum să comunici deciziile eficient și cum să le transmiți către toți cei implicați.
Am beneficiat de coaching cu Alain Cardon ca să fiu pregătită să duc mai departe energia efervescentă creată pe parcursul celor 4 zile, în viața “reală” de după.
Consider că cele mai mari beneficii ale celor 4 zile au fost:
✅ Încrederea că oamenii din echipele noastre fac o treabă foarte bună, fără ca cineva să trebuiască să le sufle în ceafă și să pună presiune pe ei.
✅ Recunoștința pentru echipa de lideri, că sunt aliniați cu misiunea Inspired Life
✅ Recunoștința pentru colega mea Raluca Culda care a implementat procesele delegative în firmă, înainte de workshopul cu Alain Cardon și a adus un suflu de inspirație în echipă.
✅ Bucuria să văd echipa de Consultanți de programe atât de implicați și că au îmbrățișat modul de lucru circular, fără șef.
✅ Împlinirea că echipa de traineri/ coachi au văzut pe viu cum e să lucrezi folosind legea fractalilor, de la însuși maestrul de la care am învățat această lege, și au fost foarte prezenți cu această modalitate de oglindire și de lucru.
✅ Eu am găsit locul din mine în care să pot să envision nivelul următor al firmei și … mi-au mai venit idei de niște produse noi.
Iar în final, la mulțumiri, am plâns de două ori (cred că nu mai e o surpriză pentru nimeni, căci la fiecare întâlnire cu echipa ajung să plâng când îmi exprim recunoștința pentru ei și când vorbesc despre viziune).
Alain ne-a mulțumit pentru deschidere și pentru că am ales să lucrăm împreună. Iar când a spus că mulțumește în special lui Ștefan și Monicăi că am avut încredere în el, un barbat de 75 de ani, să îl lăsăm să facă ce vedea el mai oportun, și că am spus DA la această colaborare fără să știm exact în ce ne-am băgat, mi-au dat lacrimile. Iar când am văzut că ochii lui s-au umezit și că lăcrimează și el, am început să plâng.
Am foarte multă recunoștință pentru susținerea pe care am primit-o de-a lungul anilor de la Alain.
Iar tura a doua de lacrimi a fost atunci când Ștefan a împărtășit în plen că a fost inițiativa mea să lucrăm cu Alain și că îmi mulțumește că i-am inclus și pe ei în acest proiect. A spus că l-am inspirat cu modul de lucru și încrederea în ceea ce am învățat și aplicat de la Alain, și că își dorește să îl inspir în continuare. Când a spus asta (ca să îl inspir în continuare), am început să plâng. De inspirație. Chiar și acum când scriu aceste rânduri, de la 12.000 km distantă, din Argentina, lacrimi îmi curg pe obraji și greu mai pot să văd ce scrie pe ecran…
Să mă ierți dacă a fost prea emoțional ceea ce am scris. E parte din mine.
Am să revin săptămânile următoare cu rezultatele și progresele pe care le observ. Și am rugat-o și pe colega mea Raluca Culda, care veghează în continuare implementarea a ceea ce am făcut în cele 4 zile de workshop cu Alain, să scriem împreună despre asta.
Iar acum pe final, te invit să lași numele acelei persoane față de care ai profundă recunoștință că ți-a impactat viața semnificativ.
Cu iubire,
Monica
