Despărțirile sunt unele dintre cele mai dificile situații, din punct de vedere emoțional. Fie că te desparți de persoana iubită, fie că pleci de la un job unde ai mulți prieteni, fie că îți pleacă copilul la facultate, fie că pleacă cineva din lumea aceasta, despărțirile aduc la suprafață unele din cele mai întunecate trăiri de teamă, deznădejde, durere, disperare.
Despărțirile pot chiar să producă simptome fizice, să aducă durere sau rău fizic, vărsături, epuizare și dacă ai trecut prin așa ceva, probabil că știi ca vin adesea la pachet cu lacrimi și plâns.
Așa se face că dacă îți lipsește cineva, gândul în sine că lipsește va atrage și mai mult atenția asupra absenței persoanei, pentru că pur și simplu, mintea nu se mai poate concentra pe altceva.
Dacă ar fi o zi normală, în care ați vorbi de 2 ori la telefon, și ați avea 3 mesaje pe zi, acum te-ai uita de 100 de ori pe zi la telefon și ai căuta orice pretext ca să îți verifici telefonul sau să îi scrii.
Și adesea nu te rezumi la atât. Ai atât de multe să îi spui. Au rămas atâtea nespuse. Și totuși, când te gândești la el, îți vin în minte aceleași replici pe care le-ai adus de nenumărate ori în discuțiile voastre. Iei telefonul să îi scrii, și fie îi scrii mesaje de iubire sau în care îți reverși cu furia, și când sa trimiți mesajul, te gândești că mai bine nu îl trimiți și îl ștergi de tot. Apoi, peste câtăva vreme, începi să scrii din nou. Și oscilezi între furie și dor, între a-i scrie și a-l ignora, între a-i spune cât îți e de dor de el și a-l învinovăți, între a-i spune te iubesc, hai înapoi și a-i spune te las să pleci.
O avalanșă de gânduri îți apasă existența. De ce mi se întâmplă tocmai mie asta? Cum am ajuns aici? De ce a plecat? Vina încolțește ușor în mintea ta și îți spui că puteai să faci mai mult, să fii un om mai înțelegător, mai iubitor, mai tandru sau mai blând uneori.
Te judeci că poate nu ai avut suficientă răbdare, că nu ai înțeles ce vrea cu adevărat, că ai strigat sau că ai trântit uși, că nu ai petrecut suficient timp cu el, că ai exagerat uneori…
În adâncul sufletului tău încă îl/o iubești. Și îi simți lipsa în fiecare celulă a ta. Și este prezent în mintea ta mai mult ca niciodată. Și totuși, e inaccesibil.
Ai vrea să știi exact ce să faci să îl aduci înapoi în viața ta, dar știi că nu mai poate să fie ca înainte. Știi că nu mai vrei să trăiești aceleași emoții, că nu mai vrei aceeași grabă sau aceleași nemulțumiri.
Intuiția ta îți spune să tragi de el să îl aduci înapoi, cumva. Rațiunea îți spune că nu se mai poate… Cum să faci?
Legea Escalării Eristice spune că, cu cât vrei mai mult să impui ceva, cu atât mai mult vei obține opusul.
Transpusă pe relații, Legea Escalării Eristice se manifestă în forme variate:
Cu cât vrei mai mult o relație, cu atât ea nu se va materializa.
Cu cât îți iei mai multe măsuri de siguranță pentru a nu fi înșelat, cu atât mai mari șanse sunt să fii înșelat.
Cu cât mai mult vrei să ții pe cineva lângă tine, cu atât mai mari sunt șansele să plece.
În esență, cu cât mai mare este atașamentul față de o idee, cu atât mai mari sunt șansele să obții opusul în viața ta.
De aceea…
Singura soluție este să “let it go”, să lași să plece… cu adevărat. Fără speranță sau dorința de a se întoarce. Fără atașament.
Știi cum există femei care doresc foarte mult un copil? Și încearcă toate metodele posibile, și totuși nu se întâmplă. Apoi, după ce adoptă un copil, sau după ce renunță la idee, rămân însărcinate.
Știi ce s-a întâmplat? Nu au mai vrut cu orice preț, cu tot dinadinsul. Și prin asta, au creat un vid, un spațiu, care s-a umplut în mod natural cu ceea ce aveau nevoie.
Așa și în relație, dacă îți lași partenerul să plece dacă vrea, și să poți să fii recunoscător pentru ceea ce ai avut cu el și să fii recunoscător că a plecat, este singura șansă să se întoarcă cu adevărat.
Dacă îl lași să plece, vei crea spațiu ca el, sau altcineva care îți poate servi mai bine să ocupe acel spațiu.
Dar până ții cu dinții ca el să revină, până speri în secret că el o va face, până nu ii dai drumul din mintea și inima ta, vei ține spațiul ocupat, cu gândurile tale, și vei împiedica întoarcerea lui sau umplerea spațiului cu altcineva.
Știu că sună ciudat și cu siguranță este și contraintuitiv, dar sunt mult mai multe șanse în acest fel. Până speri că va reveni, îl ții departe. Când accepți cu iubire că a plecat, ai mai multe șanse să îl ai înapoi în viața ta.
Probabil vei întreba… Cum să îl las sa plece, dacă îl vreau cu adevărat?
O clientă a venit la mine când s-a despărțit de soțul ei. Tocmai divorțaseră. Suferea îngrozitor, deși nu îți dădea voie să verse nici o lacrimă.
După ce am lucrat împreună, când a văzut că ceea ce s-a întâmplat a fost perfect pentru ea, fostul ei soț a început să se simtă din nou atras de ea și să își dorească să petreacă timp împreună.
În 3 luni erau împăcați și înapoi împreună. Și partea magică a fost că au avut apoi un copil care le-a împlinit viața.
Dacă nu i-ar fi dat drumul din minte și inimă, relația lor nu ar fi fost posibilă.
Uneori, e foarte simplu. Poate ai nevoie să dai drumul la lucruri inutile pe care le ai în casă. Alteori, poate la un loc de muncă care nu îți dă satisfacție. Uneori poate e nevoie sa dai drumul unor relații din viața ta. Sau alteori, poate e nevoie sa dai drumul unui vis. Pentru că de fiecare dată, ceva mai bun, mai plin sau mai prețios va veni sau reveni în viața ta.
Dă-ți voie să creezi un spațiu gol și lasă-te surprins de perfecțiunea Universului care va umple spațiul pe care l-ai creat.
Deci… La ce vrei să dai drumul din viața ta azi?
Monica ION
